Sunteți pe pagina 1din 5

Tulburari somatoforme

Tulburarile somatoforme se disting prin simptome somatice care sugereaza o conditie


medicala, dar care nu sunt, totusi, explicate pe deplin de conditia medicala respectiva, de uzul
de substante sau de o alta tulburare mintala. Simptomele sunt suficient de severe pentru a
cauza pacientului o suferinta semnificativa sau afectarea functionala. DSM-IV-TR recunoaste
cinci tulburari somatoforme specifice: tuburarea de somatizare, tulburare de conversiune (sau
conversiva), hipocondriaza, tulburarea de dismorfie corporala si tulburarea algica. In DSMIV-TR exista si doua categorii diagnostice reziduale: tulburarea somatoforma nediferentiata si
tulburarea somatoforma nespecificata in alt mod.
A. Tulburarea de somatizare
1. Diagnostic, semne si simptome
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru tulburare de somatizare
A. Istoric de numeroase acuze somatice, incepand inaintea de varsta de 30 de ani, care se
manifesta pe o perioada de cativa ani si rezulta in cautarea unui tratament sau in alterare
semnificativa sociala, ocupationala sau in alte domenii importante ale functionarii.
B. Fiecare dintre criteriile urmatoare trebuie sa fi fost indeplinit, simptomele individuale
putand sa apara in orice moment pe parcursul tulburarii:
(1) patru simptome algice: istoric de dureri legate de cel putin patru localizari sau functiuni
diferite (de exemplu, cap, abdomen, zona lombara, articulatii, extremitati, piept, rect, in cursul
menstruatiei, in cursul actului sexual sau in cursul mictiunii);
(2) doua simptome gastro-intestinale: istoric de cel putin doua simptome gastro-intestinale,
altele decat durerea (de exemplu, greata, balonare, varsaturi altele decat in cursul sarcinii,
diaree sau intoleranta pentru cateva alimente diferite);
(3) un simptom sexual: istoric de cel putin un simptom sexual sau reproductiv, altul decat
durerea (de exemplu, indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii
neregulate, hemoragie menstruala excesiva, varsaturi pe parcursul sarcinii);
(4) un simptom pseudoneurologic: istoric de cel putin un simptom sau deficit care sugereaza o
conditie neurologica si care nu se limiteaza la durere (simptome conversive cum ar fi tulburari
de coordonare sau echilibru, paralizie sau slabiciune localizata, dificultati de deglutitie sau
senzatie de nod in gat, afonie, retentie urinara, halucinatii, pierderi senzoriale tactile sau ale
sensibilitatii dureroase, diplopie, cecitate, cofoza, convulsii; simptome disociative cum ar fi
amnezia; sau pierderea constintei, alta decat lesinul).
C. Fie (1) sau (2):
(1) dupa investigarea adecvata, fiecare dintre simptomele de la criteriul B nu pot fi explicate
pe deplin printr-o conditie medicala generala cunoscuta sau prin efectele directe ale unei
substante (de exemplu, un drog de abuz, un medicament);

(2) atunci cand exista o conditie medicala generala legata de simptom, acuzele somatice sau
alterarile sociale sau ocupationale rezultate sunt excesive fata de ceea ce ar fi de asteptat pe
baza anamnezei, a examenului somatic sau a datelor de laborator.
D. Simptomele nu sunt imitate sau produse intentionat (ca in tulburarea factice sau in
simulare).
Din: American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, text revision, 4th ed. Washington, DC: American Psychiatric Association,
Copyright 2000, cu permisiune.
9. Tratament
a. Farmacologic se vor evita psihotropele, exceptand perioadele de anxietate sau depresie
acuta, pentru ca pacientii tind sa devina dependenti psihologic de psihotrope. Antidepresivele
sunt utile in depresii secundare.
b. Psihologic Este necesara psihoterapie de constientizare sau suportiva pe termen lung,
pentru a oferi intelegerea dinamicii, sprijin in depasirea evenimentelor de viata stresante sau
ambele, precum si pentru urmarirea bolnavului, pentru prevenirea abuzului de substante, a
consulturilor de la un doctor la altul, a procedurilor terapeutice sau testelor diagnostice
necesare.
B. Tulburarea somatoforma nediferentiata
1. Definitie. Categorie reziduala, folosita pentru descrierea unui tablou partial de tulburare
somatoforma.
2. Diagnostic, semne si simptome. Pacientul poate sa aiba multiple acuze somatice care nu
sunt suficient de severe sau sunt prea vagi pentru a justifica diagnosticul de tulburare
somatoforma completa. Oboseala generala este sindromul cel mai frecvent.
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru tulburare somatoforma nediferentiata
A. Una sau mai multe acuze somatice (de exemplu, oboseala, inapetenta, acuze gastrointestinale sau urinare).
B. Fie (1), fie (2):
(1) dupa investigarea aecvata, simptomele nu pot fi explicate pe deplin de o conditie medicala
generala cunoscuta sau de efectele fiziologice directe ale unei substante (e exemplu, drog de
abuz, un medicament);
(2) atunci cand exista o conditie medicala generala legata de simptom, acuzele somatice sau
alterarile sociale sau ocupationale rezultate excesive fara de ceea ce ar fi de asteptat pe baza
anamnezei, a examenului somatic sau a datelor de laborator.
C. Simptomele cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, ocupationale sau in
alte domenii importante ale functionarii.

D. Durata tulburarii este de cel putin 6 luni.


E. Tulburarea nu este explicata mai bine de o alta tulburare mintala (e exemplu, o alta
tulburarea somatoforma, disfunctie sexuala, tulburare a dispozitiei, tulburare anxioasa,
tulburare de somn sau tulburare psihotica).
F. Simptomele nu sunt imitate sau produce intentionat (ca in tulburarea factice sau in
simulare).
Din: American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, text revision, 4th ed. Washington, DC: American Psychiatric Association,
Copyright 2000, cu permisiune.
C. Tulburarea conversiva
1. Definitie. Se caracterizeaza printr-unul sau mai multe simptome neurologice asociate cu un
conflict sau cu o nevoie psihologica, si nu cu o tulburare somatica, neurologica sau legata de
substante.
2. Diagnostic, semne si simptome
a. Anormalitati motorii paralizie, ataxie, disfagie, varsaturi, afonie.
b. Perturbari ale constintei pseudoconvulsii, inconstienta.
c. Perturbari sau alterari senzoriale - cecitate, cofoza, anosmie, anestezie, analgezie, diplopie;
anestezie in manuse sau in ciorap (care nu corespunde teritoriilor/distributiei senzoriale
cunoscute).
d. Relatie temporara stransa intre simptom si un stres sau o emotie intensa.
e. Simptomele care afecteaza partea stanga a corpului sunt mai frecvente decat cele care
afecteaza partea dreapta.
f. Persoana nu este constienta de faptul ca produce simptomul in mod intentionat.
g. Simptomul nu constituie un patern de raspuns sanctionat cultural, iar dupa investigatiile
adecvate nu poate fi explicat printr-o tulburare fizica (somatica) cunoscuta.
10. Tratament
a. Farmacologic benzodiazepine pentru anxietate si tensiunea musculara; antidepresice sau
agenti serotoninergici pentru reminatiile obsesive asupra simptomelor.
b. Psihologic
(1) Terapia orientata catre constientizare este utila pentru intelegerea de catre bolnav a
principiilor si conflictelor dinamice care stau in spatele simptomelor. Pacientul invata sa isi
accepte impulsurile sexuale sau agresive si sa nu mai foloseasca tulburarea conversiva ca pe o
defensa.

(2) Terapia comportamentala se foloseste pentru a induce relaxare.


(3) Hipnoza si reeducarea sunt utile in situatiile necomplicate.
(4) Nu acuzati pacientul ca incearca sa atraga atentia sau ca nu vrea sa se simta mai bine.
(5) Narcoanaliza inlatura uneori simptomele.
D. Tulburarea algica (Pain Disorder, durerea psihogena)
1. Definitie. Tulburarea prin durere somatoforma este o preocupare cu durerea in absenta unei
boli somatice care sa explice intensitatea durerii. Durerea nu corespunde distributiei
neuroanatomice. Stresul si conflictele pot sa coreleze indeaproape cu instalarea sau
exacerbarea durerii.
2. Diagnostic, semne si simptome. Durerea se poate insoti de simptome senzori-motorii
localizare, cum ar fi anestezie, parestezii. Sunt frecvente si simptomele depresive.
E. Hipocondriaza (Tulburarea hipocondriaca)
1. Definitie. Frica sau convingerea, patologice, de a suferi de o boala grava, cu toate ca nicio
astfel de boala nu este prezenta.
2. Diagnostic, semne si simptome
a. Poate sa fie afectat orice organ sau sistem functional. Cele mai frecvent afectate sunt
sistemele gastro-intestinal (GI) si cardio-vascular (CV).
b. Pacientul crede ca boala sau disfunctia respectiva sunt intr-adevar prezente.
c. Examenele somatice sau testele de laborator negative reasigura (linistesc) bolnavul, dar
numai pentru scurt timp; dupa aceasta, simptomele revin. (In delirul somatic pacientul nu
poate fi reasigurat).
d. Perturbarea dureaza timp de cel putin 6 luni.
e. Convingerea nu este de intensitate deliranta.
9. Tratament
a. Farmacologic - tintirea farmacologica a simptomelor, medicamente antianxioase si
antidepresive pentru anxietate si depresie. Medicamentele serotoninergice sunt utile in
depresie si in tulburarea obsesiv-compulsiva. Interviul asistat medicamentos poate induce
catarsis si potentiala inlaturare a simptomelor, totusi, amerliorarile de acest fel sunt, de regula,
doar temporare.
b. Psihologic
(1) Psihoterapia dinamica orientata catre constientizare descopera semnificatia simbolica a
simptomului si este utila. Pacientul nu va fi confruntat cu afirmatii ca E doar in mintea

dumitale. Relatia pe termen lung cu medicul sau cu psihiatrul este benefica, reasigurand ca
nu este prezenta o boala somatica.
(2) Hipnoza si terapia comportamentala sunt utile pentru inducerea relaxarii. Tulburarile
conversive prelungite pot sa produca deteriorarea somatica (de exemplu, atrofii sau
contracturi musculare, osteoporoza), astfel ca acestor factori trebuie sa li se acorde atentie.
F. Tulburarea corporala dismorfica (Body dysmorphic disorder)
1. Definitie. Credinta imaginara (dar nu de proportii delirante) in existenta unui defect al
aspectului intregului corp sau al unei parti a corpului.
2. Diagnostic, semne si simptome. Bolnavul se plange de un defect (de exemplu, riduri sau
cute, pierderea parului, sani sau penis prea mici, pete senile, statura). Acuza este
disproportionala fata de orice anormalitati fizice minore care exista obiectiv. Daca este
prezenta o mica anomalie fizica, preocuparea persoanei cu aceasta este evident excesiva;
totusi, convingerea respectiva nu are intensitate deliranta, ca in tulburarea deliranta, tip
somatic (cu alte cuvinte, persoana poate sa accepte ca s-ar putea sa exagereze amploarea
defectului sau ca defectul s-ar putea sa fie inexistent).
10. Tratament
a. Farmacologic medicamentele serotoninergice (de exemplu, fluoxetina Prozac,
clomipramina Anafranil), reduc eficient simptomele la cel putin 50% in bolnavi.
Tratamentul prin proceduri chirurgicale, dermatologice sau stomatologice nu are succes decat
rareori.
b. Psihologic - psihoterapia este utila; dezvaluie conflictele legate de simptome, de
simtamintele de inadecvare.