Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
strict aerob bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2 care este folosit
ca acceptor final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza, peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai
procese de respiratie. Unele specii aerobe se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu
sunt prezenti nitritul sau nitratul.
Strict anaerob atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui in prezenta )2
care nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc
pentru obtinerea energiei numai procese de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara
utilizarea unui mediu cu potential redox foarte scazut.
Aerob facultativ anaerob atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen, prin
procese de respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in functie de potentialul redox. Nu
au catalaza sau citocromoxidaza dar au peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza
majoritatea bacteriilor studiate.
Anaerob microaerofil atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2
Faza stationara este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor care sunt distruse
este aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere devine nula
Faza de declin substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse progresiv. La
speciile sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens
26.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se
examineaza dimensiunea, conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat, papilat),
culoarea (pigmentate, nepigmentate), suprafata (lucioasa, granulara, rugoasa)
Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare
Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect stralucitor.Germenii
pastreaza structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fizioogica.Germenii capsulati isi
pastreaza capsula.Virulenta este conservata. Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu este
caracteristica.Nu pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis, M. Tuberculosis,
C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule mari(Klebsiella
pneumoniae).
27. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand flocoane care se depun
sau un strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate constata aparitia unui
miros caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).
28.Definii noiunile de asepsie i antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaii
Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu germeni
microbieni sau prin care putem mentine sterilitatea tesuturilor,mediilor de cultura,medicamentelor
injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme vegetative sau
sporulate.
33.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA:
- temp joase au in general un effect bacteriostatic. La temp scazute, react biochimice incetinesc,
multiplicarea este stopata. In fct d vit d racire avem sit diferite.
a) CONGELAREA LENTA la temp sup celei d -21,3 are ef. Bactericide prin formarea d cristale d
gheata si prin hiperconc salina cu denat prot.
b) CONGELAREA BRUSCA la -70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a apei fara aparitia
crist d gheata.
c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez congelarea brusca concomitent cu desicatia (deshidratarea in
vid). O suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi pastrata in fiole inchise timp
indelungat (vaccinul BCG).
34.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct mai complexa
decat cea a virusurilor. Se descriu: capul fagului forma d prisma hexagonala bipiramidala. Contine adn
dublu catenar helicoidal sau arn inconj d capsida formata din capsomere.;; coada fagului struct proteica
si rol d absorbtie; - fagul penetreaza bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii.
Relatii bact bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau d tip reductiv. Sunt
strict specifice si sunt mediate d R.
35.Interaciunea fag-bacterie: CICLUL LITIC:
1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv fagului ce rec R d la niv bact. Fixarea p R
este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale)
2. Penetrarea: fagul elibereaza muramidaza care lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza
cilindrul axial injectarea adn fagic in citoplasma bact;
3. multiplicarea dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata d adn fagic.
4 maturarea (asamnblarea) fagului;
5. liza bact si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid (tulbure), inocularea
fagului duce dupa un timp la limpezirea mediului p mediu solid insamantat uniform, apare o zona d
liza, clara, bine circumscrisa (plaja d liza). Bact lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea
fagilor pana la realizarea lizei cel.
36.Interaciunea fag-bacterie: CICLUL LIZOGEN.
PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn fagic: - fie se integreaza liniar in crz bact
gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu
diviz bact. Bact a devenit lizogena, se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag
temperat) in anumite cond el poate deveni fag virulent. Prop bact lizogene:
1. este imuna fata de un fag omolog profagului
2. pot aparea fenomene importante dpdv genetic: transductia, conversia, recombinarea genetica (bact
parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi), inductia fagica (sub infl ag inducori ex raze UV sau spontan
profagul isi recastiga virulenta>fag virulent liza bact. Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag
fie datorita lipsei R specifici, fie datorita unei stari de imunitate. Bact lizogene sunt imune la fagii
virulenti omologi profagului.
37.ADN BACTERIAN:LOCALIZARE STRUCT ROL
adn este un macropolimer de dezoxiribonucleotide. Unit struct este formata dintr-o baza azotata purinica
(A, G) sau pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si a fosforic. Legaturi fosfodiester unesc
carbonul 5 al unei molec d dezoxiriboza cu carb 3 al molec adiacente, formand o catena lunga
polinucleotidica. ADN apare ca o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si
complementare rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt unite prin punti d H formate intre bazele
azotate. Rol: depozitarea inf genetice; replicarea; transcrierea si traducerea genetica; protejarea mat
genetic propriu; reglarea si controlul activ celulare.
38.REPLICAREA ADN:
consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre ele, pe baza de
complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene,
fiecare catena serveste drept matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul in vivo se pot replica numai
molec d ADN constituite intr-o unitate d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d
ADN bicatenara si circulara caract prin: o secv nucleotidica specifica narcand inceperea replicarii, gene
care codifica sint unor prot specifice numite initiatori, o secv nucl semnal pt rerminarea replicarii. Ex d
repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.
39.PLASMIDELE
Sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic independenta d crz (replicon). Contin inf
genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma
(libere in citoplasma) sau integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit
numai in stare autonoma (plasmida R, col, F). Cls: in rap cu caract exprim fenotipic:
1. plasmide care codifica rezistenta la ag antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc)
2. plasmide care codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col)
3 plasmide de patogenitate care codifica sinteza de: hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine.
4. plasmide care codifica enzime ale unor cai metabolice particulare.
5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc caract somatice exprim
40.FACTORUL F SI FACT R
fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor bact d a actiona ca donatoare d material genetic in
proc d conjugare. Fact f codifica struct (pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d prezenta
plasmidelor d sex F, d rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot
grupa in 4 categ distincte: bact F-: sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca
receptoare d mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel mascule, donatoare d mat gen)
Bact Hfr (cu frecv mare d recombinare) deitn fact F intregrat in crz bact. Se comporta ca donatoare d mat
gen cu o mare frecv d conjugare si recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui nr
variabil d gene crz si mai rar chiar transf fact F. Bact F- detin o struct plasmidica de tip specific care a
fost ant integrata in struct unui crz si s-a desprins din aceasta incorporand in struct sa unele gene crz. Au
caract d mascul si se comporta ca donatoare d mat genetic.
Fact R (de rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe
antibiotice. Au o struct genetica complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care
formeaza fact d tranfer al rezist . Asigura capacitatea d replicare autonoma si d transfer prin conjugare.
Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact sau prin transductia mediata d fagi.
41.GENOM GENOTIP FENOTIP VARIABILITATE GENOTIPICA SI FENOTIPICA
genomul = suma genelor din org.
Totalitatea inf genetice a unui org = genotip.
Suma caract observabile, specifice unui org, produse de genotip in interactiune cu mediul ambiant =
fenotip.
Variabilitatea fenotipica: reprez modificari morfologice sau fiziologie d tip adaptativ, care nu se transmit
ereditar. Genomul nu este afectat. Variab. Genotipica: reprez modif definitive ale mat genetic (crz sau
extracrz) se transm descendentilor. Mecanisme: mutatie ; transf genetic urmat d recombinarea genetica.
42.MUTATIILE LA BACT
mutatia reprez o modificare accidentala in secv nucleotidica a unei gene ducand la modificari ale msg
genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la niv mat genetic, inversii, insertii, deletii. MUTATIA
SPONTANA apare in cond d mediu obisnuite si fara interv unui fact decelabil MUT INDUSA care s e
produc sub act unor fact fizici (radiatii, raze UV) sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni MUT
PUNCTIFORMA alterarea unui singur nucleotid, resp a unui singur codon; MUT EXTINSE alterrari
care depasesc limitele unui codon, putatnd afecta secv mai mari aleuneia sau mai multor gene. MUT
REGRESIVE (retromutatii) afect cel mutante, determ revenirea acestora la tipul initial. MUT
SUPRESOARE permit exprim fct anterioare a genei, desi o modif a secv bazelor nucl persista.
43.TRASFORMAREA LA BACT este un transf genetic realizat at cand bact accepta ADN liber
provenit d la o bact donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm d ADN exogen poate
inlocui (prin recomb genetica) a secv nucleotidica omoloaga, bact receptoare dobandind un caract genetic
nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie,
conversie lizogenica.
44.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la alta prin interm
unui fag (profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare = transductant. SPECIALIZATA
(restrictiva) este caract fagilor transductori care au proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact
situate in imediata aprop a situsului d legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva)
oricare din genele crz bact, indiferent d pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod accidental in
particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate transmite unor bact recept. Poate fi
realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
45.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau extracrz) realizat
prin interm unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel donatoare. Pt realiz leg intercel
este necesara existenta unor R d supraf atat la cel donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea
reciproca . dupa un nr d ciocniri intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat
se form un canal d conj. Prin canal se realiz transf unidirectional al mat gen.
46.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile s distrug sau blocheze
multiplicarea unor microorganisme implicate etiologic n boli infecioase / transmisibile. Au aciune
selectiv asupra celulelor microorganismelor, exercitnd aciuni minime asupra celulelor organismului
gazd. Aceste substane pot fi: antibacteriene; antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz
antibioticelor: un numr IMENS de prescrieri abuzive + folosirea IRAIONAL a unor antibiotice
uzuale sau de excepie (60% = RISIP inutil) apariia de specii sau de tulpini mutante + nmulirea
reaciilor adverse + modificarea tablourilor clinice clasice ale patologiei infecioase + patologia
iatrogen post-Ab ;
1) ESTE incorect utilizarea antibioticelor n lipsa diagnosticului clinic,n orice stare febril, n bnuiala
unei infecii, n cursul unui tratament la ntmplare sau pe ncercate, nefundamentat pe criterii
raionale
2) Utilizare fr a interpreta corect datele de laborator noiuni elementare de bacteriologie = anul al IIlea ,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare (leucogram, VSH,
radiografie, sumar de urin etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc)
, interpretarea corect a sensibilitii la antibiotice,evitarea tratamentului unor germeni saprofii
3) Prescriere nejustificat, spre ex. n stri febrile neinfecioase (boli cu mecanism alergic, boli de
colagen, neoplazii etc) n boli infecioase cu ageni patogeni insensibili la antibiotice (absurd n
tratamentul gripei) n cazul unor supuraii colectate neglijnd sau temporiznd incizia i drenajul
4). Erori n alegerea antibioticelor, prin necunoaterea sau nerespectarea spectrului antimicrobian ,
necunoaterea antagonismului antimicrobian, necunoaterea reaciilor adverse fa de antibiotice,
nefolosirea antibioticului de elecie, utilizarea de antibiotice nedifuzibile n focar , neconsiderarea situaiei
clinice particulare a unui anumit pacient
5) Utilizarea antibioticelor n scop profilactic n principiu, trebuie privit cu rezerve exist situaii n care
antibiotico-profilaxia este util i recomandabil
47. dupa efect
BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicrii bacteriene (de exemplu tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc).
BACTERICIDE = aciunea duce la distrugerea bacteriilor (de exemplu penicilinele, cefalosporinele,
aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)
48. DUPA MECAN D ACTIUNE:
a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect bactericid antibioticele beta lactamice (ex. peniciline,
cefalosporine, bacitracin, vancomicin, cicloserin etc);
b). inhibarea funciei membranei celulare = efect bactericid (ex. polimixine, colistin, imidazoli, nistatin,
amfotericin B etc);
c). inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol,
macrolide, licomicin, clindamicin etc);
d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex. rifampicin, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamin
etc)
49. DUPA STRUCT CHIMICA
1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale (ex. penicilina G); - aminopenicilinele (ex.
ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); - carboxipenicilinele
(ticarcilina);- ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline i inhibitori de betalactamaze (ex. acid clavulanic + amoxicilin / ticarcilin, sulbactam + ampicilin,; - Cefalosporinele generaia I (ex. cefalotina); - generaia a II-a (ex. cefamandola); - generaia a III-a (ex. ceftriaxona);
generaia a IV-a (ex. cefepima). - Alte antibiotice beta-lactaminice - monobactamii (ex. aztreonamul);
penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex. imipenenul, imipenemul + cilastatina).
2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid); kanamicina, gentamicina, amikacina,
3. Ciclinele (ex. tetraciclina, doxiciclina);
4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina)
5. Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,)
6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina)
7. Antibioticele care nu se ncadreaz n nici una din grupele de mai sus - cloramfenicolul; lincosamidele (lincomicina i clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice
antistaficlococice de rezerv (acidul fusidic) Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2.
Cotrimoxazolul (asociere trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de ex. biseptol) 3. Dapsona
(diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului izonicotinic (HIN); 6. Chinolonele (ex.
acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8. Nitroimidazolii
(ex. metronidazolul) etc.
50. Rezistena microbian la antibiotice
Capacitatea unor microorganisme de a supravieui i de a se multiplica n prezena Ab / Ct poate fi
natural (rezistena tuturor membrilor unei specii bacteriene fa de un antibiotic este determinat genetic
ex. rezistena bacilului Koch la penicilina G) sau dobndit (necaracteristic unei specii bacteriene
achiziionat de anumite subpopulaii din acea specie n circumstane date Ex. antibioticul acioneaz ca
un presor selectiv poate fi cromozomial sau extracromozomial)
Rezistena cromozomial se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaii spontane la nivelul unui locus ce
controleaz sensibilitatea fa de un anumit produs antimicrobian prezena substanei active = mecanism
selector, suprimnd organismele sensibile i favoriznd dezvoltarea unei populaii provenite din
organismele mutante, rezistente la antibiotic. mutaia spontan apare cu o frecven ntre 10-12-10-7.
Mutaiile cromozomiale: - sunt definitive - afecteaz numai un anumit antibiotic - se transmit vertical la
toi descendenii
Rezistena extracromozomial mult mai frecvent (circa 90% din cazurile de rezisten - transmiterea
materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toi membrii populaiei bacteriene existente la
un anumit moment dat prin: - plasmide, - material plasmidic sau - transpozoni.
Tipuri de rezisten
A. monovalent (monorezistena), plurivalent (rezistena multipl la mai multe antibiotice);
B. - direct (leag o anumit bacterie de un singur anumit antibiotic); - ncruciat (rezistena unei bacterii
fa de mai muli ageni antimicrobieni cu structur i/sau mecanism de aciune asemntor);
C. Dup ritmul de instalare, rezistena poate fi: cu tip rapid de instalare (monostadial), tip
streptomicin; de tip intermediar, tip eritromicin; cu tip lent de instalare (pluristadial), tip
penicilin; cu tip foarte lent de instalare, tip vancomicin.
posibilitatea obtinerii unei imunitati activ-pasive, atunci cand se administreaza concomitent (dar in locuri
diferite)ser imun si vaccin.
61.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:
Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de acces si
circulatie antigenica. Aici diferentierea apare precoce, in viata embrionara, inaintea celor secundare.
Proliferarea limfocitara este intensa si independenta de stim antigenica. Ele permit
1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B (burso/maduvo dependente).
2. gazduiesc primele stadii de diferentiere pana la LT si LB mature, apte sa recunoasca si sa fie
stimulate de Ag.
3. efectorii invata la acest nivel sa recunoasca si sa tolereze constituientii proprului organism. Un
limfocit T sau B care a parasit timusul/maduva hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind
in afara cailor de recirculare a limf Ag-specifice din organele limf secundare.
Rolul timusului:
local: consta in transformarea nediferentiate in LT mature, cu achizitia de receptori pentru antigene
(TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si TCR. Apoi o dubla selectie, pozitiva
si negativa. Sel pozitiva - timocitele care recunosc antigenele straine fixate pe mol MHC pot prolifera.
Selectia negativa - timocitele care recunsc selful sunt distruse supravietuiesc doar 1-2% dintre
limfocite.
La distanta: prin factori timici peptidici, umorli. Acesti factori au fctii diverse, unii influentand
diferentierea Lt in ariile timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa:
1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre linia limfocitara.
2. maturarea si diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele limf secundare.
3. homingul primirea LB activate de Ag, prov din org limf sec, care se transf in plasmocite
sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating maturitatea deplina
dupa stimularea antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau contact cu antigenul.
Ganglionii limfatici: au triplu rol colecteaza Ag corespunzat terit vaselor limf aferente, libere sau
captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp imun fata de Ag de tip celular, i reg paraqcorticala,
dand nastere la LT specif sau fata de Ag de tip umoral, in folic limf cu LB active, maturate in maduva; stocheaza onfo prin limf de memorie.
Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la nivelul zonei marginale.
Sistemul limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p toata
lungimea de tesut limfoid difuz, bogat in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide in: sist imunit
nazo-faringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate si vegetatii adenoide. Amigdalele = un
prim obstacol in calea infectiilor. Sitemul asociat tubului digestiv (GALT) cuprinde placile Peyer si
formatiunile limfoide ale apendicelui. Sistemul asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor
uro-genitale...in spec la nivelul vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare laptele matern contine IgA
protejeaza nou nascutul d inf digestive.
celulele implicate in rasp imun:
Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB sunt elementele
principale ale rasp imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale alaturi de fagocite in imunitatea
naturala. Monocitele/macrofagele, neutrofilele, bazofilele, eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite
momente ale rasp imun. Plachetele intervin in lupta antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea
complexelor imune.
sistemului cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib, reglatoare precum si rec pt
complement. Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod curent sist compl
este desemnat prin litera C. Pt fiecare componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o
litera c semnifica o subdiviziune.
67. Calea clasica de activare a complementului:
Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar un stimul, pt
calea clasica pct de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand
subclaselor IgG1, IgG2 sau IgG3. compl poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d
alta, activarea este posibila si in cazul unor molecule IgG agregate. In mod asemanator calea clasica poate
fi activata si de microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei HIV,
complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin urm proteine:
C1 compl plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ
serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2.
C4 fragmentat in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga prin fie de frag Fab al
anticorpului fie de anumite celule complexul C1-C4b notat p scurt C14b.
C2 clivata in C2b (mol mica cu activ d tip kinina) C2b mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul
necesita Mg si formeaza C3 convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi
fara a stopa activarea)
C3 este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate anafilactoida si chinmiotactica,
C3b se fix pe str tinta printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din celula acceptoare.
68. Calea alternativa de activare a complementului:
Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen, inaintea
constituirii rasp imun. Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme, dar si de substante
neimune, precum: bacterii gram + sau -, virusuri, fungi, paraziti, diverse substante: endotoxine bacteriene,
zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten, hemoglobina, prafuri, unele prod de contrast utiliz in
radiologie. Calea alternativa poate fi activata de complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii
alternative cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in permanenta mici cant de
C3b se fixeaza pe pe supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau alterate). C3b
actioneaza asupra factorului B este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez Mg constituie
C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b. Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la
C5-convertaza (C3bBb)n. Factorul D este sub forma activa in ser inainte de activarea C, cliveaza
factorul B faciliteaza formarea C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative
realiz o bucla de amplificare, care permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat
C3b sa opsonizeze peretele bacterian.
69.Interleukinele origine, tipuri, efecte:
Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai frecvent sunt
sintetizate de celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor
insusi, la doze de ordinul pico sau nanogramelor. Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor IL1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti uneori p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin)
sau p alte celule. TIPURI:
Citochine pro-inflamatorii: TNF si TNF (tumor necrosis factor) TNF este sintet de monocite/
macrofage in special activ antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF produs d LT activate si NK
are act identice cu TNF , actionand p aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt
produse de numeroase celule: APC, LT, LB, celule endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel
gliale.
Citokine cu activ anti-virala si anti-proliferativa: IFN si IFN , IFN este produs de monocite si cel
hematopoietice iar IFN de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel. Stimul cel NK, cresc expresiv
molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza IFN.
Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK (limphokine
activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN prod de LTh1 si cel NK, rol pp activarea macrofagelor
cu producere pecii reactive de O2.
Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si
subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13.
Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez
o activitate chemotactica fata de limfocite, monocite si eozinofile.
Hematopoietine: SCF(stem cell factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating factor).
70.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:
71. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
72.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:
73. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele
prezentatoare de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a
celor proteice), activarea si etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC
cu peptide antigenice si MHC II, molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul
antig timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in activarea Lb
di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In
acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23, CD34 si CD40. a doua etapa corespunde
proliferarii clonale a LB activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta
IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul
de maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de Ac.
74.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:
75.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:
Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva acestuia la primul
contact cu acesta se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele caracteristici: latenta perioada
scursa de la contactul cu ag pana la aparitia primilor Ac (5-15 zile) natura Ac: primii care apar sunt
IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor creste in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista
sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor doze reduse de Ag,
latenta
este redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG
diferenta dintre cele doua rasp este datorata prezentei LB de
memorie
76.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:
Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de microorganisme in
vederea stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru prevenirea aparitiei unor infectii.
Vaccinarea este definita drept o metoda profilactica care urmareste crearea rezistentei specifice a unei
gazde prin imunizarea activa cu stimularea rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare
se vor avea in vedere mai multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau
imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei
de cazuri noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in mom inocularii.
77.Clasificarea vaccinurilor, exemple:
In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau virale. /// In functie de
modul de preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau
chimici. Ex BCG, hepatiti - vaccinuri subunitare preparate prin inginerie genetica au un grad superior de
siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral (DTP, DT, ADPA,
atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.
78. Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:
Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare identice legate
intre ele prin punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul IgG1) si o singura punte intre
fiecare lant greu si usor. Fab = prima jumatate a lantului greu + intregul lant usor legate intre ele printr-o
punte disulfurica. F(ab) 2: constituie un fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d
legare. Fc: jumatatile terminale ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama.
pFc: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp primei parti a lantului greu.
Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.
Tipuri de imunoglobuline:
IgG se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )
79. IgM si IgG, structura, rol:
IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin aa 556-597,
cuprinzand in mod particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa intracitopl. Fiecare molecula IgMm
este asociata cu cu 2 lanturi Ig si 2 Ig, ansamblul foemand BCR (B cell receptor).
IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4 domenii constante C 1 C 2 si un
proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un pentamer cu un prim inel al puntii disulf la
sf lu C 3, un al 2-lea la terminarea lui C 4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D), cu
un coef de sedimentare de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d
IgG cu str asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie facand IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct
pt lantul greu, si un proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din care
IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.
80.IgA si IgE, structura,rol:
IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000, 7 S) sau ca
dimer sau trimer, ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o str originala. Lanturile usoare
unite intre ele printr-o punte disulfurica nu sunt legate printr-o leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv
=2,4 g/l.
IgA exocrina sau secretorie cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de
sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J.
IgE desi conc lor serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un rol
important in hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii
confera masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG, IgE se fix pe rec prin interm
domeniilor C 2 si C 3.
81.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:
Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai exact este o
substanta capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie recunoscuta de catre sist
imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet, are specificitate dar nu are imunogenicitate.
Recunoasterea depinde de str complem ale sist imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa,
saruri min, uree sau comune majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt
Ag. Pe de alta parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei sau
medicamentele pot deveni Ag daca se asociaa cu macromol.
82.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:
1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str proprii. 2.
Greutatea molec cat mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp imun dupa cuplarea cu o
prot carrier. 3.str chimica cat mai complexa. 4. doza d antigen, calea de admin, momentul admin. 5.
utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al in cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei
care urmeaza sa reactioneze fata de resp Ag.
Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine, medicamente.
Anticorpii anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe rec specifici expr la supraf
bazofilelor si mastocitelor. Activarea bazofilelor sau mastocitelo r se realiz prin mec mediate imun si
necesita prez unui mesager secund intracelular (Ca sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de
reactii biochimice. Manifestari clinice mai importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardiovasc si bronchospasm, cu gravitate variabila. edemul Quincke care cuprinde fata, gura si uneori
faringele, laringele asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate: mucoasa oculara, erspiratorie (
polen, acarieni, praf de casa, spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite, eczema atopica).
Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de alergie la anumite alimente).
92. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de Ag in situ.dupa
ce compl imun se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se initiaza o cascada d evenimente:
activarea compl si a fact anafilactoizi chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni
prin enzimele lizozomale si afluxul de trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta: inaintea
apritiei antibiot, multe boli infect erau tratate prin inject de der de cal hiperimunizat boal serica suferita
d unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului cronica. Alte exemple: boala plamanului d
fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita
poststreptococica.
93. Hipersensibilitatea de tip IV mecanism, evidentiere, aplicatii practice:
Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1 specifice
antigenului. Este d mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om). 2. HS de contact. 3.HS
de tip tuberculinic. 4. HS granulomatoasa.
Reactii d Hs d tip IV obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce
contin nichel, produselor din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse farmaceutice
(penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii infectioase in care Ag se dezvolta intracelular
(tuberculoza, lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde). 3.alte maladii (sarcoidoza ciroza biliara
primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA, infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism articular
acut)..