Sunteți pe pagina 1din 5

Povestea lui Harap Alb Relatia dintre doua personaje

Povestea lui Harap Alb Relatia dintre doua personaje


Ion Creanga
Se stie ca, in textul epic personajele sunt purtatoare de semnificatie ale mesajului trasmis prin
discurs. Ele sunt rotitele care pun in miscare intregul mecanism al universului fictional. In basm,
personajele sunt puratatoarele unor valori simbolice: binele si raul, in diversele lor ipostaze.
Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga, protagonistul, Harap Alb, si Spanul sunt purtatoarele de
semnificatie ale mesajului transmis prin discurs.
In primul rand, textul lui Ion Creanga fructifica o tema specifica basmului popular, eterna lupta dintre
bine si rau, deznodamantul surprinzand triunful binelui. Privite sub acest aspect relatia dintre cele
doua personaje este una tipica intre protagonist, Harap Alb, ca reprezentant al binelui si
antagonistul, Spanul, ca reprezentant al raului. Dar, caracterul simbolic al naratiunii, ca trasatura
specifica basmului cult, dezvaluie o alta tema, cea a initierii. Din acest punct de vedere, Spanul este
un rau necesar, in absenta sa, initierea craisorului fiind imposibila.
In aceeasi ordine de idei, constructia celor doua personaje trebuie inteleasa in raport cu perspectiva
narativa adoptata. Astfel, naratorul omniscient si omniprezent ocupa o pozitie de extrateritorialitate in
raport cu universul fictional creat. Adopta o perspectiva narativa obiectiva, el nu intervine in destinul
personajelor sale, lasandu-le sa evolueze spre deznodaman, in functie de nazuite si slabiciuni. Insa,
pe parcursul discursului narativ, se pot observa interventii naratoriale, trasatura a oralitatii stilului. De
exemplu, la scena fantanii, naratorul surprinde slabiciunea protagonistului: Fiul cel mic al Craiului
ce era sa faca? Se potriveste Spanului si intra in fantana, ca, da, viata omului inainte de toate.
De asemenea, daca privim textul din perspectiva tematicii abordate, cea a luptei dintre bine si rau,
atunci putem identifica drept conflict principal cel exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca
abordam textul din perspectiva temei initierii, atunci putem identifica si un conflic interior. O lupta a
sinelui su sinele, intre cele doua ipostaze ale protagonistului, cea de neinitiat si statutul de initiat la
care aspira.
Nu in ultimul rand, mijloacele de caracterizare utilizate in constructia celor doua personaje sunt cele
consacrate: caracterizarea directa (realizata de narator sau de celelalte personaje) si cea indirecta
(care reiese din gesturi, fapte, atitudini sau relatia dintre personaje)
Din punct de vedere tipologic, cele doua personaje intruchipeaza binele (Harap Alb) si raul (Spanul).
Caracteristica basmului cult este insa ambiguizarea personajelor. Astfel, protagonistul nu este o
intruchipare absoluta a binelui, avand slabiciuni si defecte specific umane. De asemenea, nici
Spanul nu este intruchiparea raului, el fiind un rau necesar.
Statutul social al protagonistului se modifica pe tot parcursul discursului epic, fiind, asadar, un
personaj rotund. In incipit apare in ipostaza de mezin al Craiului, pe parcurs este slua a Spanului, ca
in final, sa devina Imparat Verde. In schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nu-si
modofica statutul social pe parcursul textului: apare doar in ipostaza de maestru spiritual sever in
maturizarea protagonistului.
Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmului urmareste desavarsirea personalitatii
protagonistului. Daca la inceput este slab si plange de rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga
intre esenta si aparenta, incalcand sfatul parintesc, pe parcursul probelor la care este suspus de

Span, personajul Harap Alb dobandeste si dovedeste o serie de calitati necesare statutului de
imparat. De exemplu reuseste sa descopere adevarata esenta a fiintei umane, atunci cand se
intovaraseste cu cei cinci nazdravani, in care intuieste un posibil ajutor pentru trecerea probelor de la
curtea Imparatului Rosu. De asemenea, ii este loial Spanului, rezistand tentatiei de a se imbogatii
prin vinderea pieleii cu nestemate a Cerbului.
Sub aspect moral, cele doua personaje sunt prezentate in opozitie. Daca fiul cel mic al Craiului isi
dovedeste moralitatea, Spanul este in totalitate imoral, folosindu-se de viclesug, ca arma principala
pentru a-si atinge scopul.
Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre narator inca din momentul in care
protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind intr-o alta tara, pe anevoiosul drum al initierii.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre cele doua personaje poate fi
considerata cea a fantanii. Incalcand sfatul parintesc, craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta
tovarasia Spanului. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de taina botezului. Fiul cel mic
al Craiului moare in raport cu vechea identitate, cea profana, inscriindu-se de acum, pe o alta treapta
a existentei sale, cea a maturizarii. Spanul este cel care ii confera numele de initiat: Harap Alb. Ba
mai mult il deposedeaza si de arme, pentru ca nu de acestea are nevoie craisorul, ci sa prinda la
minte.
Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa, semnificativa pentru relatia dintre cele
doua personaje. Spanul il acuza pe Harap Alb ca a divulgat secretul si ii reteaza capul. Cu alte
cuvinte, ii produce o a doua moarte simbolica, de data aceasta definitiva. Harap Alb moare fata de
lumea materiala si renaste in raport cu lumea spirituala. La randul sau, Spanul este ucis de tovarasul
de drum a lui Harap Alb, calul, semn ca initierea a luat sfarsit.
Sunt de parare ca finalul basmului Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga dezvaluie, prin cele
doua personaje, tema specifica basmului cult: initierea.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca intregul drum parcurs de cele doua personaje nu trebuie
perceput ca fiind unul fizic, dintr-o tara, intr-o alta tara, dupa cum precizeaza incipitul textului.
Drumul trebuie perceput in plan simbolic, ca o cale a desavarsirii interioare a fiului celui mic al
Craiului. In acest sens, rolul Spanului este unul decisiv: in absenta sa maturizarea eroului ar fi fost
imposibila. De aceea, calul, tovarasul de drum a lui Harap Alb, il omoara in momentul in care
initierea a luat sfarsit.
In concluzie caracterul de basm cult al Povestii lui Harap Alb de Ion Creanga este vizibil si la
nivelul constructiei celor doua personaje prin ambiguizarea trasaturilor definitorii.

Relatiile dintre doua personaje din basm -,,Povestea lui Harap-Alb''


de I.Creang
Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prinoriginalitatea stilului, a
lasat posteritatii o opera variata, aducand in literatura culta,farmecul si spontaneitatea literaturii
populare.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce apare in anul 1877, inrevista
Convorbiri literare.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori
simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale,care infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Titlul, aparent simplu, precizeaza caracterul fabulos al textului, precum si caracterulsau initiatic:
Harap-Alb este numele sub care protagonistul trece prin toate incercarile careii aduc desavarsirea
umana.
Tema basmului este drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de ommaturizat, ce
sta la baza temei centrale: tiumfului binelui asupra raului.
Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decat in cazulmodelului popular, prin
implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea psihologica.
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata
prininlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin atemporalitate si spatialitatea
conventiei
: Amu cica era odata intr-o tara de craiTara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o
margine a pamantului, si criia istuilalt la alta margine
Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de laun capat al
lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumea necunoscuta.
Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune evenimentele sub semnul
timpului originar si al unicitatii si asaza actiunea intr-un timpapropiat de cel real era odata
, insa existenta celor doi frati, ori a celor trei frati, ladistante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la
lumea basmului Amu cica era odataintr-o tara de crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea
un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata
Finalul este fericit, marcand trecerea de la lumea fabuloasa la cea reala cu ajutorulironiei: Si a tinut
veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are
bani bea i mnnc, iar cine nu, se uita si rabda.

Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care se inlantuie.Textul porneste
de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica articulata ca un bildungsroman,
continand intamplari care modeleaza un erou.
Eroul si totodata personajul principal al basmului este
Harap-Alb,fiul craiului cel mic,care reuseste sa-l surprinda pe tatal sau cu curajul sau pentru a pleca
la Verde-Imparat.
Prima etapa a drumului o constituie padure labirint in interiorul creia fiul de crai seintalneste, de treo
ori cu Spanul, care-i cere sa-l ia ca sluga.La a treia intalnire, oferta fiindacceptata, Spanul il invita pe
tanarul naiv sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se
racori, imediat insa tranteste capacul fantanii si-l sileste pe captiv sa accepte inversarearolurilor.Asa
devine craisorul sluga Spanului, purtnd numele de Harap-Alb.
Harap-Alb este eroul, protagonistul, reprezentand forta binelui, numele lui sugerand dubla
personalitate a eroului:cea de print si cea de sluga a Spanului.Este caracterizat direct de catre autor,
la inceputul basmului,marcandu-I statutul social initial de fiul cel mic al craiului
.
Trsaturile ce-l particularizeaza in plan psihologic
sunt mentionate din perspectiva altor personaje : Sf.Dumineca
luminate craisorule prin care se dezvaluie intelegenta tanarului. Craiul ii recunoaste si el calitatile in
urma probei la care il supune
tu esti vrednic de imparat,iar Spanul, avand rol deinitiator , il considera fecior de om viclean.Din
punct de vedere moral
, personajul intruneste toate calitatile necesare unui viitor imparat:bunatatea ,milostenia
,curajul,cinstea si demnitatea pe care fiicele Imparatului Verde le remarca de la prima intalnire
seamanaa fi mult mai omenos.
Spanul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa unajutor in
parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si juramantul depus
de Harap-Alb n fntn pana vei muri si iar vei invia .Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii
Diavolului. Statutul sau social initial,
este cel de sluga,acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca
ajutor.Portretul sau moral
iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit, fiului de crai
determinandu-l sa-l accepte ca sluga.
Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spreluandu-i identitatea prin
proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-I jure credinta pana cand va muri si iar va invia,
apoi supunandu-l la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor din gradina Ursului, aducerea
pieii cerbului,btuta cu pietre pretioase sau aducerea feteiImparatului Ros.Prin urmare,Spanul este
intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului,cum afirma si calul nazdravan un rau necesar.
De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiataSi unii ca acestia
sunt trebuitori pe lumecateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte, i spune acesta lui

Harap Alb,naintea trecerii probelor.


Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:Harap
Alb , protagonistul al basmului , reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de
inocenta, bunatata si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor
raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.Probele la care participa cele doua personaje
sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi.Relevant in
acest sens este
proba fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta
, avand incredere in cuvintele Spanului care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si
modificandu-i statutul social sinumele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de
Harap Alb.O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este ceafinala,in care
conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;dup demascarea Spnului, acesta i taie capul lui Harap-Alb,
eliberndu-l de jurmnt, semn ca iniierea este ncheiat. Eroul renvie ns, datorit ajutorului
primit de la prietenii si, semn c a tiut s fie un bun prieten, i primete mpria i fata pe care o
dorea. Maturizarea eroului, la care Spnul contribuie n mod decisiv, este confirmat de nunt i de
schimbarea statului social.
In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la o rezolvare a confliuctului dintre cele doua
personaje antitetice:Spanul si Harap Alb, demonstrand astfel rolul fiecaruia in ansamblul
basmului.Hapar -Alb este un tanar fiu de crai, nematurizat, care parcurge un traseu al initierii in
care ,un rol major l au probele la care il supune Spanul.Acesta isi demonstreaza astfel rolul de
initiator, recunoscut si de celelalte personaje.Astfel craiul isiavertizeaza fiul sa se feresca de omul
span, iar calul ii confirma lui Harap- Alb necesitatea unor astfel de personaje in maturizarea unui
tanar, sprijinindu-i n procesul dematurizare .Deznodamantul basmului Poveste lui Harap- Alb de
I.Creanga se incadreaza astfel in schema basmului popular prin victoria binelui asupra
raului.Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reiamodelul
basmului popular pe care Creanga il recreeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul este
supus unui destin prestabilit , avnd o misiune bine determinat n viat.