Sunteți pe pagina 1din 22

MICROBIOLOGIE SUBIECTE REZOLVATE

1. Celule eucariote i procariote, caracteristici comparative


Celula eucariota:
- nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
- citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
- Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
- Capsula: absenta
Celula procariota:
- Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
- Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu contine
steroli
- Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
- Capsula: adesea prezenta
2. Clasificai bacteriile dup form i dispunere exemple
Dupa forma bacteriile se pot grupa in:
a) de forma cocoidala diametre egale sau inegale dispuse izolat sau grupat. Majoritatea
streptococilor si stafilococilor sunt sferici, enterococii sunt ovalari, pneumococii sunt lancelati
iar meningococii si gonococii sunt reniformi. In functie de planurile de diviziune:
i. stafilococii in ciorchine
ii. pneumococii in diplo
iii. streptococii in lanturi
b) cu forma de bastonas (bacili), drepti cu capetele usor rotunjite (enterobacterii), drepti cu
capetele taiate drept (B anthracis), fuziformi (fusobacterium)
c) cocobacili (H. Influenzae, B. Perlussis, B. Abortus)
d) forma spiralata (bacili curbi V cholerae, spirali si spirochete)
Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un polimorfism
accentuat (Proteus)
3. Enumerai componentele constante i facultative ale celulei bacteriene
Structuri constante:
- peretele bacterian inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
- mezozomi structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice
de care raman legati
- citoplasma intens bazofila
o ribozomi forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in procesul de
biosinteza proteica
- nucleu in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli
Structuri inconstante:
- incluziile formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere
activa, pot contine polimeri anorganici, substante anorganice simple, polimeri organici, lipide etc.
- Vacuole formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o membrana
lipoproteica numita tonoplast
- Capsula glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S pneumonae) sau
polipeptidica (Anthracis), vizibila la mo
- Flageli confera mobilitate bacteriilor
- Fimbrii formatiuni scurte cu rol in adeziune
- Spori forma de rezistenta si conservare a speciei

4. Structura peretelui la bacteriile Gram pozitive i Gram negative


Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal). Mureina este un
heteropolimer al carui schelet este format prin legarea alternanta in lanturi polizaharidice a 2 zaharuri
aminate, acidul N acetil muramic (NAM) si N acetil gluczoamina.
Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi. Intre tetrapeptidele
substituite, la lanturile polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala
COOH a unui tetrapeptid si grupari terminale libere ale tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri
bidimensionale sub forma unor straturi care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram). La unele bacterii,
reteaua de baza este acoperita de retele suplimentare cu specificitate antigenica, alcatuite de exemplu din
acid teichoic. Dintre bacteriile gram pozitive fac parte: stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul
difteric, bacilul antraxului...
Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un strat fin de
proteoglican (10-20% din structura peretelui) care este acoperit de o membrana externa. Spatiul dintre
membrana citoplasmatica si membrana interna reprezinta spatiul periplasmic. Din punct de vedere chimic
membrana externa este alcatuita din fosfolipide, proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si polizaharidul O.
Bacteriile gram negative se decoloreaza cu alcool-acetona si se recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare
rosie in coloratia gram). Dintre bacteriile gram negative fac parte: meningococul, gonococul,
enterobacteriile, vibrionul holeric, cocobacilii gram negativi.
5. Rolul peretelui bacterian
- prin rigiditate asigura forma caracteristica bacteriei (coci, bacili etc)
- asigura rezistenta bacteriei (ex: variatii ale presiunii)
- flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii poate fi explicata atat prin flexibilitatea membranei
cat si prin grosimea redusa a peptidoglicanului
- are rol antigenic (carbohidratul C la streptococ, antigenul O lipopolizaharidic etc)
- are rol in diviziunea bacteriana formand septul transversal
- la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (ex: betalactaminele, vancomicina, D-cicloserina)
6. Coloraia Gram, timpi interpretare exemple
- diluam intr-un recipient fuscina (9 apa, 1 fuscina)
- acoperim frotiul cu violet de metil sau cristal violet (violet de gentiana dpdv istoric)
- asteptam 1-3 minute
- inlaturam colorantul
- acoperim frotiul cu lugol (mordant) pentru 1-3 min
- indepartam lugolul
- acoperim frotiul cu un amestec alcool-acoetona (1 actenoa, 3 alcool) pentru 7-8 secunde
- spalam insistent cu apa
- acperim frotiul cu fuscina diluata pentru 1 min
- spalam cu apa
- asezam frotiul in stativ pentru uscare
- examinam la microscop, notam observatiile, interpretam
7. Coloraia Ziehl-Neelsen, timpi interpretare exemple
Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR), solubilizand peretele
prin cresterea temperaturii, facilitand patrunderea colorantului.
- punem frotiul uscat si fixat pe un suport situat deasupra tavitei de colorare
- acoperim complet lama cu fuscina bazica nediluata
- trecem becul de gaz aprins pe sub lama acoperita de fuscina pana incepe emiterea de vapori
- se repeta procedura de 3 ori in 10 minute
- spalam insistent cu apa distilata sau de la robinet
- adaugam amestecul decolorant acid-alcool pentru 3 min
- recoloram cu albastru de metilen, 1 minut

spalam cu apa distilata sau de la robinet


asezam frotiul in stativ pentru uscare
examinam la microscop, notam observatiile, interpretam

8. Structura i rolul membranei citoplasmatice


Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La ME apare
formata din 2 straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata un mozaic fluid,
compusa dintr-un film fosfolipidic in care floteaza proteine globulare c extremitatile polare hidrofile
expuse spre spatiul intracelular, extracelular sau ambele. Fosfolipidele, dispuse in dublu strat, cu
extremitatile polare, hidrofile, expuse contactului cu apa pe ambele fete ale membranei si extremitatile
nepolare, hidrofobe, proemyaye spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)
9.Ribozomii, structur i rol
- au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de MG si K
- unii apar liberi in citoplasma altii legati de fata interna a membranei citoplasmatice
- contin circa 65% ARNr
- ct = 70S = 1x30S+1x50S
- intre cele doua subunitatio se formeaza un canal prin care trec moleculele de ARNm in cursul
sintezei proteice
- rol esential in procesul de biosinteza proteica
- ARNm transporta informatia genetica de la genom la nivelul ribozomilor
- Traducerea se face la nivelul ribozomilor de catre ARNt care are dubla specificitate (pentru fiecare
din cei 20AA exista unul sau mai multi ARNt)
10.Masa nuclear bacterian structur, caracteristici
- vine in contact direct cu citoplasma
- contine ADN, nu are nucleoli
- are afinitate pentru coloranti bazici dar pe preparatele colorate uzual este mascat de bazofilia intensa a
citoplasmei bogata in ARN
- unicul cromozom bacterian este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN dublucatenar cu aspectul unui
fir lung (1000-2000 Mm) inchis intr-un inel si replicat pe el insusi
- Nucleul contine informatia genetica necesara proceselor vitale de crestere si multiplicare
- Codonul din punct de vedere functional, 3 nucleotide consecutive din structura moleculei de ADN
formeaza un codon. Codonii detin informatia genetica pentru a plasa intr-o anumita secventa un anumit
aminoacid
- Cistronul reprezinta o subunitate functionala a genei capabila sa determine independent sinteza unui
lant polipeptidic
- Gena reprezinta o portiune a genomului, o anumita secventa de nucleotide dispuse liniar
- genele structurale reprzinta circa 90% din ansamblul informatiei genetice
- gena poarta inscrisa in structura sa informatia genetica necesara pentru sinteza unei proteine specifice,
structurale sau functionale (enzime)

11. Cum este nscris informaia genetic n genomul celulei bacteriene


Mai sus

12.Enumerai i descriei succint etapele biosintezei proteice


- are loc la nivelul ribozomilor.
- Initial are loc transcrierea informatiei genetice pe ARNm
- ARNm va transporta aceasta informatie de la genom la ribozom, sub forma unei copii
complementare
- De regula numai o catena de ADN este folosita drept matrita pentru ARNm
- Transcrierea mesajului genetic este selectiva si se desfasoara intre promotor si semnalul de
terminare fiind controlata de ARN polimeraza ADN dependenta
- Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt
- ARNt are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20 AA exista unul sau mai multi ARNt iar
enzime specifice fiecarui aminoacid controleaza legarea corecta a aminoacizilor activati pe ARNt
corespunzator
- Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar codonului corespunzator
aminoacidului
- Succesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secventa specifica de aminoacizi care
intra in constitutia lantului polipeptidic din proteina in curs de formare.
13.Capsula bacterian structur, rol, localizare
- numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o matrice fibroasa
numita glicocalix
- la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
- exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S pneumonae, K
pneumonae) sau cu structura polipeptidica (B. Anthracis)
- la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in mediu si poate
fi separata de corpul bacterian prin centrifugare, capsula flexibila, care nu este vizibila la mo.
- Roluri:
- Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
- Permite aderarea unor bacterii
- Bariera protectoare fata de bacteriofagi
- Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) antigenul K
14.Flagelii bacterieni structur, rol, localizare
- cilii sau flagelii ofera motilitate bacteriilor
- flagelii sunt formatiuni fine, alungite, flexibile cu origine la nivelul corpusculului bazal.
- Din punct de vedere chimic flagelul este de natura proteica (flagelina)
- Roluri:
- In mobilitate (50Mm/s)
- Antigenic (structura proteica, antigenul H)
- In clasificarea bacteriilor
o Monotriche (cu un flagel)
o Lofotriche (cu un manunchi de flagel)
o Peritriche (cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei)
15.Fimbriile bacteriene
- sunt formatiuni scurte, fine, nu au rol in mobilitate
- pot fi observate numai la microscopul electronc
- exista pilii comuni cu urmatoarele roluri:
o in aderenta bacteriana (adezine)
o antigenic (la unele bacterii)
- exista plii F (sexuali) determinati genetic de factorul de fertilitate F (episom). Acestia
indeplinesc rolul canalului de conjugare

16.Sporii bacterieni structur, rol, localizare


- fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit la bacillaceoe (clostridium si bacillus)
- pe sol, in conditii de uscaciune, la adapost de lumina solara directa, endosporii persista zeci, chiar
sute de ani
- materialul genetic este concentrat si impreuna cu apa legata, lipide, Ca, Mg este inconjurat de un
strat protector membrana sporala, cortexul sporal, invelisurile sporale)
- roluri:
- forma de rezistenta si conservare a speciei
- rezista la caldura, uscaciunea, substante chimice si antibiotice, UV
- sporul poate fi localizat:
- central sau subterminal, mai mic decat celula - anthracis
- central sau subterminal, mai mare decat celula clostridium histoliticum
- terminal clostridium tetani
- poate fi evidentiat prin coloratii speciale (verde malachit) sau prin coloratia Gram (sporul ramane
necolorat)
- este sensibil la formol, propiolactona etc, distrus prin autoclavare
17.Substane cu aciune antibiotic produse de bacterii
- piocianina elaborata de P. Aeruginosa fata de B anthracis
- plasmida col codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine cu efect asupra unor
bacterii receptive inrudite (de exemplu colicinele elaborate de E.coli)
- unele bacterii din genul bacillus produc antibiotice polipeptidice (de ex B licheniformis produce
bacitracina, B. Brevis gramicina, B. Plymyxa polimixina)
18.Clasificarea bacteriilor n funcie de tipul respirator
In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din mediu,
bacteriile se pot grupa in 4 tipuri respiratorii principale:
-

strict aerob bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2 care este folosit
ca acceptor final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza, peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai
procese de respiratie. Unele specii aerobe se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu
sunt prezenti nitritul sau nitratul.
Strict anaerob atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui in prezenta )2
care nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc
pentru obtinerea energiei numai procese de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara
utilizarea unui mediu cu potential redox foarte scazut.
Aerob facultativ anaerob atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen, prin
procese de respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in functie de potentialul redox. Nu
au catalaza sau citocromoxidaza dar au peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza
majoritatea bacteriilor studiate.
Anaerob microaerofil atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2

19.Structura i sinteza peptidoglicanului


Structura n am gasit o in carte:|.Sinteza:incepe prin sinteza in citopl a UDP-acid N-acetil muramicpentapeptid(NAM).Acesta se ataseaza de bactoprenol(lipid din mbr celulara),apoi urmeaza un lant d
reactii biochim. Legarea incrucisata finala se realiz prin o react de transpeptidare in care terminatiile
amino libere ale pentaglicinei inlocuiesc reziduurile terminale ale D-Ala de la peptidul invecinat.Reactia e
catalizat de transpeptidaze, un set d enzime aka PBPs(penicillin binding proteins), cu activit atat de trans
cat si de carboxipetidaze, dar controleaza si gradul de legare a peptidoglicanului.(lucru imp in diviz
celulara).La niv lor se leaga penicilinele si alte beta lactamice.
Orice compus kre inhiba o etapa in sintea peptidoglicanului la o bacterie in crestere va produce liza
bacteriana.

20.Definii noiunea de cultivare a bacteriilor; enumerai pe ce substraturi se realizeaz


Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe medii solide
sau lichide care asigura nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii si multiplicarii
bacteriene(medii de cultura).Medii de cultura :
a)vii:ou de gaina embrionat, anim de lab, culturi de cel
b)medii artificiale ,kre pot fi simple sau complexe.
21.Definii noiunea de cretere i multiplicare bacterian
Cresterea oricarui orgs are loc prin sinteza de noi molecule;
Multiplicarea= o consecinta a cresterii(se restabileste rap dintre volum si si supraf celulei).Multiplicarea
se face de obicei prin diviziune simpla.
22.Definii noiunea de mediu selectiv, electiv i de mbogire; exemple
M. selectiv = este mediul kre inhiba,prin continutul sau in subst antimicrobiene, dezv altor bacterii decat
cea a carei izolare se doreste.EX:Lowenstein-pt bacilul tuberculos, inhiba dezv florei d asociatie datorita
verdelui malachit sau a rosului de congo pe kre in contine.
M. electiv = mediul kre contine ingredientele ce convin c m bine dezv unei bacterii.EX:Loffler , cu ser
coagulat d bou ,pt bacilul difteric.
M. de imbogatire = cel kre functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt stafilococ
23.Definii noiunea de mediu diferenial; exemple
M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat enzimatic, rezultand
modificarea aspectului sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI
24.Ce este o colonie bacterian ? Cum se pot obine colonii bacteriene izolate ?
- pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este totalitatea
bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure celule bacteriene.
- O colonie este o clona bacteriana
- Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
- Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este dispersat pe latura
unui viitor poligon
- Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o zona neinsamantata
- Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
- Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
- Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
- In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate
25.Fazele dezvoltrii unei culturi bacteriene
Dinamica reala a populatiei bacteriene in cultura discontinua are o evolutie caracterizata printr-o
curba la care distingem patru faze:
Faza de lag numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se adapteaza la
conditiile mediului. Bacteriile sunt foarte active, isi consuma pana la disparitie incluziile, cresc mult dar
nu se divid
Faza de multiplicare logaritmica celulele prezinta caracteristicile specifice speciei, citoplasma este
intens bazofila si omogena, lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte sensibile la antibiotice. In aceasta
faza se recolteaza pentru prepararea de vaccinuri

Faza stationara este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor care sunt distruse
este aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere devine nula
Faza de declin substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse progresiv. La
speciile sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens
26.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se
examineaza dimensiunea, conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat, papilat),
culoarea (pigmentate, nepigmentate), suprafata (lucioasa, granulara, rugoasa)
Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare
Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect stralucitor.Germenii
pastreaza structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fizioogica.Germenii capsulati isi
pastreaza capsula.Virulenta este conservata. Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu este
caracteristica.Nu pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis, M. Tuberculosis,
C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule mari(Klebsiella
pneumoniae).
27. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand flocoane care se depun
sau un strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate constata aparitia unui
miros caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).
28.Definii noiunile de asepsie i antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaii
Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu germeni
microbieni sau prin care putem mentine sterilitatea tesuturilor,mediilor de cultura,medicamentelor
injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme vegetative sau
sporulate.

Antisepsia-inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe tegumente,mucoase


sau din plagi.Se realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice,in vederea prevenirii infectiei.
a)substante care denatureaza proteinele(rol bactericid):acizii,bazele,alcooli(ex alcool etilic 70
-antiseptizare tegumente)
b)substante care oxideaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):hipermagnat de
potasiu1(antiseptizare mucoase),peroxid de hidragen 3% in apa (antiseptizare
plagi),halogenii(Cl,I,Br)si derivatii lor (hipocloriti,cloramine,solutii iodurate)
c)substante care blocheaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):metale grele,sarurile de
mercur,preparate organomercuriale(merthiolat de sodiu),saruri de argint,compusi de argint
coloidal(colargol,protargol),gruparile alchil ale formaldehidei,oxidului de etilen
d)substante care lezeaza mb celulare:fenolii,acidul fenic(utiliz limitate datorita causticitatii,dar este indice
de masurare al activitatii antimicrobiene),crezolii, hexaclorofenul,clorhexidina,detergentii
anionici(sapunuri perlan),cationici(saruri cuaternare de amoniu:bromocet) ,amfolitici(acid
dodecilaminoacetic), neionici (propilenglicolul)
e)substante care altereaza acizii nucleici:coloranti bazici(violet de gentiana,albastru de metilen,fucsina
bazica),derivatii de acridina(rivanolul)
29. Definii noiunile de sterilizare i dezinfecie; exemple de dezinfectante; aplicaii
Sterilizarea-distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor patogene sau nepatogene,
forme vegetative sau spori, de pe o suprafata sau dintr-un mediu(lichid sau solid).prin sterilizare se
realizeaza asepsia.
Dezinfectia-distrugerea formelor vegetative microbiene(uneori si a sporilor) din anumite medii
(lichide,solide) sau de pe suprafete.Se realizeaza cu ajutorul unor agenti fizici sau cu ajutorul substantelor
dezinfectante.(realizeaza antisepsia)
Dezinfectante-substante toxice sau iritante pentru tesuturile vii ,puternic germicide, care se
utilizeaza pentru decontaminarea obiectelor si suprafetelor(in functie de concentratie unele dezinfectante
pot fi folosite si ca antiseptice)
Exemple:alcoolii,halogenii(clor iod),fenolii,compusi cuaternari de
amoniu,aldehide(glutaraldehida,formaldehida),peroxizii(apa oxigenata,acid peracetic)
30.Antiseptice i dezinfectante. Mecanisme de aciune
sus
31.Sterilizarea prin cldur umed; metode, presiune, temperatur, aplicaii
Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca mecanism
coagularea proteinelor si degradarea enzimelor..
Metode:autoclavare(120,30 min,variante),tindalizarea(65-70,o ora 3 zile succesiv)
Pasteurizare si fierberea.
Autoclavarea principiu, parametrii tehnici, utilizri
autoclavarea-sterilizare prin caldura umeda
parametri:0,5 atm la 115C,1 atm la 121C ,30 minute si 2 atm la 134C
Autoclavul are ca piesa principala un cazan su pereti rezistenti care se inchide etans si in interiorul
caruia, vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necasare sterilizarii.Exista mai multe tipuri de
autoclave.
Prin autoclavare se pot steriliza-substante in solutie,sticlarie(cu exceptia pipete si
lamele),materiale contaminate de laborator,instrumentare chirurgical(metalic,cauciuc sau bumbac),medii
de cultura,aparate de filtrat.
32. Sterilizarea prin cldur uscat; metode, presiune, temperatur, aplicaii
Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea structurilor bacteriene
-incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula;flambare(nu se atinge
incandescenta)-portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur
-sterilizare cu aer cald(in etuva, 180,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi inerte
termostabile,uleiuri anhidre,instrumentar chirugical
-incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice solida,cadavre
gunoi.

33.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA:
- temp joase au in general un effect bacteriostatic. La temp scazute, react biochimice incetinesc,
multiplicarea este stopata. In fct d vit d racire avem sit diferite.
a) CONGELAREA LENTA la temp sup celei d -21,3 are ef. Bactericide prin formarea d cristale d
gheata si prin hiperconc salina cu denat prot.
b) CONGELAREA BRUSCA la -70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a apei fara aparitia
crist d gheata.
c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez congelarea brusca concomitent cu desicatia (deshidratarea in
vid). O suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi pastrata in fiole inchise timp
indelungat (vaccinul BCG).
34.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct mai complexa
decat cea a virusurilor. Se descriu: capul fagului forma d prisma hexagonala bipiramidala. Contine adn
dublu catenar helicoidal sau arn inconj d capsida formata din capsomere.;; coada fagului struct proteica
si rol d absorbtie; - fagul penetreaza bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii.
Relatii bact bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau d tip reductiv. Sunt
strict specifice si sunt mediate d R.
35.Interaciunea fag-bacterie: CICLUL LITIC:
1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv fagului ce rec R d la niv bact. Fixarea p R
este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale)
2. Penetrarea: fagul elibereaza muramidaza care lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza
cilindrul axial injectarea adn fagic in citoplasma bact;
3. multiplicarea dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata d adn fagic.
4 maturarea (asamnblarea) fagului;
5. liza bact si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid (tulbure), inocularea
fagului duce dupa un timp la limpezirea mediului p mediu solid insamantat uniform, apare o zona d
liza, clara, bine circumscrisa (plaja d liza). Bact lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea
fagilor pana la realizarea lizei cel.
36.Interaciunea fag-bacterie: CICLUL LIZOGEN.
PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn fagic: - fie se integreaza liniar in crz bact
gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu
diviz bact. Bact a devenit lizogena, se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag
temperat) in anumite cond el poate deveni fag virulent. Prop bact lizogene:
1. este imuna fata de un fag omolog profagului
2. pot aparea fenomene importante dpdv genetic: transductia, conversia, recombinarea genetica (bact
parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi), inductia fagica (sub infl ag inducori ex raze UV sau spontan
profagul isi recastiga virulenta>fag virulent liza bact. Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag
fie datorita lipsei R specifici, fie datorita unei stari de imunitate. Bact lizogene sunt imune la fagii
virulenti omologi profagului.
37.ADN BACTERIAN:LOCALIZARE STRUCT ROL
adn este un macropolimer de dezoxiribonucleotide. Unit struct este formata dintr-o baza azotata purinica
(A, G) sau pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si a fosforic. Legaturi fosfodiester unesc
carbonul 5 al unei molec d dezoxiriboza cu carb 3 al molec adiacente, formand o catena lunga
polinucleotidica. ADN apare ca o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si
complementare rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt unite prin punti d H formate intre bazele
azotate. Rol: depozitarea inf genetice; replicarea; transcrierea si traducerea genetica; protejarea mat
genetic propriu; reglarea si controlul activ celulare.

38.REPLICAREA ADN:
consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre ele, pe baza de
complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene,
fiecare catena serveste drept matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul in vivo se pot replica numai
molec d ADN constituite intr-o unitate d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d
ADN bicatenara si circulara caract prin: o secv nucleotidica specifica narcand inceperea replicarii, gene
care codifica sint unor prot specifice numite initiatori, o secv nucl semnal pt rerminarea replicarii. Ex d
repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.
39.PLASMIDELE
Sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic independenta d crz (replicon). Contin inf
genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma
(libere in citoplasma) sau integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit
numai in stare autonoma (plasmida R, col, F). Cls: in rap cu caract exprim fenotipic:
1. plasmide care codifica rezistenta la ag antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc)
2. plasmide care codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col)
3 plasmide de patogenitate care codifica sinteza de: hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine.
4. plasmide care codifica enzime ale unor cai metabolice particulare.
5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc caract somatice exprim
40.FACTORUL F SI FACT R
fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor bact d a actiona ca donatoare d material genetic in
proc d conjugare. Fact f codifica struct (pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d prezenta
plasmidelor d sex F, d rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot
grupa in 4 categ distincte: bact F-: sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca
receptoare d mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel mascule, donatoare d mat gen)
Bact Hfr (cu frecv mare d recombinare) deitn fact F intregrat in crz bact. Se comporta ca donatoare d mat
gen cu o mare frecv d conjugare si recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui nr
variabil d gene crz si mai rar chiar transf fact F. Bact F- detin o struct plasmidica de tip specific care a
fost ant integrata in struct unui crz si s-a desprins din aceasta incorporand in struct sa unele gene crz. Au
caract d mascul si se comporta ca donatoare d mat genetic.
Fact R (de rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe
antibiotice. Au o struct genetica complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care
formeaza fact d tranfer al rezist . Asigura capacitatea d replicare autonoma si d transfer prin conjugare.
Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact sau prin transductia mediata d fagi.
41.GENOM GENOTIP FENOTIP VARIABILITATE GENOTIPICA SI FENOTIPICA
genomul = suma genelor din org.
Totalitatea inf genetice a unui org = genotip.
Suma caract observabile, specifice unui org, produse de genotip in interactiune cu mediul ambiant =
fenotip.
Variabilitatea fenotipica: reprez modificari morfologice sau fiziologie d tip adaptativ, care nu se transmit
ereditar. Genomul nu este afectat. Variab. Genotipica: reprez modif definitive ale mat genetic (crz sau
extracrz) se transm descendentilor. Mecanisme: mutatie ; transf genetic urmat d recombinarea genetica.
42.MUTATIILE LA BACT
mutatia reprez o modificare accidentala in secv nucleotidica a unei gene ducand la modificari ale msg
genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la niv mat genetic, inversii, insertii, deletii. MUTATIA
SPONTANA apare in cond d mediu obisnuite si fara interv unui fact decelabil MUT INDUSA care s e
produc sub act unor fact fizici (radiatii, raze UV) sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni MUT
PUNCTIFORMA alterarea unui singur nucleotid, resp a unui singur codon; MUT EXTINSE alterrari
care depasesc limitele unui codon, putatnd afecta secv mai mari aleuneia sau mai multor gene. MUT
REGRESIVE (retromutatii) afect cel mutante, determ revenirea acestora la tipul initial. MUT
SUPRESOARE permit exprim fct anterioare a genei, desi o modif a secv bazelor nucl persista.

43.TRASFORMAREA LA BACT este un transf genetic realizat at cand bact accepta ADN liber
provenit d la o bact donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm d ADN exogen poate
inlocui (prin recomb genetica) a secv nucleotidica omoloaga, bact receptoare dobandind un caract genetic
nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie,
conversie lizogenica.
44.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la alta prin interm
unui fag (profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare = transductant. SPECIALIZATA
(restrictiva) este caract fagilor transductori care au proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact
situate in imediata aprop a situsului d legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva)
oricare din genele crz bact, indiferent d pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod accidental in
particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate transmite unor bact recept. Poate fi
realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
45.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau extracrz) realizat
prin interm unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel donatoare. Pt realiz leg intercel
este necesara existenta unor R d supraf atat la cel donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea
reciproca . dupa un nr d ciocniri intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat
se form un canal d conj. Prin canal se realiz transf unidirectional al mat gen.
46.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile s distrug sau blocheze
multiplicarea unor microorganisme implicate etiologic n boli infecioase / transmisibile. Au aciune
selectiv asupra celulelor microorganismelor, exercitnd aciuni minime asupra celulelor organismului
gazd. Aceste substane pot fi: antibacteriene; antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz
antibioticelor: un numr IMENS de prescrieri abuzive + folosirea IRAIONAL a unor antibiotice
uzuale sau de excepie (60% = RISIP inutil) apariia de specii sau de tulpini mutante + nmulirea
reaciilor adverse + modificarea tablourilor clinice clasice ale patologiei infecioase + patologia
iatrogen post-Ab ;
1) ESTE incorect utilizarea antibioticelor n lipsa diagnosticului clinic,n orice stare febril, n bnuiala
unei infecii, n cursul unui tratament la ntmplare sau pe ncercate, nefundamentat pe criterii
raionale
2) Utilizare fr a interpreta corect datele de laborator noiuni elementare de bacteriologie = anul al IIlea ,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare (leucogram, VSH,
radiografie, sumar de urin etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc)
, interpretarea corect a sensibilitii la antibiotice,evitarea tratamentului unor germeni saprofii
3) Prescriere nejustificat, spre ex. n stri febrile neinfecioase (boli cu mecanism alergic, boli de
colagen, neoplazii etc) n boli infecioase cu ageni patogeni insensibili la antibiotice (absurd n
tratamentul gripei) n cazul unor supuraii colectate neglijnd sau temporiznd incizia i drenajul
4). Erori n alegerea antibioticelor, prin necunoaterea sau nerespectarea spectrului antimicrobian ,
necunoaterea antagonismului antimicrobian, necunoaterea reaciilor adverse fa de antibiotice,
nefolosirea antibioticului de elecie, utilizarea de antibiotice nedifuzibile n focar , neconsiderarea situaiei
clinice particulare a unui anumit pacient
5) Utilizarea antibioticelor n scop profilactic n principiu, trebuie privit cu rezerve exist situaii n care
antibiotico-profilaxia este util i recomandabil
47. dupa efect
BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicrii bacteriene (de exemplu tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc).
BACTERICIDE = aciunea duce la distrugerea bacteriilor (de exemplu penicilinele, cefalosporinele,
aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)
48. DUPA MECAN D ACTIUNE:
a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect bactericid antibioticele beta lactamice (ex. peniciline,
cefalosporine, bacitracin, vancomicin, cicloserin etc);

b). inhibarea funciei membranei celulare = efect bactericid (ex. polimixine, colistin, imidazoli, nistatin,
amfotericin B etc);
c). inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol,
macrolide, licomicin, clindamicin etc);
d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex. rifampicin, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamin
etc)
49. DUPA STRUCT CHIMICA
1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale (ex. penicilina G); - aminopenicilinele (ex.
ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); - carboxipenicilinele
(ticarcilina);- ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline i inhibitori de betalactamaze (ex. acid clavulanic + amoxicilin / ticarcilin, sulbactam + ampicilin,; - Cefalosporinele generaia I (ex. cefalotina); - generaia a II-a (ex. cefamandola); - generaia a III-a (ex. ceftriaxona);
generaia a IV-a (ex. cefepima). - Alte antibiotice beta-lactaminice - monobactamii (ex. aztreonamul);
penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex. imipenenul, imipenemul + cilastatina).
2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid); kanamicina, gentamicina, amikacina,
3. Ciclinele (ex. tetraciclina, doxiciclina);
4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina)
5. Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,)
6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina)
7. Antibioticele care nu se ncadreaz n nici una din grupele de mai sus - cloramfenicolul; lincosamidele (lincomicina i clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice
antistaficlococice de rezerv (acidul fusidic) Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2.
Cotrimoxazolul (asociere trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de ex. biseptol) 3. Dapsona
(diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului izonicotinic (HIN); 6. Chinolonele (ex.
acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8. Nitroimidazolii
(ex. metronidazolul) etc.
50. Rezistena microbian la antibiotice
Capacitatea unor microorganisme de a supravieui i de a se multiplica n prezena Ab / Ct poate fi
natural (rezistena tuturor membrilor unei specii bacteriene fa de un antibiotic este determinat genetic
ex. rezistena bacilului Koch la penicilina G) sau dobndit (necaracteristic unei specii bacteriene
achiziionat de anumite subpopulaii din acea specie n circumstane date Ex. antibioticul acioneaz ca
un presor selectiv poate fi cromozomial sau extracromozomial)
Rezistena cromozomial se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaii spontane la nivelul unui locus ce
controleaz sensibilitatea fa de un anumit produs antimicrobian prezena substanei active = mecanism
selector, suprimnd organismele sensibile i favoriznd dezvoltarea unei populaii provenite din
organismele mutante, rezistente la antibiotic. mutaia spontan apare cu o frecven ntre 10-12-10-7.
Mutaiile cromozomiale: - sunt definitive - afecteaz numai un anumit antibiotic - se transmit vertical la
toi descendenii
Rezistena extracromozomial mult mai frecvent (circa 90% din cazurile de rezisten - transmiterea
materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toi membrii populaiei bacteriene existente la
un anumit moment dat prin: - plasmide, - material plasmidic sau - transpozoni.
Tipuri de rezisten
A. monovalent (monorezistena), plurivalent (rezistena multipl la mai multe antibiotice);
B. - direct (leag o anumit bacterie de un singur anumit antibiotic); - ncruciat (rezistena unei bacterii
fa de mai muli ageni antimicrobieni cu structur i/sau mecanism de aciune asemntor);
C. Dup ritmul de instalare, rezistena poate fi: cu tip rapid de instalare (monostadial), tip
streptomicin; de tip intermediar, tip eritromicin; cu tip lent de instalare (pluristadial), tip
penicilin; cu tip foarte lent de instalare, tip vancomicin.

51. ANTIBIOGRAMA DIFUZIMETRICA COMUNA


Se insamanteaza germenul testat p mediu solid turnat in placi petri (se poate face prin inundarea placii,
apoi aspirarea aseptica a excesului). Dupa 20 min se aplica microcomprimatelein care sunt incorporate
ATB in conc standardizata (cu ajut pensei sau aplicator automat) 5 atb p o placa. Ele tre s vina in contact
perfect cu mediul (le presam usor cu o pensa) ; dupa 15 20 min incubam placile in termostat; atb
difuzeaza in mediu zone d inhibitie in care coloniile nu se dezvolta ; cu cat zona este mai larga, cu atat
germenul va fi considerat mai sensibil. Daca in int col se dezv colonii germen rezistent; metoda
permite elim atb inactive si selct celor f active. Metoda permite d fapt eliminarea antibioticelor complet
inactive si eventual selectionarea aTB f active. STANDARDIZATA: elem necesare: mediul (agar mueller
hinton in maj cazurilor) (grosime ph compozitie standard) inoculull timpul d incubare (16 18 h)atm d
incubare, umiditatea atm d incubare; conc subst antimicrobiene; utilizarea tulpinilor d refernta;
interpretarea rez (cu tabele d referinta)
52. CMI SI CMB
CMI = conc minima inhibitorie, respectiv conc c m mica d ag antimicrobian, exprimata in micrograme,
care mai exercita o actiune bacteriostatica asupra germenului testat. Determinarea CMI se face prin testul
E (reprez o metoda d testare in vitro a sensib la atb pt dif microorg, inclusiv pt bact pretentioase si germ
anaerobi). Principiu: asem metodei difuzimetrice. E test necesita un inocul bact standardizat ce urmeaza a
fi depus p mediul d cult potrivit microorg studiat. In placi petri. Benzile e test se aplica dupa insamntare si
contin un gradient d agent antimicrobian. In fct d atb gradientul acopera un sir continuu d conc. Dupa
incubare se form o zona eliptica d inhibitie. Valoarea CMI se citeste acolo unde cresterea bact
intersecteaza banda e.
CMB = conc minima bactericida, resp conc c mai mica d ag antimicrob care mai exercita o act bactericida
asupra germenului testat. Determinare: pornind d la rez obtinut prin met dilutiilor in mediu lichid, se vor
utiliza ca sursa d inocul tuburile in care dezv microbiana a fost inhibata. Avem nevoie d o placa petri cu
agar M H. Care va fi impartita in sectoare, nr sectoare = nr d tuburi fara crestere microbiana. Incubam.
CMB coresp ultimei conc d atb care a distrus microorg insamantate (sectoare fara cultura) . se considera k
atb va fi eficient in vivo dak in serul pac se pot atinge conc d atb care s depaseasca 4 8 ori CMB.
Determinarea CMI si CMB este imp pt aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui atb asupra unei tulpini
microbiene. + pt tratam infect severe (endocardite, septicemii) si la imunodeprimati .
53. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM
Simbioza = convietuire folositoare pt ambii parteneri (ex: sint d vitamine la care participa unii coliformi
intestinali)
Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii creeaza prejudicii (flora normala).
Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi usor tulburat.
Parazitism = microorg se dezv in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau mai putin
evidente. Unele bact sunt obligatoriu parazite (mycobacterium leprae, t pallidum) sau facultativ parazite
(clostridium tetani)
54. PATOGENITATEA SI VIRULENTA
patogenitatea = capacitatea unui germen de a declansa in org gazda fenomene morbide, patogene, modif
locale, generale si functio laesa. Este un atribut d specie si este determinat genetic.
Virulenta = gradul diferit d patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii
microbiene agresoare. Variabilitatea in exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul. Fact
de patogenitate: pilii comuni, glicocalixul, capsula, subct ale peretelui bact: proteina M, ag Vi (salmonella
typhi), polizar A, ag O, Ag K.
55. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri:
rezidenta care se gaseste in mod regulat si care dak este perturbata se restabileste promt si
TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d timp, (ore sapt) .
A) la niv tegum variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi aerobi si
anaerobi. Temporar germeni coliformi si chiar staf patogeni dar fara manifestari.
B) muc nazala staf albi si aurii, streptococi, pneumococi
c) cav bucala si faringe coci si bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi

d) tract digestiv difera in fct d segm(enterobact in colon) e) vaginal lactobacili , coci.


56. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau codificat plasmidic
(clostridium tetani), dar si d bacili gram -, prin mecan crz sau sub control plasmidic (e coli); struct
proteica; prez un domeniu B obligatoriu (necesar penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul
vietii. Difuzibile la dist. Toxicitate f mare. Au afinit diferita in fct d specie. Manif clinice apar dupa o per d
latenta. Au putere antigenica mare.
ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt elaborate si apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr
germenilor. Au struct lipopolizah ( a grasi + lipid A = lant d polizah) toxicitate mai redusa, dar pot actiona
la mai multe nivele ?(febra leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia socului endotoxic.
Putere antigenica mai redusa,
ANTITOXINELE = struct proteica, imunogene si determ ap Ac specifici care pot neutraliza activ toxica
prin cuplare specifica cu toxina seruri imune
ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un anumit interval d timp sub act conjug a temp si
formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunologica . se utiliz in profilaxia unor boli si
in hiper imunizare animalelor pt a obtine seruri antitoxice.
57. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si org gazda. Pt
realizarea infectiei microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s depaseasca barierele si mecan d
aparare, s se multiplice si s intre intr-un lant d transmitere prin interm caruia poate contamina o noua
gazda.
INFECTIE INAPARENTA: este asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene d lab. Este
limitanta in timp si contribuie la crearea unei stari d imunitate.
STAREA D BOALA= se datoreaza interact microorg gazda si este urmata d leziuni manifeste si d
reactii funct din partea gazdei. Infectia nu este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi inaparenta,
sublicnica sau latenta. Poate aparea si starea d purtator.
STAREA D PURTATOR D GERMENI = apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la convalescent, pers
aparent sanatoase care adapostesc germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru relativ intre cele 2
elem, d cele mai multe ori cu excretarea in mediu d germeni din focarele latente. .
58. Definiti notiunea de raspuns imun si precizati principalele caracteristici:
Raspunsul imun circumscribe totalit even care au loc dupa introducerea unui antigen si care constau in
activarea limfo, eliberarea de div molec, multipl cel specifice, producerea d LT citotoxice sau de Ac
capabili sa se fixeze pe Ag sis a-l eliminde direct sau indirect. Dupa acest prim contact si al imunizarii
consecutive, sist imun produce LT si LB de memorie, capabile de reproducerea unui RI accelerat cu
ocazia unei reintroduceri ulterioare. ATRIBUTE: este specific, discerne intre self nonself, are memorie,
reactioneaza numai fata de moleculele care indeplinesc definitia d Ag. Poaet fi de tip umoral (mediat de
Ac) sau cellular (mediat de celule).
59. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala intervine in
distrugerea bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor. Ag fata de care se dezv
RIU: poliozide, proteine, subst sintetice (rar lipide, acizi nucl sau anticorpi procese autoimune)
60. Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt:
Imunitatea poate fi mostenita (trasatura de specie, transmisa ereditar) si dobandita. Ea poate fi dobandita
active, dupa contactul cu un Ag. Evenimentul putand surveni dupa o infectie (natural), sau dupa
admninistrarea unor vaccinuri (artificial) avantajul acestui tip d imuniz este k de regula, protectia este de
durata.dezavantaj- instalearea RI are loc lent. Imunitatea poate fi dobandita si pasiv, bazandu-se p
producerea de Ac de catre o alta gazda. Ex. Administr unor Ac anti toxina difterica/tetanica/botulinica
(artificial) pune la dispoz gazdei infectate, imediat, o cantitate import de antitoxina, in vederea
neutralizarii cat mai prompte a toxinei implicate patologic. Natural fatul si nou nascutul beneficiaza d
protectie prin interm Ac (IgG transplacent, IgA din lapte) proveniti d la mama. Avantaj - rapiditatea;
Dezavantaje - timpul scurt pt care este oferita protectia + riscul unei hipersensibilizari. Exista si

posibilitatea obtinerii unei imunitati activ-pasive, atunci cand se administreaza concomitent (dar in locuri
diferite)ser imun si vaccin.
61.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:
Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de acces si
circulatie antigenica. Aici diferentierea apare precoce, in viata embrionara, inaintea celor secundare.
Proliferarea limfocitara este intensa si independenta de stim antigenica. Ele permit
1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B (burso/maduvo dependente).
2. gazduiesc primele stadii de diferentiere pana la LT si LB mature, apte sa recunoasca si sa fie
stimulate de Ag.
3. efectorii invata la acest nivel sa recunoasca si sa tolereze constituientii proprului organism. Un
limfocit T sau B care a parasit timusul/maduva hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind
in afara cailor de recirculare a limf Ag-specifice din organele limf secundare.
Rolul timusului:
local: consta in transformarea nediferentiate in LT mature, cu achizitia de receptori pentru antigene
(TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si TCR. Apoi o dubla selectie, pozitiva
si negativa. Sel pozitiva - timocitele care recunosc antigenele straine fixate pe mol MHC pot prolifera.
Selectia negativa - timocitele care recunsc selful sunt distruse supravietuiesc doar 1-2% dintre
limfocite.
La distanta: prin factori timici peptidici, umorli. Acesti factori au fctii diverse, unii influentand
diferentierea Lt in ariile timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa:
1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre linia limfocitara.
2. maturarea si diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele limf secundare.
3. homingul primirea LB activate de Ag, prov din org limf sec, care se transf in plasmocite
sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating maturitatea deplina
dupa stimularea antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau contact cu antigenul.
Ganglionii limfatici: au triplu rol colecteaza Ag corespunzat terit vaselor limf aferente, libere sau
captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp imun fata de Ag de tip celular, i reg paraqcorticala,
dand nastere la LT specif sau fata de Ag de tip umoral, in folic limf cu LB active, maturate in maduva; stocheaza onfo prin limf de memorie.
Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la nivelul zonei marginale.
Sistemul limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p toata
lungimea de tesut limfoid difuz, bogat in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide in: sist imunit
nazo-faringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate si vegetatii adenoide. Amigdalele = un
prim obstacol in calea infectiilor. Sitemul asociat tubului digestiv (GALT) cuprinde placile Peyer si
formatiunile limfoide ale apendicelui. Sistemul asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor
uro-genitale...in spec la nivelul vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare laptele matern contine IgA
protejeaza nou nascutul d inf digestive.
celulele implicate in rasp imun:
Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB sunt elementele
principale ale rasp imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale alaturi de fagocite in imunitatea
naturala. Monocitele/macrofagele, neutrofilele, bazofilele, eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite
momente ale rasp imun. Plachetele intervin in lupta antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea
complexelor imune.

62. Limfocitele T origine, evolutie, tipuri, functii:


sunt majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt CD4+ iar 1/3 sunt CD8+.
Sunt localizate la niv org limf secundare in zonespeciale: zona precorticala a gg, mansonul limf din jurul
arterelor centrale splenice. Cea mai imp fct: inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune specifice la
antigene, prin recunoastrea unor peptide antigenice legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe,
maduva osoasa si timus. De la celula stem hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o prima
diferentiere probabila se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte) comuna limf T si B cu fenotipul
CD34+, CD45RA+, CD10+. Ulterior apare protimocitul capabil sa paraseasca MRH si sa se cantoneze in
corticala subcapsulara a timusului.. in timpul maturarii doar 1-2% din celule ajung LT mature, restul sunt
fagocitate de macrofage. Activarea unui LT specific se face printr-o dubla actiune: contact cel-cel cu o cel
prez de Ag; stimularea d catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul produce el insusi IL-2
si lantul alfa al receptorului IL-2, mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper este un veritabil mesager orientand imunit catre RIC sau RIU. T- citotoxic se
refera in pp la LT CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele LT CD4+, insa CD8+ poate liza
orice celula ce ecxprima molecule HLA I in timp c CD4+ nu poate liza decat cel c exprima HLA II. LT
inductoare ale hipersensibilitatii intarziate: cele acre secreta IL-2 si in acelasi timp IFN-gamma,
activatoare pt alte LT, NK si macrofage. LT supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.
63. Limfocitele B origine, evolutie, tipuri, functii:
Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf, gangl si splina. Rolul lor
esential este sinteza d Ac, in contextul imun umor spec. Ele provin la om si la mamifere din cel stem
hematopoietice (CD34+, CD38-) ale progenitorilor limfoizi. LB paraseste maduva si trece in zonele B din
organele limfoide secundare. Prez markerid e supraf sepcifici CD19 si CD20 si CD10. LB abia migrat in
cel limf sec se numeste naiv (virgin) si are urm caract: -exprima Igm si IgD membranare; -exprima R pt
IL-1 si Il-4; - expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca PWM. Transformaera
unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit necesita interventia secventiala a unei serii de citokine.
Lb se dif progresiv intr-un limfoblast (imunoblast)secretant de IgM, sub act unor citochine are loc
comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu se transf in plasmocite ci persista k Lb de
memorie. Are 2 fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2. secretia imunoglobulinelor.
64.Sistemul mononuclear origine, tipuri de cel, functii:
Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv lor in imun naturala, in
prezentarea antigenica si in react imuna specifica. Macrofagele exista in toate tesuturile. Se form in
maduva osoasa hematogena, dintr-un precursor comun monoblast-mieloblast, cand devin mature poarta
numele de monocite. Monocitele circul ain sange 6-8 ore dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume dif
si au fct dif: histiocite in t conj, celule microgliale in t nervos, osteoclaste, macrofage alveolare
pulmonare, macrofage peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat, macrog\fage splenice, Mf gglionare, in maduva osoasa si timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele dendritice, care pot
avea la randul lor o capacit de fagocit fata d L apoptotice)
65.Granulocitele tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea specifica datorita recept
proprii pt Ig si complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc lor creste in alrgii sau inf
parazitare, fct lor fagocitara este limitata. Granulele lor contin produsi toxici pt diversi paraziti, pe de alta
parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite
procesul inflamator + migrarea leucocitelor la focarul infectios. Bazofilele: au rol in reactia de
hipersensibilitate mediata umoral.
66.Sistemul complement definitie, elem componente, roluri si efecte biologice:
Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si respectiv unul dintre elem import
ale reactiei imune survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct esentiale: 1. apararea nespecifica contra
infectiilor; 2. eliminarea complexelor imune; 3. regalrea fiziologica a rasp imun. Poate aeva si efecte
daunatoare. Cuprinde circa 30 de comp plasmatice si celulare. S-au descris 2 cai de activare , una numita
clasica, iar cealalta alternativa, care converg spre C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre subst
activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare comuna, implicand ultimele componente ale

sistemului cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib, reglatoare precum si rec pt
complement. Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod curent sist compl
este desemnat prin litera C. Pt fiecare componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o
litera c semnifica o subdiviziune.
67. Calea clasica de activare a complementului:
Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar un stimul, pt
calea clasica pct de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand
subclaselor IgG1, IgG2 sau IgG3. compl poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d
alta, activarea este posibila si in cazul unor molecule IgG agregate. In mod asemanator calea clasica poate
fi activata si de microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei HIV,
complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin urm proteine:
C1 compl plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ
serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2.
C4 fragmentat in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga prin fie de frag Fab al
anticorpului fie de anumite celule complexul C1-C4b notat p scurt C14b.
C2 clivata in C2b (mol mica cu activ d tip kinina) C2b mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul
necesita Mg si formeaza C3 convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi
fara a stopa activarea)
C3 este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate anafilactoida si chinmiotactica,
C3b se fix pe str tinta printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din celula acceptoare.
68. Calea alternativa de activare a complementului:
Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen, inaintea
constituirii rasp imun. Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme, dar si de substante
neimune, precum: bacterii gram + sau -, virusuri, fungi, paraziti, diverse substante: endotoxine bacteriene,
zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten, hemoglobina, prafuri, unele prod de contrast utiliz in
radiologie. Calea alternativa poate fi activata de complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii
alternative cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in permanenta mici cant de
C3b se fixeaza pe pe supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau alterate). C3b
actioneaza asupra factorului B este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez Mg constituie
C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b. Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la
C5-convertaza (C3bBb)n. Factorul D este sub forma activa in ser inainte de activarea C, cliveaza
factorul B faciliteaza formarea C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative
realiz o bucla de amplificare, care permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat
C3b sa opsonizeze peretele bacterian.
69.Interleukinele origine, tipuri, efecte:
Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai frecvent sunt
sintetizate de celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor
insusi, la doze de ordinul pico sau nanogramelor. Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor IL1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti uneori p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin)
sau p alte celule. TIPURI:
Citochine pro-inflamatorii: TNF si TNF (tumor necrosis factor) TNF este sintet de monocite/
macrofage in special activ antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF produs d LT activate si NK
are act identice cu TNF , actionand p aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt
produse de numeroase celule: APC, LT, LB, celule endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel
gliale.
Citokine cu activ anti-virala si anti-proliferativa: IFN si IFN , IFN este produs de monocite si cel
hematopoietice iar IFN de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel. Stimul cel NK, cresc expresiv
molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza IFN.
Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK (limphokine
activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN prod de LTh1 si cel NK, rol pp activarea macrofagelor
cu producere pecii reactive de O2.

Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si
subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13.
Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez
o activitate chemotactica fata de limfocite, monocite si eozinofile.
Hematopoietine: SCF(stem cell factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating factor).
70.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:
71. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
72.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:
73. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele
prezentatoare de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a
celor proteice), activarea si etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC
cu peptide antigenice si MHC II, molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul
antig timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in activarea Lb
di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In
acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23, CD34 si CD40. a doua etapa corespunde
proliferarii clonale a LB activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta
IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul
de maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de Ac.
74.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:
75.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:
Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva acestuia la primul
contact cu acesta se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele caracteristici: latenta perioada
scursa de la contactul cu ag pana la aparitia primilor Ac (5-15 zile) natura Ac: primii care apar sunt
IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor creste in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista
sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor doze reduse de Ag,
latenta
este redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG
diferenta dintre cele doua rasp este datorata prezentei LB de
memorie
76.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:
Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de microorganisme in
vederea stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru prevenirea aparitiei unor infectii.
Vaccinarea este definita drept o metoda profilactica care urmareste crearea rezistentei specifice a unei
gazde prin imunizarea activa cu stimularea rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare
se vor avea in vedere mai multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau
imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei
de cazuri noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in mom inocularii.
77.Clasificarea vaccinurilor, exemple:
In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau virale. /// In functie de
modul de preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau
chimici. Ex BCG, hepatiti - vaccinuri subunitare preparate prin inginerie genetica au un grad superior de
siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral (DTP, DT, ADPA,
atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.
78. Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:

Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare identice legate
intre ele prin punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul IgG1) si o singura punte intre
fiecare lant greu si usor. Fab = prima jumatate a lantului greu + intregul lant usor legate intre ele printr-o
punte disulfurica. F(ab) 2: constituie un fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d
legare. Fc: jumatatile terminale ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama.
pFc: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp primei parti a lantului greu.
Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.
Tipuri de imunoglobuline:
IgG se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )
79. IgM si IgG, structura, rol:
IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin aa 556-597,
cuprinzand in mod particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa intracitopl. Fiecare molecula IgMm
este asociata cu cu 2 lanturi Ig si 2 Ig, ansamblul foemand BCR (B cell receptor).
IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4 domenii constante C 1 C 2 si un
proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un pentamer cu un prim inel al puntii disulf la
sf lu C 3, un al 2-lea la terminarea lui C 4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D), cu
un coef de sedimentare de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d
IgG cu str asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie facand IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct
pt lantul greu, si un proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din care
IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.
80.IgA si IgE, structura,rol:
IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000, 7 S) sau ca
dimer sau trimer, ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o str originala. Lanturile usoare
unite intre ele printr-o punte disulfurica nu sunt legate printr-o leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv
=2,4 g/l.
IgA exocrina sau secretorie cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de
sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J.
IgE desi conc lor serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un rol
important in hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii
confera masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG, IgE se fix pe rec prin interm
domeniilor C 2 si C 3.
81.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:
Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai exact este o
substanta capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie recunoscuta de catre sist
imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet, are specificitate dar nu are imunogenicitate.
Recunoasterea depinde de str complem ale sist imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa,
saruri min, uree sau comune majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt
Ag. Pe de alta parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei sau
medicamentele pot deveni Ag daca se asociaa cu macromol.
82.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:
1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str proprii. 2.
Greutatea molec cat mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp imun dupa cuplarea cu o
prot carrier. 3.str chimica cat mai complexa. 4. doza d antigen, calea de admin, momentul admin. 5.
utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al in cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei
care urmeaza sa reactioneze fata de resp Ag.

83. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:


Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p supr antigenului (epitop = o
proeminenta) cu situsul de combinare de pe supr Ac (paratop = o adancitura). Prpr principale:
specificitatea si reversibilitatea.
Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de Ac si depinde in mod direc de cantitatea si
afinitatea Ac. Reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune primara pot fi puse in evidenta prin
nefelometrie.
Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita faptului ca Ag poate avea mai
multi epitopi iar Ag are minim 2 paratopi, complexele primare mici solubile interactoneaza intre ele
formand complexe secundare, produsul final finnd o reatea 3d insolubila. Pot fi evidentiate
imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si izotopic.
84.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:
Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor precipita atunci cand ag si
ac se gasesc in anumite proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila pentru a demonstra prezenta sau
absenta precipitatului in functie de concentratiile relative de ag si ac. Reactia de precip in inel punearea in
contact a Ag si Ac astfel incat sa nu se amesrece, R va apaera la interfata dintre Ag si Ac, apare k un inel
de precipitare, albicios. Reactia de precipitare in tub capilar: a fost fol pt evid prezentei proteinei C
reactive dozajul nefelometric: se formeaza complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si dispersia luminii
direct prop cu concentratia Ag sau Accu ajutorul unui nefelometru se masoare difractia razelor luminoase
c trec prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d etalonare. Folosit frecvent.
85. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:
- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la vizualizarea reactiei ag-ac printr-un
arc/linie de precipitare
Imunodifuzia radiala simpla mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-un gel care contine o cantitate
constanta de anticorpi, determinand aparitia unui cerc de preciitare al carui diametru este direct
proportional cu cantitatea de ag din proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate constanta de anticorpi specifici
in functie de ag ce trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca 3mm in care se pune serul de cercetat.
Se tine 10 min pe masa si apoi 48h la 37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia dubla radiara se bazeaza pe difuzia ag-ac unul
spre celalalt in gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur In mijloc se pune ag iar in poz 1 si 4 martorii
Imunoelectroforeza: se realiz separearea electroforetica a prot in mediu gelozat, apoi o imunodifuzie
dubla cu antiser corespunzator. Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag fata
de Ac este eccelerata d un cp electric reactie mai rapida si mai sensibila.
86.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:
In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare consta in rc ac cu ag de pe
suprafata unor particule (bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea acestora prin scaderea fortelor
electrostatice de repulsie intre particule si formarea unor punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre ac specifici. Se poate utiliza pt
identificarea enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex) sau naturale sunt incarcate in
vitrocu ag sau ac si sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente din proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce in prealabil ac reactioneaza cu
ag corespundent. Se utilizeaza de ex pentru decelarea mioglobinei sauin diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei. Dispozitivul are 2 compartimente,
partea in care se introduc reactivii (superior) si o coloana situata inferior plina cu microparticule de sticla.
Dupa introducerea hematiilor si a serului de cercetat si incubarea acestora dispozitivul este centrifugat. In

cazul unei rc + complexul ag-ac va putea fi vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc se va


vizualiza in portiunea inferioara coloanei.
87. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:
Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-ac. In prima faza a reactiei se
introduce serul de cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata de ag cunoscut se va forma un
complex ag-ac urmat de fixarea C care se va activa pe calea clasica si nu va mai fi disponibil pentru a se
fixa pe sistemul hemolitic indicator (hematii + ac antihematici). In cazul in care serul de cercetat nu contin
ac specifici atunci nu va mai avea loc formarea unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie
a sist hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va liza, hemoliza fiind observabila cu ochiul liber.
88. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:
In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata prin cuplarea cu ac specific.
Neutralizarea efectului biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in care determinantul pt toxicitate
sau pt activitatea enzimatica respectiva este acelasi cu determinantul antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea corynebacterium diphterae, clostridium
botulinium, diag serologic: ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT, ATPA, ADPA
89. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:
in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand avantajul unei mari sensibilitati, sunt automatizate, si
adaptabile la toate testarile utile in toate disciplinele medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata pot fi identif printr-o tehnica
directa sau indirecta care utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de fluoresceina).
Imunofl directa: Ac marcat este aplicat direct p preparatul care contine Ag (Bordetella Pertussis,
Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli).
Imunofl indirecta: identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in contact cu
produsul in care se suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare se vor folosi Ac anti-Ig umana
marcati fluorescent(diag serologic sifilis, legionelozei, pneumoniei aticice cu Clamydia pneumoniae).
Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe capac Ag din lich biologice de a reduce interactiunea Ag
radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific. Se repr grafic procentul Ag radiomarcat Ac
specific, in fct de cantit d ag neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza careia se
va determina conc necunoscuta de Ag.
Analiza imunoenzimatica: utilizeaza marcarea cu diferite enzime (ex. Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag,
Ac sau Ac anti-Ig, activitatea enzimatica determinandu-se printr-o R d culoare, detectata prin citire la
spectrofotometru. Cea mai cunoscuta R I-E este ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).
90. Hipersensibilitatea definitie, tipuri, exemple:
R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule tunorale, inainte de a fi o reactie
patologica d tipul hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o stare de reactivitate crescuta
a organismului, pe baza uniu mecanism imunologic, indusa de expunerea la anumite str antigenice (sau
heptene). HS este specif si include un ct sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul
declansator, cu acelasi Ag care a fost impl in contct sensibilizant. Se poate clasifica in fct de tipul d rasp
imun in:
HS mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si Ac) - HS de tip I (anafilactica, atopica), cum se
inregistreaza in cazul socului nafilactic, edemului Quincke, conjunctivitelor, rinitelor alergice, astm
alergic, urticariei - HS de tip II (citotoxica) asa cum se intampla in liza celulara prin Ac, complement
dependenta say citotoxicitarea anticorp dependenta, complement independenta. HS de tip III (prin
complexe Ag-Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal plamanului d efermier,
glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita
poststreptococica).
HS mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile
intradermice care utilizeaza lepromina, candidina Histoplasmina, tricofitina si multe infectii virale.
91.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:

Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine, medicamente.
Anticorpii anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe rec specifici expr la supraf
bazofilelor si mastocitelor. Activarea bazofilelor sau mastocitelo r se realiz prin mec mediate imun si
necesita prez unui mesager secund intracelular (Ca sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de
reactii biochimice. Manifestari clinice mai importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardiovasc si bronchospasm, cu gravitate variabila. edemul Quincke care cuprinde fata, gura si uneori
faringele, laringele asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate: mucoasa oculara, erspiratorie (
polen, acarieni, praf de casa, spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite, eczema atopica).
Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de alergie la anumite alimente).
92. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de Ag in situ.dupa
ce compl imun se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se initiaza o cascada d evenimente:
activarea compl si a fact anafilactoizi chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni
prin enzimele lizozomale si afluxul de trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta: inaintea
apritiei antibiot, multe boli infect erau tratate prin inject de der de cal hiperimunizat boal serica suferita
d unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului cronica. Alte exemple: boala plamanului d
fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita
poststreptococica.
93. Hipersensibilitatea de tip IV mecanism, evidentiere, aplicatii practice:
Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1 specifice
antigenului. Este d mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om). 2. HS de contact. 3.HS
de tip tuberculinic. 4. HS granulomatoasa.
Reactii d Hs d tip IV obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce
contin nichel, produselor din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse farmaceutice
(penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii infectioase in care Ag se dezvolta intracelular
(tuberculoza, lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde). 3.alte maladii (sarcoidoza ciroza biliara
primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA, infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism articular
acut)..

S-ar putea să vă placă și