Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanul-tema si viziunea despre lume

V10

Dintre reprezentatii literaturii romane din perioada pasoptista, Costache Negruzzi


s-a impus in constiinta tuturor cititorilor ca autor al primei nuvele istorice, prin
Alexandru Lapusneanul.
Nuvela Alexandru Lapusneanul este un text ilustrativ pentru perioada pasoptista
a literaturii romane, perioada in care orientarea estetica predominanta este
romantismul si ale carei principale directii sunt prezentate de Mihai Kogalniceanu in
Introductie la Dacia literara. Nuvela va aparea in primul numar al acestei publicatii
din 1980, ilustrand astfel eforturile pasoptistilor de a realiza o literatura originala,
inspirata din realitatile nationale.
Alexandru Lapuneanul este un text in proza de dimensiuni medii, cu un numar
mic de personaje(principale, secundare, colective), al carui unic fir narativ prezinta
cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, accentual punandu-se pe
complexitatea de caracter a protagonistului, ceea ce justifica incadrarea operei in
specia nuvelei.
Aceasta opera este o nuvela istorica deoarece cuprinde numeroase elemente
realiste ilustrate de adevarul istoric, preluat de Costache Negruzzi din Letopisetul
Tarii Moldovei scris de Grigore Ureche: ocuparea tronului Moldovei de catre
Alexandru Lapusneanul pentru a doua domnie, intalnirea lui Lapusneanul cu boierii
Motoc vornicul si Veverita postelnicul si cu Spancioc spatarul; scena ospatului si a
macelului de la curtea domneasca, omorarea celor 47 de boieri, descrierea mortii lui
Alexandru Lapusneanul. In nuvela se fac referiri directe la inspirarea sa din cronica
lui Grigore Ureche, atunci cand relateaza prezentarea doamnei Ruxanda.
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in
timpul celei de a doua domnii a lui Alexandrul Lapusneanul (1564-1569).
Textul este structurat in patru capitole care prezinta cronologic aspecte din cea
de-a doua domnie a lui Lapusneanul. Fiecare capitol poarta cate un motto
semnificativ: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!, Ai sa dai sama, Doamna!, Capul
lui Motoc vrem!, De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!. Acestor patru
parti le corespund, in mod echitabil, momentele subiectului: expozitiunea si intriga
(revenirea lui Lapusneanul in tara cu intentia de a-si recapata tronul) se regasesc in
prima parte, desfasurarea actiunii se extinde in partea a doua si in cea de-a treia,
punctual culminant (revenirea lui Spancioc si Stroici) si deznodamantul (moartea
domnitorului) apar in ultima secventa.
Subiectul cuprinde, asadar, o serie de evenimente declansate de reluarea tronului
de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, confiscarea averilor
boierilor de catre noul domn, uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre
multime si moartea tiranului prin otravire.
Timpul si spatial actiunii sunt clar precizate, in conformitate cu specificul nuvelei
istorice : cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, secolul al XVI-lea, in
Moldova.
Conflictul principal al operei are la baza setea de putere si de razbunarea a
domnitorului tiran, asadar este un conflict social intre boierii tradatori din prima
domnie si Lapusneanul. El este dublat si de un conflict secundar, intre domnitor si
boierul tradator, Motoc. Conflictul interior consta in tensiunea care decurge
sentimentele si optiunile contradictorii ale aceluias personaj.

Protagonistul nuvelei este in egala masura si eponim, numele sau aparand insotit
de articolul hotarat enclitic, ceea ce accentueaza unicitatea acestuia. Personaj
exceptional, Lapusneanul este o intruchipare a domnitorului crud si tiran, cu vointa
puternica si spirit razbunator, posesor al unei diabolice arte a desimularii, bun
cunoscator al psihologiei celuilalt, cu o vointa de fier, un temperament vulcanic,
trasaturi ce reies indirect din faptele si vorbele personajului.
Caracterizarea directa facuta de narator se contureaza, prin redarea gesturilor si a
mimicii personajului, atat forta de disimulare-in minutul acela era foarte galben la
fata, ca si racla sfantului ar fi tresarit, cat si ura permanenta care-i domina
comportamentul: sangele intr-insul incepu a fierbe. Sadismul si setea de razbunare
rezulta din caracterizarea facuta de celelate personaje: Crud si cumplit este omul
acesta, fiica mea (mitropolitul Teofan), Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-o,
Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca
tine(Stroici). In fata boierilor veniti la slujba, protagonistul se autocaracterizeaza
astfel: m-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora. Unul Dumnezeu stie de
nu mi-a parut rau si de nu ma caiesc de aceasta. Prin portretul fizic se accentueaza
trasaturile care pun in evidenta caracterul crud, dur si firea imprevizibila a
domnitorului: ochii scanteira ca un fulger, muschii i se sucea un rasul acesta si
ochii lui hojma clipeau
In concluzie, Alexandu Lapusneanul ramane, prin caracterul de sinteza estetica,
prin gestul de pionierat pe care il prezinta, prin echilibrul compositional, una dintre
creatiile de certa valoare ale perioadei pasoptiste.

S-ar putea să vă placă și