Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.fabricadecarne.ro/solutii-si-tendinte-ambalarea-carnii-refrigerate
2. Refrigerarea prin stropire se obine prin controlul constant al apei, din punct de vedere
microbiologic i fizico-chimic. Se folosete ndeosebi pentru pete i nu se produc
pierderi n greutate.
Formpack F4/F5
Cele dou variante tehnologice, propuse de ILPRA, Formpack F4 i F5 pot rspunde cu succes
nevoilor unei companii de procesare a crnii cu un mare volum de activitate, cu att mai mult cu
ct caracteristicile tehnice pot fi adaptate fiecrei comenzi n parte.
F 4 i F 5 utilizeaz pelicule de o mare varietate: termofilme flexibile, rigide, precum i alte
materiale de formare.
Variantele propuse pot fi livrate, la cerere, cu echipament auxiliar de vacuum, precum i de
sistem de ambalare n atmosfer modificat sau tip skin pack.
Maina poate fi configurat s funcioneze n regim frame, sau n flux continuu, existnd
posibilitatea montrii mai multor puncte de tiere.
Formpack F3
Modelul Formpack F3 este destinat produciei de mare i medie capacitate, pretndu-se att
ambalrii produselor alimentare, ct i produselor farmaceutice. Echipamentul poate fi livrat i n
variantele tip N sau V/G, pentru ambalarea n vid, n sistem MAP sau n sistem skin pack.
Formpack F3 poate fi configurat modular, beneficiind de o protecie din clasa IP65, pentru lucru
n medii ostile. Curarea mainii se fectueaz cu un simplu jet de ap, nefiind necesare substane
lubrificante externe.
Formpack F3 este prevzut cu un toutchscreen ajustabil pe orice ax, acest fapt facilitnd la
maxim controlul operatorului. Suplimentar, maina este prevzut i cu un sistem performant de
aplicare a etichetelor. Varianta AISI 316 poate utiliza pentru termoformare i folii metalice.
Formpack F1
Modelul
Formack
este
destinat
Mentenana se fectueaz lejer, iar igienizarea respect legislaia european de mediu, ncrcarea
cu material efectundu-se deosebit de facil.
La cerere, Formpack F0 poate fi echipat cu priter Top Web, unitate de codificare, precum i cu
sistem de imprimare flexo in-line.
EasyForm
Etichetarea produselor alimentare este strict reglementata de Comitetul Codex, care precizeaza:
O etichetare corecta cuprinde totalitatea fiselor, marcilor, imaginilor sau a altor materiale
descriptive scrise, imprimate, stanate, gravate sau aplicate pe ambalajul unei marfi alimentare
sau alaturat lui. O eticheta aplicata pe produsul preambalat nu va trebui sa descrie sau sa prezinte
produsul intr-un mod fals, inselator, mincinos sau susceptibil de a crea o imagine eronata cu
privire la caracteristicile sale sau intr-o maniera capabila sa il determine pe cumparator sau
consumator sa presupuna ca acest produs este inrudit cu altul.
Desigur, corectitudinea informaiilor cuprinse pe eticheta presupune si determinarea originii
produsului, cu alte cuvinte, presupune si trasabilitatea lui implicita, chiar daca, deocamdata,
elementele de trasabilitate nu sunt cuprinse decat in documentele producatorilor si
comercianilor. Strans legat de elementele de trasabilitate, Codex Alimentarius precizeaza: O
meniune obligatorie a etichetei unui produs alimentar se refera la denumire, lista ingredientelor
(reprezentand toate adaosurile alimentare utilizate in fabricarea sau prepararea unui produs
alimentar si prezentate in produsul finit), coninutul net, numele si adresa producatorului,
ambalatorului, distribuitorului, importatorului, exportatorului sau vanzatorului, ara de origine,
datarea, lotul din care provine produsul alimentar
Anticipand o decizie care a fost aprobata foarte recent de Uniunea Europeana, Codex
Alimentarius adauga inca din 1983: Pe langa datele de mai sus, trebuie trecute pe etichete
aspecte privind valoarea nutritiva a produsului alimentar respectiv, precum si alte informaii
suplimentare, cum ar fi tratamentul cu raze ionizante pentru produsele alimentare iradiate,
conform Standardului general pentru alimente iradiate CODEX STAN. 106-1983,vol. XV Ed.
1.
Tot pentru castigarea increderii consumatorului dar, in egala masura, aciune de marketing, inca
din anii 70, producatorii de alimente au descoperit utilitatea trecerii pe etichete a valorilor
nutriionale. Modificarea standardelor internaionale (si naionale), modificarea obiceiurilor de
alegere si consum, precum si preocuparea pentru asigurarea unor alimente salubre au condus la
inscrierea acestor indicatori pe foarte multe din produsele alimentare, incepand cu acelea
destinate copiilor (Standard Internaional CCA/RS 72/74, actualizat). Acum, se poate vorbi cu
adevarat despre eticheta nutriionala, indiferent de produsul alimentar.
In evoluia sa, eticheta nutriionala s-a imbogait permanent, la aceasta contribuind factori de
marketing, educaionali, sociali, economici, pornindu-se de la cele trei elemente energetice:
proteine, glucide, lipide, plus valoarea energetica a produsului alimentar etichetat. In acest fel, sa constituit grupul de etichetare a celor 4 Mari Codex, cum sunt denumii generic. Dupa 1987,
au aparut urmatoarele categorii de etichetare: Cu 4 Mari Codex, cu 4 Mari Codex plus acizii
grasi saturai si, ultima categorie, cu 4 Mari Codex, acizii grasi saturai si fibre alimentare.
Suplimentar, prin Directiva 90/496, privitoare la spaiul intracomunitar, Comisia Europeana
considera ca nutriionale informaiile ce privesc, in primul rand, valoarea energetica, precum si
urmatoarele componente: proteine, glucide, lipide, fibre alimentare, sodiu, vitamine si saruri
minerale minerale, precum si originea produsului, informaia finala de trasabilitate, pentru
consumator.
Trasabilitatea si eticheta etichetelor!
Definiia internaionala a fost reglementata pentru prima oara in cadrul Standardului ISO
8402/1987, acolo unde se stabileste ca trasabilitatea este aptitudinea de a regasi istoricul,
utilizarea sau localizarea unei entitai prin intermediul identificarilor inregistrate. La randul ei,
entitatea poate desemna o activitate, un proces, un produs, un organism, o persoana. Ulterior,
noiunea a fost preluata de seria Standardelor ISO 9000 privind sistemele de asigurare a
calitaii, ca element primordial al managementului oricarui produs alimentar. Mai mult,
standardele sunt intarite de Legea Generala a Alimentelor 178/2002, preluata in Legea 150/2004.
In lanul de distribuie, conceptul de trasabilitate urmareste doua direcii: Urmarirea inainte
sau trasabilitatea descendenta, definita drept capacitatea de a localiza un produs pe baza unor
criterii specifice, in oricare punct s-ar afla el pe lanul de distribuie (tracking), si urmarirea
inapoi sau trasabilitatea ascendenta, definita trept capacitatea de a identifica originea si
caracteristicile unui produs pe baza unor criterii stabilite in mod unitar, pentru toate punctele
lanului de distribuie (tracing).
inand cont de cele de mai sus, identificarea produselor alimentare, inclusiv a produselor din
carne, se face in raport cu documentele insoitoare de comanda si de certificare a calitaii. In
timpul procesului de producie, trasabilitatea se asigura prin inscrierea datelor care trebuie sa
conina denumirea clientului, numarul de comanda, denumirea produsului, cantitatea si termenul
de livrare, pana la livrare. Produsele conforme sunt etichetate cu eticheta de proveniena, iar
rebuturile sunt identificate prin eticheta produs neconform.
Oricum, in curand, vom avea pe produse ceea ce putem numi eticheta etichetelor. Pentru ca,
prin decizia Uniunii Europene, ca urmare a incheierii unui acord intre Parlamentul European si
cele 27 de ari membre, din 2016 va fi obligatorie inscrierea pe etichete a valorilor energetice, a
cantitailor de sare, grasimi, proteine, zaharuri. Mai mult decat atat, pentru produsele din carne si
mai ales pentru carnea proaspata, va trebui trecuta pe eticheta ara de origine a produsului, dar si
a animalului sacrificat in vederea procesarii! Reglementarea va fi valabila inclusiv pentru carnea
de porc, pasare, miel, oaie si de capra. Din raiuni multiculturale, etichetele vor cuprinde si
informaii privind modul de sacrificare a animalului, daca sacrificarea s-a facut kosher ori in
Legea lui Alah, sau nu. Pe bune!