Sunteți pe pagina 1din 18

Cum scapi de orice fric fr s te epuizezi

tiu cum e. i doreti s faci ceva i nu poi din cauza fricii.Ba mai mult, te pui pe treab, faci toi
paii, ajungi la faa locului i chiar nainte de a-i da drumul: PAC! Te-ai blocat!Frica i-a gsit o
grmad de justificri i motive pentru ca s amni pe alt dat.
Amndoi urm situaia n care vrei s faci ceva i nu poi, din cauza fricii.E foarte napa i te simi
furios pe tine c nu poi trece peste blocajul sta.
mi amintesc de perioada mea sensibil, n care mi-era greu s merg i la coal, sau, mai ales, cnd era
vorba de a iei cu o tip de care-mi plcea. Vroiam s ies cu ea, mi fceam un plan, o ateptam s m
ntlnesc s pot vorbi, dar, cnd o vedeam mi apreau urmtoarele gnduri o las pe alt dat, acum sunt
ocupat sau nu cred c e momentul potrivit.
Dei TIAM c nu exist momentul potrivit sau momentul perfect.Aa c timpul a trecut ncetul cu
ncetul, iar n cele din urm am gsit o soluie.E vorba de ieirea treptat din zona de confort. Ca s
folosesc o alt terminologie, mai apropriat de cea oficial, e vorba de desensibilizare progresiv sau
expunere progresiv.
i nfruni teama puin cte puin, pas cu pas.
Hai s lum un exemplu, tot cel legat de invitarea unei fete n ora:
Dac i-e team s vorbeti cu ea direct, ncearc la telefon.
Dac i-e team s vorbeti cu ea la telefon, ncearc prin messenger.
Aa c o iei ncet, de la messenger, unde vorbeti cu ea pn simii c avei un anumit nivel de
familiaritate i v place s meninei discuia, apoi i propui o ieire undeva/cndva.Dac poi face asta
fr s ezii prea mult din cauza emoiilor, ncearc s o suni. Dac nu i-e team nici la telefon,
ncearc s o chemi atunci cnd te ntlneti cu ea.Bine Cristi, am mai ncercat s-mi nfrunt teama
treptat, dar nu a mers.Cel mai probabil, nu ai fost consecvent, ai fcut-o o dat, de dou ori i gata. Mai
bine faci cte un pas mic dar des, dect pai mari i rari.Dac i se pare PREA SIMPLU sau PREA
BANAL ca s funcioneze, ei bine, aceast expunere progresiv e o tehnic din paradigma cognitivcomportamental, care e teoria din psihologie cu cel mai mare numr de cazuri de reuite.
Cum aplici tehnica asta n orice fric?
Pas cu pas! De fiecare dat cnd ai o fric de ceva, faci un mic pas.
Dac i-e fric de nlime, azi te urici la etajul 1 la o cldire i te uii n jos. Rmi acolo i te uii
zilnic pn te simi confortabil la acea nlime. Dup ce te simi confortabil, te urci la urmtorul etaj i
tot aa.Ideea e s iei puin cte puin, s domoleti ncetul cu ncetul emoiile.S ajungi s nlocuieti
starea de tensiune cu una ct mai apropriat de starea de relaxare.i dai seama ce frumos ar fi, s devin
un automatism?S i nvingi teama n mod automat. S simi c i-e fric i abia dup ce ai trecut peste
moment, s i aduci aminte c i-era fric, s acionezi direct, fr s ezii?
Cu ct iei mai des din zona de confort, cu att acest comportament tinde s devin un obicei i s-l faci
cu ct mai puin efort.Aa c, iei ct mai des din zona de confort.

Un exerciiu pe care-l fac eu pentru a iei din zona de confort: ncerc s schimb zilnic traseul pe care-l
fac pn la facultate. Nu conteaz ct de mult. Azi poate merg pe o parte a strzii, mine pe alta. Azi pe
drumul principal, mine printre blocuri, etc. E o modalitate prin care zilnic fac ceva nou, orict de puin.
ine minte: pas cu pas, puin cte puin.
Cristi Pavel

Cum scapi de cea mai mare teroare mentala:


tehnici psihologice anti-frica
Bine ai revenit pe NLP Mania! Inainte sa iti spun despre frica, trebuie sa iti zic ca majoritatea articolelor
eu le scriu datorita emailurilor cu intrebari pe care le primesc. Articolul de azi e alcatuit din raspunsuri
pe care le-am dat la intrebari despre frica in ultima perioada. Am tot vazut ca se repeta intrebarile asa ca
am zis ca e mai bine sa postez despre frica ca sa iti fie mai simplu sa intelegi ce se intampla in mintea ta
cand iti e teama. Eu am fost expert in teama pentru ca am crescut cu o foarte slaba incredere in mine, iar
asta ma facea sa simt teama de aproape orice. Imi era teama pana si de cum o sa fie vremea maine. Dar
cel mai mult imi era teama de necunoscut. Cand eram adolescent am citit o carte care mi-a ramas si
acum una din cartile preferate. E vorba de Dune a lui Frank Herbert. Acolo am gasit pentru prima data o
metoda ca sa scap de frica. Era un fel de mantra care o tot repetai ca sa devii atent la tine si nu la cauza
fricii. De fapt aceea metoda mi-a deschis ochii. Acum imi dau seama ca nu era cea mai buna metoda
posibila pentru a scapa de frica, dar la ora respectiva nici macar nu stiam ce inseamna cuvantul
psihologie, asa ca ma foloseam de ce aveam. Dar de cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala,
am gasit multe metode ca sa scapi de frica si o parte dintre ele o sa ti le dau si tie azi.
Ce este frica si de unde provine . Cauza fricii este ascunsa undeva in mintea ta. Frica apare atunci cand
mintea incepe sa creeze scenarii negative. Atunci cand nu cunosc ce urmeaza am nevoie sa umplu
spatiul mental cu ceva si incep sa creez propriul scenariu. Daca scenariul este pozitiv, foarte bine. Dar
daca scenariul este negativ si anticipez ca o sa am de pierdut, atunci apare o emotie pe care o numesti
frica.
Exista 5 frici importante si puternice si o sa iti explic un pic despre fiecare:
- frica de anihilare, de disparitie, de moarte: Aceasta frica nu apare la persoanele care stiu sa isi
opreasca mintea si sa intre in stare de meditatie. Teama de anihilare si moarte apare atata timp cat omul
crede ca daca nu gandeste, este anulat. Aceasta teama este frecventa in societatea noastra pentru ca
filozofia de viata a noastra este bazata pe principiul Gandesc, deci exist! Daca ajung sa cred ca este
adevarat principiul gandesc, deci exist inseamna ca si opusul lui este la fel de adevarat nu gandesc,
nu exist. In subconstientul nostru s-au creat aceste legaturi si explicatii la care nici macar nu ne gandim
constient, rational. Asa ca apare aceasta teama de a sta in liniste, noi cu gandurile noastre si de a medita.
Culmea, chiar meditatia, oprirea gandurilor, este solutia pentru aceasta teama. Pentru ca atunci cand
ajungi sa iti opresti gandurile si inca observi ca existi, dar pe alt nivel, iti dispare teama ca tu esti limitat
la gandurile tale. In meditatie, observi foarte bine ca si dupa ce nu gandesti, tu inca existi, ba chiar te
simti mult mai viu si mai prezent.
- frica de mutilare: Aceasta frica de a pierde o parte a corpului, sau o functie a corpului poate sa duca la
teama de orice boala. Fobiile de animale, de inaltime, etc. pot sa fie provocate de aceasta frica profunda.
Eu am inca o usoara fobie de inaltimi si cand am analizat bine aceasta fobie mi-am dat seama ca imi era

teama ca nu cumva sa raman invalid daca cad de pe ceva inalt. Nu are legatura cu teama de moarte,
pentru ca nu am nici o teama in avion, ba chiar imi place la nebunie sa zbor si nici nu ma gandesc ca as
putea sa cad cu avionul. Daca as cadea cu avionul stiu ca as muri, dar nu de asta imi e teama ci imi e
teama daca as cadea de pe o scara inalta si mi-as rupe ceva. Cui ii e teama de zborul cu avionul se
confrunta cu teama de moarte si nu cu teama de mutilare. Rezolvarea acestei frici ti-o zic la final pentru
ca o sa dau o tehnica pentru toate tipurile de frica.
- frica de pierdere a libertatii/autonomiei: Aceasta frica are legatura cu nevoia ta de libertate. Daca
esti paralizat, inchis, legat, controlat te simti rau si tu stii asta. Asa ca simti teama de orice ar putea sa
conduca la o pierdere de libertate. In plan psihic aceasta este teama de spatii inchise, claustrofobia dar se
poate extinde si la relatii de cuplu. In cuplu unul din parteneri poate sa aiba teama ca celalalt il lipseste
de libertate, asa ca o sa fuga. Teama asta are legatura si cu faptul ca esti dependent de ceilalti, ca nu poti
sa te descurci singur, din punct de vedere fizic sau emotional. Oricare din aceste frici daca este
puternica, iti va dicta modul tau de gandire si de comportament in viata.
- frica de abandon/separare: Teama de abandon este de fapt data tot de lipsa de incredere in tine. Te
simti bun de a fi abandonat atunci cand nu crezi ca ai valoare suficient de mare in ochii unui om. Te
consideri neinsemnat, asa ca poate oricand sa te paraseasca pentru ca tu nu esti bun de nimic. Oamenii
care au scapat de teama de abandon sunt acei oameni care stiu ca au ceva suficient de valoros incat
nimeni nu vrea sa ii paraseasca. Cea mai proasta pedeapsa posibila data unui copil este sa ii spui nu te
mai iubesc. Copilul nu sta sa isi constientizeze propria valoare, propriul statut, asa ca el chiar se simte
lipsit de valoare cand parintele ii spune (chiar si in gluma) ca nu il mai iubeste.
Copilul considera ca nu are nimic valoros incat sa merite iubirea. Apoi creste si devine adult si incepe sa
ceara de la partenerii de cuplu tot timpul dovezi de iubire, ca sa simta si el ca conteaza, ca e valoros, ca
nu face degeaba umbra pamantului. Cu aceasta frica e un pic mai complicat pentru ca nu iti dai seama
exact ce anume provoaca frica. Apare o anxietate, o senzatie fizica de disconfort, dar parca nu are o
cauza clara. Asa ca pentru a lucra cu aceasta frica e nevoie sa iti analizezi bine modul in care te vezi tu
pe tine.
- frica de umilire.Aceasta e una din fricile ce le invatam de mici, cand ne e jena de ce am facut, cand
suntem dezaprobati. Nu are legatura cu teama de abandon, ci cu faptul ca ne simtim rau pentru o
greseala, dar stim ca putem sa o indreptam. E teama de rusine, teama ca esti prins facand ceva ce nu ai
voie sa faci. Cea mai buna metoda ca sa scapi de teama asta am gasit-o in cartea Cele patru legaminte
a lui Don Miguel Ruiz. Explica acolo ca cea mai buna metoda este sa te porti in asa fel incat niciodata sa
nu iti fie rusine de nimic din ceea ce faci sau gandesti. Ego-ul tau nu vrea sa fie umilit, asa ca daca ceva
te jigneste de fapt aduce atingere acestui ego. E ca si cand il ataca ceva. Frica de moarte are legatura cu
corpul fizic, frica de umilire e la polul opus si are legatura cu psihologia ta.
Cum scapi de frica: 2 reguli .Cel mai important este sa intelegi cum functioneaza emotia pe care o
numesti frica. De fapt sa intelegi cum functioneaza emotiile in general. Am tot citit despre frica si cand
gaseam cate ceva super util imi notam. Asa am ajuns sa scot in evidenta niste reguli care te ajuta sa scapi
rapid de orice frica.
Regula 1: atunci cand te concentrezi pe o emotie, ea se amplifica (efectul de lupa sau microscop) Cum
te ajuta aceasta regula? Pai daca intelegi ca in mintea ta nu pot coexista doua emotii in acelasi timp, poti
sa previi existenta fricii. Frica ta apare pentru ca te gandesti la ceva anume, de obicei iti faci un scenariu
despre cat de rau o sa fie in viitorul apropiat sau indepartat. Frica e decisa nu de situatia din viata ta ci de
scenariul din mintea ta. Scenariile din mintea noastra se hranesc din atentia noastra. Daca ii dai atentie
unui gand, el creste si prea controlul asupra mintii tale. Cu cat esti mai concentrat pe o idee, pe un gand,
pe un scenariu, acel scenariu devine singurul care are loc in mintea ta. Cand vrei sa schimbi scenariul si

nu poti, esti pe pilot automat. Adica ti-a devenit automatism mental. E ca si cand mintea ta a devenit
obisnuita asa de mult sa gandeasca acele imagini, cuvinte, idei incat nu mai poate sa se desprinda de ele.
Ce ai de facut in situatia asta este sa iti umpli mintea cu alt scenariu. La inceput o sa fie ca si cand ai o
galeata plina cu apa. Daca torni acolo alta apa, o sa dea pe dinafara. O sa apara o tensiune cand incerci
sa aduci alt scenariu in mintea ta, dar nu conteaza. Macar acum stii ca e normal. La inceput orice
scenariu din mintea ta este adus la vointa, va trebui sa faci constient. Sa iti aduci prin vointa si
imaginatie in minte ganduri pozitive, frumoase, lucruri care te relaxeaza si te fac sa te simti bine.
Normal ca e greu la inceput, pentru ca deja mintea e plina, galeata ta e plina. Acum daca aduci ceva in
plus, mintea se revolta. Dar daca continui sa aduci apa curata, apa murdara din galeata devine din ce in
ce mai diluata, pana cand nu mai ramane nimic murdar. Atunci deja ai mintea plina de un scenariu ales
de tine, unul pozitiv, care iti va da emotii pozitive. Iar frica nu mai scenarii care sa o sustina, asa ca
dispare.
Regula 2: mintea si corpul sunt interdependente.Cand in minte apare frica, atunci apare si o secretie de
hormoni si substante chimice care produc modificari in corp:
-

iti contracta muschii sau ii relaxeaza prea tare


iti dilata pupilele (ca sa vezi mai bine)
iti creste presiunea sangelui si pulsul
apare transpiratia intensa

Cand in minte apare un anume gand (de frica), corpul reactioneaza. Dar si cand corpul reactioneaza, in
minte apar anumite ganduri. Este un sistem interconectat. Corpul schimba mintea, iar mintea schimba
corpul. Asta e perfect. Pentru ca daca vreau sa scap de frica e suficient sa tin bine minte cum e corpul
meu cand sunt super relaxat. Metoda dupa care m-am folosit de aceasta regula e simpla si ti-o descriu
mai jos:
1) observa-ti corpul intr-un moment de completa relaxare. Observa cum ai muschii de relaxati,
observa respiratia, observa cum te misti, cum stai, etc.
2) cand esti intr-o situatie care iti provoaca teama, pur si simplu aminteste-ti si ia exact pozitia
corpului, ritmul respiratiei, viteza de miscare, tensiunea din muschi, etc. de la momentul de
relaxare

Stiu din experienta ca la inceput pare si absurd si imposibil. Dar dupa ce faci de 3-4 ori, o sa vezi ce
simplu iti este. Eu la inceput am facut tehnica asta cam sceptic. Dar mi-am dat seama ca functioneaza. Iti
explic cum functioneaza. Cand esti intr-o situatie de teama, mintea ii spune corpului cum sa stea cand e
pericol, cum sa respire, cum sa tensioneze muschii, etc. Daca tu vii constient si iti relaxezi corpul,
incetinesti respiratia, iti schimbi pozitia corpului, atunci mintea primeste doua mesaje contradictorii:
1) un mesaj de la situatia in care te aflii si care zice Pericol si mintea creaza frica
2) un alt mesaj opus, de la corpul tau relaxat, care ii spune mintii Calm si mintea creaza relaxare

Fiind doua mesaje opuse, ele se anuleaza reciproc. Daca exersezi de cateva ori, o sa vezi ce rapid are loc
aceasta anulare a emotiilor de teama.

Metoda psihologica usoara pentru a scapa de teama


Iti dau mai jos si o metoda strict psihologica pentru a scapa rapid de o situatie de care iti este teama. Ai
grija, dupa ce faci aceasta metoda, o sa simti ca se schimba multe lucruri pe care pana acum nu puteai sa
le faci. Dupa ce dispare teama, de fapt dispar multe din obstacolele care te-au tinut pe loc. Citeste si
aplica aceasta metoda si apoi sa imi spui cum a fost!
Exercitiu pentru eliminarea fricii
1) am gasit in amintirile locul in care ma simt cel mai in siguranta. Pur si simplu e o convingere de-a
mea ca acolo nu mi se poate intampla nimic negativ.
2) apoi, cu ochii inchisi m-am vazut in acel loc si am stat asa pana cand am simtit ca incepe iar starea de
calm si siguranta maxima.
3) apoi mi-am imaginat ca tot acel spatiu de siguranta se contracta si se micsoreaza in jurul meu pana
cand devine cat un punct in inima mea dar eu simt in continuare in corp aceea senzatie de siguranta si
confort.
4) cu aceeasta stare de siguranta si confort in minte, am inceput sa imi imaginez acum ca sunt in situatia
care imi dadea teama. Dar de data asta in mine era si toata puterea emotionala pozitiva data de siguranta
si confort. Te rog sa imi spui intr-un comentariu, cum ai fost influentat de frica pana acum. Te-a oprit
frica sa faci ceva ce ti-ai dorit? Care e raul cel mai mare pe care crezi tu ca il poate provoca frica in viata
ta?
P.S. O sa tratez in viitor si alte frici care le-am intalnit la mine sau la alti oameni. Daca vrei sa discutam
despre ceva anume, poti sa imi lasi scris in comentariu.
Una din greelile des ntlnite pe drumul dezvoltrii personale este s te chinui s adopi noi obiceiuri i
s-i schimbi exteriorul peste noapte. S te orientezi spre Cum s ai succes n zece zile, s slbeti n opt
i s ai bani i fericire n ase pai rapizi.Nu numai c toate astea nu au loc peste noapte, dar astfel, eti
prea ataat de un rezultat final, fr s fii dispus s plteti preul din prezent.i cea mai sigur metod
pentru a da gre este s forezi schimbarea. De exemplu, i-ai propus s fii disciplinat, i-ai scris n
agend tot ce ai de fcut pe zile, ore, chiar i minute, iar gndurile tale ncep cu TREBUIE s fac
asta.Acest gnd i cuvnt, trebuie s, i pune n alert subcontientul pentru a cuta modaliti de a
scpa de respectiva sarcin. Cnd spui Trebuie s citesc zilnic 30 de pagini, subcontientul tu traduce
asta n Trebuie, dar eu a prefera s nu o fac. Aa c va cuta toate modalitile de a te salva. i vei fi
brusc obosit i nevoit s dormi de amiaz, apoi vei amna i vei gsi o grmad de alte lucruri pe care s le
faci n schimbul a ceea ce i-ai propus. Mai ales dac acel trebuie, nu-i aduce niciun beneficiu imediat.

Despre frica de succes si cum sa treci de ea


Ai muncit din greu, ai fost constant, ti-ai facut treaba. Ai ajuns pana in punctul in care mai trebuie sa faci
un singur pas, ultimul si sa culegi roadele. Acela este momentul in care renunti la tot ce ai construit, te
intorci si pleci, preferand esecul.Suna cunoscut?Daca facem o paralela cu fotbalul, este momentul cand un
atacant dribleaza 3-4 fundasi in lant, face o faza care ridica in picioare tot stadionul, ramane singur cu
portarul, reuseste sa il ocoleasca ajunge in fata portii si aici intarzie pana in clipa cand cineva revine
si ii fura mingea.Sau ca echipa care joaca intr-o cupa, pleaca cu sansa a 2-a si ajunge in finala dupa ce a

maturat cu toate echipele din cale. Iar in finala toti jucatorii devin timorati si pierd fara drept de apel, fiind
la un pas sa obtina rezultatul vietii lor.Mintea omului este atat de complexa cand vine vorba de rezultate,
incat este nevoie toata viata sa iti rescrii mentalitatea, sa iti regandesti strategiile, sa intelegi OBIECTIV
care sunt cauzele esecurilor tale.
Sunt trei blocaje mari pe care le are lumea cand vine vorba de actiune:
1) blocajul de inceput (primul sau primii pasi, cand trebuie sa te urnesti)
2) blocajul de constanta (cand clachezi la partea de consistenta si rutina)
3) blocajul de la final (sau teama de succes)

Atentie!
Teama de esec este total diferita de teama de succes.Teama de esec este cea care iti ofera neincrederea
cand vine vorba de actiune si rezultate pe care le-ai putea avea. Teama de esec nu te lasa sa incepi sau sa
faci treaba cum trebuie, pentru ca tu nu crezi ca esti in stare sa o faci si stii inauntrul tau ca ai sanse mari
sa o dai in bara. Moment in care preferi sa nu mai faci nimic, ca sa nu muncesti pentru un esec.
Teama de succes este mult mai perfida. In momentul in care esti aproape sa reusesti (succesul de multe ori
apare ca o finalitate), emotia creste foarte mult. Atat de mult incat o percepi ca pe o anxietate, cateodata la
cote apropiate de atacul de panica. O emotie pozitiva atat de puternica incat devine negativa prin valorile
ei.Excitatia pe care o simti cand mai ai doar un pas de facut si sa culegi roadele sunt aproape la aceleasi
valori perceptuale ca o trauma. E o lume noua, totul se schimba. Creierul se blocheaza in momentul ala si
te intorci de unde ai plecat, infrant dar in zona de confort, decat victorios, dar intr-o lume mult prea agitata
si o realitate pe care nu o intelegi.
Este momentul cand, desi ai castigat o batalie in proportie de 99%, preferi statutul de invins.
Mintea umana este atat de complexa in prostia ei, cateodata ma sperie
La cursul MIB am spus oamenilor o convingere de-a mea, ca probabil ma pornesc mai greu in anumite
actiuni, dar ca eu MEREU termin cursa si ca pe ultima suta de metri dau tot ce am mai bun. Nu imi place
sa deschid paranteze (metaforic vorbind) si sa nu le inchid.Nu am fost insa mereu asa.In retrospectiva,
dincolo de toata teoria, exista o persoana care cu adevarat m-a invatat ca ultimii pasi trebuie concentrare
maxima. Fosta mea sefa pe programe de finantare, Irinel Tudorache, nu concepea sa nu termine cursa.
Cum lucram pe proiecte de finantare, termenul limita era cea mai mare provocare pentru noi.Pe atunci
dadeam tot ce puteam la inceput si pe parcurs, dar pe masura ce trecea timpul eram din ce in ce mai
inclinat sa renunt. Iar ea, pe masura ce trecea timpul, era din ce in ce mai hotarata, din ce in ce mai
concentrata.Cand am facut proiectul pentru Vidra, probabil provocarea cea mai mare pe care am acceptato, aveam munca de 2-3 luni de facut in mai putin de o saptamana. Din punctul in care am spus da nu am
mai dormit O saptamana cu zeci de cafele baute, la final m-a gasit in mijlocul primariei, dand indicatii,
verificand mailuri, aranjand materialele, facand dosarelePe masura ce trecea timpul deveneam mai
concentrat, desi oboseala trebuia sa produca efectul invers. Am aruncat toate materialele in masina, am
condus prin Bucuresti ca nebunii, am depus proiectul si apoi am simtit oboseala. Nu ma mai puteam tine
pe picioare, dar imi facusem treaba.
Mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia, intrasem intr-o rutina aparenta. Deja ma angajasem in alta parte si
lucram la trei proiecte de finantare pentru studenti, pentru mine si inca doi prieteni. Deja eram in zona de
confort, Irinel nu mai era langa mine sa ma biciune pe final.. si eram in intarziere. A fost un moment

crucial atunci. Mai era o zi pana la depunere, proiectele mi-ar fi adus mie o proprie afacere. Erau facute in
proportie de 80%.Cumva a ajuns la urechile lui Irinel ca nu vreau sa le mai depun si am primit un telefon
pe care il tin minte si acum:
Cu asta ai ramas de la mine? Cum sa renunti? Ai facut doua treimi din treaba si tu vrei sa renunti? Baga-ti
mintile in cap, nu dormi la noapte, termina proiectele si depune-le, altfel nu mai ai ce discuta cu mine.

Cumva mentalitatea pe care o avusesem o pierdusem in momentul in care plecasem de la ea. Putea sa nu
imi mai zica nimic, putea sa taca din gura si sa isi vada de treaba.Am luat toate proiectele, le-am pus pe
masa si mi-am facut planul ca sa le termin. Le-am depus si le-am castigat pe toate trei, desi bataia pe
locuri era undeva la 1 din 4.La jumatate de an din acel punct eram deja pe propria firma si munceam
pentru mine. Chiar si acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi renuntat sa le mai depun. Am avut
noroc de oameni cu calitati in jurul meu, care sa ma ajute sa imi formez o mentalitate corecta.Acei ultimii
metri pot insemna schimbarea. Doar ca schimbarea pentru multi inseamna anxietate, trauma. Declarativ
individul cu frica de succes declara ca vrea schimbarea si rezultatele, insa la final prefera sa se intoarca la
realitatea pe care o cunoaste, decat sa inteleaga o noua realitate, in care el este altcineva.
Cateva directii, in cazul in care te-ai regasit si ratezi cu poarta goala, desi ai driblat tot terenul:
1 Viata este un maraton, nu un sprint (ca si orice proiect de altfel). La inceput iti dozezi efortul, dar ca
in orice maraton, ultimii metri ii alergi la viteza maxima si cu concentrare maxima. Nu mai exista
oboseala in cazul asta.
2 Finalul este dincolo de linia de sosire! Fac paralela cu fotbalul, pentru ca s-au facut studii intregi pe
comportamentul atacantilor care rateaza inexplicabil. Cei care pareau cinici in fata portii erau cei care
incheiau faza in mintea lor cu celebrarea de dupa gol, nu cu golul in sine. Cei care ratau aveau ca finalitate
perceputa poarta goala Cei care nu ratau, aveau ca finalitate perceputa bucuria de dupa gol.Atletii care
castiga cursele alearga si dupa ce trec de linia de sosire. Cei care pierd incetinesc pe final si isi simt pasii
din ce in ce mai grei.
3 Este mai important sa termini ce ai inceput decat rezultatul in sine.Pe termen scurt poate parea o
prostie. Cum adica sa fie mai important sa termin, chit ca termin prost si nu am rezultatele pe care le
vreau. Ei bine pe termen lung o sa ai numai de castigat, pentru ca multe din rezultate nu ai cum sa le
percepi la inceput.Orice ai credere despre ceea ce se intampla dupa linia de sosire, treci de ea! Pe urma o
sa vezi exact ce se intampla, tragi linie si inveti. Daca nu termini, risti sa nu inveti nimic.
4 Competitia este buna daca o intelegi corect!Una dintre cele mai bune lectii pe care le-am invatat
despre competii, le-am invatat de la asociatul meu, Pera.Eram o fire extrem de competitiva, dar in sensul
rau. Ma suparam daca pierdeam concursul iar in timpul competitiei in sine ma concentram mai mult pe
piedicile pe care sa le pun competitorilor, decat pe ce fac eu.Pera a fost primul om pe care l-am vazut,
competitiv, dar care isi ajuta competitorii cu tot ce poate. Competitia este buna doar in situatia in care este
cu tine insuti si cu limitele din capul tau. Cand vine cineva din exterior, trebuie ajutat sa obtina rezultate
mai mari decat tine, tocmai in ideea in care si perceptia ta despre rezultate se schimba.In echipa noastra
avem rezultate si recorduri. Doar ca ele sunt privite ca limite personale care trebuie depasite. Ne ajutam
reciproc pe cat posibil, ca fiecare sa depaseasca recordul anterior.Competitia pe intelesul vechi insemna sa
infrangi competitorul cu orice pret.Competitia pe intelesul nou inseamna sa iti ajuti competitorul cu orice
pret, ca sa poti si tu sa dai ce ai mai bun din tine. Un rezultat al unui competitor iti aduce si tie o intelegere
mai buna a fenomenului si rezultate personale mai bune.

5 Cauta schimbarea in orice clipa! Schimbarea e buna!Frica de succes este frica de schimbare,
indiferent ca este schimbare in bine.Cauta rezultate mai bune in orice domeniu al vietii, cauta sa simti ca
meriti tot ce iti vine si ca tu esti 100% responsabil pentru rezultatele tale.
6 Pune-ti obiective indraznete!Daca te obisnuiesti cu obiective mici, pe care oricum le poti atinge,
cand va veni o provocare cu adevarat mare, nu vei sti cum sa te comporti. Cauta sa dai ce ai mai bun din
tine si viseaza departe. Nu iti pune obiective mediocre! Lumea e a visatorilor, nu a celor care isi propun
lucruri perfect realizabile.
7 Du o viata echilibrata!Cauta sa obtii un echilibru pe cele 4 laturi emotional, fizic, profesional si
spiritual.Lipsa echilibrului se vede in deciziile pe care le iei in conditii de stres perceput, cand ai de ales
daca te intorci cu spatele sau mai faci doar un pas.
8 Ramai pozitiv.Invata sa mergi pana la capat cand esti pe ultima suta de metri cu convingerea ca orice
s-ar intampla, sigur o sa gasesti o cale sa faci fata. Este mai important sa termini si sa vezi ce este dincolo
de linia de sosire, decat sa te intorci de unde ai plecat si sa o iei de la capat!Exista o lectie in orice faci in
viata asta.
9 Exista ceva mai mare decat tine si ceea ce faci acum .Este, la nivel basic, o lectie de spiritualitate.
Luptele marunte sunt pentru noi, oamenii, pietre de moara care ne duc spre adancuri. Daca gasim un
laitmotiv al vietii si intelegem ca nu insemnam nici cat negru sub unghie intr-un tablou al universului si al
istoriei omenirii, percepem in altfel frica de succes care ne intoarce intr-o realitate si mai marunta decat
cea din fata noastra.Esti parte din ceva mai mare, tu esti doar o unealta a scopului tau.

6 temeri din viata fiecaruia


Exista momente in care ne intrebam ce ne impiedica sa mergem mai departe. Exista momente in care
desi cunoastem pasii pe care ii avem de facut pentru a ne asigura succesul in drumul nostru de
dezvoltare personala, alegem sa ne oprim. Exista intr-adevar momente in care frica isi spune povestea,
iar noi o credem in totalitate si ne purtam ca atare.
In articolul de mai jos sunt prezentate 6 temeri care pun stapanire pe emotiile noastre si ne indeamna sa
jucam roluri in care nici noi nu ne regasim.
1. Experimentarea
O stare emotionala echilibrata cere o anumita deschidere si dorinta de a imbratisa varietatea si
intensitatea experinetelor noastre. Simplul fapt ca detinem un corp, o minte si faptul ca traim in aceasta
lume ne pune in circumstanta de a interactiona cu alti oameni, lucruri, evenimente. Suntem construiti in
asa fel incat sa detinem un rapsuns fizic si emotional la ceea ce se intampla.
Totusi, ne temem adesea ca putina adrenalina sau experimentarea furiei, fricii, bucuriei, veseliei,
incantarii sau mandriei ne pot scoate din zona de confort cu care ne-am obisnuit deja, din taramul
previzibilitatii unde suntem in siguranta. Ne temem de anumite senzatii si emotii deoarece ne imaginam
ca ne vom pierde simtul controlului sau ca vom fi epuizati de acestea. Atat din punct de vedere fizic, cat
si emotional, ne-am obisnuit cu anumite restrictii, insa uitam ca in spatele acestora se ascunde o mare
nesiguranta.

Acest comportament poate fi baza unei copilarii in care deschiderea si dorinta de a experimenta se
terminau cu pedeapsa. Putem duce aceasta amintire inconstienta pana la varsta maturitatii, avand vaga
credinta ca deschiderea catre noi experiente va avea drept rezultat pedeapsa sau umilirea. De asemenea,
chiar daca in copilaria noastra nu ne-am confruntat cu asemenea restrictii, fiecare detine anumite frici la
un nivel mai mic sau mai mare. Poate ca teama noastra de a experimenta accentueaza alte temeri
fundamentale, care sunt simple forme de experienta. Din cauza acestei frici, evitam sa interactionam cu
anumite realitati si ne constrangem din punct de vedere emotional, fizic, mental si chiar spiritual.
2. Singuratatea
Ne este teama sa fim singuri. Sa stam singuri intr-o camera pentru o perioada mai lunga de timp, fara
televizor, radio, oameni sau chiar o carte ne poate provoca anxietate. Atunci cand suntem doar cu noi
insine, suntem predispusi catre a ne conecta la profunzimile noastre interioare, incluzand acele parti pe
care le neglijam sau pe care preferam sa le pastram in umbra. Fiind in mod constant printre ceilalti ne
permite sa ramanem distrasi de constientizarea trairilor mai profunde. Atata timp cat nu interactionam in
mod direct cu aceasta teama, ramanem intr-o stare constanta de evitare a propriei fiinte. Poate ca nu vom
fi constienti de aceasta, insa vom actiona mereu de parca ar trebui sa stam cu un pas inainte de noi
insine. Putem parea fericiti si sociabili la suprafata, dar in interior situatia sa fie cu totul alta.
3. Intimitatea
A fi om implica provocarea paradoxala de a fi capabili sa imbratisam atat solitudinea, cat si intimitatea.
Asa cum putem fi ingroziti sa tamanem singuri, la fel de bine ne poate speria conexiunea fizica sau
emotionala cu o alta persoana. Ne este teama ca prin impartasirea celor mai intime ganduri si emotii ne
face vulnerabili in ochii celorlalti, ale caror intentii nu le vom cunoaste niciodata. Putem fi tradati,
abandonati, raniti,judecati, dominati, constransi sau impovarati. De asemenea, deschiderea noastra catre
ceilalti ne face vulnerabili la durerea si suferinta lor, avand responsabilitatea de a ne pasa de eu. Desi
multi dintre noi ne gandim ca ar fi mai bine sa nu riscam, o stare emotionala sanatoasa implica atat
curajul, cat si abilitatea de a fi intimi cu ceilalti.
4. Responsabilitatea
Din punct de vedere psihologic, este indicat sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul si
consecintele noastre. Este mult mai usor sa intram in rolul de victima si sa dam vina pe circumstante sau
pe alti oameni pentru suferinta pe care o traim noi. Asumarea resonsabilitatii implica recunoasterea
felului in care ne-am creat vietile si aseaza povara faptelor noastre pe umerii nostri. Ceea ce este
ingrozitor. Dar daca vrem o viata mai buna, atunci trebuie sa ne gandim cum va arata aceasta si sa
actionam in acea directie. De asemenea, responsabilitatea cere sa recunoastem impactul pe care noi il
avem asupra celorlalti sau macar incercarea de a nu le cauza probleme prin intermediul acestuia.
O data cu responsabilitatea, putem vorbi si de un anumit grad de autonomie. Atunci cand suntem copii,
suntem dependenti de familia noastra, insain timp invatam sa avem incredere in noi. Invatam cum sa ne
satisfacem propriile nevoi, sa ne recunoastem sentimentele si gandurile si sa toleream un simt al
separarii de ceilalti. Totusi, ideea de a ne asuma responsabilitatea poate provoca anxietate si teroare in
randul unora dintre noi. Fara a avea curajul de a ne asuma responsabilitatea, nu vom fi capabili decat sa
ramanem intr-o stare de dependenta fata de ceilalti.
Fara aceasta autonomie, vom evita ocaziile in care sa ne exprimam pe noi insine in fata celuilalt, ceea ce
ne va cauza disconfort si poate chiar abandonare si dezaprobare din partea lor la un anumit moment.
Frica de responsabilitate este asociata cu frica de singuratate, prima referindu-se mai mult la relatia
noastra cu ceilalti, in timp ce ultima pune accentul pe relatia cu noi insine.

5. Pierderea identitatii
O stare debine poate fi cu adevarat atinsa abia in momentul in care suntem pregatiti sa ne eliberam de
obiceiuri si identificari vechi si daunatoare pentru a face loc noului in viata noastra. Poate parea ca o
tranzitie terifianta pentru multi dintre noi. Ne este teama de pierderea identitatii asa cum ne este teama
de propria moarte pentru ca, de fapt, aceasta este o forma de a muri. Preferam sa credem ceva concret
despre noi decat sa ne lasam pe mana incertitudinii. Ne putem imagina ca obtinerea unei stari de bine ne
va stabili un simt al sinelui destul de clar si solid.
Ca atunci vom sti cu siguranta cine suntem si ca acest lcuru nu se va schimba niciodata. Aceasta credinta
nu este altceva decat un loc in care egoul sa se simta ca la el acasa. Chiar daca vom experimenta diferite
perioade in care ne simtim mai stabili emotional, in final dezvoltarea noastra consta in depasirea
anumitor stadii transpersonale, in nasterea si moartea noastra continua pana ce transcedem notiunea de
identitatea separata de celelalte.
6. Excelenta
Dintotdeauna ne-am dorit sa ne autodepasim. Reusim sa facem acest lucru prin incercarea de a ne
descoperi darurile, talentele si potentialul, dezvoltandu-le si oferindu-le lumii. Dar uneori intampinam
doua mari riscuri atunci cand dorim sa facem acest lucru: fie esuam, fie reusim. Daca esuam, ne putem
simti umiliti sau rusinati in fata celorlalti, cat si limitati in fata noastra. Daca reusim, ne vor napadi alte
asteptari si vom incerca sa crestem standardele dupa care traim. Un angajament in fata excelentei nu este
indeplinit de o singura reusita, ci presupune un effort constant. Ceea ce este infricosator.
Astfel, frica noastra ne spune ca e mai bine sa stam deoparte si sa evitam presiunea care este pusa de
acele asteptari asupra noastra, presiune care ne va impune o disciplina si ne va indeparta de confortul
imediat. Un angajament in fata excelentei ne permite continuu sa crestem, ceea ce in mod garantat va
aduce cu sine frustrari si disconfort.
Va inspaimanta ideea de a calatori cu avionul'?
- Va este frica de batranete?
- Sau de saracie?
- Sau de boli?
- Sau de somaj?
- Va este teama sa luati decizii?
- Sa va aparati drepturile?
- Aveti alte spaime specifice?
- Sau le aveti pe toate?
Dar ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa
scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?
Am scris cu ceva timp in urma in paginile acestei reviste ca in drumul spre succes intalnim de fapt
numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la
treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor
noastre de succes. Va propun sa incercam a cunoaste ceva in plus despre acest inamic, pentru a vedea
daca nu este cumva posibil sa-i anihilam.
Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul
de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie
precisa, (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu

precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.


In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei "paliere" ale fricii.
La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public,
frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt
de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda
varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva "categorii" mai importante.
Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin
legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel "locuiesc' printre altele: frica refuzului, falimentului,
dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu
care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta
sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade
lungi din viata.
Varful piramidei" fricii, frica de nivelul III" este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica
angoasa: teama ca nu vom reusi - frica de esec, de a nu face fata.
Sunteti surprinsi? Reflectati cu atentie si o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla convingerea
ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.
Cu alte cuvinte, frica nu exista in sine" ci numai in legatura cu o anumita situatie. In plus, nu se
raporteaza la momentul prezent ci numai la viitor (viitor in sens de 10 minute sau de 10 ani, nu
conteaza). Cand ceva de care ne era teama se intampla intr-adevar noi nu ne mai luptam cu teama ci
chiar cu problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceea ce este cu totul altceva.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor,
imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi
capabili sa facem fata.
Sa intram putin in amanunte:
- frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in
stare sa infrunt situatia;
- frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;
- frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.
Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica?
Raspunsul este evident: de nimic.
Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o
anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. Sa incercam in continuare sa
descoperim si alte laturi ale acestui adevar.
In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un
sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna.
Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in
ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:
Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care
deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la moarte" intelectuala si spirituala.
Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam

un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv
devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea.
Aceasta ne conduce catre un al doilea principiu.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem
asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul, v-ar putea confirma faptul ca
s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.
Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu.
A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin inspaimantator decat a trai cu o frica
ascunsa care ne poate dinamita" increderea in propriile noastre forte. Cu cat limitam mai mult existenta
noastra pentru a evita temerile" cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. Este vorba de
exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip.
Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui
stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care I-ar pretinde actiunea concreta...
Concluzie
Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los
Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt
condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati
pe care "inainte" nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto, etc.
Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu
gandul acesta), suntem condamnati la moarte". Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul
ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o
viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei
muri"
Ce am vrut sa spun de fapt in aceste randuri? Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne
determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor
intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si
consumandu-ne inutil energia intr-o lupta cu fantasmele".
Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne
va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.
Un vechi proverb spune: Nu-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure!" Cred ca aceste cuvinte pot
fi interpretate si altfel decat intr-o cheie fatalista.
Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi
conserv" frica?
Raspunsul ii puteti afla ACTIONAND!

Cum s treci peste anxietate n 5 pai

Exist falsa impresie c starea de anxietate este (ca) o boal c ea apare cnd vrea. Dar de
fapt un om intr ntr-o stare de anxietate cnd are anumite gnduri sau cnd este pus n
anumite situaii, nicidecum pur i simplu aleatoriu.
Pe scurt: atunci cnd un om este pus ntr-o anumit situaie care-l poate speria (trebuie s
vorbeasc n public), el primete o doz de adrenalin menit s-l ajute. Dac omul se
sperie de efectele adrenalinei n loc s mearg mai departe cu aciunea pe care trebuie s-o
fac (se sperie de faptul c-i bate inima mai des i mai puternic, se sperie de faptul c tremur
etc.), el poate intra ntr-o stare de panic iar asta o s-i dea impresia c nu mai poate
respira.
i, iat, aa se ajunge la o stare extrem de anxietate. Pornind doar de la nite gnduri i lips
de experien.
Exist mai multe lucruri pe care le putem face pentru a nu intra ntr-o stare de anxietate sau
pentru a iei dintr-o asemenea stare:
1. n primul rnd trebuie s identifici factorii ce te duc la anxietate.
Vorbitul n public e un factor? Vorbitul cu persoane noi? Vorbitul cu efi sau cu persoane
autoritare?
Cnd eram mic simeam c nu pot s vorbesc cu profesorii cci mi se blocau cuvintele n gt.
Ulterior am pit asta cu poliitii. Am nvat mai apoi cum s trec peste aceste situaii.
2. O metod simpl de a trece peste aceste cuvinte blocate n gt este exerciiul.
Mi-a venit greu s vorbesc cu profesorii dar fcnd-o n repetate rnduri mi-am dat seama c
nu pesc nimic ru dac m exprim. Mi-a venit greu s vorbesc cu poliitii sau cu diveri efi
din nou, simplul fapt c am vorbit cu astfel de persoane de mai multe ori m-a fcut s pot s
o fac tot mai bine.
Despre vorbitul n public am o istorie ntreag. Am ajuns s pot s vorbesc foarte bine n
public tocmai pentru c undeva prin liceu am fost nevoit s in nite prezentri i m-am fcut
de rs n nenumrate rnduri. M blocam pur i simplu. Au trecut ani ca s pot s nu mai simt
anxietatea. Au trecut ani pn cnd nu m-am mai blocat n faa publicului, pn cnd nu mi-au
mai transpirat palmele etc.
Anxietatea, de multe ori, vine din fric. Iar cea mai sntoas metod de a scpa de o fric
este s o nfruni. Cu ct mai des, cu att mai bine.
Deci: identific ce-i d o stare de anxietate i apoi pune-te, ntr-un mod voit, n acele situaii.
3. ncearc s te controlezi observ dialogul interior i controleaz-i gndurile.
Gndurile noastre duc la aciuni. Dac putem modifica rdcina unor aciuni nedorite, totul sar rezolva mai uor.
n loc de gnduri legate de eec, ar fi o idee bun s avem gnduri legate de succes.

n loc de: Sper s nu m fac de rs. este mult mai bine s gndesc: Sper s fiu foarte
aplaudat.
Gndurile pot fi luate ca un joc. La nceput e puin mai greu s-i modifici gndurile, dar cu
timpul devine banal.
Ideea este s nu te concentrezi pe ceea ce te-ar putea face s clachezi, ci pe ceea ce te-ar
putea ajuta.
ine minte c toat anxietatea ta pornete de la gndurile tale, nu vine de la sine.
Mai multe despre puterea gndurilor noastre am scris aici.
4. Imagineaz-i diverse scenarii i pune pe hrtie modul n care ai vrea s reacionezi.
F-i un fel de mic manifest despre cum vrei s fii atunci cnd eti pus sau te pui n anumite
situaii.
Pregtete-te mental pentru acele momente.
A fost dovedit c sportivii se pot antrena chiar i atunci cnd doar privesc ali sportivi
antrenndu-se. Se pregtesc mental.
Asta putem face i noi cnd tim c urmeaz s trecem prin anumite momente.
Mine in o prezentare. Cum vreau s fiu? Vreau s stau cu spatele drept, s fiu amuzant (pot
chiar s m gndesc la cteva glume, fr s le notez, ci aa, ca exerciiu de imaginaie), s
nu las vocea jos (vreau s m aud toat sala) etc.
Pregtirea mental poate s par ridicol pentru cine n-a mai ncercat-o, dar este de foarte
mare ajutor de fapt. :)
5. Accept adrenalina ea este acolo ca s te ajute.
Corpul ti ofer adrenalin pentru a te ajuta, nu pentru a te pune n pericol.
Adrenalina este un hormon secretat n snge de glanda medulosuprarenal n cazuri de
stress. Ajuns n snge ea determin creterea frecvenei cardiace, a presiunii sanguine,
dilatarea bronhiilor i pregtirea organismului pentru o producere masiv de energie.
De adrenalin trebuie s ne bucurm i s ne folosim. Cnd o simim n corp, atunci trebie s
tragem mai tare ca niciodat, nicidecum s ne blocm.
Am avut momente de anxietate n via (i nc am chiar acum dou zile m-am certat cu un
ofer n trafic i cnd s-a dat jos din main i-am zis s stea cteva secunde cci nu pot s
vorbesc cuvintele mi se blocau n gt din cauza nervilor i a adrenalinei), dar nu cred c sunt
cel mai experimentat n acest domeniu.
Dac exist cineva care are alte sfaturi sau experiene cu anxietatea nu ezitai s lsai un
comentariu mai jos! :)

Sa cred in magie sau nu?


Posted by Cristi Pavel on February 26th 2013 @ 5:53 pm
Zilele trecute m plimbam cu o persoan drag mie. Eram dup o discuie emoional destul
de intens (cel puin pentru mine) i mi-a spus ceva ce mi-a rmas ntiprit n minte:
eu nu vreau s-mi explic lucrurile frumoase

M-am tot gndit la aceste cteva cuvinte pentru c eu vedeam opusul.Mi-am format un
defect s ntreb ca un copil de 3 ani de ce? de ce? de ce?Vreau s cunosc. Vreau s tiu
care e mecanismul din spatele lucrurilor, de ce se ntmpl aa i nu altfel, care e cauza i
care e efectul.ncerc s separ adevrul de poveste, chiar dac adevrul e relativ.De ce vreau
toate astea? Pentru c nelegerea unui sistem duce la capacitatea de control al acestuia, iar
controlul, duce la siguran.
Dac citeti pe scapdefric, presupun c te intereseaz sigurana.Dac ai ceva probleme cu
frica, fie c e vorba de: timiditate, teama de vorbit n public, teama de refuz, gnduri
chinuitoare, etc., i recomand s nu crezi prea tare n:
vise (cele pe care le ai noaptea, nu obiectivele pe termen lung) pentru c ele sunt doar nite
coninuturi amestecate de informaie i personal nu cunosc dovezi solide care s arate c ele
au un mesaj ascuns, nicidecum. Aa c dac ai visat c ai murit ntr-un accident de main,
nu nseamn c asta urmeaz s se ntmple ci doar c te-ai gndit la nite accidente n
ultima vreme. Aa c s nu-i pui singur nc un b n roat i s crezi c ce ai visat, trebuie
s se ntmple, sau c e un mesaj divin. Nu spun nici da, nici nu, spun doar c nu se tie;
aa c dect s-i chinui mintea cu o presupunere nefondat, mai bine nu te complica.
poveti c lucrurile sunt mai mult dect par. Poate sunt, poate nu, pn nu avem dovezi
solide, mai bine stm cumini i nu ne chinuim cu gnduri c ar putea exista spirite sau
destine prescrise. De ce? Tocmai pentru a preveni gndurile care s te sperie i care s te
blocheze.

Exist un mecanism de aprare psihologic, este numit intelectualizare.El const practic n


negarea prii emoionale a unei situaii foarte intense i punerea accentului pe partea
logic, raional, rece a evenimentului.S-a observat c sunt persoane care au boli terminale
iar din cauz c intelectualizeaz situaia i nu se pun s amplifice aspectul emoional, triesc
mai mult. Ei devin experi n boala pe care o au i o studiaz minuios. O privesc ct mai
obiectiv cu putin.Pn la urm i emoiile, nu sunt nimic altceva dect un amalgam de
gnduri, interpretri i modificri fiziologice (hormoni, neurotransmitori, ritm respirator,
cardiac, conductana electric a pielii, etc.)

Care e mesajul acestui articol pe care vreau s i-l transmit?Las misticul puin deoparte, mai
ales dac vezi c-i aduce multe gnduri chinuitoare. ncearc s gndeti puin critic i s
conteti tot ce aflii, chiar i articolul sta pe care-l citeti acum. ntreab-te de ce ar avea
dreptate sau de ce nu?
Nu spun c ele nu pot exista, spun doar c dac nu avem dovezi pentru o informaie, s nu o
lum ca adevrul absolut i s o privim critic.
De ce? Ca s nu ne crem singuri probleme care nu exist.Nu m nelege greit, e bine s
crezi n ceva, n Dumnezeu, de exemplu. Pentru c i d speran. ns recomand s nu
nutreti prea mult superstiiile ca s nu-i faci singur temeri i stres, fr rost.Eu aa am
scpat de problemele mari cu frica, atunci cnd am tiut c ceea ce se ntmpl cu mine sunt
doar nite procese fiziologice i doar nite gnduri, nimic mai mult.
Tu ce prere ai?
Cristi
(te invit s m conteti ca exerciiu de gndire critic)

3 lucruri care m-au ajutat sa scap de neincredere


si teama 1

Neincrederea in sine si teama sunt strans legate pentru ca la originea neincrederii in sine se afla teama.
Cand iti este teama de ceva real, care, de exemplu, iti pune viata in pericol este perfect normal. Insa, de
multe ori ne lasam cuprinsi de temeri irationale care ne impiedica sa ne atingem obiectivele si sa
actionam.
Si cu cat le alimentam mai mult, ele se transforma in griji si in stres si alimenteaza neinrederea in sine.
Ceea ce face diferenta este ce anume faci cu temerile tale si cu neincrederea in sine. Din tot ce am citit si
aplicat despre cum sa scapi de teama, am ales 3 metode care pentru mine au dat rezultate.

In chestionarele care le-am facut pe email, multi oameni mi-au spus ca neincrederea in sine este unul din
principalele motive pentru care nu isi ating obiectivele.Am fost antrenati de catre societate sa ne
rezolvam temerile si neincrederea in sine in cel mai rau mod posibil. Sa fugim de ele, in loc sa le
infruntam. Am fost invatati sa folosim neincrederea in sine ca o scuza pentru ca suntem prea fricosi sa
esuam.
Am scris un articol despre Sistemul de reuntare la scuze pe care il poti citi aici.
Oamenii nu au incredere in sine in fata unei situatii in doua cazuri:
-

cand au mai trecut prin asta si au avut parte de o experienta neplacuta

cand se confrunta cu o situatie noua si nu sunt siguri ca vor reusi

Problema nu e ca ne este frica si ca nu avem incredere ca vom reusi. Problema e cum folosim frica si
neincrederea in avantajul sau in dezavantajul nostru.
O folosim in dezavantajul nostru cand:
-

ne panicam

o folosim ca scuza ca sa nu actionam

O folosim in avantajul nostru cand:


-

nu o alimentam si o transformam in factor de actiune

Atunci cand ne este frica, avem doua reactii din care alegem: ori ne blocam ori actionam. Si atunci cand
actionam din frica, suntem mult mai motivati.

3 lucruri care m-au ajutat sa scap de neincredere si temeri si sa


actionez
1. Frica e doar in mintea mea
Creierul are rolul sa te apere, instinctual de supravietuire isi face bine treaba si de fiecare data cand vrem
sa facem ceva nou, mintea ne stransmite semnale de alarma.
Insa nu inseamna ca semnalele de alarma sunt adevarate. E ca si cum ai pune o tigara langa o alarma
pentru fum si in secunda urmatoare se declanseaza. De fapt, nu e nici un incendiu.90% din lucrurile de
care ne e frica nu se intampla niciodata.
De multe ori imi era frica sa fac ceva, credeam ca e foarte greu. Pana cand l-am facut si am vazut ca nu
era atat de greu pe cat credea si de fiecare data cand imi este frica sa fac ceva, fac o lista mentale cu
toate situatiile asemanatoare care mi-au dovedit ca frica este doar in mintea mea.
2. Metoda celui mai rau scenariu
O metoda buna da sa scapi de teama e metoda celui mai rau scenariu.

Care e cel mai rau scenariu posibil? Care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla? Ce ai face in
cazul in care s-ar intampal asta, ce solutii ai avea?
Cand planuiesti, iti dai seama ca totul va fi ok si ca de fapt, nu are de ce sa iti fie teama. E ca si cum ai
diseca problema pana cand ai vedea ca de fapt, nu este nimic acolo care sa te sperie si ca poti gasi o
rezolvare chiar si pentru cea mai mare frica a ta.
3. Recunoaste ca ti-e frica
De multe ori incercam sa ne mascam frica ca sa parem mai puternici, chiar si de noi insine. gasim tot
felu de scuze ca sa nu actionam cand de fapt suntem paralizati de frica.
Insa, a lasa frica sa te paralizeze nu e o solutie si cum primul pas spre vindecare e constientizarea si
recunoasterea, recunoaste-ti tie insuti ca ti-e frica, dar nu lasa asta sa te impiedice sa actionezi.
Vreau sa stiu despre tine. Lasa-mi mai jos un comentariu si spune-mi care e cea mai mare frica a ta si ce
anume te impiedica sa actionezi?
Pe curand,
Alexandra