Sunteți pe pagina 1din 4

Enigma Otiliei

Ca teoretician al romanului romanesc, G. Calinescu respinge


proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic, ilustrat prin romanul obiectiv de
tip balzacian.
Al doilea dintre cele patru romane scrise de G. Calinescu Enigma
Otiliei (1938) este un roman de critic, in care realismul, balzacianismul si
obiectivitatea au devenit program estetic. Dar scriittorul isi depaseste programul
estetic, realizand un roman al vocatie critice si polemice, cu evidente implicatii
moderne: un balzacianism fara Balzac.
Opera literara Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip
balzacian, cu elemente moderniste, apartinand perioadei interbelice. De asemenea
este un roman social si citadin.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin amploare actiunii, desfasurata pe
mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este
un roman realist prin: tema, structura inchisa, specificul secventelor descriptive,
realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, balzacian, prin
spiritul critic si polemic si prin elemente ale modernitatii.
Proza realis-obiectiva se realizeaza pri natariunea la persoana a III-a, nonfocalizata.
Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in
faptele prezentate. Naratorul omniscient stie mai multe decat personajele si
omniprezent controleaza evolutia lor ca un regizor universal.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de
spectator si comentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative.
Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de
limbajul uniformizat.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al
modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul
secolului XX, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare socialeconomica, imaginea societatii constituie fundalul pe care se priecteaza formarea
tanarului Felix Sima, care inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii si a
relatiilor de familie. Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, opera se
incadreaza in categoria prozei realis-balzaciene prin motivul mostenirii si al
paternitatii.
Titlul initial Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca
fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti.

Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect


realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat
personajul titular.
Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este cosntruit pe mai multe planuri narative,
care urmaresc destinul unor personaje: destinul lui Felix, al Otiliei, al clanului Tulea.
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta
destinul tanatului Felix Sima, care ramas orfan, vine la bucuresti pentru a studia
medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Autorul acrda interes su planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a
societatii citadine.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlanuire, completata prin insertia
unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza
scenic, prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, notarea
gesturilor si vestimentatiei ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate si
concentrare epica. Descrierea sustine impresia de univers autentic si ajuta la
caracterizarea indirecta.
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal intr-o seara de la
inceputul lui iulie 1909 si spatial (descrierea casei lui mos Costache, a strazii
Antim), prezinta principalele personajele, sugereaza conflictul si trazeaza
principalele planuri epice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este
urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii
si a casei lui mos Costache, dar si prin replica pe care mos Costache i-o adreseaza
lui felix, in momentul in care tanarul aparare in poarta casei sale si pe care doctorul
Sima de mai tarziu si-o aminteste in finalul romanului Aici nu sta nimeni.
Actiunea romanului incepe cu venirea tantarului Felix, orfan, venit de la Iasi in casa
tutorelui sau legal pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giugiuveanu
este un renitier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fica sa vitrega,
cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pentru mostenirea fratelui ei.
Expozitiunea este realizata in metoda realis-balzaciana: situarea exacta a actiunii in
timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice, descrierea strazii in
maiera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ.
Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului este o
modalitate de patrundere a psihologiei personajeor din acest spatiu, prin
reconsituirea atmosferei. Pentru Balzac, o casa este un document sociolog si moral.
Strada si casa lui mos Costache sugereaza prin detaliile surprinse, contrastul dintre
pretentia de confort si bun gust si realitate prin: aspectul de kitsch, ornemente din
materiale ieftine. Caracteristicile arhitecturale sugereaza imaginea unei lumi in
declin care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu si fondul
cultural.

Intriga dezvotal pe doua planuri care se intrepatrund. Primul, competitia pentru


mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor, in plan moral,
ale absesiei banului. Bartanul avar, proprietar de imobile, restaurante nu pune in
practica nuciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui.
Clanul Tulea urmareste sa parvina si constituie in fond intriga romanului, pana la
rezolvarea deznodamantului: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu-si poate face
osituatie, Felix o pierde pe Otilia.
Alatruri de avaritie, lacomie si parvenitism, fenomene sociale suprapuse observatiei
si criticii in romanul social, suntaspecte infatisate ale familiei burgheze: relatia
dintre parinti si copii, relatia sintre soti, casatoria, orfanul. Casatoria face parte din
preocuparile unor personaje: Aurica, fata batrana, are obsesia casatoriei, Stanica se
insoara cu Olimpia pentru zestrea niciodata primita. Banul prevesteste relatia
dintre soti. Motivul paternitatii este infatisat diferit. Orfanii cu doi protectori:
Costache si Pascalopol.
Pe al doilea plan, al formarii tanarului Felix, student la medicina urmareste
experientele traite de aceasta in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina
pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindca primeaza
dorinta de a-s face o cariera. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin,
iar pentru Pascalopol o enigma.
Conflictul romanului se bazeaza pe realtiile dintre doua familii inrudite, care
sugereaza universul social pentru tipurile umane realiste. O familie este a lui
Costache giurgiuveanu, posesorul averii si a Otiliei Marculescu, fiica vitrega a
acestuia. Aici patrunde Felix Sima si Leonida Pascalopol. A doua familie, vecina si
inrudita, care aspita la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia,
Aglae. Clanul Tulea este alcatuit sin sotul Simion Tulea, cei 3 copii ai lor: Olimpia,
Titi, Aurica. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea
Olimpiei.
Istoria unei mosteniri include doua cinflicte succeorale: prmiul este iscat in jurul
averii lui mos Costache, al doilea destrama familia Tulea. Conflictul erotic priveste
relitatea adolescentului Felix si a maturului pascalopol pentru mana Otiliei.
Pentru portretizarea persoanjelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii
mediului si fizionomiei pentru deducerea trazaturilor de caracter. Protretul balzacian
porneste de la caracterele clasice carora realismul le confera dimensiune sociala si
psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul. Romaul realism traditional devine
o adevarata comedie umana, plasand in context social personaje tipice: mos
Costache arivistul, Aglae baba absoluta, Otilia cocheta, Felix intelectualul.
O alta trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Mos
Costache nu este un avar dezumanizat. El nu si-a pierdut instinctul de supravietuire
si nutreste o iubire sincera, paterna pentru Otilia.

In general, caracterizarea personajelor se relizeaza ca in romanul realist balzacian.


Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv. In mod direct,
naratorul da informatii despre gradele de rudenie, stare civila. Caracterea se
ingroasa prin acumularea detaliilor din caracterizarea indirecta.
Exceptie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si
reflectarea poliedrica. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi
alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fata exuberanta pentru Felix, o
dezmatata si o stricata pentru Aglae.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt
personajele, fapt dovedit prin limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se
utilizeaza acelasi mijloace lingvistice, indiferent de situatia sociala sau de cultura
lor.
Se utilizeaza fraza ampla. Se observa preferinta in descriere pentru grupul nominal
si pentru epitetul neologic fara juvenila. Descrierea se realizeaza prin aglonerarea
detaliilor sau prin hperbolizare. Precizia notatiei are uneori rolul didascaliilor si
sustine inpreuna cu dialogul sau monologul, caracterul scenic al secventelor.