Sunteți pe pagina 1din 68

si diferential,

CARIA SIMPLA DENTARA: generalitati, semne clinice, diagnostic pozitiv


evolutie, complicatii

1.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple in functie de localizarea proceselor


carioase

fetele vestibulare si orale,in zonele de retentie maxima de la nivelul coletului dentar

fetele proximale -la nivelul punctului de contact; sub punctul de contact; deasupra
punctului de contact
in santuri si fosete ocluzale, vestibulare sau orale ale molarilor si premolarilor; gropitele
de pe fetele palatinale ale frontalilor superiori

2.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa dinamica de evolutie


-carii evolutive;progresive:
1. cu evolutie rapida;acute;umede;mai frecvente la tineri,cu multa dentina alterata de
culoare galbui-maro;de consistenta moale;de cele mai multe ori leziunile sunt dureroase
2. cu evolutie lenta de ani;luni;cronica;uscata;caracteristica varstei;cu evolutie
asimptomatica,care nu afecteaza pulpa dentara
-carii stagnante,inactive,stationare sau stabile,ce nu au evoluat datorita disparitiei zonei de
retentie interdentara
3.Clasificarea formelor clinice ale cariei simple dupa stadiul de demineralizare al
tesuturilor dure dentare
-leziuni cavitare care beneficiaza de tratament restaurator: superficiale; de adancime medie;
profunde
-leziuni necavitate,la care demineralizarea e reversibila; fiind posibila remineralizarea
4.Semne clinice subiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla
-prezenta modificarilor de culoare pe care le sesizeaza mai ales la nivelul dintilor frontali.
Pete albe cretoase, coloratie cenusie ce transpare prin stratul de smalt subtiat prin evolutia
procesului carios sau marmoratii galben-brune.
-durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat) ce dispare odata cu
indepartarea excitantului.(La dulce durerea se poate prelungi datorita stationarii hidratilor de
carbon timp mai indelungat pe suprafata dentara.)
-durerea e provocata-NU EXISTA DURERE SPONTANA
-lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor alimentare cere prin fermentatie,vor
determina aparitia halenei fetide
-sangerarea papilei interdentare care apare fie la periaj,fie in timpul masticatiei
-leziuni la nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale, produse de marginile taioase ale cavitatii
carioase
5.Semne clinice obiective pe baza carora se pune diagnosticul de carie simpla
Inspectia:

lipsa de substanta dura dentara mai mult sau mai putin intinsa (cavitate carioasa)

modificarea de culoare a unor suprafete dentare, de la alb cretos la brun-cenusiu


(marmoratie)
uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate in dreptul
dintelui ce prezinta o leziune carioasa extinsa, cu margini ascutite, ca urmare a fracturarii
peretilor
papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangeranda la atingere cu sonda sau la
utlizarea de catre pacient a mijloacelor uzuale sau suplimentare de igiena orala

Palparea:
prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii , consistenta acesteia dependenta de tipul
de evolutie al procesului carios
sensibilitate la palpare cu sonda, mai importanta atunci cand procesul carios e profund si
dependenta si de gradul de percepere al durerii, specific pacientului
pierderea de substanta dura dentara si intinderea in suprafata si profunzime a
acesteia
camera pulpara e inchisa si nu exista semne clinice de suferint apulpara

eventuale leziuni ale mucoasei jugale; linguale; labiale

papila interdentara papila interdentara tumefiata,rosie violacee,sangeranda la atingere cu


sonda

Teste complementare:
testele de vitalitate sunt + la intensitati ale curentului electic, identice cu cele ale unui
dinte omolog/vecin sanatos
percutia in ax

ex radiologic pune in evidenta o radiotransparenta care nu are comunicare cu cea a


camerei pulpare
semnul firului de matase: scamosarea la trecerea sa ptin spatiul interdentar, in contact
cusuprafetele neregulata ale smaltului cariat
forajul explorator: prezenta sensibilitatii dureroase ca urmare a actiunii intrumentarului
rotativ pe peretele pulpar al leziunii carioase

6.Diagnosticul pozitiv al cariei simple

durere provocata de excitanti fizici,chimici care dispare odata cu excitantul

modificare de culoare (pata alba cretoasa,marmoratie)

pierdere de substanta dura dentara

prezenta dentinei alterate

sensibilitate la palpare cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar

camera pulpara inchisa

teste de vitalitate +

percutia in ax

7.Diagnosticul diferential al cariei simple


-leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie necarioasa

Leziunile de uzura dentara (atritie; eroziuni; abraziune)

Anomalii dentare de dezvoltare (leziuni distrofice)

Leziuni traumatice in smalt si dentina fara deschiderea camerei pulpare


-modificari de culoare ale dintilor
1. natura endogena: tetraciclinice; fluoroze; traumatice; senescenta; hemoragice; boli
generale
2. natura exogena: nicotinice; bacterii cromogene; pigmenti alimentari
-hiperestezie dentinara la care durerea e mult mai importanta, caracter afectiv deosebit,
prezenta la palparea zonelor afectate sau la amsticatie,periaj
-pulpitele cronice inchise propriu-zise la care pulpa dentara prezinta hipoexcitabilitate la
testele de vitalitate, prin compararea cu cea a dintilor vecini sau omologi sanatosi si prezinta in
antecedente pusee dureroase acute
-hiperemia preinflamatorie in care e prezenta pierderea de substanta dura dentara si toate
semnele de carie simpla, iar durerea provocata dureaza mai mult (10-15 min dupa indep
excitantului)
-gangrena pulpara la care testele de vitatlitate sunt -; procesul carios e profund si camera
pulpara e deschisa
-parodontitele apicale cronice ca rau aceleasi caracteristici ca si gangrena simpla ,in plus
exista semne radiologice de afectare a parodontiului apical
8. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivelul
santurilor si fosetelor
-leziuni cavitare care beneficiaza de tratament restaurator: superficiale; de adancime medie;
profunde
-leziuni necavitate,la care demineralizarea e reversibila; fiind posibila remineralizarea
******Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase necavitare
-la un examen cilnic minutios se observa o usoara modificare de transluciditate a
smaltului, evidenta dupa o uscare prelungita a suprafetei dentare. Corespunde absentei
demineralizarii smaltului sau e o demineralizare de inceput. Suprafata dentara e aparent sanatoasa
si examenul radiologic nu pune in evidenta nici o modificare
-intr-un stadiu mai avansat se observa prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei,usor de
evidentiat pe dintele uscat: opac,alb,dur si lucios la o carie cu evolutie rapida si galben-bruna la
o carie cu evolutie lenta sau stationara.
-culoarea alba-opaca evidenta pe un dinte uscat :

existenta unei demineralizari in externa a smaltului pe cand aparitia sa pe un dinte


umed ;

demineralizarea a depasit externa a smaltului, fiind prezenta in interna a acestuia si


eventual in dentina.
-leziunile sunt greu de observat: santul sau foseta pot aparea intecte; dar structura lor
histologica e alterata. Pt acest tip de leziune, palparea cu sonda nu e indicata pt ca ar putea agrava
leziunea.
-radiografia poate arata o radiotransparenta minima vizibila in smalt si pt dg e necesara
urmarirea radiologica efectuata la intervale de 3-12 zile.
******Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase cavitare
-intr-un stradiu mai evoluat apare o leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele
de smalt opac sau colorat, asociate cu culoarea cenusie data de prezenta dentinei subiacente
demineralizate si alterate, care e prezenta in 1/3 externa a dentinei. In dentina se remarca o reactie
scleroasa caracterizata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei corespunzatoare leziunii

de la nivelul smaltului si o apozitie de dentina de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Largirea


leziunii dentinare e sensibil egala cu cea a leziunii din smalt.
-radiotransparenta in 1/3 medie a smaltului
leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu expunerea
directa a suprafetei dentinare. Dentina alterata e prezenta si poate fi palpata cu
sonda>Demineralizarea intereseaza 1/3 medie a dentinei si e vizibil radiologic
leziune cavitara pana in 1/3 pofunda a dentine si poate submina partial cuspizii: lipsa de
substanta dura si prezenta dentinei alterate evidenta, radiotransparenta in zona
circumpulpara a dentinei
leziune cavitara in zona dentinei circumpulpare si poate duce la distrugerea partiala a
cuspizilor. Netratata , evolueaza spre deschiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei
pulpare
9. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate pe suprafetele
proximale

greu de diagnosticat datorita contactului cu dintele vecin care limiteaza accesul la


inspectia zonei respective, motiv pt care leziunile se descopera mai tarziu, cand procesul
carios a depasit smaltul si a atins dentina stuatie in care poate apare modificarea de culoare
a crestei marginale corespunzatoare.

Pt examinarea atenta a acestor zone e necesara separarea dintilor prin diferite metode
(separatori elastici)=> spatiu de 1 mm, ce va permite vizualizarea zonei dar aplicarea cere
timp (1 sapt).

la dintii frontali se evidentiaza prin inspectie sau diafanoscopie, observandu-se modificarea de


culoare ce transpare prin stratul subtire de smalt

leziunile proximale la pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta, demineralizarile de la nivelul


smaltului pot suferi un proces de stagnare ce determina transformarea lor in leziuni inactive.
Clinic, apar ca pete usor decolorate sau maronii, dure frecvent intalnite la dintii ce au pierdut
contatcul cu dintele vecin. Cand procesul evolueaza sub punctul de contact e mai usor pus in
evidenta, vizibil la palpare.

examenul radiologic da leziuni cu subestimarea importantei: examene seriate la 3-12 lui cu


identificarea cantitativa si calitatica a deminaralizarilor si estimarea vitezei de progresie a
cariei.

10. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate in 1/3 cervicala

usor de pus in evidenta prin inspectie

leziunile de demineralizare pete albe, cretoase, mate

leziuni cavitare (diferite grade, cu/fara afectarii dentinei)

consistenta si culoarea tesuturilor afectate, se pot aprecia cu usurinta la un examen clinic


obisnuit

11. Caracteristicile anatomo-clinice ale unei leziuni carioase situate la nivel radicular
Leziune superficiala, cu mai putin de 2 mm adancime, uneori necavitara, neteda, moale,
modificata de culoare, caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei.
forma incipienta necavitara - are o suprafata neteda ce nu prezinta cavitate palpabila cu
sonda dentara dar prezinta o culoare maro-inchis sau maro-deschis

forma cavitara superficiala-suprafata cementului e moale, neregulata, opaca si la palpare


cu sonda se observa un defect de suprafata cu o adancime de 0.5 mm. Prezinta o culoare
variabila, pana la maro inchis.
Cavitate de adancime medie suprafata moale evidentiata, plapabila, cu adancime mai
mare de 0.5 mm, fara semne de suferinta pulpara.
cavitate profuna-cu implicatia pulpei dentare radiculare,cu o coloratie variabila de la galbui
la maro-inchis.
-leziunile pot fi :
Active - orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare galbui sau maro-deschis,
acoperita de placa bacteriana si de consistenta moale.
Inactive - orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare maro-inchis pana la negru, cu
suprafata neteda, lucioasa, dura la palparea efectuata cu presiune moderata
-pot fi leziuni primare sau secundare
-intinderea leziunilor active cavitare e mai mare in suprafata decatin profunzime si mai mult
orizontal decat vertical
12.Evolutia si complicatiile cariei dentare simple
Evolutia proceselor carioase e favorabila daca ele sunt tratate in timp utl astfel sau pot
determina complicatii n cazul in care nu beneficiaza de tratament.
Complicatiile pot fi:
1.Imediate

inflamatii pulpare cronice si acute

gangrena pulpara simpla si complicata (acuta sau cronica)


2.Tardive extractia dentara ce au drept consecinta:
edentatii mai mult sau mai putin extinde

tulburari :functionale; masticatorii; fizionomice; de fonatie; de ocluzie; de intretinere

repercursiuni asupa starii de sanatate genereala (tulburari digestice in principal)


3.La distanta

pot deveni focare de infectie cu punct de plecare dentar in unele forme ale bolii de
focar,manifestate clinic.
IZOLAREA CAMPULUI OPERATOR IN OTR

13.Prezentati avantajele izolarii campului operator


1.Camp operator curat si uscat, eliminand posibilitatea contaminarii cu lichid bucal si lichid
gingival
2.Posibilitatea unui acces si a unei vizibilitati optime atat pentru stomatolog cat si pentru
asistenta
3.Obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate
4.Protectia corespunzatoare a pacientului si a medicului, evitand complicatiile suportate de
pacient si consecintele legale care s-ar rasfrange asupra medicului.
5.Eficienta crescuta a actului operator, a manoperelor terapeutice.
Izolarea campului implica 3 elemente conceptuale:

-controlul umiditatii
-indepartarea partilor moi si acces corespunzator
-prevenirea accidentelor si incidentelor intraoperatorii
14.Care sunt mijloacele absorbante utilizate pentru realizarea izolarii campului
operator

Aspiratorul de saliva de debit mare

Aspiratorul de saliva uzual

Rulouri,comprese,bureti absorbanti

Snururile de retractie gingivala

Scuturile protectoare pentru istmul faringian si regiunea jugala.

Automatonul

Cleme dentare

ultimele 3 sunt dispozitive auxiliare care faciliteaza absorbtia si indepartarea partilor moi
15.Aspiratorul de debit mare

cand se foloseste turbina, apa pulverizata, jetul de aer si fragmentele de lucru pot fi usor
aspirate cu aspiratorul de debit mare.

aspiratoarele uzuale indeparteaza lichidul lent si au capacitatea foarte redusa de a indeparta


particulele solide

un aspirator de debit mare poate prelua 0.5 L apa in 2 sec si are capacitatea de a
indeparta 75-95% din apa imprastiata de trubina si spray si de 100% a particulelor
mici solide (pulbere) rezultate din tratamentul asupra dintelui

se plaseaza distal de zona de lucru

Avantaje: (spray de aer/apa, aspirator cu debit mare)


1.resturile de substanta dentara, materiale dentare sunt indepartate eficient din campul
aspiratiei
2.nu se produce deshidratarea tesuturilor
3.campul operator irigat ofera acces si vizibilitate mai buna
4.chiar fara anestezie, durerea resimtita de pacient e mai redusa (nu se produce supraincalzirea
dintelui)
5.manoperele terapeutice devin mai eficiente deoarece se elimina pauzele pentru clatit
6.fragmente si pulberea metalica rezultate prin actiunea intrumentului abraziv pot fi preluate in
totalitate si eventual recuperate
7.se realizeaza mai usor manoperele terapeutice de cadran
16.Aspiratorul de saliva uzual

El poate indeparta saliva din planseul bucal. Se foloseste in asociere cu absorbante de


tip:rulou;comprese;diga.

dispozitiv compus dintr-o canula metalica sau plastic, un tub subtire de cauciuc in care
se introduce canula si care cu captul celalat e anexat la conducta de apa .Cand se deschide
robinetul se creeaza un vid necesar aspirarii si derivarii acestora la scurgerea aparatului

varf neted, rotunjit, neiritant

utilizate frecvente: canulele de unica folosinta cu varf din plastic si tija deformabila,
ce se modeleaza digital,a.I. orificiile varfului canulei sa nu fie astupate de partile moi
sublinguale.
SVEDOPTER: aspirator si departator de limba simultan (conceput special pentru a preveni
astuparea orificiilor)

17.Elementele absorbante principale si cele accesorii


Mijolace absorbante:
Aspiratorul de saliva de debit mare;uzual

Rulouri,comprese,bureti absorbanti

Snurul de retractie gingivala sau firul,filamentul interdentar

Mijloace izolante:
Scuturi protectoare pentru istmul faringian.

automatonul;

cleme

diga
Scutul, automatonul, clema dentara sunt dispozitive auxiliare care sunt modalitati de trecere
catre mijloacele izolante pr-zise.
18.Scuturile protectoare pentru istmul faringian

indicate pentru a preveni aspirarea sau inghitirea instrumentarului mic, atunci cand nu se
lucreaza cu diga, ci cu dispozitive absorbante. Util cand se lucreaza la dintii laterali, in special
maxilari.
o compresa de tifon de 5x5 xm , desfacuta si plasata pe fata dorsala a limbii, catre partea
posterioara a CB, poate constitui un astfel de dispozitiv, cand nu sunt disponibile cele
prefabricate.

19.Automatonul

dispozitiv cu care izolam de saliva o hemiarcada sau arcul frontal inferior, cu ajutorul
rulourilor de vata de marime adecvata, pe care le mentinem in fundurile de sac
paralingual si vestibular, totodata indepartand de arcada dentara limba si obrazul.

dispozitiv extrabucal si unul intrabucal.

Dispozitivul extabucal e alcatuit dintr-o placuta ce se sprijina sub barbie actionata


de un arc ce culiseaza pe o tija verticala. Pe aceasta tija exista un sant de fixare a
dispozitivului intrabucal

dispozitivul intrabucal e de 3 feluri: pentru partea dreapta, partea stanga si


regiunea frontala. Se compune dintr-o pelota cu brate inegale, bratul mai ingust fiind
plasat in vestibul, iar ce lat sublingual.

20.Dispozitivele mentinatoare de rulouri si clemele dentare

Automaton

Clemele Harward - utilizate numai la mandibula ca si automatonul, sunt cleme de diga


modificate ,in sensul de a putea mentine cate un rulou de vata in santul paralingual si vestibula,
fixandu-se pe cate un dinte vecin situat posterior de campul operator.
Clemele Haller -utilizabile la maxilar, ca si la mandibula, se compun dintr-un inel ce se
fixeaza pe un dinte vecin cu cel pe care intervenim. De la inel pornesc 2 brate,unul V si unul
O ,prevazute cu butoni. Bratele fixeaza rulourile de vata, iar de butoni se fixeaza inelele de
cauciuc care comprima filamentele de vata si papilele interdentare, indepartandu-le de campul
operator, pe care il izoleaza de secretiile pungii si de sangerarea gingivala
Clemele se folosesc pentru fixarea si mentinerea accesoriilor absorbante.
21.Avantajele izolarii campului operator folosind diga
1. permite mentinerea unui camp operator perfect izolat, curat si uscat, eliminand
posibilitatea contaminarii cu lichid bucal/gingival
2. elimina orice interpunere sau contact cu campul operator, prin indepartarea si mentinerea in
aceasta pozitie a buzelor, obrajilor si limbii. Indepartarea partilor moi, ofera accesul si
vizibilitatea optima, juxta sau subgingival prin indepartarea inculsiv a marginilor gingivale
libere. (Folia inchisa la culoare = fundal intunecat,NU reflecta lumina pe care campul operator
contrasteaza dand vizibilitate buna)
3. odata instalata, nu necesita reinterventie pentru mentinerea accesului si vizibilitatii
4. permite obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate (prevenirea
contaminarii prin saliva sau umiditate din mediul bucal, in timpul inserarii si modelarii
materialelor de restaurare sau in timpul profilaxiei locale cu compusi florurati)
5. protectie corespunzatoare a pacientului si a medicului. Diga protejeaza pacientul
impotriva aspirarii sau inghitirii instrumentelor mici sau a fragmentelor si resturilor
rezultate prin manopere terapeutice. Prin aplicarea de diga ele pot fi usor recuperate si
indepartate. Aplicarea corecta protejeaza partile moi de substante medicamentoase,
iritante , caustice, cu gust neplacut. Elimina sau reduce impactul initial in cazul
deraparii instrumentelor rotative sau manuale. Operatorul e protejat de contaminarea
din mediul bucal
6. eficienta crescuta a actului terapeutic prin linistea operatorie pe care o confera. Se elimina
timpul oferit pacientului pentru clatit si scuipat, e descurajata tendinta multor pacienti la
conversatii inutile, deschiderea constanta ca amplitudine a cavitatii bucale, mai usor de
rezolvat manoperele multiple la mai multi dinti, pana la toti dintii pe o hemiarcada
22.Dezavantajele si limitarile izolarii campului operator folosind diga
1.timpul suplimentar afectat aplicarii
2.obiectiile pacientului privind disconfortul produs de manoperele de aplicare
-pot si eliminate sau reduse folosind o tehnica simplificata de aplicare
-aplicarea completa nu necesita mai mult de 3-5 min, interval ce confera instalarea anesteziei
-limitari:

dinti insuficient erupti,ce nu permit mentinerea clemelor

M3,in unele cazuri

Dinti in malpozitii accentuate

Ocazional, pacientii asmatici; cei cu probleme cu respiratia nazala (respiratori orali) nu


tolereaza diga

Pacienti cu probleme psihice,rar

23.Componentele principale si cele accesorii utilizate pentru izolarea campului


operator cu diga
Principale:

Folia de cauciuc

Ramele de intindere: -tip Young / -tip Star VISI /


Sauvreur

- tip Nygaard-Ostbu /

-tip

Clemele de diga
Accesorii:
Perforatorul

Pensa

Servetele de hartie absorbamta preformate

Lubrifiant

Acesorii de ancoraj

24.Folia de diga

confectionata dintr-un cauciuc special, mentinut in conditii de intuneric si rece (la


frigider) pentru a nu imbatrani prematur

livrate in patrate preformate de 12,5/12,5 cm si 15/15 cm sau sub forma de rulou cu


l=12,5 sau 15 cm din care se taie dimensiunea necesara

mai sunt si folii gata ambalate, sterilizate in plicuri individuale

grosimea:

subtire 0,15;

medie 0,20;

groasa 0,25 ;

extragroasa 0,30 ;

special groasa 0,35 mm

foliile subtiri trec mai usor prin spatiile interdentaren dar se si rup mai usor

foliile groase mai eficeinte pentru retractia partiilor moi, mai rezistente la rupere, dar
tensioneaza clemele de fixare ducand la dislocarea lor

utilizarea foliilor cu grosime medie, cu elasticitate optima pt etansarea inchiderii la colet

culori deschise si inchise (roz; galben; verde; gri; albastru) - se prefera culoriile inchise
pentru constrastul de fundal

au o fata lucioasa si una mata,cea mata se pune se exterior.

25.Ramele de diga
au rolul de a pozitiona si mentine marginile foliei.
A) in forma de U-tip YOUNG: cea mai raspandita, dezavantaj:fabricata din metal
(radioopaca),interfera imaginiile radiologice
B) in forma de U-tip STAR VISI:din plastic,radiotransparenta
C) tip NYGAARD OSTBY - contur inchis, poligonal si e confectionata din material plastic
radiotransparent
D) tip SAUVEUR - rama articulata din plastic ,o balama centrala permite ramei sa se plieze
(acces mai usor in zona de lucru, facilitand realizarea de radiografii, administrarea de doze

aditionale de anestezic si evacuarea de lichide terapeutice ce au ajuns accidental in cavitatea


bucala)
26.Clemele de diga: Descriere generala

ancoreaza folia de diga si o mentin fixa in jurul dintelui, fortand in acelasi timp retractia
marginii gingivala
formata din 2 brate, care se plaseaza pe fetele opuse ale coroanei, V si O intre convexitatea
maxima coronara si marginea gingivala. Bratele sunt unite printr-un arc de otel care
inconjoara coroana dintelui peste fata ocluzala sau marginea incizala si mentine, prin forta sa
elastica, cele 2 brate aplicate strans in jurul coroanei
se termina prin 4 pinteni, ce asigura contactul in 4 puncte cu dintele, prevenind astfel
rasturnarea clemei. Pintenii pot fi indreptati spre gingival, utile pt dintii partial erupti sau
retractie gingivala suplimentara.
bratele nu trebuie sa depaseasca limita meziala si distala a fetelor V si O deoarece: vor
interfera pozitia penelor; se traumatizeaza marginea gingivala si sangereaza; nu se obtine
etanseitate
pot prezenta sau nu aripioare (prelungiri laterale ale bratelor, ce realizeaza retractia
suplimentara a marginii gingivale si permit fixarea foliei inainte de plasarea acesteia pe
dintele respectiv); dezavantaj: prezenta lor poate incomoda aplicarea benzilor de matrice,
penelor si portmatricelor
la restaurarile coronare se prefera clemele FARA aripioare, iar endodontic CU aripioare

27.Seturi minimale de cleme de diga. ( cele mai uzuale )-in sistem Ivory
IVORY
IVORY
IVORY
IVORY
IVORY

Nr
Nr
Nr
Nr
Nr

0- I si C (izolari multiple)
1- P
9- I si C (izolare unica)
14- M, dinti partiali erupti sau cu distructii coronare mari
26-M cu talie mare

28.Componentele accesorii ( echipamentul auxiliar ) utilizate pentru realizarea izolarii


campului operator cu diga
1.Perforatorul sau clestele de perforat folia: cel mai utilizat e AINSWORTH
- orificii de dimensiuni diferite, corespunzatoare dintelui pe care dorim sa il izolam
-prezinta un platou rotativ, cu 5 sau 6 dimensiuni de orificiu (foliile de grosime medie)
1-I inf
2-I sup si C
3-P
4-M sup
5-M inf
6-dintii cu V anormal, dinti situati cel mai posterior in izolare
2.Pensa de aplicare a clemelor: Stokes
3.Servetele de hartie absorbanta preformata: se plaseaza intre folia de cauciuc si
tegumentul pacientului:
preveni reactiile alergice la folie

Absoarbe transpiratia
Absoarbe saliva scursa pe la comisura
Amortizeaza actiunea de instalare a digii
Ofera posibilitatea de stergere a buzelor dupa indepartarea foliei
Ofera confortul pacientului
4.Lubrifiant: hidrosolubil; pt a facilita inserarea foliei prin spatiile interdentare
5.Accesorii de ancoraj:
firul de bumbac;

inele de cauciuc (benzi subtiri de cauciuc);

pene interdentare

29.Pozitionarea si dimensiunea orificiilor din folia de diga pentru izolare corecta

distanta dintre orificii e reprezentata de distanta de la centrul suprafetei ocluzale a


primului dinte de izolat pana la centrul suprafetei ocluzale a celuilat dinte de izolat ,
aproximativ 6,3mm

distanta dintre orificii e prea mare, folia se va increti intre dinti si va impiedica manoperele
terapeutice

distanta e prea mica, folia va sta tensionata exagerat, se va tractiona in zona de colet,
nerealizand etansare si se poate rupe.

!!!in tratamentul leziunilor coronare, izolarea prin diga trebuie sa cuprinda minim 3
dinti (dintele de lucru si 2 dinti vecini).

in tratamentele endodontice doar dintele de lucru, cu exceptia radacinilor neretentive,


cand se izoleaza si alti dinti

restaurari coronare la niv I si C (FM)


la niv P.

restaurari coronare la niv C

restaurari coronare in zona laterala

la maxilar, primul orificiu creat e pt IC,


primeste clema

orificiile se fac dupa un sablon, functie de grosime (diametru mai mic la foliile subtiri sau
mai mare la cele groase)

toti dintii de la P1 dr pana la P2 stg, cleme doar

- M1 de pe hemicarcada in lucru pana la IC opus


-

ultimul dinte posterior pana la IC opus


la mandibula pt dintele cel mai distal care

30.Care sunt tehnicile de aplicare a izolarii cu diga


1.metoda aplicarii simultane a foliei si a clemei
2.metoda aplicarii initiale a clemei, urmata de folie
3.metoda aplicarii initiale a foliei , urmata de clema
31.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii simultane a foliei si a
clemei; enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 1: aplicarea foliei si a clemei simultan
1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte

2. verificarea cu ajutorul firului de ata a spatiului interdentar, ca sa nu rupa foia (margini


ascutite,rest de tartru)
3. perforarea foliei si intinderea ei pe rama
4. lubrifierea foliei in zona orificiului pentru a facilita insertia
5. alegerea clemei potrivite, fixarea in pensa si verificarea adaptarii pe dinte
6. indepartarea clemei si fixarea pe folia de cauciuc
7. aplicarea servetelului preformat pe fata pacientului
8. plasarea clemei spre gingival, dincolo de convexitatea maxima a dintelui cu ajutorul pensei
de aplicare a clemei - mai intai bratul oral apoi bratul vestibular. Daca pacientul acuza
discomfort, se poate face anestezie locala, oricum senzatia de presiune dispare la 1-2 min de la
aplicare
9. eliberarea foliei de cauciuc din aripioarele clemei pentru a permite foliei sa se stranga in
jurul coletului dintelui
10. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se foloseste
un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de contact pana in
zona cervicala
11. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si tensionata
pe rama
12. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica dezinfectanta
Avantaje

cea mai usoara si comoda aplicare a digii, in cazuri obisnuite

daca clema se elibereaza si scapa in orice mom al aplicarii, ea e tinuta aplicata de folie

nu necesita ajutorul unui asistent

Dezavantaje

nu permite vizualizara directa a dintelui sia zonei adiacente ,in timpul aplicarii

tensiunea produsa de elasticitatea foliei actioneaza in directia opusa celei de plasare a


clemei

32.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a clemei, urmata
de folie, enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 2: aplicarea clemei in jurul dintelui, urmata de aplicarea foliei de cauciuc
1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte
2. alegerea clemei potrivite pentru dintele respectiv
3. plasarea clemei pe dinte, dincolo de convexitatea maxima a coroanei. Obligatoriu sa se
potriveasca bine pentru a preveni dislocarea si inghitirea clemei
4. se trece folia, perforata si tensionata pe rama peste clema
5. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se
foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de
contact pana in zona cervicala
6. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si
tensionata pe rama
7. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica
dezinfectanta
Avantaje

permite vizualizarea directa a dintelui si a zonei adiacente in timpul plasarii clemei

metoda cea mai eficienta de plasare a digii, cand sunt dificultati in asigurarea secuitatii
fixarii clemei

Dezavantaje
este dificil de plasat folia peste clema, fara aplicarea unei tensiuni asupra ei, tensiune ce
poate disloca clema
practic imposibila tensionare foliei si tractionarea ei peste clema cea mai mare (ivory 9)
33.Descrieti tehnica de izolare cu diga prin metoda aplicarii initiale a foliei urmata
de clema; enumerati avantajele si dezavantajele metodei
METODA 3: aplicarea foliei, in tensiune, peste dinte, urmata de aplicarea clemei
1. indepartarea depozitelor de tartru de pe dinte
2. alegerea clemei si verificarea fixarii ei pe dinte
3. se perforeaza folia de cauciuc, se fixeaza pe rama si se tensioneaza orificiul din folie,
astfel aceasta sa treaca de-a lungul dintelui ce trebuie tratat. Se foloseste un fir de ata
interdentar
4. dupa ce s-a tractionat de folie, se plaseaza clema imediat
5. daca folia nu a alunecat prin spatiul interdentar dincolo de punctul de contact, se
foloseste un fir de ata interdentar, pentru a ajuta alunecarea ei dincolo de punctul de
contact pana in zona cervicala
6. controlul aplicarii corecte a clemei si foliei o reprezinta faptul ca folia e intinsa si
tensionata pe rama
7. se badijoneaza dintele izolat si zona adiacenta de folie cu o solutie antiseptica
dezinfectanta
Avantaje
exista putine posibilitatide dizlocare a clemei in timpul sau dupa plasarea ei

permite vizualizarea directa a dintelui sia gingiei adiacente

Dezavantaje
necesara participarea unui ajutor pentru a tine folia si rama in special pentru aplicarea la
molari
34.Erori in aplicarea si indepartarea izolarii cu diga
1.
Orificii perforate excentric in raport cu pozitiile normale pot conduce la plasarea
gresita a digii in raport cu deschiderea cavitatii bucale si fragmente sau corpuri straine pot fi
inghitite sau aspirate de pacient. Plasarea foliei in pozitie mult superioara (orificii plasate jos pe
folie) duc la astuparea pasajului nazal aerian. Se va rula marginea superioara a foliei sub
piramida nazala
2.
Distanta nepotrivita intre orificii:
-distanta prea mica: folia va fi prea tensionata si nu va izola perfect la nivel cervical; tendinta de
rupere
-distanta prea mare: septuri ce se vor plia interdentar; acces proximal incomodat; retractie
gingivala deficitara
3.
Diametrul incorect al orificiilor

-diametru mai mic-orificii tensionate ce vor fi indepartate de dinte


-diametru mai mare-folie pliata in jurul dintelui incomodand accesul
4.
Utilizarea de cleme proprii
-mai mica-supraincarcarea arcului-imposibilitatea izolarii corecte sau ruperea arcului
-instabila-se misca si nu tine etansarea;lezeaza marginea gingivala
-mai mare-lezarea partilor moi;impiedicarea aplicarii penei
5.
Nu se inlocuieste, la momentul necesar, o diga uzata sau cu defecte. Daca folia se rupe
sau se deterioreaza in timpul aplicarii, sau ulterior in timpul tratamentului, singura atitudine
corecta este inlocuirea ei imediata. In timp ce pacientul tine gura deschissa si aspiratorul este
prezent, se poate plasa rapid o noua folie in pozitie, fara contaminare, sau cu contaminare
minima cu saliva. Dezavantajul inlocuirii foliei sau clemei, cu imperfectiuni, este preferabila
penetrarii permanente a salivei, continuand tratamentul fara diga.
PRINCIPII GENERALE IN TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE DENTARE: etape
si timpi de lucru,
tehnici de restaurare
35.Care este atitudinea terapeutica fata de caria simpla dentara, in raport cu evolutia
leziunilor carioase

Profilaxie/preventie: reducerea prevalentei si a incidentei leziunilor carioase

Tratamentul leziunilor carioase instalate: dependent de gradul de evolutie si de extinderea


procesului carios

Leziunile carioase:
Necavitare (incipiente-reversibile)
1. fara lipsa de substanta dura dentara decelabila macroscopic clinic
2. necesita modalitati de cariodetectie (teste diagnostice) adecvate
3. abordare terapeutica neconventionala (ne sau minim invaziva)

cavitare (ireversibile)
1. lipsa de substanta dura dentara (defect)cu extinderea si profunzimea variabila:
superficiale; medii; profunde
2. abordare terapeutica operatorie conventionala (invaziva)

36.Care sunt fazele tratamentului conventional ( clasic ) al cariei simple dentare si ce


se urmareste prin efectuarea fiecarei faze
1.Faza de tratament chirurgical = prepararea cavitatii

realizeaza eliminarea t.dure dentare alterate (modif ireversibil) prin exereza (excizie
chirurgicala)

lipsa de substanta rezultata e preparata sub o anumita forma (cavitate)


Faza de tratament medicamentos = tratamentul plagii dentinare
Plaga dentinara = suprafata denudata in urma exerezei, e expusa actiunii factorilor

2.

patogeni
Se urmareste realizarea in mod adecvat a protectiei dentino-pulpare prin ''tratamentul
plagii dentinare''
3.
Faza de tratament restaurator

Refacerea morfologiei coronare si functiilor afectate

Prin tehnici

directe (obturatii coronare);

semidirecte;

indirecte (inlay; onlay; fatete)

37.Ce reguli impun principiile generale clasice ( conventionale ) de preparare a


cavitatilor si care sunt obiectivele prepararii cavitatilor
Reguli:
1. efectuarea unor manopere instrumentate bazate pe reguli fizice (predominant mecanice)
2. modificarea partiala a morfologiei coronare
3. realizarea conditiilor optime necesare pentru restaurarea morfo-functionala finala
Obiectivele prepararii cavitatilor:
1.indepartarea substantei dure dentare alterate ireversibil cu menajarea si protejarea
corespunzatoare a organului pulpar
2.plasarea limitelor preparatiei cat mai conservator posibil pentru structurile dentare restante,
dar astfel incat sa previna reactivarea si reluarea progresiei procesului carios initial (carie
reziduala sau recidiva) ori instalarea unei noi leziuni la marginea restaurarii (caria II
marginala)
3.conformarea si dimensionarea preparatiei, a.i. Fortele normale functionale sa nu produca
fractura unei componente din ansamblul dinte/restaurare coronara sau dizlocarea restaurarii
4.realizarea conditiilor cerute pentru efectuarea tuturor manoperelor instrumentale pana la
finalizarea tratamentului
38.Care este definitia data de BLACK etapei de preparare a cavitatii si care sunt
principiile ( regulile ) lui BLACK pentru prepararea cavitatilor prin tehnici clasice
( conventionale )
Definitia etapei de lucru: ''prin prepararea cavitatii se intelege acea succesiune de manopere
instrumentale folosite pentru a indeparta leziuile produse de carie, lasand portiunea restanta a
dintelui in cea mai favorabila stare de a primi o obturatie care sa restaureze forma initiala
coronara, asigurand rezistenta acestei restaurari si impiedicand reaparitia procesului carios pe
acea suprafata dentara.''
Principiile lui BLACK pentru prepararea cavitatilor:
1.crearea formei de contur
2.crearea formei de rezistenta
3.crearea formei de retentie
4.crearea formei de facilitare a accesului
5.indepartarea in totalitate a dentinei carioase restante
6.finisarea marginilor de smalt
7.curatarea cavitatii
Se obtin astfel niste cavitati cu forme geometrice riguroase prestabilite (pereti, unghiuri interne,
margini externe): preparatii tip ''cutie'' sau ''caseta''.
Aceste principii au fost enuntate pentru obturatiile cu materiale neaderente (amalgam de Ag,
ciment silicat), aurificatii, incrustatii metalice turnate.
39.Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a cavitatilor, dupa
scoala si autorii clasici romani

1.deschiderea procesului carios (include si usurarea sau crearea accesului)


2.exereza dentinei alterate
3.realizarea extensiei preventive
4.asigurarea retentiei
5.asigurarea rezistentei
6.finisarea marginilor de smalt
7.toatela finala
Clinic, sunt grupate in 3 etape de lucru:
deschiderea procesului carios

exereza dentinei alterate

prepararea pr-zisa a cavitatii

40.Care sunt principiile (regulile) de preparare conventionala a


cavitatilor,sistematizate dupa scoala si autorii moderni actuali
Scoli si autori moderni actuali americani: 2 etape cu 9 timpi
A.etapa initiala de realizare a preparatiei
1.stabilirea formei de contur si a profunzimii initiale
2.realizarea formei primare de rezistenta
3.realizarea formei primare de retentie
4.realizarea formeide convenienta-cea mai convenabila in raport cu morfologia dintelui
B.Etapa finala de realizare a preparatiei coronare
5.Indepartarea dentinei alterate restante+urmele de material vechi restant
6.Protectie dentino-pulpara (functie de indicatia clinica)
7.Realizarea formei II de rezistenta si retentie
8.Proceduri pentru finisarea peretilor si a marginilor externe
9.Proceduri finale: curatarea preparatiei si controlul calitatii manoperelor
41.Care sunt obiectivele urmarite prin realizarea fiecarui timp (etapa) de lucru dupa
principiile (regulile) de preparare a cavitatilor conventionale conform sistematizarii
scolii clasice romanesti
obiectivele aplicarii regulilor de preparare enuntate de scoala clasica romaneasca:
1.Deschiderea procesului carios:

evidentierea extinderii in suprafata si profunzime a procesului carios (vizibilitatea) si

realizarea conditiilor necesare pentru efectuarea optima atuturor manoperelor ulterioare


(acces)
2.Exereza dentinei alterate:
indepartarea in totalitate, pana in plin tesut sanatos.
Se pot face concesii pentru evitarea deschiderii camerei pulpare
3.Realizarea extensiei preventive:

plasarea marginilor preparatiei in plin tesut sanatos, dur si

marginile externe situate in zone imune, iar zonele susceptibile sa fie inglobate in
totalitate in conturul preparatiei
4.Asigurarea retentie:
stabilitatea si mentinerea restaurarii
5.Asigurarea rezistentei:
menajarea si protejarea subst dure dentare restante (prevenirea fracturarii) si

asigurarea conditiilor necesare pt rezist la solicitati funct a materialului de restaurare


(pozitie, grosime)
6.Finisarea marginilor de smalt ale cavitatii:

configuratie lineara, neteda, fara anfactuozitati;

asigurarea unui unghi optim de intalnire cu suprafata externa coronara a peretilor laterali
(include bizoatarea marginala)
7.Toaleta finala a cavitatii (NU TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE)
42.Care este clasificarea cavitatilor dupa BLACK si care sunt criteriile care stau la
baza acestei clasificari
I
- carii localizate santurile si fosetele ocluzale ale M si PM; santurile V si O,foramen caecum
la frontali
II - suprafetele aproximale ale M si PM
III - fetele aproximale ale I,cu unghiul incizal integru
IV - fetele aproximale ale I,cu unghiul incizal compromis
V treimea cervicala a fetelor V si O ale dintilor
VI - la nivelul cuspizilor dintilor laterali si la nivelul marginii incizale a dintilor frontali
Cavitati atipice - cavitati compuse V-O;V-M;MOD
CLASIFICAREA MATERIALELOR DE RESTAURARE CORONARA; MATERIALE DE
OBTURATIE CORONARA
PROVIZORIE
43.Care sunt criteriile pe baza carora se alege un material de restaurare coronara si
care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de material, in raport
cu aceste criterii
Criterii:
Criteriu biologic
-sa se tina seama de textura tesuturilor dure dentare, starea organului pulpar: materialul sa fie bine
tolerat de catre complexul pulpo-dentinar, precum si de catre tesuturile moi
Criteriu mecanic
-proprietatile fizice ale materialului, care sa asigure o buna comportare a acestuia in raport cu P
masticatorie, temperatura
Criteriu chimic
-sa fie compatibil cu alte materiale dentare cu care vine in contact
Criteriu estetic
-sa redea aspectul cat mai natural, unde e absolut necesar.
Conditii
1.fizic:

dur; cu o rezistenta asemanatoare cu a tesuturilor dure dentare si abraziune moderata

sa sufere modificari volumetrice minime intr-un interval de temperatura inte 0 si 50 grd celsius

in stare plastica in momentul introducerii in cavitate si sa devina rigid si rezistent dupa acee

aderenta buna, determinand o inchidere marginala cat mai etansa

bun izolator termic si electic

impermeabil pentru lichidul bucal sau alte lichide ingerate


2.chimic

stabil in mediul bucal

nu sufera alterari in contact cu saliva, alimente, medicamente

efect usor antiseptic

nu se combina cu materialele utilizate in tratamentele odontale


3.biologic
bine tolerat de organul pulpar, parodontiul marginal, partile moi adiacente

sa nu fie nociv pentru organism

sa fie carioprotector
4.fizionomic

sa prezinte culoare; transluciditate si textura de suprafata cat mai apropiata de cea a structurii
dentare pe care o reconstituie
44.Prezentati clasificarea generala a materialelor de restaurare coronara
1.Materiale de restaurare coronara functie de starea lor fizicain momentul utilizarii:
-materiale plastice: se introduc in stare moale si se intaresc ulterior (obturatii)
-materiale neplastice: se introduc sub forma rigida si se fixeaza prin cimentare (incrustatii)
2.Materiale plastice (de obturatie) dupa timpu de mentinere in cavitate:
-provizorii: etape intermediare ale tratamentului
-de durata: faza finala de restaurare coronara
3.Dupa gradul de aderenta la structurile dure dentare, materialele de obturatie de durata:
-aderente:compozit;CIS;
-neaderente:amalgam;aur;ciment silicat
4.Dupa gradul de refacere a fizionomiei, materialele de obturatie de durata
-fizionomice:compozite;CIS modificate;
-nefizionomice:amalgam;aur coeziv;CIS cu adaos de pulberi metalice
-semifizionomice:CIS conventionale
45.Care sunt categoriile si tipurile de ciment ZOE existente si utilizabile actual
Categoriile:
1.conventional (eugenolat/eugenat de Zn)
2.modificate cu polimeri (ZOE armate)
3.modificate cu acid o-etoxibenzoic (EBA)
4.non-eugenolat de Zn (HV-EBA)
Tipuri
TIP I.pentru cimentari provizorii
TIP II.cimentari de durata
TIP III.obturarii coronare provizorii si obturatii de baza
TIP IV.pentru captusirea peretilor preparatiilor

46.Reactia de priza si timpul de priza la cimentul ZOE conventional; implicatii clinice


Reactia de priza
NU se desfasoara in absenta apei si e accelerata de ionii de Zn2+.

Presupune o reactie de complexare intre eugenol si oxiul de Zn, cu formarea eugenolatului


de Zn.
In matricea sa sunt particule de oxid de Zn nereactionate si molecule de eugenol liber
rezidual, acesta eliminandu-se lent.
Reactia de priza e reversibila: in mediu umed, preparatul intarit poate fi hidrolizat (hidroxid
de Zn si eliberand eugenolul, ceea ce influenteaza comportamentul sau clinic; Zoe
conventional e sensibil la conditiile din mediul bucal)

Timpul de priza
e variabil: 20-30min pana la cateva ore si depinde de :

dimensiunea particulelor de pulbere (particule fine=timp de priza de redus)

raport pulbere/lichid (consistenta crescuta=timp de priza redus)

prezenta si concentratia acceleratorilor si aditivilor

tehnica de preparare (malaxare energica,prelungita=timp de priza redus)

temperatura ambianta (temperatura crescut=timp de priza redus)

cantitatea de H2O asociata Oxidului de Zn (hidratarea pulberiii=timp de priza redus


2% apa priza in 2 ore si 4% apa priza in 15 m

INDICATI:

consistenta chitoasa: obturatii de baza; coafaje indirecte; obturatii provizorii(4-6 sapt);


acoperirea pansamentelor calmante, devitalizante

consistenta intermediara -acoperirea materialelor de coafaj idirect; cimentarea provizorie


a lucrarilor protetice conjuncte; amprentarea functionala a unor campuri protetice edentate
total

consistenta fluida -obturarea canalelor radiculare (simpla sau mixta cu thenici pasta/con
gutaperca)

CALITATI
1.efect antiseptic
2.usor sedativ asupa pulpei
3.biostimulator neodentinogenetic
4.bun izolator termic si electic
5.adaptare buna la peretii cavitatii
6.aplicare usoara in cavitate (necesita izolare)
7.priza in mediu umed
8.impermeabil fata de acizi
DEFECTE
1.priza lenta(20-30 min)
2.rezistenta limitata la compresiune
3.duritate redusa
4.indepartarea din cavitate laborioasa
5.in contact direct inhiba priza si altereaza calitatiile rasinilor polimerizabile

6.iritant pentru parodontiu marginal


7.Miros aromatic puternic si gust intepator
8.aspect estetic necorespunzator
47.Cimenturi ZOE armate (cu polimeri) : definitie, caracteristici si proprietati
specifice; implicatii clinice
Preparate biocomponente, formate din pulbere si lichid, componente similare cu cele din ZOE la
care se adauga:
-polimeri organici rigizi: polimetilactilat;polistiren
-acid acetic; cloura sau acetat de Zn
-agenti antimicrobieni: timol
Proprietati specifice:
-vascozitate mai amre decat ZOE conventional
-propr mecanice mai bune
-proprietati biologice asemanatoare
-toleranta pulpara mai buna
Dezavantaje specifice:
-se descompune hidrolitic in mediu bucal
-poate det reactii alergice
-modif cul coroane de invelis sau fatete acrilice
Indicatii specifice:
-cimentari provizorii si de durata;
obturatii de baza in toate tipurile de cavitati;
reconstituiri coroane provizorii
48.Cimenturile EBA : definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii clinice
Sunt denumite dupa Ac O-etoxibenzoic, continut in lichidul preparatului (alaturi de eugenol).
Caracteristici specifice:
1.au priza mai lunga (7-13min).
2.au cea mai mare rezistenta la compresiune
3.capacitate antibacteriana si cicatrizanta pt plaga dentinara
4.adeziune chimica prin chelare
5.variatii volumetrice din timpul prizei mai reduse
6.solubilitate mai redusa in mediu lichid bucal
Indicatii specifice:
obturatii de baza (unde e necesara rezistenta mecanica superioasa);

reconstituiri bonturi in 1/3 ocluzala a fetei proximale si pe fata ocluzala;

cimentarea unor proteze fixe unidentare;

cimentarea unor punti intinse(totale)

49.Cimenturile HV-EBA :definitie, caracteristici si proprietati specifice; implicatii


clinice
Eugenolul e inlocuit de n-hexil-vanilat acis o-etoxibenzoic
Caracteristici specifice:
1.rezistenta superioara la compresiune
2.solubilitate mai redusa in mediul bucal
3.manipulare mai usoara
4.fizico-chimic si biologic nu prezinta avantaje sau dezavantaje date absenta eugenolului.
50,51. Cimentul FOZ Reactia de priza;timpul de priza; calitati, defecte,indicatii,
contraindicatii
Reactia de priza:
reactie de neutralizare intre o baza (pulberea) si un acid (lichidul) cu formarea unor saruri
fosforice hidratate.
reactie exoterma, creste temp cu 4-10 grade.

Dupa priza, materialul e heterogen, masa fiind alc dintr-o structura amorfa hidratata (matrice
de fosfat de Znsi Al ce contine particule initiale de ZnO necuprinse in reactie).
Necesita izolare riguroasa.

Tipul de priza:
normal: 6-10 min sau
rapid: 2-3 min (cant mica de ac O-fosforic).
Timpul poate fi redus prin:
1.marirea rap pulbere/lichid
2.pulbere cu particule cu dimensiuni reduse (40micr.=normal)
3.incorporarea rapida a pulberii in lichid
4.cresterea conc de H2O in lichid
5.prelungira timpului de malaxare
6.cresterea temperaturii mediului ambiant
Calitati:
1.rezistenta mecanica superioara
2.elasticitate redusa
3.solubilitate redusa in apa (in vitro)
4.aderenta convenabila la smalt si dentina la aliaje metalica; rasini acrilice; mase compozite
5.buna izolare termica si electrica
6.duritate mai mare decat a celorlate obturatoare provizorii
7.rezistenta relativ buna pana la uzura
Defecte
1.friabil(rezistenta scazuta la tractiune/frictiune)
2.porozitate marcanta
3.pH puternic acid 2-2,4 in mom aplicarii (dupa o ora ajunge la 6 si dupa 48 se aproprie de pH
neutru)
4.neestetic: opac; alb-galbui

5.se altereaza rapid in contatct cu lichidul bucal


6.fara izolarea optima,nu are calitati
Indicatii
1.obturarea temporara a unor cavitati nefinalizate care nu prezinta retentii geometrice
2.obturatii de durata pentru dinti mobili la varstnici; pt dintii temporari
3.baza pt cav medii
4.baza peste cimenturile (liner) cu hidroxid de Ca in cavitati profunde sau peste ZOE pentru
restaurari de durata cu compozit
5.captusirea boltilor cuspidiene nesustinute (cls IIa) pentru restaurari cu amalgam
6.restraurarea cu amalgam a dntilor devitali (pentru refacerea planseului cavitatii)
7.cimentare de durata a protezelor fixe; a inelelor ortodontice
8.obturarea mixta, cu con de gutaperca a canalelor radiculare (de electie pt
momoradiculari/rezectii apicale)
Contraindicatii
1.refaceri unghi incizal sau creste marginale
2.cavitati cervicale cls V
3.cavitati vizibile, pe frontali
4.cavitati profunde, nociv pt pulpa (pH acid)
5.acoperirea pastelor de hidroxid de CA pt coafaj indirect (preparatele nu fac priza)
52.Cimentul PCZ(policarboxilat de Zn): proprietati si indicatii specifice
1.Elasticitate asemanatoare cu cea a dentinei
2.NU e casant si suporta solicitari masticatorii
3.Rezistenta la compresiune si tractiune comparabil cu FOZ
4.Rezistenta la incovoiere cu 40% mai mare decat FOZ
5.Contractie redusa de priza mai mica decat FOZ
6.Tixotropie
7.Adeziune chimica la smalt si dentina prin chelarea Ca2+ de catre radicalii carboxilici libei
8.adera bine chimic la aliajele metalice inoxidabile
9.Adera slab la aliajele din aur(daca nu sunt sablate)
10.adera mediocru la RAS
11.NU adera la ceramica
12.pH acid pana la terminarea reactiei de priza, cu potential nociv asupra pulpei si dentinei inferior
fata de FOZ (pH=5-30 min)
13.efect calmant asupra durerii dentinare prin inchiderea eficienta a canaliculelor
14.nu are activitate antibacteriana (prin efect bactericid direct)
Indicatii
-obturatii de baza(protectie pulpo-dentinara)
-obturatii coronare provizorii
-cimentari de proteze fixe unidentare sau punti
MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA NEESTETICE: AMALGAMELE DENTARE

53.Clasificarea amalgamelor in functie de numarul de metale continute si tipul de


particule ale aliajului.
Dupa nr de metale pe care il contine:
1.binar:
mecur + 1 metal (Cu)

amalgamul de cupru: Cu: 30-40% si Hg:60-70%. Foarte toxic. A fost scos din uz
(s-a incxercat si cadmiu/paladiu - nocive; friabile; casante. Un au intrat in uz )
2.ternar:
mercur + 2 metale (Ag si Sn) in proportii egale
3.cuatenar:

mercur+3 metale (Ag; Sn si Cu):

Ag 65%;

Sn 25% si Cu 6%

-unele amalgame contin cantitati mici de platina,aur, iridiu; paladiu dar nu au adus imbunatatiri
substantiale
-aliaje cu Zn: mai mult de 0,01% Zn si fara Zn (!!!este necesara mentiunea scrisa pe flacon
CU/FARA Zn)
Tipul particulelor aliajului
Aliaje cu pilitura formata din particule taiate neregulat

Aliaje cu particle sferice sau sfenoidale

Aliaje cu particule amestecate, format din particule neregulate si sferice

54.Clasificarea amalgamelor dupa continutul in cupru al aliajului


cu aliaj conventional; sarac in Cu(6%<):
Ag 65-70%
Sn 25-30%
Cu 0-6%
Zn 0-2%.
Mai poate contine aur; platina si mercur 2-3%. Sn PREAMALGAMAT
Raporuti mercur/aliaj = 1/1

cu contnut crescut de Cu,sub 2 forme:

cu compozitie simpla: Ag; Sn;

sau cu faza dispersata de aliaje Sn-Ag si eutectic Ag-Cu:


Ag 40-69
Sn 7
Cu 13-20
Zn 1%
amalgamele moderne contin:
Ag 65-70%
Sn 17-30%
miccroprocente de Pb, Sb, Cd, In

Cu; Zn

55. Proprietatile metalelor care intra in compozitia aliajului

Argintul
mareste rezistena amalgamului si reduce curgerea lui (flow)

in conc mai mare de 70% creste duritatea amalgamului, dar acesta devine sfaramicios si
greu de modelat, priza mai rapida si tendinta de expansiune mai mare
conc mai mica de 65% => amalgam cu o duritate mai mica , timp de priza prelungit si creste
tendinta de contractie
Staniu

usureaza amalgamarea, creste timpul de priza, scade expansiunea si duritatea amalgamului


dupa priza
Cupru
creste rezistenta amalgamului,pastreaza in limite normale coeficientul de dilatare, timpul de
priza si rezistenta la coroziune
15% -antiseptic
Zinc

creste rezistenta amalgamului, confera luciu; previne oxidarea

0,01% + umiditate => expansiunea amalgamului


Iridiu,paladiu,platina
1% imbunatatesc rezistenta mecanica si coroziunea
Mercur

2-3% form aliaje preamalgamate, au amalgamare mai rapida, dar in exces; creste
coeficientul de dilatare si rezistenta mecanica si prelungeste timpul de priza.

o conc mai mica => amalgam friabil

singurul metal in stare lichida la temperatura camerei

toxicitate crescuta - risc pt pacient; medic asistenta si mediu inconjurator

56. Mecanismul de priza al amalgamului


Reactie de cristalizare.
Hg intra in contact cu suprafata diferitelor particule ale aliajului .Ionii metalici de Ag, Sn, Cu, Zn
de la suprafata particulelor se dizolva in Hg si apoi reactioneaza cu acestea formand compusi
metalici noi ce precipita (prod de reactie)
amalgamele sarace in Cu:
Ag3Sn+Hg = > Ag2Sn3+Ag2Hg3+Ag3Sn
Gama si Gama 1=matricea in care se gasesc particule de aliaj nereactionat ale fazei gama.
Gama 2 e cea mai putin rezistenta mecanic si la coroziune
amalgame bogate in Cu:
Exista o cant mai mare de Cu prin inlocuirea Sn cu amestec eutectic Ag-Cu = > eliminarea
Gama 2.In prima etapa a prizei reactia e aceeasi cu cea a amalgamului conventional. Etapa a2a:
Sn7-8Hg+AgCu = > Cu6Sn5+Ag2Hg3

tipuri noi de amalgam bogat in Cu,gama 2 e eliminata (amalgame non gama 2) sunt cele
mai rezistente la coroziune

57. Factori care influenteaza timpul de priza al amalgamului


1.raport pulbere-mercur
Cant de mercur e mai mare:

timpul de priza mai lent

Ramane o cant mai mica de gama nereact

Creste cantitatea de gama 1 si 2 = > scade rezistenta amalgamului

2.durata triturarii

O supra sau subpreparare a amalgamului va produce modificari ale rezistentei, fluajului


volumul amalgamului

3.dimensiunea particulelor

Cu cat sunt mai mici , supraf de contact cu Hg e mai mare si timpul de priza mai redus

4.imbatranirea artificiala a aliajului


Aliajul proaspat reactioneaza mai repede cu Hg decat cel invechit:
tendinta de expansiune mai mare

coroziune mai importanta

rezistenta mai scazuta

imbatranirea artificiala a amalgamului reduce tensiunile interne din particule

58.Propritatile fizice ale amalgamului de argint


1. rezistenta la compresiune
1000-5500 kgf/cm2
amalgamul cu aliaj sferic are cea mai buna rezistenta la compresiune
2. rezistenta la tractiune

depinde de rezistenta marginala a restauratiei; unghiurile externe trebuie sa fie 90o

faza gama este cea mai buna


3. plasticitatea
deformarea permanenta sub actiunea unei forte. Depinde de:

cantitatea de Ag

dimensiunea si forma particulelor

timpul de triturare

raport aliaj-mercur
4. deformarea

proprietatea amalgamului de a-si modifica volumul sub actiunea unor solicitari peste limitele
elastice ale materialului
5. modificari dimensionale (vezi 59)
6. adezivitatea

amalgamul este neaderent; necesita cavitati retentive

59.Care sunt si de ce factori depind modificarile dimensionale ale amalgamului


Dilatatia si contractia amalgamului, determinate de mecanismul de priza si de diferenta de
temperatura din cav bucala.
In timpul prizei, se produce o contractare a materialului (faza gama), in fazele gama 1 si 2 sa se
produca o dilatare rapida apoi, dupa care o contractie ,urmata de o stabilizare = > la interfata
dinte/restaurare apare o fisura
Factori:

compozitia aliajului

dimensiunile particulelor

raportul aliaj/Hg

durata de triturare care, prelungita duce la cresterea expansiunii amalgamului

timpul scurs de la triturare pana la condensare in cavitate nu trebuie sa depaseasca 3-3,5


min

contaminarea cu umezeala inainte de priza, crescand coeficientul de expansiune al


amalgamului

diferenta de temperatura a amlgamului, datorata diferentei de temperatura a alim, det


dilatarea sa, care e mai mare decat a smaltului /dentina ( la fel si contractia) = >
percolare marginala (patrunderea de fluide la interfata dintre obturatie si peretele
cavitatii)
60.Coroziunea amalgamului, tipuri de coroziune (proprietati chimice)

degradarea electrochimica a metalului sub actiunea mediului bucal

1.Coroziunea chimica de suprafata


pierderea luciului si modificarea de culoare datorita sulfurarii si oxidarii: pe suprafata apare
un film de oxizi; sulfuri sau hidroxizi ce se pot distruge = > aparitia unei suprafete
rugoase
2.Coroziunea la interfata dinte/restaurare

apare numai unde exista diferente de concentratie in oxigen. Intre peretii cavitatii si
suprafata restaurarii, unde O2 e mai mica. Faza cea mai sensibila la coroziune e gama2 (= >
folosirea amalgamelor non-gama 2)
3.Coroziunea galvanica
dat contactului dintre amalgam si alte metale sau aliaje in mediul bucal electrolitic
61. Proprietatile biologice ale amalgamului de argint

bine tolerat de tesuturile dure dentare, parodontiu si pulpa dentara

prop usor antiseptice, dat actiunii Ag si Cu, cand concentratia acestuia e mai mare de 6%

prin manipulare incorecta in cabinet, vaporii de mercur sau contactul direct cu acestia pot
determina intoxicatie mercuriala

Introducerea amalgamului CU CONTINUT BOGAT IN Cu si a SISTEMELOR ADEZIVE:


1.mai putin afectat de fulaj
2.modificari dimensionale minime
3.rezistenta mecanica superioara altor material dentare pe care le depaseste prin:

Rezistenta la compresiune si tractiune;

modul de elasticitate;

duritate mai mare imediat dupa priza;

rezistenta mai mare la coroziune;

performante clinice mai bune;

valori medii ale rezistenti legaturii adezive la structura dura dentara e mai mare decat a
compozitului;
permite o preparatie minim invaziva;

reduce riscul aparitiei cariei II

62.Galvanismul bucal

prezent la pacientii ce au mai multe restauri dentare metalice diferite si e legat de disolutia
electrostatica a salivei care determina o diferenta de potential electric intre diferitele
restaurari; foarte greu de masurat.
Manifestari:
dureri, senzatie de intepatura

perceptia prezentei unor curenti electrici

gust metalic
Exista o corelatie intre calitatea restaurarii , calitatea salivei, igiena orala si simptomatologia
clinica
63.Calitatile clinice ale amalgamului
1.usor de preparat si manipulat
2.pret de cost redus
3.e foarte rezistent la factorii chimici si mecanici din mediul bucal
4.se finiseaza si se lustruieste cu usurinta
5.e radioopac
6.are stabilitate buna in mediul bucal
7.rezistenta la abraziune, similara cu cea a smaltului
8.longevitate clinica mare, in medie de peste 15 ani
9.proprietati de autosigilare a interfetei restaurare/preparatie
10.aplicat corect ,nu e iritant pt pulpa dentara si parodontiu marginal
DEPIND de:
corectitudinea realiz prepraratiilor

corect plasarii amalgamului in int prepr

adapt marginala sup la amalgamele non gama2

calitatile de autosigilare prin prod de coroziune

Amalgamul ramane acceptat ca material restaurator pt ca:


-nu necesita aparatura sofisticata
-utilizarea sub forma de capsule predozate:
Amestec corect al componentelor;

Timp suficient de lucru;


Proprietati mecanice bune;

Diminuarea fulajului si a modificarilor dimensionale


-insertia si condensarea in cavitate usor de realizat
64.Defectele amalgamului
1.nu are aderenta la peretii cavitatii
2. e nefizionomic, de culoare cenusie, putand colora in timp tesuturile dure dentare
3.e bun conducator de caldura si electricitate
4.poate crea bimetalism, in contact cu alte aliaje sau metale din cavitatea bucala
5.amalgameaza lucrarile de aur deteriorandu-le
6.sufera contractii si dilatari, dupa inserarea in cavitate
7. sufera in timp coroziune electrochimica
Restaurari din amalgam:

aspect inestetic: in timp prin corodare devine negru si modif culoarea tesuturilor din jur

posibilitatea de fracturare a materialului in cavitatile neretentive,ce nu ofera grosime


suficienta materialului

65.Indicatiile utilizarii amalgamului de argint


1.restaurarea cls I pe FV si FOr ale M si P si pe FOc ale M si P
2.restaurarea cls I pe FP ale F, cand grosimea e mare si nu permite transparenta culorii
3.restaurarea cls II cu exceptia celor situate mezio-ocluzal la niv P1 (fizionomia)
4.restaurarea cav V la niv M si P
5.restaurarea cav atipice M si P (MOD)
6.restaurarea coronara a P si M devitali,cu sau fara mijloace suplimentare de retentie
7.refaceri de bonturi coronare ce vor primi microproteza de acoperire
66.Surse de mercur din cabinetele dentare

La indepartarea restaurarii de amalgam,

lustruire, finisare fara racire si aspirare;

aruncare pe jos

La triturare si manipulare (fara manusi)

Din sursere le mercur existente in cabinet incorect depozitate sau reziduu incorect pastrat
pentru aruncare
Poluarea accidentala cu Hg (lipsa unei aerisiri corecte a cabinetului)

PRINCIPII DE REALIZARE A PREPARATIILOR PENTRU RESTAURAREA DIN


AMALGAM

67.Principiile de realizare a formei de contur pentru o cavitate preparata pentru o


restaurare din amalgam

1.amplasarea marginilor cavitatii in plin tesut santos,a.i. se vor indeparta in totalitate


t.dure alterate ireversibil
2.conturul cavitatii pana la obtinerea unei jonctiuni amelo-dentinare indemne de carie
3.se indeparteaza in totalitate smaltul subminat,fara suport de dentina sanatoasa si
prismele de smalt modif ca aspect si culoare
4.marginile cavitatii vor fi plasate a.i. sa permita o buna inchidere marginala si o buna
finisare restaurarii
5.se vor plasa marginile, evitandu-se zonele cariosusceptibile - inafara santurilor si fisurilor
6.marg cavitatii in zonele dentare supuse autocuratirii si curatirii artificiale, evitand vf
cuspizilor si crestele marginale
7.conturul exterior: realizat din curbe line, unghiuri rotunjite si linii drepte
8.conturul intern: realiz unui spatiu pt amalgam de gros sufic, rezistent la fractura sub infl
fortelor de masticatie: Ocluzal: 1,5-2mm (peretle pulpar e plasat in dentina la 0,5mm JAD)
68.Realizarea conturului primar in cazul cavitatilor preparate pentru leziuni carioase
situate la nivelui santurilor si fosetelor ocluzale
Marginile preparatiei in plin tesut sanatos
1.extinderea marginilor cavitatii trebuie sa tina seama de realizarea unei cavitati care sa
permita accesul instrumentarului necesar prepararii si restaurarii sale
2.se vor extinde marginile cavitatii pana in tesut sanatos avand grija sa nu lasam smalt
nesustinut de dentina sanatoasa la amrginea preparatiei
3.se plaseaza marginile a.i. sa includa in conturul lor santul sau foseta in care e localiza
procesul carios (toata).Daca la niv peretilor preparatiei exista o fisura necarioasa nu se include in
preparatie. Se sigileaza dupa plasarea amalgamului
4.daca exista o leziune carioasa necavitara in smalt insa radiografia sau alte mij de dg arata
ca este extinsa pana in dentina se va intra in smaltul sanatos si cavitatea se largeste pentru a
facilita exereza dentinei alterate in totalitate
5.cand exista 2 sau mai multe leziuni carioase in santuri si fosete diferite ale aceluiasi dinte si
exista o grosime de 1,5-2mm de tesut sanatos inte ele se vor realiza 2 cavitati distincte,altfel se
frealizeaza o cavitate unica.
6.liniile marginale de contru ale cavitatii depind de forma anatomica a dintelui
Ocluzal, marginile preparatiei vor fi formate din linii curbe, largi care ocolesc cuspizii si
mentin morfologia normala a fetei ocluzale.
Marginile externe ale cavitatii = netede, fara neregularitati, forma externa acavitatii nu
trebuie sa prezine unghiuri ascutie , pentru a permite plasarea corecta a amalgamului.
P sup: ocluzal in santul intercuspidian proc carios si extins in santurile din fosetele meziale :
aspect de piscot / fluture cu partea mai ingusta in sens V-O, situata in santul intercuspidian si
care pastreaza integre , pantele cuspidiene si crestele marginale. Istmul nu trebuiesa
depaseasca 1/3 din distanta dintre varfurile cuspizilor.
P inf, cand santul nu e in centrul feti ocluzale, cavitatea ocluzala va fi mai apropiata de
cuspidul cel mai voluminos
7.peretele parapulpar al cavitatii ocluzale, in dentina sanatoasa la 0,5-1 mm de JAD,
asigurand astfel rezistenta materialului de restaurare la fortele masticatorii ocluzale
69.Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa I-a preparate
pentru o restaurare cu amalgam
1.pentru o cavitate conventionala mica, pt realizarea unei retentii optime, suficeint
paralelismul a cel putin 2 pereti verticali in raport cu axul dintelui si o usoara convergenta spre

ocluzal.Unghiuri bine exprimate la locul de intalnire a peretilor verticali intre ei si unghiurile


drepte la intalnirea peretilor verticali cu cel parapulpar.
In cavitatile profunde: unghiuri interne bine rotunjite.
2.peretele pulpar trebuie sa fie plan sau in trepte, daca nu este posibil se face o obturatie de
baza cu FOZ
3.cu cat cavitatea e mai mare si retentia e mai dificil de obtinut: mijloace suplimentare de
retentie (pivoturi para pulpare; stifturi; cavitati de retentie suplimentara; santuri reciproce in
dentina restanta la o adancime de 1-2-3 mm)
70.Modalitati de realizare a formei de retentie pentru cavitatile de clasa II-a
preparate pentru o restaurare cu amalgam
-realizarea unei forme a preparatiei care sa permita accesul si manipularea instrumentarului
necesar restaurarii dintelui, sa ofere acces corect si vizibilitate buna in toate etapele de condensare
a amalgamului : curbe line, unghiuri rotunjite si liniile drepte ale formei de contur care permit
adaptarea amalgamului la peretii si marginile cavitatii
-realizarea retentiei la cavitatea proximal , peretii V si O vor fi scosi din contact cu dintele vecin
si usor convergenti spre ocluzal. Preparatia trebuie sa aiba o dimensiune MD de 1.5 mm
-peretele gingival coborat sub punctul de contact la 1-1.5 mm, drept, perpendicular pe axul lung
al dintelui, usor inclinat axial, in fct de intinderea leziunii. Ptr marirea retentiei sant la locul de
intalnire perete PP si G
71.Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa I-a preparata pentru o
restaurare cu amalgam

sprijinirea pe dentina sanatoasa a tuturor peretilor care suporta forte masticatorii

eliminarea partiala/totala a tuturor zonelor de smalt subminate

Ptr ca o cavitate sa reziste la fortele masticatorii:


1.orientarea peretilor trebuie sa fie facuta a.i. sa fie perpendiculari sau paraleli cu directia de
transmitere a fortelor
2.nu se vor pastra portiuni de smalt fara insertia de dentina sanatoasa subiacenta sau portiuni
de smalt subtiate lipsite de rezist
3.prismele de smalt in cele mai multe zone ale suprafetei ocluzale sunt paralele cu axul lung al
dintelui. Pentru a rezista fracturilor , peretii de smalt trebuie preparati la 90 grade sau obtuze
in raport cu suprafata externa a dintelui. Un unghi mai mic e predispus la fracturi
4.latimea V-O a preparatiei e de 1/3 din distanta dintre vf cupidului V si cel O
5.extensia marginilor cavitatii : pastrarea unor cuspizi si creste marginale sustinute de
dentina sanatoasa.Cuspizii trebuie examinati si evaluati pentru a nu exista fisuri care sa determine
fracturi ale acestora.Daca un cuspid e prea subtire pentru a rezista f de masticatie,el trebuie intarit
prin captusire sau redus pentru a fi acoperit ulterior cu un material de restaurare
6.grosime suficienta materialului restaurator in raport cu fortele pe care acesta le va
suporta.In acest sens,o restaurare ocluzala de amalgam trebuie sa aiba o grosime ocluzo-gingivala
de 1,5-2 mm pt a rezista fracturilor in timpul masticatiei
72.Realizarea formei de rezistenta a unei cavitati de clasa II-a preparata pentru o
restaurare cu amalgam
Cav cls II sunt supuse unor forte ce tind sa disloce restaurarea sagital/vertical. Pentru rezistenta,
cavitatea de retentie de pe suprafata ocluzala trebuie sa aiba dimensiuni V-o de din distanta
intre cuspidul V si cel O.

-cavitatea ocluzala v-a respecta principiile de preparare de la cls I,cu un perete proximal lipsa.
In zona de unire acelor 2 cavitati apare istmul de intalnire care va fi rotunjit
-marginile cavitatii se extind in tesut sanatos cu smalt nesubminat, dar se are in vedere ca
atunci cand suprafata ocluzala prezinta leziuni carioase , se ocolesc varfurile cuspizilor si creasta
amrginala opusa leziunii carioase, creasta oblica a molarilor superiori => a.i. acces sufficient
pentru preparare si restaurare.peretii cavitatii ocluzale paraleli cu axul lung al dintelui.
-cavitatea verticala: pereti V/O/G/PP
-peretele gingival al cav verticale va trebui coborat sub punctul de contact la 1,5 mm,drept ,
perpendiculat pe axul lung al dintelui sau cu o usoara inclinare spre peretele axial.Pentru mareirea
retentiei se poate efectua un sant la locul de intalnire a celor 2 pereti: peretele axial(parapulpar) si
gingival. Peretele gingival M-D 1-1,5mm.
-majoritatea cav cls II au acces ocluzal.Daca proc carios e la JSC: acces V sau O (prin gaura
cheii) ,cavitatea va fi sub punctul de contact. Marginile cavitatii vor fi in cement sau in dentina,
unghi de 90 grade cu suprafata externa a dintelui
-daca lipseste dintele vecin, dar avem acces (treme; distructii coronare) sau exita o cav sub
punctul de contact pe dintele vecin: cavitate tip caseta (90 grade cu suprafata externa)
-peretele PP in dentina sanatoasa
73.Caracteristicile cavitatii proximo-ocluzale tip slot pentru restaurarea cu
amalgam
Cavitatea tip ''slot'' este o cavitate atipica, minim invaziva. O varianta pentru
cavitatea de cls a 2-a

cavitatea ocluzala este limitata ca creasta marginala

lasam, in timpul preparatiei cavitatii proximale si a exerezei dentinei alterate, o zona subtire
de smalt proximal dinspre dintele vecin in scolul de a evita lezarea accidentala a acestuia. Va
fi idepartata dupa realizarea preparatiei cu instrumente de mana.

Cavitatea proximala, pentru retentie, peretii V/O vor fi scosi din contact cu dintele vecin,
usor convergenti ocluzal. Pentru a mari retentia: 2 santuri adiacente situate la contactul
peretelui V si O cu cel PP, in dentina, la distanta de zona de JAD pt a evita riscru deschiderii
camerei pulpare (sferica de 0.5 mm) santuri de 0.5 mm adancime si 0.5 mm latime,
splasate a.i. sa ramana 0.25-0.50 mm dentina intre santuri si JAD

daca cav proximala e foarte larga,a.i retentiile nu sunt pe suprafete opuse: restaurare
adeziva pentru amalgam sau plasarea unor stifturi orizontale sau verticale parapulpare

peretele G coborat sub punctul de contact la 1,5 mm,drept , perpendiculat pe axul lung al
dintelui sau cu o usoara inclinare spre peretele axial.Pentru mareirea retentiei se poate
efectua un sant la locul de intalnire a celor 2 pereti: peretele axial(parapulpar) si gingival.
Peretele gingival M-D 1-1,5mm.

peretele PP in dentina sanatoasa

74.Exereza dentine alterate restante

dupa conturul ext si int al cavitatii, vf JAD (indemna de carie); cu aj sondei si prin inspectie,
consistenta si culoarea dentinei restante.
in leziunile carioase mici si medii, tesuturile patologice sunt indepartate odata cu
realizarea etapelor de lucru. In cav mai extine, pe un perete gata preparat, intr-o anumita
zona poate ramane o cantitate de dentina altera, ce v-a fi indepartata fara a fi necesara
modificarea formei sau pozitiei peretelui
-in cav profunde,cu afectarea pulpara,fara semne clinice majore-indepartarea totala
-deschiderea accidentala a camerei pulpare, in timpul exerezei = > se poate pastra dentina
alterata daca:

1.nu exista semne clinice de suferinta pulpara


2.cantitatea nu depaseste 1-1,5 mm
3.starea de reactivitate locala si generala a pacientului e buna => indicatie de coafaj
indirect:tratamentul plagii dentinare
75.Modalitati de realizare a finalizarii marginilor cavitatii in cazul unei preparatii
realizate pentru materiale neadezive
-inchidere marginala buna la interfata preparatie-restaurare si o trecere cat mai putin denivelata
intre ele; rezistenta mecanica optima a smaltului si a marginilor restaurarii:

Directia prismelor de smalt

Prismele de smalt sectionate sa se sprijine pe dentina sanatoasa ata la niv JAD/margini


externe

Localizare marginilor preparatiei

Materialul de restaurare si zona de suprafata coronaraa pe care se aplica fortele

-materialele de restaurare neadezive (amalgam) finisarea marginilor de smalt se realizeaza a.i.


prismele de smalt sa aiba capatul interior sprijijit pe dentina: impiedicarea desprinderii acestora si
aparitia unei zone marginale retentive la limita preparatie/restaurare
-pt amalgam unghiul format la toate marginile de smalt sa fie 90, dar greu de obtinu asa ca:
unghiul dintre peretele lateral si suprafata pantei cuspidiene sa fie mai amre pe masura ce
cavitatea devine mai extinsa (peretii realizati mai convergenti spre ocluzal)
-peretii cavitatii spre exterior trebuie realizati a.i. sa aiba conturul format din linii curbe,unghiul
de intalnire a 2 margini externe de smalt sa fie rotunjit.Marginile de smalt, dupa finisare trebuie sa
fie cat mai netede ,cat mai putin anfractuoase
76.Prepararea cavitatilor situate pe suprafetele vestibulare si orale ale dintii laterali
in scopul restaurarii lor cu amalgam

Cavitatile de cls V nu pun pb din pct de vedere al abordarii procesului carios sau a
rezistentei, fiind expus direct vederii si accesului si nu e situat in zone expuse direct
presiunilor masticatorii.
Forma de contur:exereza in totalitate a tesuturilor dure alterat ireversibil, smaltului modificat
de aspect si culoare de la marginile cavitatii.
Retentia: inclinarea divergenta a peretilor laterali ai cavitatii spre peretele axial convex.

Finisarea marginilor cavitatii: margini netede ,cu linii curbe fara unghiuri exterioare.

ADEZIUNEA LA STRUCTURILE DURE DENTARE


77. Care sunt tipurile si mecanismele de adeziune care exista la nivelul interfetei
adezive.
Adeziunea se realizeaza fizic sau chimic.
Adeziunea fizica reprezinta atractia care se exercita intre doua corpuri aflate in stransa
legatura, datorita fortelor dintre moleculele(atomii) de la suprafata corpurilor.
Adeziunea fizica se realizeaza pe baza fortelor de atractie de tip:
- intermolecular;
- electrostatic;
-specifice(mecanice)

Fortele intermoleculare si elctrostatice actioneaza la nivelul dipolilor existenti in moleculele


vecine din cele doua corpuri si prezinta eficienta doar daca intre cele doua suprafete exista o
distanta foarte mica(1-2 A).
Cele mai frecvente tipuri de adezivi sunt cele care adera pe baza fortelor de atractie
intermoleculare.
Adeziunea chimica reprezinta lipirea a doua corpuri din acelasi material sau din materiale
diferite prin intermediul unei substante chimice numita generic adeziv.
Adeziunea chimica se realizeaza prin formarea de legaturi chimice:
intramoleculare( cu valenta primara-puternice)- mentin atomii legati in molecule
legaturi ionice;
legaturi covalente polare/coordinative
legaturi incovoiate(tip banana)
legaturi 1e si 3e
legaturi 3c si 2e sau 3c si 4e
legaturi aromatice
legaturi metalice
intermoleculare (cu valenta secundara-slabe) se formeaza in atomi sau ioni fara legatura
in alte conditii
forte van der Waals-se formeaza cel mai des; se pot forma in orice tip de structura
chimica
forte keesom( dipol permanent- dipol permanent)
forte debye(dipol permanent- dipol indus)
forte London( de dispersie; dipol instantaneu- dipol indus)
legaturi de hidrogen(situatie speciala dipol permanent- dipol permanent) => aspect
particular: leg covalente
interactiuni cationi- pi e(nucleu aromatic).
Mecanismul de realizare a adeziunii chimice se bazeaza pe fenomenul de chemosorbtie, adica
prin adsorbtia moleculelor adezivului la suprafata aderentului si prin crearea de legaturi chimice cu
gruparile active ale acestuia.
78. Care sunt consecintele clinice ce confera superioritate tehnicilor bazate pe
adeziune in odontoterapia restauratoare.
Conceptul de adezivitate este superior deoarece:
permite o aderenta si o retentie mult mai buna a materialelor de obturatie la peretii
cavitatilor;
se realizeaza conservarea tesuturilor dure deoarece nu mai este necesara realizarea
cavitatilor clasice cu sacrificiu de tesut sanatos pentru a conferi rezistenta si retentie;
se amelioreaza inchiderea marginala, limitand infiltrarea microorganismelor si a toxinelor
acestora.
79. Enumerati si descrieti factorii principali care influenteaza adeziunea.
Atat adeziunea fizica cat si cea chimica depind de cativa factori:
-umectabilitatea;
-energia de suprafata;
-tensiunea superficiala;
-vascozitate;
Umectabilitatea este proprietatea adezivului de a se intinde pe suprafata corpului.
Se poate determina prin masurarea unghiului de contact format intre tangenta la suprafata
lichidului si suprafata aderentului.
Umectabilitatea este crescuta pentru unghiuri mai mici de 90 de grade si aderenta este
maxima pentru un unghi de 0 grade.

Energia de suprafata este importanta pentru aderent.


Moleculele de la suprafata aderentului prezinta o energie mai mare decat cele de la interior
si pot realiza legaturi adezive mai puternice.
Tensiunea superficiala este importantanta pentru adeziv(lichid).
Reprezinta atractia reciproca a moleculelor de la suprafata lichidului in contact cu un alt
corp.
Cu cat tensiunea este mai mica cu atat adeziunea este favorizata.
Vascozitatea influenteaza adezivul.
Ea reprezinta proprietatea lichidelor de a se opune curgerii datorita frecarii interne.
Gradul de vascozitate trebuie sa fie adecvat deoarece un adeziv foarte vascos impiedica
curgerea acestuia si capacitatea de infiltrare, iar un adeziv cu vascozitate mica nu permite
controlul aplicarii.
80. Descrieti principiile si fazele realizarii adeziunii la smalt.
Adeziunea amelara necesita:
pregatirea smaltului gravare acida se utilizeaza acid fosforic 15-40%; timp >15 sec, se
obtine adeziune cu forte de tractiune superioare suficiente pt a se opune fortei de contractie
de polimetizare; se obtine adeziune mecanica (prin intermediul unei rasini fluide cu
coeficient crescut de umidit)
agenti de legatura amelari = rasini diacrilice nesarjate; sunt retinute in interiorul
microretentivitatii amelare prin polimerizare; monomerul de dilutie este mai mult =>
vascozitate scazuta
81. Prezentati factorii de care depend caracteristicile gravarii acide a smaltului.
Gravarea acida este influentata de:
tipul subst utilizate;
concentratia subst utilizate (37% pt acid fosforic)
tehnica de aplicare (15 sec e suficient)
starea fizica a acidului: solutie (greu de manevrat; gel (usor de manevrat, putere de
penetrare in suprafata si profunzime)
caract suprafetei smaltului.
conditionarea acida rezultata din dizolvarea hidroxiapatitei => intre prismele de smalt apar
microimpresiuni, iar in interiorul lor, microimpresiuni f fine mult mai numeroase. Cu cat
aria de smalt disponibil gravarii acide e mai mare, cu atat adeziunea si inchiderea marginala
sunt mai bune
82. Prezentati etapele clinice ale realizarii gravajului acid al smaltului.

Curatarea suprafetelor ce urmeaza a fi gravate (pasta de glicerina)


uscarea dintelui (diga; rulouri; aspirator)
gravarea pr-zisa (acid fosforic 37% pe dintele uscat, timp de 15 sec)
spalare sub jet de apa sub presiune apoi uscare cu jet de aer sub presiune
suprafata gravata = aspect de suprafata cretoasa
suprafata gravata trebuie sa ramana uscata (daca e contaminata, gravarea se reia)

83. Care sunt factorii de care trebuie sa tina cont realizarea adeziunii la dentina.
Factori:
-structura heterogena a dentinei( 67% comp minerala, 13% apa, 20% comp organica);
-prezenta canaliculelor dentinare- dimensiuni, permeabilitate, densitate si orientare;
-umiditatea permanenta datorita lichidului canalicular;
-dificultatea realizarii unei reactii chimice intre un corp lichid si unul solid;
-reactia chimica trebuie sa aiba loc la temperatura corpului;

-reactia chimica nu trebuie sa agreseze pulpa dentara;


-reactia chimica trebuie sa se incheie in maximum 10 minute;
84. Detritusul dentinar remanent ( definitie, compozitie, structura, caracteristici) si
importanta lui in realizarea adeziunii dentinare.
Definitie: strat microscopic, superficial si aderent, format la suprafatata dentinara prin
zdrobirea neuniforma a dentinei in timpul prepararii prin taiere, datorita deformarilor mecanice si a
caldurii de frictiune. (pelicula fina alc din microcristale incorporate intr-o matrice organica
denaturata)
Structura:
strat amorf,poros, relatin neted, gros de cel mult 1-2 um,
relativ uniform, format din particule microcristaline inglobate intr-o matrice de structuri
organice denaturate.
Se prezinta sub forma de pelicula (smear layer) de dimensiuni variate ( de la 1-5 um pana la
10-15um; in functie de extensia preparatiei efectuate, de instrumentul taietor folosit, de
prezenta unui sistem de irigare si racire cat si de tipul acestuia) si de dopuri de dentina sau
cepuri(smear plugs) ce patrund 1-2 um in canalicule.
Compozitie:
->constituenti de origine dentinara(si/sau amelara):
-din dentina pericanaliculara si intercanaliculara: cristale de HA, colagen denaturat;
-din canaliculele dentinare: GAG, proteoglicani, resturi odontoblastice, microorganisme
->constituenti de origine extra-dentinara(lichid bucal): saliva, germeni microbieni, toxine,
produsi de degradare metabolica, elemente celulare( sange, gingie)
DDR-ul nu poate fi solubilizat decat cu agenti de gravaj ( care inlatura pelicula si cepurile in
totalitate) sau agenti chelatori ( care inlatura doar pelicula, nu si cepurile).
In abordarea terapeutica a DDR-ului exista mai multe variante in functie de sistemul adeziv
utilizat; operatorul poate sa opteze pentru:
-mentinerea intacta a DDR si includerea acestuia ca interfata adeziva, sub stratul de rasina
polimerizata( generatia I de adezivi);
-mentinerea DDR modificat(impregnarea si legarea acestuia acestuia de dentina subiacenta
cu adeziv- generatiile II si III de adezivi);
-eliminarea DDR, cu indepartarea in totalitate a acestuia(pelicula si cepuri- generatiile IV si V
de adezivi);
-dizolvarea DDR, cu indepartarea pelicului si pastrarea cepurilor( generatiile VI si VII de
adezivi)
85. Gravarea acida a dentinei.
Pentru solubilizarea dentinara se pot utiliza acizi ( gravaj, demineralizare terapeutica) sau
chelatori(EDTA).
Acizii inlatura in totalitate stratul DDR ( atat pelicula cat si cepurile), pe cand agentii chelatori
indeparteaza doar partial stratul de dentina remanenta( doar pelicula nu si cepurile).
Actiunea acizilor asupra fazei minerale implica:
-dizolvarea componentei minerale pe o anumita adancime si deschiderea concomitenta a
canaliculelor dentinare;
- dizolvarea componentei minerale a dentinei pericanaliculare si expunerea fibrelor de
colagen din dentina intercanaliculara;
-modifica, indeparteaza partial sau total DDR-ul;
Actiunea acizilor asupra componentei organice a dentinei implica:
-colabarea retelei de colagen dupa demineralizare cu modificarea arhitecturii sale locale.
86. Descrieti componentele de baza ale unui sistem adeziv dentinar.

Acid (etching)
realizeaza demineralizarea (gravajul) dentinei;
lasa libere fibrele de colagen;
elimina/dizolva/modifica DDR
Primer (priming)
rasina hihrofila intr-un solvent ;
umecteaza zona demineralizata, favorizand penetrarea rasinii (priming) in interiorul tubilor
dentinari si in reteaua de colagen eliberata pt care are afinitate => determina aparitia
stratului hibrid;
Rasina (bonding)
prin polimerizare realizeaza adeziune propriu-zisa; vascozitae scazuta
87. Cum se grupeaza adezivii dentinari, in functie de atitudinea agentilor de colaj
dentinar fata de detritusul dentinar remanent.
In functie de abordarea terapeutica se pot utiliza sistemele adezive cu actiune diferita asupra
DDR-ului:
pastrarea intacta a DDR si il incorporeaza in procesul de colaj (se aplica intr-o etapa sau
doua; nu reuseste sa realizeze o legatura adeziva buna si de durata)
impregnarea si modificarea DDR, formand legaturi chimice si cu dentina subiacenta
(pastreaza smear plugs)
eliminarea completa a DDR = indepartarea totala a DDR ( atat pelicula cat si cepurile);
dizolvarea DDR = indepartarea partiala a DDR ( pastrarea cepurilor); aplicare in 2 etape
88. Clasificarea sistemelor adezive actuale.
Sisteme adezive etch and rinse:
-adeziv tip I: etch and rinse, in 3 etape- acid de gravaj separat;
-adezivi tip II: etch and rinse, in 2 etape- acid de gravaj separat;
sisteme adezive autogravante-self-etch:
-adezivi tip II: self-etch, in 2 etape- primer acid, autogravant ;
-adezivi tip IV: self-etch, in 1 etapa(all in one)-primer acid, autogravant;
sisteme adezive pe baza de CIS:
-adezivi in 2 timpi pe baza de CIS;
-adezivi intr-un timp pe baza de CIS.
89. Adezivii care modifica stratul de detritus dentinar remanent.
->Adezivi de tip I:
Generatia II: - forta de adeziune: 4-6 Mpa;
- impregneaza si modifica smear layer-ul;
Generatia III: - forta de adeziune 10-12 Mpa;
-contracareaza partial contractia de polimerizare;
- impregneaza si modifica smear layer-ul;
-capacitate de adeziune si la metal si ceramica
90. Adezivii care elimina stratul de detritus dentinar remanent.
Generatia IV:- forta de adeziune 18-25 Mpa;
- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDR-ului;
-gravaj acid in 3 etape: acid/primer/rasina;
- gravaj acid total etch(smalt+ dentina).
-prezinta mai multe flacoane(primer, rasina)+ seringa de acid
-necesita spalare cu apa dupa gravaj
-mecanism de priza dual sau foto
-utilizat in tehnici adezive directe, semidirecte, indirecte.

Generatia V: - forta de adeziune 16-18Mpa;


- formeaza strat hibrid prin indepartarea totala a DDr-ului;
- adeziune si de substrat usor umed;
-sistem bicomponent ce prezinta mai multa usurinta in utilizare: acid/ primer+rasina;
-gravaj acid total-etch.
-un singur flacon(primer+rasina)+ seringa acid;
-necesita spalare cu apa dupa gravaj
-mecanism de priza dual sau foto
-tehnici adezive directe
91. Adezivii care dizolva stratul de detritus dentinar remanent.
Generatia VI(two-step): -forta de adeziune 16-18 Mpa;
-formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
- adeziune de substrat usor umed;
-sistem bicomponent: acid+primer/rasina
-agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;
-primeri autogravanti initial de tip moi(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip
tari(ph<=1)
-mecanism de priza foto sau dual;
-utilizare in tehnici adezive directe, semidirecte si indirecte.
Generatia VI(one-step): -forta de adeziune 16-18 Mpa;
-formeaza stratul hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
- adeziune de substrat usor umed;
-sistem bicomponent: acid+primer/rasina
-agent de gravaj de tip self-etch, care nu necesita spalare;
-primeri autogravanti initial de tip moi(pH=+-2), ulterior cu eficienta sporita, de tip
tari(ph<=1)
-se aplica simultan: necesita mixare in mom utilizarii;
-mecanism de priza foto;
-utilizare in tehnici adezive directe.
Generatia VII(actuala):-forta de adeziune peste 25 Mpa;
- formeaza strat hibrid prin indepartarea partiala a DDR-ului;
-sistem monocomponent( acid+primer+rasina)- all-in-one;
-adeziune si la substrat umed;
-nu necesita mixare(monodoze de unica utilizare)
-sistem autogravant tare;
-vulnerabili la separarea fazelor componente;
-risc de nanoinfiltratii( membrane semipermeabile);
-polimerizare foto;
-utilizare in tehnici adezive directe;
92. Caracteristicile de baza ale principalilor solventi folositi in sistemele adezive.
Acetona
volatilitate ridicata
excelenta indepartare a apei;
agent deshidratant puternic;
probleme de pastrare si aplicare.
Etanol (in apa)
capacitate de penetrare excelenta;
solutie corespunzatoare din punct de vedere al evaporarii;
energie de suprafata favorabila pentru umectarea retelei fibrilare de colagen expusa;
Apa
capacitate de penetrare buna;

potenteaza capacitatea autogravanta a monomerilor acizi;


se evapora lent, in consecinta este mai dificil de indepartat;
apa remanenta poate impiedica penetrarea/polimerizarea rasinii.

93. Enumerati cerintele esentiale pe care trebuie sa le intruneasca un adeziv dentinar


eficient si factorii de care depinde adeziunea dentinara.
Din pct de vedere clinic, trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
adeziune eficienta la dentina (comparabila cu cea obtinuta la nivelul smaltului);
contracararea contractiei de priza (de polimerizare) a materialului de restaurarea
biocompatibilite
compatibilitate cu materialul de restaurare finala (cel mai frecvent compozit, polimerizare)
sigilarea etansa a canaliculelor dentinare (impiedica miscarile limfei dentinare dispare
sensibilitatea postoperatorie)
adeziunea obtinuta si in prezenta umiditatii pe substrat (''moist''/''wet bonding'')
sistem de polimerizare eficient (auto/foto/dual)
grosimea optima a stratului adeziv (20 um)
realizare rapida a adeziunii (durata scurta, de ordinul sec/min pana la prod reactiei de
polimerizare)
adeziune obtinuta la mai multe tipuri de substraturi in mod egal
manipulare si aplicare usoara, in timp scurt
Factorii de care depinde adeziunea dentinara:
substrat dentinar
factor dentar si relatia sa cu modificarile locale
material adeziv
factori care pot determina alterarea stratului hibrid
94. Substratul dentinar si calitatea adeziunii.

Calitatea dentinei rol esential in adeziunea dentinara ( dentina tanara are forta de adeziune
mai mare ca cea a pacientilor in varsta; adeziunea la dentina sclerotica e mai proasta)
grosimea tubilor dentinari: la JSC e de 4%, aproape de pulta 28%
forta de adeziune + JSC, - dentina circumpulpara
gravarea acida nu trebuie sa depaseasca 15 sec cand fol acid fosforic 37% (in caz contrar
apare o suprafata hialina care face dificila formarea stratului hibrid aderent)

95. Factorii care pot determina alterarea stratului hibrid.

Gravare prea importanta a dentinei


uscare prea accentuata a dentinei ce poate det o aglomerare de structuri de colagen si
penetrarea insuficienta a rasinii printre fibre
contaminarea dentinei gravate cu sange, saliva
timp de actiune insuficient al primerului
ingrosarea primerului lichid in flacon
suflarea aerului cu presiune prea mare poate sa lase un strat f fin de adeziv de colaj si
ramane un strat anaerobic de rasina care nu poate fi polimerizat complet
o polimerizare incompleta (lampa foto necorespunzatoare

96. Influenta adezivilor dentinari asupra pulpei dentare.

Cercetari multiple (inclusiv efectele tehnicii total etch asupra pulpei) au aratat ca gravarea
acida a dentinei (conditionarea), urmata de primer si sigilarea rapida a marginilor sale
constituie cea mai buna protectie pulpara

realizarea unui strat hibrid nu reprez doar posibilitaea realizarii unei bune restaurari, ci,
datorita faptului ca e acidorezistent, si o protectie a supraf radiculare impotruva cariei la
acest nivel identica cu ceva a sigilarii santurilor si fosetelor de pe FO
adeziunea dentinara, prin denaturarea proteinelor de la suprafata plagii dentinare se reduce
permeabilitatea canaliculelor dentinare, tubii dentinari se inchid, hidrodinamica fluxului
dentinar se reduce = > reducerea sensibilitatii dentinare

97. Descrieti tipurile de umiditate existente la nivelul plagii dentinare si influenta lor
asupra realizarii adeziunii dentinare.

Umiditatea interna: fluidului dentinar, care circula in canaliculele dentinare, datorita


presiunii pozitive intrapulpare care intretine o miscare spre suprafata dentinara, prin
traversarea tubilor dentinari deschisi ca urmare a procesului de gravare acida a dentinei =
> adezivi cu capete hidrofile (permite umectarea substratului dentinar hidrofil gravat acid) si
hidrofobe
Umiditatea extena: umiditatea mediului bucal + umiditatea din cabidetul dentar. Are
actiune negativa asupra rezistentei adeziunii dentare. Poate fi controlata cu ajutorul
mijloacelor de izolare. Valoarea adeziunii la dentina diminua daca umiditatea e mare.
Incorporare de copolimeri de acid polialchenoic => buna stabilitate in timp (scotchbond)
Umiditatea externa accidentala: contaminarea cu sange/saliva. Inpiedica efectiv
contactul intre adeziv si substratul de legatura. Mai frecvent la mandibula.

98. Tehnica de conditionare a smaltului si dentinei, ca faza critica a realizarii


adeziunii.

Spalare
izolare
uscare
gravare acida:
tehnica degravare selectiva;
tehnica de gravare totala (conditionantul si agentul de gravare simultan pe smalt si
dentina)
- traditional, smaltul e gravat selectiv cu acid fosforic 30-40%
- tehnica gravajului total acid fosforic mai putin concentrat, acizi mai slabi (citric, maleic, oxalic)
agenti conditionanti universali cu actiune de gravare suficienta pentru smalt si blanda pentru
dentina = > eficacitate scazuta a colajului
- 2 agenti de gravare in mod selectiv, dar ingreuneaza procesul clinic
- azi, acid fosforic concentrat 15 sec pe smalt apoi 15 sec pe smalt si dentina (adezivi ce elimina
DDR)
- primer autogravant: in acelasi timp smalutul si dentina; contine monomer acid; nu necesita
spalare; e intins cu un jet de aer; nu graveaza suficient de profund ca agentii conventionali
- rasini compozite modificate cu adaos de poliacid (COMPOMERI): ionomeri de sticla si compozite;
manipulare usoara; cimplitatea procedurilor clinice; conditionarea intr-o etapa datoorita primerului
autogravant
99. Modul de aplicare a primer-ului, ca faza critica a realizarii adeziunii.

timp de 15 sec, pentru a permite difuziunea monomerului in toata profunzimea stratului


demineralizat si pentru a fi siguri ca rasina va infiltra corect reteaua de colagen

tehnica de adeziune uscata: primerul rehidratant apos (15 sec) permite reexpansiunea retelei
de colagen

tehnica de adeziune umeda: primerul tb aplicat suficient pt a permite deplasarea umiditatii


reziduale de la suprafata dentinei prin evaporarea solventului pe baza de acetona. Primerul
cu acetona aplicat dupa o uscare scurta si blanda poate elimina DDR in 2 sau 3 etape.

Aplicarea primerului cu presiune moderata amelioreaza si accelereaza procesul de difuziune


a monomerului, ce va fi aspirat in spatiile interfibrilare
100. Tehnica de aplicare a rasinii adezive,ca faza critica a realizarii adeziunii.

Aplicare printr-o actiune mecanica (pensula, buleta) decat jet de aer. Trebuie depusa in
cantitate mare inainte de a fi intinsa cu ajutorul unui aplicator si uscata cu o hartie
absorbanta intre 2 aplicati. Astfel, stratul de bonding va atinge o grosime optima de 100 um
(grad de elasticitate optim pentru amortizarea presiunilor mecanice si tensiunilor datorate
contractiei de polimerisate a rasinii compozite).
Rasina adeziva cu vascositate scazuta in strat intermediat sub o obturatie permite o legatura
foarte rezistenta mecanic si o buna etanseizare a plagii dentinare
adezivii cu rasina cu vascozitate scazuta si adezivii cu acid polialchenoic sau sau sistemul
adeziv pe baza de CIS (FujiBond) se aplica in strat mai gros
sistemele adezive polimerizate chimic/mixt au viteza de polimerizare scazuta, permit
formarea unor porozitati slabe, ce contribuie la mecanismul de amortizare clasica
CIS sub compozit reduce rigiditatea totala a obturatiei si mareste capacitatea ei de
amortizare elastica
tehnica sandwich: CIS modificat cu rasini (vitrebond) aplicat in strat intermediar =>
diminuarea semnificativa a pierderii restauratiei
rasina adeziva tb polimerizata inaintea aplicarii rasinii compozire
polimerizarea rasinii adezive stabileste jonctiunea rasina/dinte si activeaza mecanismele de
amortizare elastica (strat subtire de rasina adeziva => permeabilizarea incompleta a rasinii
+ reducerea capacitatii de amortizare elastica eficienta adeziunii)
MATERIALE DE RESTAURARE CORONARA ESTETICE ADEZIVE

101. Care sunt tehnicile de realizare a restaurarilor coronare estetice bazate pe


adeziune amelo-dentinara
Tehnici adezive de restaurare coronara
Directa
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
auto/fotopolimerizare (intraoral)
o singura sedinta de lucru
Semidirecta
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
postpolimerizare fototermica (extraoral)
o singura sedinta de lucru
Indirecta
IMEDIATA (indirect-directa)
in cabinet ''chair side''
CU amprenta (cabinet) si model (cabinet)
postpolimerizare fototermica (extraoral)
o singura sedinta de lucru
PROPRIU-ZISA
in cabinet + laborator
CU amprenta (cabinet) si model (laborator)
foto/termo/baro - polimerizare (laborator)
mai multe sedinte de lucru

necesita restaurare provizorie

102. Prezentati caracteristicile principale ale tehnicii adezive directe de realizare a


restaurarilor coronare estetice
Tehnica directa de restaurare adeziva:
in cabinet ''chair side''
FARA amprenta si model
auto/fotopolimerizare (intraoral)
o singura sedinta de lucru
Adeziunea amelo-dentinara se realizeaza prin gravare acida a smaltului i dentinei urmata de o
splare abundenta cu apa si aplicare primer si adeziv. Pt realizarea adeziunii, dintele trebuie sa
ramana umed, iar flaconul cu adeziv trebuie seschis doar in momentul utilizarii (contine acetona).
Plasarea primerului se face cu aplicator, dupa care flaconul se va inchide rapid, se usuca rapid si cu
blandete dintele si se aplica adezivul de colaj se asteapta 15-20 sec, cat sa intre in toate structurile
demineralizate, apoi se usuca si se polimerizeaza. Se aplica si un al-2lea strat
103. Enumerati materialele cu structuri combinate folosite ca materiale estetice
aderente pentru tehnici de restaurare directe si prezentati caracteristicile principale ale
structurii acestora.
CIS modificate prin adaos de rasini: CIS fotopolimerizabile
compozite modificate prin adaos poliacid (polialchenoic): COMPOMERI
compozite modificate prin cuplare stabila a unei retele spatiale de structura anorganica
(SiO2) la matricea organica: ORMOCERI
CIS cu adaos de rasini modificate prin incorporarea de particule (de CIS) prepolimerizate
(faza stabila): GIOMERI

104. Enumerati componentele structurale (fazele) unui material compozit si


prezentati rolurile principale ale fiecarei componente.
FAZA ORGANICA
Este o faz continu, polimorf, constituit dintr-un amestec de monomeri i aditivi (5%).
Monomerii fazei organice sunt:
- monomeri principali, de baz;
- monomeri de diluie, de adiie.
Proprietile cerute monomerilor de baz sunt:
- contracie minim de polimerizare;
- vscozitate i volatilitate mic;
- absorbie minim de ap;
- aderen la esuturile dure dentare;
- toxicitate minim pentru pulpa dentar.
Monomerii de diluie au rolul de a dilua monomerul de baz. Ei au o mas molecular mai mic
dect monomerii de baz i au fost introdui n compoziia fazei organice a materialelor compozite
pentru a le reduce vscozitatea i a permite manipularea clinic mai bun a materialului.
FAZA ANORGANICA
Este cunoscut i sub denumirea de umplutur i conine, n general, substane minerale,
compui de siliciu n diferite forme cristaline (cristobalit, tridimit, cuar), silicat de litiu-aluminiu,
sruri de bariu, zinc, zirconiu, ytriu, etc.
- compozite cu macroumplutura, conventionale
- compozite conventionale moderne
- compozite hibride

AGENTI DE CUPLARE (realizeaza unirea dintre cele 2 faze)


Scopul agenilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutur ale fazei
anorganice cu monomerii fazei organice a materialelor compozite. De aceast legtura depinde
rezistena i durata compozitului. Agenii de legtur cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR) 3, cu grupri
polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliz, rezult silanoli.
105. Monomerii principali (de baza) la materialele compozite.
Majoritatea materialelor compozite conin monomeri aromatici, cu vscozitate sczut.
Primul monomer de baz utilizat a fost MMA, descoperit n 1940 i comercializat n 1951. El s-a
dovedit a fi foarte puin rezistent la abraziune, nu prezenta o bun etaneizare i avea o tendin
foarte mare de colorare n timp. Aceste lipsuri au determinat dorina de a gsi noi materiale
restauratoare pe baz de MMA. n 1951, pentru prima dat se adaug la MMA particule de umplere
din Al2O3, pentru a reduce contracia de priz a materialului n momentul polimerizrii sale.
n 1960, Bowen are ideea de a lega fiecare extremitate a unei molecule de bisphenol cu un
grup glycidylmethacrylat i obine prin aceast combinaie primul monomer de baz denumit
BisGMA, un Bisphenol-A-diglycidylmethacrylat prin aciunea dintre methacrylatul glycidynic (GMA)
i Bisphenol acetona (Bis A).
Monomerii principali au mas molecular mare, contracie de priz mic, datorit structurii
voluminoase, capacitate bun de umectare a esuturilor dure dentare. Dezavantajul lor este c sunt
toxici pentru esutul pulpar i i modific culoarea n timp.
Din cauza gruprilor OH secundare ce formeaz cu alte grupri OH din molecula de BisGMA
puni de hidrogen, precum i datorit masei moleculare mari, monomerii de baz tip BisGMA, au
vscozitate crescut. Pentru a mri proprietile hidrofile ale rinii i pentru a-i scdea vscozitatea
s-a ncercat eliminarea gruprilor OH secundare, precum i utilizarea unor monomeri alternativi bazai
pe uretan dimethacrylai, care s nlocuiasc parial sau total BisGMA. Acetia au vscozitatea mai
mic, sunt mai hidrofili i au o duritate mai mare.
Proprietile cerute monomerilor de baz sunt:
- contracie minim de polimerizare;
- vscozitate i volatilitate mic;
- absorbie minim de ap;
- aderen la esuturile dure dentare;
- toxicitate minim pentru pulpa dentar.
106. Monomerii de dilutie ( de aditie ) la materialele compozite.
Monomerii de diluie au rolul de a dilua monomerul de baz. Ei au o mas molecu- lar mai
mic dect monomerii de baz i au fost introdui n compoziia fazei organice a materialelor
compozite pentru a le reduce vscozitatea i a permite manipularea clinic mai bun a materialului.
Acetia sunt:
TEG-DMA, un triethylen glycol dimethacrylat;
EG-DMA, etylen glycol dimethacrylat;
HEMA -hidroxiethyl methacrylat.
Denumii n raport cu grupele polimerizabile ca monomeri diluani:
- monofuncionali, cu o grupare polimerizabil;
- bifuncionali, cu dou grupri polimerizabile;
- trifuncionali, cu trei grupri polimerizabile,
Ei reprezint cam 25% din totalul masei organice.
Scderea vscozitii masei organice, datorat acestor monomeri de diluie, permite umectarea
uoar a suprafeelor de smal gravate acid. Diferenele de vscozitate ale diferitelor materiale
compozite aflate pe pia, se datoreaz proporiei de monomeri de diluie pe care i conin.
Gruprile polimerizabile permit participarea monomerilor de diluie la reacia de polimerizare.
Aditivii, n proporie de 5% din componena fazei organice a compozitelor, difer n raport cu
modul de polimerizare al acestora astfel:
- rinile compozite chimico-polimerizabile, sistem bicomponent, au urmtorii
aditivi:

- iniiatorul de polimerizare care, cel mai ades este peroxidul de benzoil (POB) sau un derivat de
acid sulfinic n proporie de 0,5-2,5% i este nglobat n pasta catalizator
- acceleratori ai polimerizrii, reprezentai de amine aromatice teriare cum ar fi N,N dimetil ptoluidina care a fost nlocuit de N,N dietanol p-toluidina (0,5-3,2%). Acetia se gsesc n pasta de
baz.
n momentul amestecului celor dou paste, acceleratorul descompune iniiatorul formnd
radicali liberi care, la rndul lor, iniiaz polimerizarea monomerilor.
- rinile compozite monocomponente, fotopolimerizabile au urmtorii aditivi:
-fotosensibilizatori, care au scopul de a iniia fotopolimerizarea, cum ar fi de exemplu eterul
etilic sau metilic al benzoinei (2%).
Ali aditivi pot fi:
- inhibitori ai polimerizrii, ei au scopul de a nu permite polimerizarea materialului compozit n
timpul depozitrii sale;
- stabilizatori de ultraviolete, care absorb radiaiile ultraviolete;
- colorani, pigmeni, impuriti.
107. Enumerati componentele structurale ale fazei organice a unui material compozit
si prezentati rolurile principale ale fiecarei componente.
FAZA ORGANICA (polimorfa, continua, constituind matricea)
1. monomeri de baza: contractie de priza scazuta, aderenta la tesuturile dentare, toxicitate
scazuta pentru pulpa
2. monomeri de dilutie: au rolul de a diminua monomerul de baza; scade vascozitatea;
manipulare mai buna a materialului
3. Aditivi (5%)
RDC autopolimerizabile, sistem bicomponent:
initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic
- catalizator
acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N dimetil p toluidina sau
N,N dietanol p toluidina) - pasta de baza
RDC fotopolimerizabile, sistem monocomponent
fotosensibilatori: eter etilic sau metilic al benzoidei

inhibitori ai polimerizarii
stabilizatori de UV
coloranti
pigmenti
impuritati

108. Prezentati componentele structurale ale fazei anorganice a unui material


compozit si clasificarea materialelor compozite dupa criteriile legate de aceste
componente.
FAZA ORGANICA (de umplutura)
contine substante minerale, compusi de siliciu (cristobalit, tridimit, cuart), silicat de litiualuminiu, saruri de bariu, zinc, zirconiu, ytriu
Clasificarea particulelor dupa compozitie: sticla de silice cu continut de silicat de litiualuminiu, saruri de bariu, siliciu amorf coloidal, fibre de sticla, oxizii, triclorura de yterbiu
Clasificarea particulelor dupa marime:
megaparticule
macroparticule
midiparticule

microparticule
nanoparticule
Particulele mari: macinare cernere => particule
Particule mici (< 0.01um): hidroliza si precipitare
FAZA ANORGANICA (minerala, dispersata, formata din particule de umplutura)
compozite cu macroumplutura, conventionale
compozite conventionale moderne
compozite hibride
109. Prezentati modificarile de structura ale fazei anorganice la compozitele moderne
actuale.
Compozitele convenionale moderne ncearc s micoreze neajunsurile semnalate ale primei
generaii, utiliznd alte tipuri de umplutur, particule mai puin dure dect cuarul, care s permit
obinerea prin mcinare a unor particule mai fine, care s realizeze suprafee mai netede, mai uor
de lefuit.
Apar astfel particulele cu dimensiuni submicronice, de ordinul a 0,1-0,04 m, realizate din silice
coloidal. Aceasta se obine prin procese chimice i anume, prin arderea tetraclorurii de siliciu ntrun amestec de H i O gazos, obinndu-se hidrolizarea i precipitarea la temperaturi nalte a
particulelor de oxid de siliciu, de unde i denumirea de silice pirolitic sau pirogen. Particulele
astfel obinute fiind foarte mici, cantitatea lor pe unitate de volum al materialului este mai mare,
crescnd foarte mult greutatea materialului. Ele permit o ameliorare important a aspectului estetic
al restauraiei permind o finisare ce las n urm suprafee mai fine, mai netede.
Datorit particulelor mici, nu poate fi asigurat un coninut suficient de mare de umplutur,
ceea ce face ca proprietile mecanice ale acestor tipuri de materiale compozite s nu fie foarte
bune. Ele au:
- o vscozitate mare;
- un procent crescut de mas organic;
- un coeficient de expansiune termic mai mare dect celelalte materiale compozite;
- un coeficient crescut de absorbie al apei;
- un modul de elasticitate sczut;
- sunt mai vulnerabile la abraziune.
Toate aceste neajunsuri au dus la apariia de noi tehnologii prin care microumplutura este
ncorporat n matricea organic. S-au realizat astfel:
- particule omogene- realizate doar experimental, obinute prin dispersarea particulelor mici
de siliciu coloidal n matricea organic nepolimerizat, ceea ce duce la creterea mare a
vscozitii la concentraii mici de silice. Ele dau un aspect fizionomic foarte bun dar
proprietile materialului sunt slabe.
- particule heterogene- menite s mreasc concentraia de microumplutur din compozit pn
la nivelul care s permit mbuntirea proprietilor lor mecanice nesatisfctoare cu
particule omogene.
S-au folosit soluii tehnologice prin care s se realizeze particule cu dimensiuni mai mari de 2030 m denumite complexe, care s permit o mpachetare mai dens, dar s pstreze structura de
microparticule. Aceste complexe sunt dispersate n faza organic n care anterior s-a dispersat silice
coloidal pirolitic. Aceste particule pot fi:
- particule prepolimerizate sub form de achii. Pentru obinerea lor, rina cu
microparticule este polimerizat i apoi mrunit sub form de particule de umplutur i
acestea sunt ncorporate n rini ce conin microparticule de silice coloidal care apoi vor
fi polimerizate dup inserarea materialului n cavitate; prin aceast metod se reduce
contracia de polimerizare.
- particule prepolimerizate sferice, care permit o condensare optim;
- complexe de microparticule condensate. Microparticulele de SiO 2 sunt sinterizate ntr-o
mas poroas care se va mcina pentru a forma particule condensate de SiO 2 cu diametrul
de 25m. Acestea se ncorporeaz alturi de microparticulele adiionale n rini
nepolimerizate.

Rina compozit microncrcat poate fi BisGMA sau UDMA, i rinile compo-zite astfel
obinute pot fi auto sau fotopolimerizabile. Folosind o combinaie de particule prepoli- merizate sub
form de achii cu complexe de microparticule condensate (aglomerate), va crete coninutul de
microumplutur anorganic pn la 75% (n greutate).
Pentru c acestea nu sunt radioopace, li se va ncorpora yterbiu sau zirconiu care s
le confere radioopacitatea necesar.
110. Prezentati agentii de cuplare (de legatura) din structura materialelor compozite.
Scopul agenilor de cuplare este acela de a uni particulele de umplutur ale fazei anorganice cu
monomerii fazei organice a materialelor compozite. De aceast legtura depinde rezistena i
durata compozitului. Agenii de legtur cei mai uzuali sunt silanii X-Si(OR) 3, cu grupri
polimerizabile X sau hidrolizabile R. Prin hidroliz, rezult silanoli.
Agentul de legtur este un metacriloxipropil-trimetoxisilan. Legtura se face cu ajutorul
moleculelor bipolare. La nceput s-au folosit vinil silanii, apoi metacrioxipropil trimeto- xisilanul.
Legtura ntre faza organic i cea anorganic a compozitului prin agentul de legtur este una
mecanic i chimic. n ultimul timp, pentru realizarea unei legturi mecanice mai bune a
particulelor de umplutur cu rina de baz, se ncearc realizarea unor particule cu suprafa
neregulat, rugoas, care permit o oarecare mbuntire a ancorrii n porii acestora a rinii de
legtur.
n cazul polimerizrii compozitului, gruprile metacriloxi i gruprile monomerului particip
mpreun la reacie realiznd legturi covalente i puni de H, rezultnd o legare chimi- c de
suprafa a particulelor de umplutur. Aceast legare chimic prezint avantaje pentru c, n
condiii ideale, ea poate determina o distribuire continu a forelor de solicitare ntre umplutur i
matrice precum i faptul c, ntr-o anumit msur, liantul protejeaz agentul de umplutur
mpotriva degradrii hidrolitice.
nc nu se cunoate numrul optim de legturi necesare pentru a realiza o rezisten durabil
la nivelul suprafeei intermediare, dar se tie c ea este infuenat de:
- forma geometric a suprafeei particulelor de umplutur;
- compoziia umpluturii;
- prezena impuritilor.
Cercetrile ntreprinse au artat c zona de minim rezisten a rinilor compozite se afl la
nivelul unirii celor dou componente.
111. Prezentati sistemul de activare chimica a polimerizarii (autopolimerizare) la
materialele compozite.
Forma de prezentare:
pasta pasta (unul numai catalizatorul, celalalt initiatorul de priza)
pulbere lichid (L monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P initiatorul de priza)
pasta lichid (L monomerul de dilutie si acceleratorul de priza, P initiatorul de priza)

initiator de polimerizare: peroxidul de benzoil (POB) sau alt derivat sulfinic


- catalizator
acceleratori ai polimerizarii: amine aromatice tertiare ( N,N dimetil p toluidina sau
N,N dietanol p toluidina) - pasta de baza
combinarea celor 2 componente duce la eliberarea de radicali liberi => initiaza
polimerizarea rasinii
reactie uniforma in tot volumul materialului; are loc intr-un timp lung
polimerizarea este incetinita de prezenta O2 ce poate fi absorbit de radicalii liberi. Se va
forma un strat de suprafata nepolimerizat datorita difuziunii O2 in lichidul rasinii
Viteza de polimerizare, timpul de lucru si rezistenta compozitului depind de:
tipul si cantitatea de stabilizator si inhibitor; raportul dintre ele
raport POB/amina
tipul de monomer si umplutura anorganica
temperatura mediului
Avantaj:

nu necesita aparatura speciala


polimerizare uniforma, indif de grosimea stratului de compozit
Dezavantaj:
instabilitate cromatica
timp de lucru scurt 2-3 min
inglobare aer in timpul prepararii
biocompatibilitate limitata (amine!!)
fuloare incorecta => goluri
prelucrare, finisare lustruire => suprafete rugoase => discromii, acumulare PB
112. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii lumionoase
(fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii incoerente in spectrul
vizibil.
La acest tip de iniiere a fotopolimerizrii, lampa de u.v. a fost nlocuit cu o lamp cu filtru
triplu, care furnizeaz o radiaie cu lungime de und ntre 420-450 nm, deci n domeniul lungimii de
und vizibile (400-800 nm). Sursa de lumin a fost la nceput un bec halogen de 75-150W.
Rinile compozite activate cu lumin vizibil au un sistem de activare bicomponent, format din
diceton (camforchinon i cetone aromatice) i o amin teriar. Dicetona fotosensibilizant, de
obicei camforchinon, absoarbe energia radiant cu lungimea de und de cca. 470 nm (lumin
albastr) i trece n stare de excitare. La momentul oportun de excitare, dicetona se combin cu
amina teriar i rezult un complex oportun care se descompune, cu eliberarea de radicali liberi i
acetia vor iniia polimerizarea rinii.
Profunzimea pn la care ptrunde lumina este foarte important i ea depinde de o serie de
factori. O mare parte a rinii rmas neactivat iniial de aciunea luminii, n momentul prizei va
rmne nepolimerizat. Polimerizarea nu este niciodat complet, o mare parte a gruprilor
metacrilat rmnnd nepolimerizate chiar dup cteva ore. Cu ct gradul de polimerizare este mai
ridicat, cu att proprietile fizice ale compozitului sunt mai stabile.
Gradul de conversie al dublelor legturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafaa unui
compozit fotopolimerizabil optim este de 44-75% deci, cantitatea de metacrilat nepolimerizat e de
25-56% i ea depinde de concentraia diferiilor monomeri. O conversie mai mare face s creasc
contracia de polimerizare. Dublele legturi rmase la captul lanurilor dup fotopolimerizarea
iniial devin neutilizabile n 24 ore pentru viitoarele legturi.
Timpul de njumtire al radicalilor liberi rmai, potenial reactivi, este de numai 30-50 de
ore, ceea ce nseamn c majoritatea reaciilor ce au loc n timpul mecanismului de priz i
contracia consecutiv lor, vor avea loc n primele secunde n timpul fotopolimerizrii i se
completeaza n urmtoarele dou zile.
Sursa de lumin influeneaz adncimea polimerizrii i gradul de conversie al monomerilor.
Lampa cu halogen, folosind o surs incandescent a crei temperatur la nivelul becului atinge 400
C, face ca numai 10% din energia produs s fie utilizat pentru emisia de radiaii vizibile. Acest
lucru a determinat iniierea unor cercetri pentru gsirea unor lmpi care s o nlocuiasc pe
aceasta. Astfel, cercettorii japonezi au introdus lmpi cu diode LED care au avantajul c:
- asigur o adncime mai mare de polimerizare;
- realizeaz un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali;
- nu emit radiaii ultraviolete;
- au o aciune rapid (20-40 secunde);
- au putere mare de penetrare (2-2,5mm).
Lungimile de und ale acestor radiaii emise de lmpile cu diode LED sunt de 420-550 nm.
Un alt tip de surs de lumin folosit pentru fotopolimerizare este acela al lmpilor tip
TriLight, care ofer posibilitatea variaiei luminoase permind astfel modelarea desfurrii prizei
materialului compozit i contraciei consecutive acesteia. Exist astfel posibilitatea realizrii unei
intensiti luminoase mai reduse, medie sau standard.
De asemenea, se cunosc azi sursele luminoase de mare putere, cu frecvena n sistem
stroboscopic (descrcare electric n xenon, plasm), ce permit fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 minute), eliminnd astfel contracia de priz i reducnd timpul de lucru. Totui, sursele

de lumin mai puternice, crescnd viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate mai mare de
monomeri liberi.
Avantajele fotopolimerizrii prin radiaii vizibile sunt:
- polimerizarea se face n profunzime(2-3mm);
- penetreaz esuturile dure dentare;
- timpul de priz al materialului este de 20-30 de secunde;
- suprafaa restauraiei este neted, fr poroziti;
- priza complet elimin toxicitatea materialului restaurator pentru pulpa dentar;
- confer stabilitate coloristic mare.
113. Prezentati sistemul de activare a polimerizarii prin radiatii luminoase
(fotopolimerizare) la materialele compozite: initierea prin radiatii coerente tip LASER.
Laserul este un generator de lumin cuantic, ce permite amplificarea luminii prin stimularea
emisiei de radiaii coerente (la care toi fotonii sunt n aceeai faz i merg n aceeai direcie), cu
luminozitate ridicat, densitate energetic nalt, monocromatic i care pot fi direcionate strict.
Laserii au o palet larg de aplicaii n stomatologie, n ultimul timp gsindu-i utilitatea i n
fotopolimerizarea materialelor compozite. Astfel, laserii cu Argon sunt folosii n polimerizarea
compozitelor de mai bine de 5 ani i prezint avantaje certe fa de polimerizarea convenional n
sensul c:
- lampa cu raze laser se aplic pe stratul de compozit o perioad de timp mai scurt (10
secunde) n loc de 20-40 secunde ct este necesar pentru lumina vizibil coerent;
- se reduce timpul de lucru i crete confortul pacientului;
- are penetrabilitate de 5-6 mm; se recomand totui polimerizarea n straturi de
- 2 mm compozit timp de 10 secunde per strat;
- asigur un grad nalt de polimerizare, mbuntind calitile mecanice ale compo- zitului;
- cantitatea de monomer rezidual este mai mic, efectul pulpo-toxic mai mic.
Primul timp n procesul de fotopolimerizare este iniierea, fotoreducia camfor chinonei care
declaneaz formare de radicali liberi care vor aciona cu noi molecule de monomer realiznd
propagarea polimerizrii. Reacia se repet mereu pn se ntlnesc doi radicali liberi (terminarea
polimerizrii).
Aparatele laser utilizate n procesul de fotopolimerizare au i alte avantaje :
- sunt uor de manevrat;
- sunt programabile;
- sunt ergonomice;
- sunt relativ mici;
- folosesc curent electric de 220 V(sau 110 V), iar pentru rcire folosesc ap sau aer;
- permit reglarea intensitii luminii;
- au semnal sonor i/sau vizual ce anun timpul expunerii;
- au piesa de mn cu deschidere de 12 mm, numeroase accesorii utile n zonele mai greu
accesibile;
- reduc hipersensibilitatea postoperatorie.
Totui, datorit preului mare de cost al aparatului care atrage dup sine i creterea preului
de cost al realizrii restauraiei, datorit faptului c necesit aparatur special i personal calificat
precum i mijloace de protecie suplimentare pentru pacient, medic, asistent medical,
deocamdat acest tip de aparat se utilizeaz n fotopolimerizarea materialelor compo- zite destul
de puin.

114. Contractia de polimerizare a materialelor compozite.


n timpul polimerizrii, rinile compozite sufer un proces de contracie de polimerizare care
afecteaz foarte mult legtura la interfaa dinte/restauraie.
Pentru compozitele convenionale, contracia volumetric este de 10-25 %, ca i pentru
compozitele hibride, pe cnd pentru compozitele cu microumplutur contracia de polimerizare are
valori cuprinse ntre 20-25%.

La compozitele fotopolimerizabile, cam 60% din contracia total are loc n primul minut de
fotoiniiere i prelungirea timpului de activare nu duce la creterea contraciei totale. Contracia
acestor materiale este centrifug, spre sursa de lumin, ea este aceea ce tinde s ndeprteze
rina de pereii restauraiei.
La compozitele polimerizate chimic, contracia de polimerizare este mai lent, spre centrul
restauraiei, ceea ce determin un stres mai sczut la interfaa restauraie/preparaie, cu o
oarecare concavitate a suprafeei libere a restauraiei.
Contracia de polimerizare are impact asupra adaptrii restauraiei la pereii preparaiei, att a
celor din dentin ct i a celor de smal.
ntrirea materialului de restauraie duce la apariia de tensiuni de contracie cu o valoare de
2,4-7,3, i acestea se pot materializa prin fisuri n smal, mai ales n 1/3 medie i cervical a
dintelui, fracturi ale pereilor cavitii. Cu ct volumul restauraiei este mai mare cu att
posibilitatea producerii fisurilor este mai mare.
n urma cercetrilor efectuate cu privire la contracia de priz se poate conchide c:
- contracia de polimerizare este direct proportional cu volumul de rin polimerizat;
- fora de contracie se opune forelor de adeziune ale rinii i poate duce la microfisuri,
- goluri de aer;
- prin contracia materialului restaurator pot s apar modificri ale dimensiunii
intercuspidiene;
- cu ct restauraia este mai complex cu att tensiunile de contracie sunt mai mari;
- contracia de polimerizare are drept consecin coloraia marginal, la interfaa preparaie/
restauraie i apariia unei sensibilii post-restaurative a dintelui.
Datorit consecinelor determinate de contracia de polimerizare, au aprut o serie de studii
ce urmresc s realizeze rini diacrilice fr contracie de polimerizare. S-au utilizat n acest scop
compui biciclici i o polimerizare cu desfacerea inelelor aromatice. Astfel de monomeri biciclici
sunt:
- spiro-orto-carbonaii (SOC) cei mai studiai monomeri biciclici, care determin o
polimerizare aproape neutr din punct de vedere volumetric i dublarea adeziunii la
smalul gravat acid;
- spiro-orto-esterii;
- bicicloketal-lactonele;
- trioxibiciclo-octanii.
Alt clas de monomeri ce confer contracie de polimerizare mai mic este cea a
oxibismetacrilatului la care s-a observat o reducere a contraciei de polimerizare cu 30-40% fa de
cea a dimetacrilatului folosit frecvent n faza organic a rinilor compozite.

115.Metode de compensare a contractiei de polimerizare la materialele compozite


1. Segmentul polimerizarii folosind tehnica polistraturilor orizontale; oblice sau tridimensionale
- reduce masa de compozit polimerizat in fiecare etapa,reducand astfel raportul dintre suprafata
colata si suprafata libera.Stratul mai subtire de rasina asigura o polimerizare completa a
compozitului in zonele profunde ale cavitatii
2. Condensarea si polimerizarea de conuri sau introducerea de insertii beta-quatrz pentru:
- -reducerea V de material compozit supus contractiei
- -cresterea rezistentei la abraziune
- -cresterea modulului de elasticitate la valori asemanatoare tesuturilor dure dentare
- -reducerea expansiunii termice
- -inserturile(aluminiosilicat) se introduc in masa de compozit nepolimerizat,facand masa
comuna cu propr fizice mai bune(expansiune termica,contractie de
polimerizare.radioopacitate),dar prelungesc timpul de lucru si au pret de cost ridicat
116. Proprietatile biologice ale materialelor compozite
Rspunsul pulpar la materialele compozite este foarte greu de apreciat i mai ales este dificil de
difereniat efectul produs de elementele componente ale rinilor compozite, n principal al fazei
organice, de efectul produs de manoperele terapeutice de realizare a prepa- raiilor, efectele
percolrii marginale i reaciile pulpare determinate de nsi evoluia procesului carios. Totui,
studiile de citotoxicitate arat c rinile compozite polimerizate pot induce iritaii pulpare minime,

reversibile la nivelul esutului pulpar. Toxicitatea lor se poate pune pe seama existenei monomerilor
nepolimerizai, existeni n masa restauraiei dar i a complexelor active de suprafa formate ntre
componentele cu greutate molecular sczut ale sistemelor de iniiere fotopolimerizabile.
Dac restauraia este voluminoas, rina poate rmne nepolimerizat, dac este aplicat n
caviti profunde, direct pe canaliculele dentinare deschise i toxicitatea sa asupra esutului pulpar
va fi mai mare. De asemenea, rinile polimerizate incomplet, mai ales cele cu coninut sczut de
umplutur, par a fi iritante pentru esuturile gingivale. n absena eliberrii de fluor n aceste zone
nu mai apare rezisten la formarea plcii bacteriene astfel nct, orice rugozitate sau porozitate a
materialului restaurator va determina acumularea de plac bacterian care, la rndul su, va
accentua i mai mult iritaia gingival deja existent.
Gravarea acid a dentinei nu determin prin ea nsi o inflamaie a pulpei dentare i aceasta
pentru c acizii nu ajung la esutul pulpar, dar gravarea ndeprteaz stratul de detritus dentinar
remanent (DDR) i deschide canaliculele dentinare permind astfel un flux pozitiv al limfei
dentinare i determinnd umiditatea crescut a suprafeei dentinare.
Microfisurile marginale aprute ulterior vor permite accesul florei microbiene la pulp i
iritaii pulpare consecutive, n situaia n care plaga dentinar ce va primi restauraia de rin
compozit nu va fi supus procesului de hibridizare, proces care produce o bun sigilare marginal
dar i sigilarea canaliculelor dentinare ce au fost supuse procesului de gravare acid.
O alt consecin negativ pe care o poate avea o rin compozit fotopolimeri- zabil este
iritaia pe care lumina activatoare a fotopolimerizrii o poate produce asupra retinei, printr-o
expunere prelungit a ochiului la lumina vizibil de 470 nm. De asemenea, lumina poate produce o
cretere a temperaturii locale cu 0,5-10C printr-un strat de dentin de 1-2mm grosime i astfel
poate duce la afectarea esutului conjunctiv pulpar.
Lumina activatoare cu radiaii ultraviolete poate s produ leziuni ale epidermei pacientului sau
a medicului, de aceea, utilizarea lmpii productoare de radiaii ultraviolete trebuie s fie fcut cu
foarte mare atenie. Din fericire, utilizarea sa nu mai este de actualitate.
117. Avantaje (calitati) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea
leziunilor coronare.
aspect estetic
abordare conservatoare (minim invaziva) a structurilor dentare
adeziune la tesuturile dure dentare
radioopacitate
conductivitate termica scazuta
galvanism bucal absent
alternativa restauratoare cu amalgam
118. Dezavantaje (defecte) ale materialelor compozite folosite pentru restaurarea
leziunilor coronare
contractia de polimerizare
profunzimea si calitatea polimerizarii
calitatea adeziunii la dentina (posibilitatea microinfiltratiei la nivelul interfetei adezive)
dislocarea/dezadaptarea marginala
carie secundara
sensibilitate postoperatorie
longevitate (preprietati mecanice rezistenta scazuta la uzura)
Dificultatea obtinerii unui punct proximal corect la cavitatiile de clsIIa
Nu permite pastrarea de stopuri ocluzale stabile
119. Indicatii generale de utilizare a materialelor compozite
1. Restaurare morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie carioasa, prin tehnici
adezive directe si semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali
2. Restaurarea morfofunctionala estetica a leziunilor coronare de etiologie necarioasa prin
tehnici adezive directe si semidirecte, la dinti frontali si/sau laterali, la dinti vitali si/sau devitali.

leziunile pot fi: uzura dentara (atritie/abraziune/eroziune/abfractie); leziuni traumatice;


leziuni distrofice (strcutura); unele forme de discromii dentare
rezolvarea terapeutica poate fi obtinuta inclusiv prin fatetare (metoda direcata si/sau
indirecta)
3. Restaurarea coronara stratificata, in asociere cu CIS, denumita obturatie tip sandwich:
sandwich inchis (CIS nu este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct cu
mediul bucal)
sandwich deschis (CIS este plasat pana la suprafata externa coronara, in contact direct cu
mediul bucal)
4. Sigilarea santurilor si a fosetelor, precum si restaurari preventive cu rasini, in profilaxia
stomatologieca preventiva
5. Fixarea adeziva a protezelor conjuncte unidentare estetice, de tip incrustatii, fatete, coroane
de invelis partiale/totale, a puntilor speciale, a dispozitivelor ortodontice
6. Refacerea/repararea directa in cabinet a componentelor estetice ale protezelor conjuncte
7. Realizarea directa in cabinet a unor protezari estetice provizorii
8. Reconstituirea bonturilor dentare, in vederea acoperiri lor
9. Imobilizarea dintilo provizorie sau prelungita
Posibilitatile de utilizare clinica au fost extinse, datorita realizarii si introducerii in practica
uzuala curenta a sistemelor de materiale compozite cu consistente diferite (fluide, normale sau
conventionale, condensabile), precum si a celor cu dubla initiere a fotopolimerizarii (mecanism de
priza dual:foto/autopolimerizabil)
120. Indicatii specifice de utilizare a compozitelor fluide
obturarea cavitatilor cu preparatii modificate speciale pentru leziuni proximale, tip ''caseta'',
tip ''slot'', tip ''sant'' sau ''jgheab'', tip ''tunel'' sau ''galerie''
restaurarea leziunilor cervicale, mai ales de etiologie necarioasa prin mecanisme de uzura
(eroziune/abraziune/abfractie)
in tehnici de obturatie stratificata, aplicate ca prim strat (cel mai profund), ca obturatie de
baza (sau chiar liner), pentru adaptarea optima a interfetei adezive cu structura dentara si
pentru atenuarea (compensarea) tersiunilor interne (contractie de priza, sarcini ocluzale)
121. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa indicatiile de
utilizare.
cimenturi ionomeri de sticl pentru cimentarea lucrrilor protetice;
cimenturi ionomeri de sticl pentru restauraii coronare indicate n:
- restaurarea leziunilor cervicale de etiologie carioas sau necarioas;
- tratamentul cariilor radiculare;
- restaurri ocluzale minimal invazive;
- restaurri proximale minimal invazive tip tunel;
- cavitate n galerie (n an).
- restaurri provizorii (de urgen sau de ateptare);
- restaurarea dinilor temporari;
- reconstituiri coronare n scop protetic;
- obturaii apicale retrograde.
cimenturi ionomeri de sticl pentru :
- -obturaii de baz - tehnica sandwich clasic;
- tehnica sandwich deschis.
- ca lineri autopolimerizabili;
- fotopolimerizabili
122.
-

Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa structura chimica


CIS convenionale bicomponente, pulbere-lichid;
CIS anhidru;
CIS fotopolimerizabile;

CIS cu adaos de pulberi metalice.

123. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa mecanismul de


initiere si realizare a prizei.
- autopolimerizabile;
- fotopolimerizabile.
124. Prezentati clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticla dupa modul de
prezentare.
- sistem bicomponent - nedozat/n capsule dozate.
- sistem anhidru dizolvat n - ap distilat/acid tartric.
- sistem monocomponent, fotopolimerizabil.
125. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla conventionale
Cimenturile ionomeri de sticl convenionale se prezint sub forma bicomponent :
pulbere, format din :
- particule de sticl cu diametrul de 20-50m care:
- la CIS de prim generaie era o sticl ternar de tip aluminosilicat poli-alchenoic acid;
- la CIS moderne au o compoziie mai complex, ele mai conin:
- fluoruri de aluminiu, calciu, natriu care se adaug n scop:
- cariopreventiv;
- pentru creterea rezistenei mecanice;
- scderea gradului de transluciditate.
- particule de bariu, stroniu, lanthan i o cantitate de corindon cu scopul de a mbunti: transparena; opalescena; transluciditatea.
lichid, care:
- la prima generaie de CIS este acidul poliacrilic;
- la cimenturile moderne este constituit din acizi policarboxilici, acizi organici, acidul poliacrilic
obinut din polimerizare fiind indispensabil pentru legturile CIS cu esuturile dure dentare. Aceste
molecule ale acidului determin, direct proporional, creterea rezistenei dar i a vscozitii
cimentului, ducnd la o ngreunare a realizrii amestecului lichid-pulbere. La acizii utilizai n soluie
apoas se adaug, pentru mbuntirea calitii lor fizice:
acid itaconic sau maleic ce permit:
- o limitare a creterii vscozitii cimentului;
- crete stabilitatea poliacizilor n soluii apoase.
acizi di i tricarboxilici (3-buten 1,2,3 dicarboxilic) pentru a crete:
- rezistena mecanic final;
- reactivitatea cimentului;
- aciditatea sa.
Dar scade n acelai timp legturile CIS cu structurile dure dentare.
acid tartric (~ 10%) ce permite: - prelungirea timpului de lucru;
- crete viteza reaciei de priz.
126. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla fotopolimerizabile.
O cucerire relativ recent, o reprezint cimenturile ionomeri de sticl care prezint n plus
fotoiniiatori de polimerizare, asemntori celor care se gsesc la rinile compozite fotopolimerizabile rezultnd astfel un compus hibrid.
Cimenturile ionomeri de sticl fotopolimerizabile pot fi :
-sistem bicomponent - past-lichid sau past-past;
-sistem monocomponent past.
Sistemele bicomponente pot fi:
nedozate;
dozate (capsule).

Pulberea CIS fotopolimerizabile conine un amestec de sticl fluoro-alumino-silicat, acid tartric i


acid poliacrilic modificat, iar lichidul lor este o soluie apoas pe baz de HEMA, iniiatori solubili i
activatori fotosensibili.
Reacia lor de priz este dubl:
- o reacie chimic clasic tip acid-baz, cu formarea unui gel poliacrilat;
- o reacie de formare a unui gel de silice (silicogel) care ntrete i leag particulele de sticl.
Aplicarea cimenturilor ionomeri de sticl n aceast form cere mult timp (10 minute) de lucru i
las grupri metacrilat nepolimerizate; de aceea, s-a introdus un sistem tripolimerizabil, ce prezint o
a treia reacie de priz relativ rapid, iniiat de un catalizator. Ea permite dezvoltarea unor proprieti
fizice optime i acolo unde lumina nu poate ptrunde (Cherlea)(11). Este o autopolimerizare la
ntuneric a grupurilor metacrilice ce se desfoar n 3 faze:
- reacia acid-baz iniiat n momentul n care pulberea intr n contact cu lichidul i care se
poate derula i la ntuneric;
- o reacie autoiniiat a radicalilor liberi metacrilici, iniiat tot de contactul pulbere-lichid;
- o reacie fotoiniiat a radicalilor liberi metacrilici, declanat de lumina lmpii de
fotopolimerizare. Ea produce fotopolimerizarea materialului pn n zona n care lumina
poate penetra materialul.
127. Prezentati cimenturile cu ionomeri de sticla modificate cu particule metalice
Cimenturile ionomeri de sticl modificate cu particule metalice reprezint o alt variant a
cimenturilor ionomeri de sticl, aprute din dorina continu de a mbunti unele din proprietile
fizice ale CIS convenionale, n principal rezistena la abraziune. Acestea prezint 2 categorii:
un sistem mixt, alctuit din sticl de alumino-fluoro-silicat care reacioneaz cu un
acid acrilic i formeaz o matrice de sruri ce nconjoar particulele de sticl nereacionate i
pulberea metalic;
ciment alctuit din sticl reactiv ce a fost fusionat termic cu particule metalice (Ag) nainte
de a fi transformat n pulbere. Aceast sticl mbogit cu argint va reaciona cu acidul
acrilic i va forma o matrice de sruri ce va nconjura particulele nereacionate(Suzuki 2001)
(37).
Diferena dintre cele 2 tipuri de CIS mbogite cu pulbere metalic este c, la a doua categorie
de cimenturi modificate, nu exist particule metalice libere n compoziie dup priza materialului.
Un astfel de material este Cermet la care, ntre particulele de sticl i metal s-au stabilit legturi
omogene foarte puternice i care conine particule de metale nobile (Au, Ag, dioxid de titan,
paladiu) sau sistemul de cimenturi ionomere Ketac-Silver. Aceste cimenturi cu adaosuri de metale
au urmtoarele caracteristici:
- rezisten la abraziune, compresiune, duritate superioar CIS convenionale;
- o cromatic mai asemntoare smalului, datorit oxidului de titan;
- priz rapid;
- sunt mai puin sensibile la contaminarea cu ap.
Aceste proprieti le indic pentru restaurarea dinilor temporari.
128. Proprietatile generale ale CIS
Cimenturile ionomeri de sticl se caracterizeaz prin:
contracie de priz minim;
expansiune termic similar cu cea a esuturilor dure dentare i o conductibilitate termic
redus, asemntoare cu cea a dentinei;
sunt sensibile la umezeal att n timpul inseriei ct i n primele ore de la aplicare;
rezistena la uzur este sczut, ceea ce le face inutilizabile n zone n care exist stopuri
ocluzale n ocluzie centric, contacte interdentare sau funcii incizale (Crligeriu)(8);
au o suprafa rugoas care determin acumulare de plac bacterian dar sunt bine tolerate
de parodoniul marginal, ceea ce le indic n restaurrile leziunilor de colet de tip abraziv sau
eroziv. Au o mare rezisten la abraziune.
modulul de elasticitate este mai mic dect al cimenturilor convenionale;

duritatea de suprafa i rezistena la compresiune este mai bun dect a cimenturilor


policarboxilice;
aderen foarte bun att la nivelul smalului ct i al dentinei asigurnd o nchidere
marginal bun. La nivelul smalului aderena lor este mai bun dect la nivelul dentinei,
permind reducerea infiltraiilor marginale i aceast aderen se realizeaz prin mijloace
fizico-chimice, prin legturi ionice i legturi polare (puni de hidrogen). Aderena nu necesit
gravare acid, ci doar o condiionare a plgii dentinare cu acid poliacrilic 10% timp de 20
secunde sau acid poliacrilic 40% (Durelon) pentru 20 secunde, urmat de splare cu ap
cldu 30 secunde. Aderena se produce i n mediu umed.
biocompatibilitatea asupra esutului pulpar i a parodoniului marginal este recunoscut,
totui, n cavitile profunde, la care se apreciaz c stratul de dentin este sub 0,5mm, se
indic aplicarea lor peste un liner cu hidroxid de calciu i aceasta pentru c s-a constatat c
n aceste situaii pot determina necroz pulpar [Crligeriu 2000(8),Bratu 1994(5)].
au efect cariostatic fiind donatoare de fluor i dup priz, cu efect n prevenirea cariei
secundare marginale i a recidivei de carie. Ele pot absorbi i ali ioni de fluor din mediu pe
care ulterior pot s-i elibereze n esuturile dentare nconjurtoare.
Stabilitatea coloristic este mai bun dect a cimentului silicat n timp ns, sufer o infiltrare
a materialului care determin creterea opacitii sale. Sunt mai puin estetice dect compozitele i
mai opace. Transluciditatea lor depinde de grosimea stratului de ciment, o grosime de 1 mm,
oferindu-le o transluciditate optim.
Timpul de priz iniial este de 3-8 minute, iar cel final de 24 h fiind influenat de umiditate,
temperatura mediului ambiant care cu ct e mai ridicat cu att timpul de priz se scurteaz, de
raportul dintre prile componente ale cimentului i de mrimea particulelor.
Au o manevrabilitate relativ simpl i rapid i sunt mai rezonabili din punct de vedere
economic.
129. Indicatiile specifice de utilizare pentru CIS
cimentarea lucrarilor protetice conjuncte
fixare adeziva (interfata de adeziune) a restaurarilor coronare
restaurarea leziunilor cervicale (carioasa/necarioase), inclusiv la nivelul cementului radicular
restaurarea prin tehnici minim invazive a preparatiilor ocluzale si/sau ocluzo proximale
modificate (tunel, sant)
restaurarea coronara tranzitorie (controlul activitatii carioase in terapia minim invaziva)
restaurarea coronara stratificata, in asociere cu materiale compozite sau amalgam (obturatie
coronara tip ''sadwich'' inchis/deschis)
restaurare coronara a dintilor temporali
refacere bonturi coronare in scop protetic
protectie dentino-pulpara (liner/baza)
sigilarea santurilor si fosetelor coronare
ciment de sigilare endodontic (in tehnici de obturatie de canal)
repararea perforatiilor (cailor false) coronare si/sau radiculare (in 1/3 coronara a canalelor
radiculare)
obturatie apicala retrograda (in tehnici chirurgicale ajutatoare pentru tratamentul
endodontic)

TEHNICI DIRECTE DE RESTAURARE CORONARA CU MATERIALE ESTETICE


ADERENTE

130.Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile declasa I ocluzale


restaurate cu materiale compozite.

Realizarea unei preparatii cu unghiuri interne rotunjite

Aplicarea unei obturatii de baza cu CIS intr-un strat gros cu scopul de a limita cantitatea de
material compozit necesara pt realizarea restaurarii (cu cat cantitatea de compozit e mai mica cu
atat contractia sa de priza e mai mica)
Aplicarea in straturi succesive a materialului compozit a.i fiecare strat sa vina in contact cu un
nr cat mai mic de pereti ai cavitatii. Straturile nu trebuie sa depaseasca grosimea de 2-2,5mm pt a
se putea realiza o puna polimerizare.
la cavitatile de cls I mici si superficiale, compozitul poate fi aplicat intr-un strat care va fi
polimerizat, iar santurile si fosetele pot fi sigilate cu o rasina compozita
daca avem cavitati mai intinse => timpi:
1. I strat de compozit se plaseaza pe peretele V si se intinde spre podeaua cavitatii olic, se
fotopolimerizeaza dinspre V apoi spre ocluzal
2. II strat se aplica O,oblic si se polimerizeaza dinspre O apoi spre ocluzal
3. III strat,ocluzal
compozitele autopolimerizabile sunt recomandate pt restaurari posterioare, pt ca induc o
contractie de polimerizare mai mica decat cele foto, cu directionarea acesteia spre centrul
restaurarii,iar rasinile compozite foto au tendinta de contractie spre sursa de lumina, slabind
legatura dintre restauratie di peretii laterali si pulpar al cavitatii dat polimerizarii mai lente
131.Tehnica inserarii si polimerizarii in straturi la cavitatile de clasa II ocluzoproximale restaurate cu materiale compozite
Mai economic pt leziunile proximale: cavitati in tunel sau in galerie, functie de marimea
procesului carios. Fotopolimerizarea se face intr-o singura etapa.
La cavitatile proximale cu sau fara retentie ocluzala, aplicarea fotopolimerizarii se face in
straturi succesive folosindu-se matrice transparenta autocolanta sau o banda simpla, fixata cu
ajutorul unei pene de lemn sau pene reflectorizante transparente (prin reflectia luminii potenteaza
fotopolimerizarea)
cand cavitatea e mare,materialul se aplica in mai multe straturi:
1. I strat se aplica la nivelul pragului gingival si se face fotopolimerizarea aplicand spotul
luminos pe pana reflectorizanta dinspre L,apoi V si in final se completeaza dinspre ocluzal
2. II strat se aplica oblic oral,fara sa ajunga la peretele V,se polimerizeaza dinspre O spre
ocluzal,se muta pana V ,se aplica un nou strat V oblic si se repeta fotopolimerizarea V apoi
ocluzal
cavitatea e mai mica,se face aplicandu-se straturile O si V: O biluta de rasina care se
fotopolimerizeaza, apoi in cavitatea verticala se pune o cant de compozit cu spatula . In acest strat
se aplica biluta, astfel incat sa intre in contact cu peretii axiali si cu fata interna a matricei. Sfera
actioneaza ca o pana interna (pct de contac mai eficient modelat). Se fotopolimerizeaza dinspre
ocluzal si daca e necesar se mai adauga un strat ocluzal si se fotopolimeriz pana la oburarea
completa:
a.I fragment de compozit va fi intalnit indirect pe directia luminii dinspre pana
b.II fragment,mai mare si III mai mic,se foto dinspre oral/bucal,
c.IV fragment obtureaza si se polimerizeaza dinspre ocluzal
132.Reguli generale de realizare a preparatiei dintelui pentru restaurari directe cu
materiale compozite.

Preparatia se face indepartand in totalitate dentina si smaltul afectate de procesul carios,


mentinand o suprafata de subs suficienta pt adeziune si grosimea suficienta a materialului
de obturatie.

NU se indeparteaaza substanta dura sanatoasa pt retentie sau extensie preventica si


unghiurile interne vor fi rotunjite.
Suprafata ocluzala NU se bizoteaza (posibilitatea includerii stopurilor centrice =>aparitia
cariilor II).
Aria ocluzala =pierderea de substanta dura dentara, dupa care cu hartia de articulatie se
verifica punctele de ocluzie pentru a fixa conturul definitiv al cavitatii.
Zonele de smalt se vor conserva si captusi cu CIS.
Unde smaltul cervical nu poate fi pastrat, nu se reconstituie cu rasina compozita pt ca
adeziunea sa la dentina e muult inferioasa celei de la nivelul smaltului.
Pentru prevenirea cariilor II: sigilarea santurilor si zonelor cariosusceptibile, iar pt carii izolate
se vor pregati cavitati izolate cu sigilarea santurilor de legatura.
Forma cavitatii poate influenta desprinderea sau adaptarea compozitului la peretii
preparatiei, orientand sensul fotopolimerizarii

133.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul I cu materiale


compozite
Tipul I:
indepartarea cat mai conservatoare a tesutului alterat cu ajutorul unei freze sferice si se face
palparea exploratorie pt determinarea intinderii procesului carios.
-Izolare
-demineralizare in vederea aplicarii sigilantului
-spalarea si uscarea suprafetelor dentare demineralizate
-aplicarea sigilantului
134.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul II cu materiale
compozite
Tipul II:
leziunea carioasa a progresat si in dentina,dar e inca putin extinsa indepartarea dentinei
alterate:
-izolare
-aplicare obturatie de baza Ca(OH)2/CIS care realizeaza o legatura mai buna cu dentina
-demineralizare smalt
-spalare si uscare
-aplicarea agentului de legaura(nu se aplica cand baza se realizeaza din glass-ionomeri)
-aplicarea rasinii compozite
Se folosesc compozite rezistente la uzura.Poate di folosita pt restaurare preparatie,iar pt
sigilarea santurilor:material de sigilare
135.Tehnica realizarii unei restaurari (obturatii) preventive de tipul III cu materiale
compozite
Tipul III:
tehnica de restaurare preventiva in care se utilizeaza glass-ionomeri a caror adeziune la dentina si
inchidere amrginala sunt mai bune.
-periaj profesional cu pasta neflururata
-spalare cu apa

-pregatirea conservatoare a cavitatii


-izolare
-spalarea cavitatii cu apa si uscare blanda cu jet de aer
-indepartarea smear layer cu ac.Poliacrilic 10 sec(in cavitatile profunde se aplica Ca(OH)2 si
dupa aceea conditionerul)
-spalarea cavitatii cu apa si uscarea cu aer
-aplicarea glass-ionomer ca liner(legatura mai buna cu sigilantul)
-demineralizarea glassului si a santurilor si fosetelor cu Ac fosforic 37%
-Spalrea cu jet de apa fara presiune 30 sec
-Aplicarea materialului de sigilare peste suprafetele demineralizare
-Controlul restauratiei in ocluzie
136.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare
ocluzala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate

Restaurarea adeziva = creearea accesului asupra procesului carios in smalt si


dentina.indepartarea smaltului alterat si pastrarea celui subminat,indepartarea dentinei
alterate: forma autoretentiva

Carie ocluzala: forma obtinuta dupa exereza tesuturilor alterate cu conservarea smaltului
subminat .

Daca exista mai multe procese carioase: se realizeaza deschiderea fiecarei leziuni in parte ,si
daca tesutul separator e suficient de gros se prepara separat, daca nu se vor uni intr-o
singura cavitate.

O preparatie conventionala: procesul carios depaseste 5 mm VO si e localizat in smalt si


dentina. Pereti cu forme rotunjite, evitandu-se crearea de unghiuri interne accentuate care
favorizeaza contractia in timpul prizei. Cu cat cavitatea e mai profunda, cu atat adeziunea se
face mai dificil:obturatie tip sandwich

137.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare


proximala la dintii laterali si tipuri de preparatii ce pot fi realizate
1.Proces carios care ajunde pana la JSD
2.Proces carios care a evoluat si in dentina
Cav cls II pt compozit se realizeaza cat mai conservativ, strict tesuturile alterate, fara extinderea
in santuri si fosete, unghiuri interne rotunjite si nu se vor include in conturul cavitatii stopuri
centrice.Cand smaltul cervical nu poate fi pastrat, reconstituirea cu rasina compozita e CI datorita
lipsei de adeziune a materialului la acest nivel
1.daca procesul carios e situat pe fata proximala, sub pct de contact,la distanta de creasta
marginala se pot realiza:
Cavitatea proximala tip CASETA:

in cazul in care ave acces direct asupra suprafetei proximale afectate(distructii coronare
vecini; edentatii sau o preparatie fata in fata pe dintele vecin).

Zona nu e expusa direct fortelor ocluzale se va efectua cu CIS autopolimerizabil


Cavitatea tip TUNEL
cu abordare dinspre ocluzal,la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie
conservata.

Deschiderea initiala acavitatii se realizeaza cu Freze diamantate fine la turatie medie, cu


spray de apa si aer.
Cav ocluzala se va largi treptat cat sa permita o exereza a tesuturilor alterate, protejand
ditnele vecin (matrice metalica interdentara).
Restaurrea CIS fotopolimerizabil
Cavitate tip GALERIE
cu acces V-O,cu localizare sub pct de contact proximal
Cavitate tip SLOT
pentru procesele carioase situate in aproprierea crestei marginale sau chiar prin creasta.
Restaurare cu CIS foto
Cavitate ADEZIVA:

procesul carios a evoluat ducand la intreruperea crestei marginale.

Caracteristic: marginile cavitatii proximale nu sunt extinse pana in zonele de autocuratire si


exereza dentinei alterate o forma autoretentiva in sens orizontal

2.leziunea e extinsa in smalt si in dentina


se va realiza o cavitate tip CUTIE
pe cale ocluzala care inglobeaza procesul carios si la care restauratiile adezive NU sunt
necesare.
Margini netede si regulate, finisate, nebizotate,cu santuri retentive pe peretele gingival si pe
cei laterali ai cav verticale, unghiuri rotunjite.
daca e nevoie de o cavitate tipica de clsII,

din cauza unei evolutii mai extinse :forma convetionala,fara bizou periferic si santuri de
retenti proximale sau gingivale
-daca exista 2 lez carioase mici proximale L2 cavitati distincte. Daca leziunile sunt intinse si cuprind
santul mezio-vestibular: MOD
138.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare
proximala la dintii frontali (fara distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot
fi realizate
1.Preparatie conventionala
Forma clasica de triunghi cu 4 pereti orientati: V;O parapulpar si gingival.

Marginile se termina cu bizou drept.

Proces carios pe suprafata radiculara

2.Preparatie conventionala bizotata


Prismele de smalt descoperite prin bizotare sunt supuse mai eficient gravarii acide,realizand
o retentie mai buna,cu reducerea posibilitatii de infiltrare marginala si colorare a restaurarii.
Caracteristici:

forma triunghiulara,cu marginile externe bizotate

peretii laterali perpendiculari pe suprafata smaltului si marginea e bizotata

adancimea cavitatii poate sau nu sa fie uniforma

NU santuride retentie(dat gravarii acide)

Se foloseste cand se inlocuieste o restaurare veche de compozit

3.Preparatie conventionala modificata

Nu prezinta forma speciala si nici adancime anume(intinderea si adancimea proc carios prin
exereza in totalitae a dentinei alterate)

marginile exterioare ale caviatii sunt bizotate,indepartandu-se si smaltul friabil de la


marginea cav

adeziunea e data de gravarea acida

Procese carioase initial mici,nou aparute sau corectarea unor defecte de smalt

139.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentrui procesele carioase cu localizare


proximala la dintii frontali (cu distructia unghiului incizal) si tipuri de preparatii ce pot fi
realizate
Cav de cls IV se prepara la fel ca si cav de cls III, cu distructia unghiului incizal: obtinerea unei
suprafete importante de smalt pt colaj; obtinerea unui bizou amelar la marginile cavitatii (cu cat e
ami mare,cu atat adeziunea compozitului pe dint e mai buna.Se fa face un bizou arcuit pt ca
amrginea vestibulara sa fie cat mai putin vizibila)
1.Preparatie conventionala

-cand marginea gingivala a restaurarii se extinde pna la niv suprafetei radiculare

orice portiune a cavitatii trebuie sa prezinte un unghi de intalnire intre peretii laterali si
suprafata externa de 90 grade,plus santuri de retentie

2.Preparatie bizotata

-restaurarea proceselor carioase mari ce afect si unghiul incizal.

Se suplimenteaza suprafata de smalt bizotata pentru realizarea retentiei,care se poate obtine


si cu santuri;retentii tip coada de randunica;stifturi parapulpare.

Santurile de retentie incizale si gingivale se indica in cavitatile intinse si sunt similare ca


aspect cu cele de de la cls III

3.Preparatie modificata

-restaurarea leziunilor carioase mici/moderate sau rezolvarea unor leziuni traumatice.

Se indeparteaza cat mai putin t.dentar , incluzand in cornul extern tot smaltul friabil, albicios
de la marginea preparatiei.

-marginile exterioare se bizoteaza

140.Caracteristici ale restaurarilor adezive pentru procesele carioase cu localizare


cervicala si tipuri de preparatii ce pot fi realizate
-in mod curent se restaureaza cu compozite cu microumplutura,doarece obturatia va deveni mai
lucioasa si mult mai flexibila
1.Preparatie conventionala
Procese carioase situate partial sau total pe suprafata radicularaV sau O,caract uni cavit pt
amalgam
2.Preparatie bizotata
Inlocuirea unei obturatii vechi,pentru leziuni carioase mari,a caror preparare a necesitat
santuri gingivale(doar daca marginea gingicala nu e plasata in smalt)

3.Preparatie modificata

In defecte mici de smalt,leziuni carioase cervicale mici si moderate sau zone decalcificare
sau hipoplazie de smalt.

-leziuni abrazive: compozite microsarjate sau hibride sau tehnica sandwich cu aceste 2 materiale
-leziuni carioase limitate in smalt: compozit hibrid cu utilizarea de tehnici adezive pentru smalt
-leziunile discoidale a caror origine e idiena orala si recesiunea gingivala: CIS sau
compomer (elib fluor). Preparatie conventionala
-leziuni erozive: material eliberator de fluor si cu solubilitate scazuta: compomer sau ionomere
rasinoase prin tehnici adezive.

TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE SI PROTECTIA DENTINO PULPARA


141.Caracteristicile dentinei ( structura si repartitia topografica a componentelor,
proprietati fizice si chimice ) si semnificatia lor functionala in tratamentul plagii
dentinare
Caracteristicile dentinei:
- tesut mineralizat cu structura heterogen, alcatui din 3 faza cu repartizare inegala
* faza anorganica(hidroxiapatita ) 50% din V si 67% din masa
*faza organica (fibre de colagen, proteine necolagenice, glicozaminoglicani) 30% din V si 20% din
masa
*apa 20% din V si 13% din masa
Structura si repartitia topografica a componentelor: componentele dentinei sunt
repartizate neomogen, inegal volumetric si cantitativ:

componenta anorganica (predomina in dentina pericanaliculara); dispusa uniform atat


supreficial cat si profund

componenta organica (fb de colagen) si apa (predomina in dentina intercanaliculara si in


canaliculii dentinari); distribuita neuniform in stratul superficial si in cel profund (colagen
maai mult in stratul superficial-apa mai multa profund)

lumenul canaliculelor dentinare creste odata cu profunzimea , avand un diametru mai


mar ein zona circumpulpara, fata de cel de la nivelul jonctiunii amelo-dentinare

nr de canalicule dentinare pe unitatea de suprafata este mai mare, odata cu aproprierea


de camera pulpara

Proprietati fizice:
1.rezistenta mecanica (compresiune, incovoiere, forfecare)
- depinde de grosimea stratului dentinar restant si de gradul de diversificare a orientarii spatiale a
fb de colagn intercanaliculare
- se poate ameliora prin cresterea structurii de rezistenta (stimularea depunerii de dentina II)
sau prin hibridizarea plagii dentinare (rasina adeziva-preia o parte din tensiuni impreuna cu
colagenul impregnat)
2.duritatea - scade pe masura aproprierii de pulpa
3.elasticitate - neuniforma (modul de elasticitate diferit intre dentina peri- si cea
intercanaliculara); superioara smlatului
4.permeabilitatea-depinde de densitatea si de diametrul canaliculelor dentinare disponibile
(atat densitatea cat si diametrul variaza in raport cu profunzimea cavitatii)

-se poate produce prin difuziune (gradient de concentratie la presiune constanta)


-se poate produce prin filtrate (gradient de presiune la concentratie constanta)
Proprietati chimice
1.capacitatea tampon pt aciditate
2.protectia antitoxica pentru pulpa
142.Prezentati particularitatile plagii dentinare
1.lipsa sangerarii:
avantaj-vizibilitate si comoditate in lucru;
dezavantaj:lipsa mec de aparare sangvina
2.expunerea directa la factorii in mediul bucal
-factorii devin odontopatogeni in lipsa protectiei dentino-pulpare adecvate:
-diferentele de temperatura, de pH, de concentratie si presiune osmotica
-mircoorganismele si toxinele
-enzime si produsi metabolici
3.contaminarea cu germeni:
prin contact direct (septic) sau
prin persistenta germenilor pionieri in canaliculele dentinare dupa izolare
4.prezenta limfei dentinare (din canaliculele dentinare unde se afla alaturi de prelungirile
celulare odontoblastice si fibrilare nervoase): lichid limpede, care contine apa; saruri minerale,
enzime, AA; reprezinta mediul care regleaza echilibrul trofic al dentinei. Prin sectionarea
canaliculelor dentinare, limfa dentinara se raspandeste pe suprafata plagii dentinare si duce la:
-mediu de cultura pt germeni
-umiditate permanenta a suprafetei de sectiune dentinare
5.prezenta smear layer)
143. Detritusul dentinar remanent ( definitie, morfologie, compozitia chimica,
solubilizare ) si semnificatia sa functionala in tratamentul plagii dentinare si protectia
dentino-pulpara
Definitie: strat superficial microscopic aderent, care acopera suprafata dentinara, rezultat in
urma cantitatii de rumegus dentinar produs prin zdrobirea neuniforma a dentinei in timpul
prepararii prin taiere datorita deformarilor mecanice si a caldurii de frictiune (indiferent de tipul
instrumentarului utilizat: actionat manual sau mecani-rotativ,oscilant,vibrator).
Morfologie

strat amorf, relativ neted, format din particule microcristaline inglobate intr-o matrice din
structuri organice denaturate sub forma de pelicula (film)

grosimea variabila inte 1-5 um 10-15 um

factorii care influenteaza grosimea stratului de DDR


1.marimea si forma preparatie
2.tipul instrumentului taietor
3.prezenta uni solutii de irigare si racie in timpul sectionarii dentinei
4.cantitatea si compozitia solutiei de irigare
Stratul se prezinta sub forma de micropelicula (smear layer) si de cepuri intracanaliculare
(plugs). Cepurile patrund in canalicule pe o lungime variabila (1-2 um) mai ales in cavitatiile
profunde deoarece

Compozitie chimica

Constituenti dentinari :

din dentina peri si intercanaliculara: hidroxiapatita; colagen denaturat

din canaliculi: GAG; PG; germeni microbieni

Constituenti de origine extra dentinara(lichidul bucal): saliva; germeni microbieni;


toxine; prod de degradare metabolica; elem cel.
Solubilizare
aderent de dentina si ferm atasat de plaga dentinara,chiar la un lavaj cu jet de apa sub
presiune.
Solubilizarea se porduce prin utilizare de acizi (gravaj, demineralizare); chelatori (EDTA)

acizii inlatura DDR in totalitate; chelatorii inlatura doar micropelicula

Semnificatia functionala
liner iatrogen, prin origine si structura.

functional e liner natural:

reduce permeabilitatea dentinara

influenteaza conductanta hidraulica (miscarea limfei in canaliculel dentinare)

blocheaza penetrarea germenilor spre pulpa, dar nu si a toxinelor, enzimelor, prod de


metabolism
problema microinfiltratiei marginale (NU o poate preveni eficient)
Intr-o cavitate nerestaurata, DDR dispare in cateva saptamani, prin dizolvarea sa de catre
acizii endogeni in slaiva si din placa bacteriana
144.Microinfiltratia marginala : semnificatia functionala si abordarera terapeutica
Se produce prin:

microspatii intre peretiicavitatii si materialul de restaurare

permeabilitatea stratului protector

porozitati si interstitii DDR

Combaterea microinfiltratiei marginale:

tram clasic: NU infl DDR (NU modifica/indeparteaza)

tram modern: modifica/indeparteaza DDR

hibridizarea plagii dentinare (cuplarea adeziva de interfata la nivelul suprafetei


dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare ) = >
realizarea adeziunii dentinare

145.Prezentati obiectivele tratamentului plagii dentinare ( ale protectiei dentinopulpare)


1.Protectie pasiva (inerta)

izolarea campului operator, corelata cu toaleta cavitatii (indepartarea resturilor de dentina si


smalt, a urmelor de saliva, sange, secretii ramase din timpul prepararii)

protectia fata de agentii fizici (mecanici; termici si electrici) si chimici

obliterarea orificiilor canaliculelot dentinare pt a preveni difuziunea in directia pulpara a


stimulilor nocivi

restabilirea formei interne optime a preparatiei (corectarea unor imperfectiuni ale peretilor
parapulpar si pulpar)
etansarea parietala/marginala pt evitarea microinfiltratiei

2.Protectie activa(biologica)
terapie cu efect antimicrobian (bacteriostatic/bactericid)

stimularea mecanismelor defensive si reparatoare locale pulpo-dentinare (cicatrizare;


remineralizare a dentinei restante afectate reversibil; neodentinogeneza)

146.Care sunt calitatile necesare unui material optim de protectie dentino-pulpara


1.neiritant pentru structurile pulpo-dentinare, prin compozitie si proprietati chimice; biologice;
fizice
2.pansament adecvat pentru prelungirile celulare fibrilare sectionat din interiorul canaliculelor
dentinare
3.izolare si rezistenta mecanica (presiuni mast)
4.izolare termica-inclusiv fara reactie exoterma proprie de priza
5.izolare electrica
6.izolare chimica
7.compatibilitate chimica cu materialul de restaurare coronara
8.radioopacitate
9.blocarea germenilor existenti in canaliculele dentinare inchidere etansa
10.reminerealizare dentinei afectate reversibile
11.stimularea formarii dentinei scleroase ( rezistenta crescuta si premeabilitate scazuta)
12.stimularea depunerii dentinei II de reparatie
13.rezolutia inflamatiei pulpare asimptomatice produsa prin evolutia cariei simple
14.insolubil si inalterabil in conditiile mediului bucal
15.absenta colorarii (impreganrii) structuriilor dure dentare(evitarea discromiilor)
16.manipularea clinica usoara
147.Prezentati conceptia clasica ( bazata pe materiale si tehnici conventionale) in
tratamentul plagii dentinare
Etapa de terapie medicamentoasa in tratamentul cariei simple dentare (tratamentul
plagii dentinare si protectie dentino-pulpara) poate fi abordata prin 2 moduri:
conceptia clasica materiale si tehnici conventionale
conceptia moderna - materiale si tehnici actuale, bazate pe conceptul de adeziune amelodentinara
Conceptia clasica:

considera ca plaga dentinara necesita o abordare terapeutica diferita fct de profunzimea


cavitatii si aspectului dentinei din zona cea mai apropiata de camera pulpara.

Folosim material de izolare si protectie pulpara pentru prevenirea actiunii unor factori iritativi
nocivi asupra pulpei dentare, ce provin din componentele materialelor restauratoare, de la
diferente de temperatura sau potential electic transmise prin intermediul materialului de
obturatie sau penetrarea microorg ori a prod patogeni prin spatiile existente la interfata
preparatie/restaurare (microinfiltratie marginala)

nu tine cont de rolul DDR

cavitatiile pot fi superficiale; medii; profunde

dentina restanta de la niv plagii:


1.de aspect si duritate normala

pare sanatoasa,dar e alcatuita din

dentina normla,in care canaliculele dentinare nu prezinta in interiorul lor


microorganisme;

dentina partial demineralizata fara microorg pioniere;

dentina transparenta,translucida sau scleroasaa, cu degenerescenta calcara


(obliterare prin hipercalcifiere) relativ impermeabila pt microog si

dentina opaca, cu canalicule cu traiecte moarte

daca dentina restanta are sub 2 mm, caldura poate determina leziuni pulpare
reversibile/ireversibile ; necroza

prelungirile odontoblastice din interiorul canaliculelor dentinare, daca nu au fost expuse


anterior nici unui factor iritativ (nu s-a adaptat) vor suferi degenerescenta si necroza
(canaliculele dentinare implicate vor deveni goale (traiecte moarte) )

clinic se poate delimita dentina alterata de normala prin aspect si consistenta, in cariile
acute cu evol rapida se dif greu
2.dura si pigmentata
prezinta aceleasi zone ca si dentina de aspect normal, specifica cariei cu evolutie lenta,
caracterizata prin scleroza canaliculelor dentinare cu formare de dentina transparenta. E
mai calcificata si mai eficienta importiva atacului microbian, e bine de pastrat.
3.dura cu zone mici de dentina alterata ireversibil

alternanta celor 4 zone, cu o suprafata de cel mult 1 mm, in care dentina e distrusa
ireversibil, canaliculele dentinare sunt dilatate, cu microorganisme, enzime si toxine in
interior, cu demineralizarea intensa a dentinei intercanalicualre

daca indepartarea zonei punctiforme duce la deschiderea camerei pulpare: coafaj indirect,
daca conditiile permit acest lucru.

148.Definiti si prezentati baza propriu-zisa (obturatia de baza )


Obturatia de baza: aplicarea pe suprafata dentinei expuse cimenturi dentare (baza propriuzisa) ce au o rezistenta mecanica superioasa, asem cu a dentinei:
1.ofera protectie fizica si chimica pt dentina si pulpa
2.constituie un suport mecanic pt restaurarea de durata
3.substituent al dentinei distruse din cauza proc carios, sau indepartata de instrumente
grosime minima de 1-1.5mm a bazei, trebuie sa prezinte rezistenta mare la compresiune,
modul de elasticitate ridicat, conductibilitate si difuzabilitate termica similare cu a tesuturilor
dure dentare.
bazele propriu-zise sunt folosite in cavitati de adancime medie,in care exista dentina normal
colorata sau pigmentata. Materialele indicate pt obturatii de baza: FOZ; PCZ;
ZOE(modificate); CIS
149.Definiti si prezentati liner-ii si varnish-urile ( lacurile dentare )
Liner:
utilizat pt suspensii; paste; cimenturi biocomponente pe baza de Ca(OH)2; ZOE sau CIS
conventionale (priza chimica), CIS modificate prin adaos de rasini (fotopolimerizabile).
Se aplica strict pe dentina, intr-un strat fin , formand o pelicula subtire de 0,5 mm.

Linerii se folosesc si in coafajul indirect, realizara unei bariere protectoare fata de factorii
chimici nocivi si termici.
Preparatele, cu exceptia CIS, nu au duritate si rezistenta mecanica suficienta si nici grosime
convenabila , se acopera, in cavitati medii cu baza propriu zisa
Lacurile dentare
sunt subst inerte, neutre chimic, care se aplica pe peretii preparatiei pt a creea o bariera fata
de act iritanta a unor materiale de restaurare si a penetrarii fluidului bucal la interfata
preparatiei/restaurare.Ele por preveni modificarea culorii dintelui(in cazul obturatiilor de
amalgam) permit un grad de izolate a canaliculelor dentinare sesctionate, putand
preveni/limita hipersensibilitatea dentinara postoperatorie.
Sunt solutii de rasini naturale (coplal;colofoniu) sau sintetice(polistiren;acetat de celuloza)
solubilizate in solventi organici (alcool acetona,eter).Evaporarea solventului formeaza o
pelicula cu rol izolator fara actiune protectoare mecanica, termica sau stimulatoare biologica.
Anumite lacuri pot contine si substante cu rol terapeuti: eugenol; timol; fluor
lacurile nu sunt indicate in restaurarile cu materiale adezive pe baza de rasini, care prin
monomeri,duc la dizolvarea rasinii lacului dentar; unele componente pot influenta negativ
reactia de priza

150.Definiti si prezentati coafajul indirect ( inclusiv bazele intermediare )


Coafajul indirect este metoda de tratament mult mai complexa care presupune:
dezinfectia plagii dentinare

obliterarea canaliculelor dentinare sectionate

protectia pulpei dentare fata de agentii iritanti

stimularea neodentinogenezei (prin preparate cu Ca(OH)2 sau ZOE)

se urmareste distrugerea germenilor prezenti in canaliculele dentinare, precum si


reducerea permeabilitatii dentinare prin formarea de dentina transparenta si reducerea
microinfiltratiilor marginael ce pot genera inflamatia pulpara.

rolul bazelor intermediare utilizate in coafajul indirect:

acoperirea si protejarea preparatului de coafaj

izolant impotriva agentilor chimici

agent terapeutic pulpar

rezistenta mecanica redusa si slaba protectie antitermice, plus incompatibilitati unora


dinte ele (ZOE) cu materiale de restaurare aderente pe baza de rasini, trebuie acoperite cu
un alt material care sa asigure convenabil aceste cerinte-baze propriu-zise FOZ;PCZ pt ZOE
/
CIS pt Ca(OH)2
baze intermediare (acopera preparatele de coafaj)

materiale folosite pot fi:

ZOE conventional;

cimenturi cu Ca(OH)2;

CIS tip III

151.Prezentati conceptia moderna ( bazata pe materiale si tehnici actuale ) in


tratamentul plagii dentinare
Conceptia moderna

ia in considerare toate caracteristicile plagii dentinare, in special prezenta si rolul DDR, in


ceea ce priveste posibilitatea obtinerii inchiderii etanse palietale/marginale, in scopul evitarii
aparitiei microinfiltratiei (e considerata factorul nociv principal pt apartia complicatiilor
pulpare; prin penetrarea germenilor pana la niv pulpei; se evita prin inchiderea etansa a
interfetei preparatie/restaurare)
tratamentul modern al plagii e bazat pe conceptul de adeziune dentinara: modificarea
sau indepartarea DDR = > hibridizarea plagii dentinare = cuplarea adeziva de
interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor
dentinare) = > realizarea adeziunii dentinare.

Hibridizarea si adeziunea:
1.Mentinerea DDR si cresterea fortei de coeziune:
prin infiltrarea si impregnarea cu primer si monomer adeziv => DDR modificat, care evita
dizolvarea sau desprinderea ulterioara de pe suprafata dentinara:
ameliorarea rezistentei acide a DDR,prin tratarea cu fosfat acid de Ca

fixarea DDR prin impregnarea cu rasini

fixarea DDR cu glutaraldehida,ac tanic

modificarea DDR si substituirea cu un precipitat PDR, prin tratare cu ac azotic 2.5% si oxalat
feric
2.indepartarea trapeutica a DDR:

partiala (micropelicula) sau

totala (micropelicula si cepurile)


-obtinuta prin gravare acida (pt adezivi) si conditionarea plagii dentinare (PCZ si CIS)
152.Care sunt avantajele si dezavantajele gravarii acide a plagii dentinare
Avantaje
lipsa totala a nocivitatii pulpare

inlaturarea completa a DDR = eliminarea gemenilor si prod toxice

descoperirea si eliberarea canaliculelor dentinare (microretentii mecanice)

eliberarea fibrelor superficiale din colagenul dentinar: microretentii mecanice si substrat pt


legaturi chimice directe
evitatea microinfiltratie marginale consecutive dizolvarii in timp a DDR (permite penetrarea
si colonizarea germenilor = carie II marginala si recidiva de carie)

Dezavantaje:
cresterea semnificativa a permeabilitatii dentinare,variabila in raport cu grosimea DDR
indepratat si cu grosimea dentinei restante
153.Care sunt avantajele si dezavantajele adezivilor pentru tratamentul plagii
dentinare si protectia dentino-pulpara
Avantaje
sigilarea suprafetei dentinare (+orif canaliculelor) si a interfetei cu materialele de restaurare

eliminarea sau reducerea hipersensiblitatii/hiperesteziei dentinare

biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare:

blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)

Maj componentelor cu potential toxic ale sist adezive scad rapid sau sunt blocate in
compusi chimici stabili (priza scurta)
Flux centrifug si diluare pin limfa dentinara

detoxifiera posibila prin circulatia pulpara de intoarcere

Dezavantaje
esecuri in timp ale sigilarii etanse dehiscente si microinfiltratii la intrefata cu dentina

adeziunea initala slaba in vecinatatea canaliculelor dentinare (nr redus si dispozitie improprie
a fibrelor de colagen)
adeziunea redusa in cavitatiile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai
multe, suprafata ocupata de orificii mai mare = > scade suprafata de adeziune si rezistenta
la forfecare)
adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente (reversibile)

scaderea potentialului defensiv pulpar (imunosupresia LT)

cresterea temp intrapulpare (la sist adezive fotopolimerizabile)

gravarea acida sau conditionarea acida a dentinei:

Cresterea permeabilitatii dentianare

Favorizeaza excitatii terminatilor nervoase

Favorizeaza patrunderea microorganismelor

154.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati


superficiale
Alegerea conduitei terapeutice in tratamentul plagii dentinare se va face tinand cont de:
profunzimea cavitatii si grosimea stratului de dentina restanta

permeabilitatea dentinei, variabila in functie de viteza de evolutie a procesului carios

gradul de etanseitate al interfetei obturatie coronara/dinte

materialul pentru restaurare de durata

Cavitate superficiala:
pulpa dentara e acoperita de un strat suficient de dentina restanta, cu asp normal care
asigura protectia necesara fata de factorii agresori, iar infiltratia microbiana la nivel dentinar
e minima sau absenta.
daca folosim amalgamul de argint se suficienta aplicarea unui lac dentar pt a creea o
bariera impotriva coroziunii
in tehnicile moderne se indica utilizarea tehnicilor adezive (adezivi amelo-dentinari pt
amalgam); daca se utilizeaza un compozit se face hibridizare prin tehnici adezive pt
protejarea suprafetei dentinare denudate.
155.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati
medii
Cavitate medie:
daca materialul restaurator va fi amalgamul de Ag, izolarea termica a pulpei dentare = > se
utilizeaza o obturatie de baza cu CIS (foto) care sa ofere o rezistenta optima la fortele de
condensare a amalgamuluisi la posibila degradare. Alte materiale: PCZ; FOZ (izolare
termica, electrica si rezist mecanica; strat 1-1,5mm)

pt restaurarea directa cu compozit in cavit ocluzale sau ocluzo-poximale la dintii laterali,


tehnica clasica, conventionala, materialul ales pt protectia plagii: ciment compatibil cu
compozitul si rezistent la fortele e masticatie: CIS modificat, foto; CIS tip III auto, PCZ;
FOZ
daca restaurarea nu e supusa fortelor ocluzale, pt protectie se utilizeaza liner cu Ca(OH)2
pe o intindere controlata, limitata pt a nu reduce nejustificat suprafata de adeziune
dentinara. se mai poate aplica un liner pe baza de CIS fotopolimerizabil.

156.Prezentati conduita terapeutica pentru tratamentul plagii dentinare in cavitati


profunde
Cavitate profunda:
daca dentina ramasa pe peretele pulpar/parapulpar e de grosime redusa (0,5-1mm) nu mai
asigura o protectie satisfactoare pulpei dentare si restaurarea va fi facuta cu amalgam se
poate realiza un coafaj indirect: preparat cu Ca(OH)2 tip liner, aplict in zona cea mai
profuna (stimulare neodentinogeneza si calitati pulpare si antimicrobiene) ce va fi acoperit cu
ZOE modificat,cu PCZ sau CIS

restaurarea directa (obturatie) sau indirecta (incrustatie) de tip compozit, profund de aplica o
baza intermediara din Ca(OH)2 (o intindere controlata ,strict limitata ,pt a nu reduce
nejustificat suprafata de adeziune dentinara), care va fi acoperita cu o baza propriu-zisa
din CIS

Cavitati superficiale
AMALGAM

COMPOZIT

lacuri (varnish)

- hibridizare plaga dentinara


se

gravaj

opune patrunderii produsilor de

primer

coroziune

adeziv

protectie

pasiva
a

chimica

care

amalgamului

catre

pulpa (NU PROTEJEAZA TERMIC)

Cavitati medii
AMALGAM

COMPOZIT

- obturatia de baza propriu-zisa care

- obturatia de baza propriu-zisa care

poate fi:
- CIS foto sau conventional
- FOZ
- FOZ antiseptic

poate fi:
- la dintii frontali Ca(OH)2 pentru ca nu
sunt foarte mari (liner!)
- la dintii laterali :

- ZOE

- CIS foto sau conventional

- ZOE cu polimeri

- FOZ

- ZOE cu EBA

- FOZ antiseptic

- ciment non-eugenat

- ciment policarboxil

- ciment policarboxilat de zinc

- cimenturi non-eugenolate

Cavitati profunde
AMALGAM se aplica

COMPOZIT se aplica

1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2

1 baza intermediara = liner = Ca(OH)2

2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii

2 baza propriu-zisa (ca la cavitatile medii

dar fara FOZ pentru aciditate)

fara FOZ)

CIS foto este ales mai frecvent datorita:

aderentei foarte bune la pereti inchidere buna

eliberare fluor

mai rezistent mecanic decat celelalte (fara FOZ)

foarte biocompatibil