Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din
seria artelor poetice ale literaturii romane din perioada interbelica alaturi de Joc
Secund de Ion Barbu si Testament de Tudor Arghezi. Poezia este asezata in
fruntea primului sau volum de poezii, intitulat Poemele luminii (1919) si are rol
de manifest literar, realizat prin mijloace artistice.
Textul poate fi considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima
crezul liric si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, este configurata
conceptia despre poezie si despre rolul poetului din perspectiva unei estetici
moderne.
Poezia este o arta poetica moderna pentru ca, in primul rand interesul
autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. In
al doilea rand, poezia ilustreaza unele dintre influentele expresioniste precum:
exacerbarea eului liric, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiritualizarea
peisajului, tensiunea lirica.
Ideile poetice se vor regasi ulterior formularea si corespondenta in plan
teoretic-flozific in lucrarea Cunoasterea luciferica (1933), din Trilogia cunoasterii.
Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul
terminologiei filozofice ulterior construite. Pentru filozoful Lucian Blaga exista doua
modalitatie de cunoastere: cunoasterea paradiziaca (pe calea ratiunii, unde
misterul este redus cu ajutorul logicii, al intelectului) si cunoasterea luciferica
(intuitiva, din care face parte si cunoasterea poetica si in care misterul este sporit
cu ajutorul imaginatiei poetice, al trairii interioare.
Optand pentru al doilea tip de cunoastere, Blaga isi desemneaza propria
cale: adancirea misterului si protejarea tainei prin creatie. In opinia acestuia, rolul
poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara
si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.
Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice
imaginatiei, creatorul sa patrunda in tainele Universului, sporndu-le.
Creatia este un mijlocitor intre eu si lume. Sentimentul poetic este acela de
contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poectic transfigureaza
misterul nu il refuce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei:
cuvantul originar, iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza.