Individualizarea judiciara a pedepselor

La individualizarea pedepselor se tine seama de criteriile generale si obligatorii enumerate

n art. 72, cod penal. Individualizarea acestora se face n momentul n care se aplica sanctiunea.
Exceptie de la aceasta regula avem n situatia n care individualizarea se face dupa
condamnare. Aici intra situatiile cnd se descopera elemente noi (infractiuni noi) sau se nlatura
anumite elemente (infractiuni). De asemenea, avem aceeasi situatie de exceptie cnd
condamnatul la plata amenzii nu o plateste cu rea-credinta. Art. 72, cod penal se va folosi pentru
alegerea tipului de pedeapsa si pentru cuan-tumul acelei pedepse.
Criteriile de individualizare a pedepselor:
1) Dispozitiile partii generale a Codului Penal
Aceste dispozitii se pot referi la aplicarea n timp si spatiu a legii penale, la forma consumata
ori de tentativa n care s-a realizat infractiunea, la contributia adusa la savrsirea infractiunii etc..
2) Limitele de pedeapsa fixate n partea speciala
3) Gradul de pericol social al faptei savrsite
Pentru determinarea gradului de pericol social se tine cont de doua etape. Mai nti, se
apreciaza daca gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi n prezen-ta unei
infractiuni. Apoi, se apreciaza acest grad tinndu-se cont de o scara de valori personala
a fiecarui judecator.
4) Persoana faptuitorului
Orice sanctiune produce 11111p1524l efecte diferite asupra fiecarui faptuitor n parte, n
func-tie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
5) mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala
n stiinta dreptului, aceste stari, situatii sau mprejurari care atenueaza sau agraveaza
raspunderea penala sunt denumite cauze. n cadrul acestor cauze se face diferenta
ntre stari si circumstante.
Sunt considerate stari de agravare: Starea de recidiva, infractiunea continu-ata, concursul
de infractiuni.
Sunt considerate stari de atenuare: Tentativa si minoritatea faptuitorului.
Circumstantele pot fi: legale sau judiciare, atenuante sau agravante.

Pe lnga aceste criterii prevazute de art. 72, cod penal, la individualizarea pedepsei se mai tine cont si de
prevederile art. 27, cod penal atunci cnd infractiu-nea este comisa n participatie, pentru a se determina cota de
contributie a fiecarui participant.

A. Circumstantele atenuante legale

Acestea sunt cele prevazute expres n art. 73, cod penal, a caror aplicare este obligatorie si
care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului.
Circumstantele atenuante legale prevazute n articolul mentionat sunt:
1) Depasirea limitelor legitimei aparari
Pentru a fi circumstanta atenuanta trebuie ndeplinite conditiile:
a) Savrsirea faptei sa constea ntr-o aparare n fata unui
atac material, direct, imediat, injustsi care sa puna n pericol grav persoana sau drepturile
ei.
b) Fapta infractorului sa constea ntr-o aparare disproportionata.
c) Excesul de aparare sa nu se datoreze starii de tulburare sau temere n care s-a aflat infractorul.

2) Depasirea limitelor starii de necesitate

Conditii:
a) Fapta trebuie sa constea ntr-o actiune de salvare n fata unui pericol iminent si care nu
putea fi nlaturat altfel.
b) Urmarea cauzata de actiunea de salvare sa fie vadit disproportionata fata de urmarea pe
care ar genera-o pericolul.
c) Faptuitorul sa-si fi dat seama ca exista aceasta disproportie.
3) Starea de provocare
Este definita n art. 73, lit. b), cod penal si consta n savrsirea infractiunii sub stapnirea unei puternice tulburari sau
emotii, determinate de o provocare din par-tea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a
demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Conditiile starii de provocare:

I. Conditiile actului provocator:

a) Sa constea ntr-o violenta, o atingere grava a demnitatii persoanei sau o alta actiune ilicita
grava. Potrivit acestei conditii, amenintarea sau violenta psihica nu constituie act provocator,
deoarece ea nu este nici violenta si nici atingere grava adusa demnitatii. Totusi, ea poate fi
inclusa la alta actiune ilicita grava.

b) Poate fi comis cu orice forma de vinovatie sau chiar de catre o persoana iresponsabila.
c) Sa determine o stare de puternica tulburare. Aprecierea acestei conditii se fa-ce in
concreto, n fiecare caz particular instanta apreciind daca acea persoana a fost sau nu n stare de
tulburare.
d) Sa nu fi fost determinat de catre cel care a comis fapta n stare de provocare.

II. Conditiile ripostei:

a) Trebuie sa fie concomitenta sau posterioara actului de provocare.
b) Sa fie intentionata.
c) Sa fie determinata de actul provocator, adica sa existe o cauzalitate psihica ntre actul
provocator si riposta.
d) Sa se ndrepte mpotriva provocatorului.
B. Circumstantele atenuante judiciare
Sunt acele mprejurari care atenueaza raspunderea penala, ramnnd la latitudinea
judecatorului decizia de a le alege si de a le aplica. Aceste circumstante sunt ntr-un numar
nelimitat, judecatorul putnd alege una sau mai multe, n functie de caracteristicile fiecarei
infractiuni sau a fiecarui infractor.
Codul penal prevede expres n art. 74, cu titlu exemplificator, trei mprejurari care pot
constitui circumstante atenuante:
1) Conduita buna a infractorului nainte de savrsirea infractiunii.
2) Staruinta depusa de infractor pentru a nlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba
pricinuita.
3) Atitudinea infractorului dupa savrsirea infractiunii, rezultnd din prezentarea sa n fata
autoritatii, comportarea sincera n cursul procesului, nlesnirea descoperi-rii ori arestarii
participantilor.
n afara de circumstantele prevazute n art. 74, cod penal mai pot exista alte circumstante
atenuante judiciare neprevazute expres n lege, cum ar fi: starea de betie accidentala incompleta,
starea de betie voluntara completa (uneori), nivelul intelectual al faptuitorului, mediul din care
provine acesta etc..
n cazul n care instanta alege o circumstanta atenuanta judiciara ea este obligata sa motiveze
retinerea acesteia si sa aplice tratamentul sanctionator atenuat.
C. Circumstantele agravante legale

Sunt prevazute expres n art. 75 (1), cod penal:

1) Savrsirea faptei de trei sau mai multe persoane mpreuna.

E o circumstanta reala, deoarece se refera la fapta. Aceasta se rasfrnge asupra tuturor
participantilor care au cunoscut-o sau prevazut-o. E importanta determina-rea sferei
participantilor pentru a decide daca fapta a fost comisa de 3 sau mai mul-te persoane. Se au n
vedere autorul, coautorii si complicii concomitenti. Nu intra n calcul instigatorii si complicii
anteriori. Circumstanta, fiind reala, se resfrnge si asupra acestora n masura n care au cunoscuto sau au prevazut-o.
Aceasta circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate cele trei per-soane sunt
prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savr-sirea infractiunii si
indiferent daca toti raspund penal. Ea nu se aplica atunci cnd n continutul agravat al infractiunii
intra ca element circumstantial savrsirea faptei de doua sau mai multe persoane mpreuna.
Ex: Furtul calificat comis de doua sau mai multe persoane - art. 209 (1), lit. a), cod penal
Mai general spus, opereaza regula privind raportul dintre circumstantele generale si
cele speciale. De asemenea, nu are importanta, pentru retinerea agravan-tei, daca
victima a stiut sau nu ca fapta se comite de trei sau mai multe persoane.
2) Savrsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra mem-brilor familiei
sau prin mijloace ce prezinta pericol public.
a) Savrsirea infractiunii prin acte de cruzime
Pentru a fi o infractiune comisa prin acte de cruzime trebuie sa ndeplineasca doua conditii:
- Presupune o ferocitate din partea infractorului, o salbaticie n comiterea faptei, prin care se
cauzeaza victimei suferinte inutile pe o perioada ndelungata de timp.
- Savrsirea faptei trebuie, prin natura ei, sa cauzeze un sentiment de oroare celor ce asista
sau celor ce afla de savrsirea ei.
Cele doua conditii trebuie sa fie ndeplinite cumulativ, accentul caznd pe prima dintre ele.
Pentru a retine agravanta nu e necesar ca actele de cruzime sa fi dus la moartea victimei. De
asemenea, e necesar ca victima sa se fi aflat n viata n momentul aplicarii loviturilor ce
constituie cruzimi.
Savrsirea infractiunii prin cruzimi este prevazuta si ca element circumstantial al omorului
deosebit de grav n art. 176 (1), lit. a), cod penal, deci nu poate fi retinuta n acest caz ca
agravanta generala, aceasta fiind prevazuta n aceasta situ-atie ca agravanta speciala.
b) Savrsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei

A fost introdusa prin legea 197/2000. Aici intra orice actiune violenta comisa asupra
membrilor familiei. Prin membru al familiei se ntelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta
locuieste si gospodareste mpreuna cu faptuitorul.
Se pune problema infractiunilor n cazul carora se poate retine aceasta agravanta. Aceasta nu
se poate retine n cazul infractiunilor de loviri sau alte violente, vatamare corporala grava, sau
viol. Asta pentru ca exista o agravanta speciala cu acest continut.
Agravanta ar putea fi retinuta n cazul vatamarii corporale grave (art. 182, cod penal), n
cazul de tlharie ntre membrii familiei, n caz de santaj, violare de domi-ciliu sau alte asemenea
fapte ce absorb actele de violenta.
c) Savrsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public
Prin acestea se nteleg mijloace susceptibile sa aduca atingere unui numar mare de persoane
sau unor bunuri foarte importante. Sunt cuprinse aici orice mijloace de comitere care prezinta o
potentialitate de pericol mai mare dect cea pe care o implica comiterea faptei. Este suficient ca
prin metodele sau mijloacele folosite sa se produca acest pericol, nefiind necesar sa se fi produs
si urmarea potentiala. Ca exemplu am avea savrsirea faptei prin incendiere, inundare sau
distrugere prin explozie.
n cazul infractiunii de distrugere calificata sau n cazul infractiunii de omor, nu se retine
agravanta generala, ci cea speciala.
Cnd o astfel de mprejurare este prevazuta si ca element circumstantial al unei infractiuni
calificate nu se valorifica dect ca element circumstantial.
3) Savrsirea infractiunii de catre un major mpreuna cu un minor.
Aceasta circumstanta se aplica doar n cazul pluralitatii ocazionale (participatiei) si nu se
aplica n cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite.
Pentru retinerea circumstantei nu este necesar ca minorul sa raspunda penal, fiind suficient ca
el sa participe la comiterea infractiunii. De asemenea, se va retine aceasta circumstanta si daca
minorul este cel care l-a introdus n cmpul infractio-nal pe major. n cazul n care majorul nu
cunoaste vrsta minorului nu se retine circumstanta agravanta deoarece majorul este ntr-o eroare
de fapt (art. 51).
4) Savrsirea infractiunii din motive josnice.
Sunt considerate motive josnice: invidia, rautatea, gelozia, razbunarea etc.. Exista si n cazul
acestei modalitati de savrsire a infractiunii o circumstanta agra-vanta speciala si anume omorul
calificat comis n interes material (art. 175 (1), lit. b), cod penal).
5) Savrsirea infractiunii n stare de betie anume provocata n vederea comiterii
faptei (betie preordinata).

Ratiunea instituirii acestei agravante se leaga de gradul de pericol social mai ri-dicat a unei
persoane ce comite fapta n aceasta stare. Pentru retinerea circumstantei faptuitorul trebuie sa
comita fapta n stare de betie completa sau incompleta pe care si-a provocat-o el n ideea ca
aceasta l-ar fi ajutat sa comita fapta.
Se pune problema daca ea presupune n mod necesar premeditarea. Raspunsul ar fi ca nu
presupune, deoarece premeditarea necesita o stare de relativ calm si un timp relativ ndelungat de
luare a hotarrii. Daca aceasta circumstanta agravanta nu presupune premeditarea, atunci cnd
autorul a si premeditat savrsirea faptei, cele doua circumstante se pot retine concomitent.
6) Savrsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o
calamitate.
Pentru a se retine aceasta agravanta nu este suficient ca infractiunea sa fie comisa n
timpul unei calamitati, ci trebuie ca persoana sa fi profitat efectiv de aceasta calamitate.
n acest caz nu este necesar ca starea de necesitate sa fie instituita de Guvern, fiind suficient
ca ea sa existe. Ca circumstanta agravanta speciala avem aici furtul calificat n timpul unei
calamitati (art. 209 (1), lit. h), cod penal).
D. Circumstantele agravante judiciare
Sunt acele mprejurari care confera faptei un caracter agravant, fara ca ele sa fie prevazute de
legea penala. Legea nu le mentioneaza nici ca titlu exemplificativ.
Art. 75 (2), cod penal se limiteaza la a preciza faptul ca instanta poare retine cu titlu de
circumstante agravante si alte mprejurari ce confera faptei un caracter grav. Ramne la
latitudinea instantei sa aprecieze existenta unor astfel de circumstante.
Sunt considerate n doctrina penala circumstante agravante judiciare: betia voluntara,
comiterea unui furt de catre un politist sau tlharia comisa de cel care efectueaza serviciul de
paza.
Se pot retine ca agravante judiciare mprejurari reglementate de judecator ca agravante
speciale, dar aplicndu-se la alte infractiuni dect cele pentru care sunt reglementate expres. De
asemenea, se pot retine ca circumstante agravante mpreju-rari ce privesc modul de savrsire a
infractiunii sau mijloacele folosite.
Art. 175, lit. a), cod penal prevede ca o circumstanta agravanta speciala la omor,
premeditarea. Astfel, premeditarea nu mai poate fi retinuta ca agravanta ju-diciara la omor, dar
poate fi retinuta la alte infractiuni, cum ar fi violul sau tlharia.
Efectele circumstantelor

Sub aspectul efectelor nu exista nici o deosebire ntre circumstantele legale si cele judiciare.
Circumstantele judiciare o data retinute produc aceleasi efecte ca cir-cumstantele legale.
A. Efectele circumstantelor atenuante
I. Efectele asupra pedepselor principale
Circumstanta atenuanta poate determina fie o coborre a pedepsei sub minimum
special, fie o nlocuire cu o alta specie de pedeapsa.
1) Efectele asupra detentiunii pe viata
Potrivit art. 77, cod penal, atunci cnd exista circumstante atenuante n cazul unei pedepse
cu detentiunea pe viata, instanta este obligata sa nlocuiasca aceasta pedeapsa cu pedeapsa
nchisorii cuprinsa ntre 10 si 25 de ani.
2) Efectele asupra pedepsei nchisorii
Aceste efecte sunt reglementate n art. 76, cod penal:
a) Cnd minimum special al pedepsei nchisorii este de 10 ani sau mai mare, pe-deapsa se
coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 ani.
b) Cnd minimum special al pedepsei nchisorii este de 5 ani sau mai mare, pe-deapsa se
coboara sub minimum special, dar nu mai jos de un an.
c) Cnd minimum special al pedepsei nchisorii este de 3 ani sau mai mare, pe-deapsa se
coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 luni.
d) Cnd minimum special al pedepsei nchisorii este de un an sau mai mare, pe-deapsa se
coboara sub acest minim, pna la minimum general.
e) Cnd minimum special al pedepsei nchisorii este cuprins ntre 3 luni si 1 an, pedeapsa se
coboara sub acest minim, pna la minimum general (15 zile - 3 luni) sau se aplica pedeapsa cu
amenda, care, dupa noile modificari, prevazute de Legea 169/2002, nu poate fi mai mica de
2.500.000 lei. Cnd minimum special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai
mica de 2.000.000 lei.
Exista o situatie de exceptie, cnd reducerea pedepsei nchisorii nu se poate face dect pna
la o treime din minimul special, dar noul minim nu poate fi mai mic de 5 ani. Aceasta exceptie se
aplica atunci cnd e vorba de urmatoarele tipuri de infractiuni: infractiuni contra sigurantei
statului, infractiuni contra pacii si omenirii, infractiuni de omor, infractiuni savrsite cu intentie
care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infractiuni prin care s-au produs consecinte
deosebit de grave.

Atunci cnd minimum special se modifica n urma retinerii circumstantelor atenuante are loc
si modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special prevazut de lege pentru
infractiunea comisa, chiar si cu o zi.
Nu este nici o diferenta privind limitele de pedeapsa daca este retinuta o singura circumstanta
atenuanta sau daca sunt retinute mai multe.
3) Efectele asupra pedepsei cu amenda
Art. 76 (1), lit. f), cod penal prevede: Cnd pedeapsa prevazuta de lege e amen-da, aceasta
se coboara sub minimul ei special, putnd fi redusa pna la 150.000 lei, n cazul n care minimul
special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pna la mini-mul general, cnd minimul special este
sub 350.000 lei.
II. Efectul asupra pedepselor complementare
Consta n aceea ca aplicarea pedepselor complementare devine facultativa. Atunci cnd
exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi poate fi nlaturata.
B. Efectele circumstantelor agravante
Spre deosebire de circumstantele atenuante, circumstantele agravante determina o depasire facultativa a limitei
speciale de pedeapsa. n cazul n care instanta a retinut cel putin o circumstanta agravanta legala sau judiciara, aceasta
poate, n mod facultativ, sa aplice o pedeapsa pna la maximul special. Daca acesta este nendestulator mai poate adauga
un spor de pna la 5 ani n cazul pedepsei nchisorii si de pna la jumatate din maximul special n cazul amenzii (art.
78, cod penal). n cazul pedepsei nchisorii, sporul de 5 ani nu poate depasi o treime din maximul special.

Circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata. De asemenea ele

nu au ca efect nlocuirea pedepselor prevazute de lege si nu au efect asupra pedepselor
complementare.
Concursul ntre circumstantele agravante si cele atenuante
Prin dispozitiile art. 80 (1), cod penal s-a prevazut ordinea n care li se da efici-enta cauzelor de agravare si de
atenuare cnd acestea sunt concurente n aceeasi cauza. Astfel, mai nti se va da eficienta circumstantelor de agravare,
apoi circum-stantelor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva.

Atunci cnd exista mai multe atenuante, pedeapsa se coboara o singura data sub minim,
tinndu-se nsa cont la individualizarea judiciara de numarul agravantelor. La circumstanta
agravanta sporul se aplica o singura data, nu de attea ori cte agravante avem. De asemenea,
legiuitorul a stabilit ca, daca exista un concurs ntre circumstantele atenuante si cele agravante,
coborrea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie.
Avem situatii cnd circumstantele (de atenuare sau de agravare) vin n concurs cu cauzele de
atenuare sau agravare. Astfel, daca avem n concurs minoritatea, tentativa si cauzele de atenuare,
tratamentul sanctionator se aplica n aceasta ordine. Daca avem concurs ntre recidiva,
infractiune continuata si circumstante agravante se aplica:
-

Recidiva naintea concursului.

Infractiunea continuata si circumstantele agravante n orice ordine.

Prima data infractiunea continuata si circumstantele agravante, apoi recidiva, iar n final
concursul.

E important sa nu se depaseasca limitele de la art. 80, cod penal.

Daca avem concurs ntre circumstante atenuante si o cauza de agravare, cum ar fi recidiva se
procedeaza n felul urmator. Opinia majoritara spune ca ntr-o astfel de ipoteza nu mai este
obligatorie coborrea sub minimul special si aceasta ca efect al circumstantelor atenuante.
Argumentul folosit n acest caz este faptul ca, daca atunci cnd exista o circumstanta agravanta
nu mai e obligatorie coborrea sub minimul special, atunci nici cnd exista recidiva nu mai este
obligatorie coborrea.

Care sunt criteriile avute n vedere la individualizarea

judiciar a aplicrii pedepselor i cum se face determinarea
concret a pedepsei?
n afara unor excepii destul de rare, de regul pedeapsa prevzut de codul penal pentru
infraciuni este indicat ntre o limit maxim i una minim; judectorul este cel care apreciaz, de la
caz la caz, care este pedeapsa la care va fi condamnat infractorul. Puterea judectorului de a
determina pedeapsa n concret este prin esen, discreional,
dar cu toate acestea magistratul este obligat s-i motiveze decizia n decretul de condamnare.
Criteriile avute n vedere la individualizarea pedepseisunt, n linii generale, indicate de art.133 c.p.i.,
care stabilete c n exerciiul puterii sale discreionale, judectorul trebuie s in seama de
gravitatea infraciunii i de capacitatea infracional a vinovatului.
Gravitatea infraciunii (art.133 alin.1 c.p.i.) rezult din:
-

natura, modul, mijloacele, obiectul, timpul, locul i orice alt modalitate a aciunii

sau inaciunii ilicite;

-

gravitatea prejudiciului cauzat persoanei vtmate sau pericolului la care a fost

supus aceasta;
-

forma inteniei sau gradul culpei.

Capacitatea infracional (art.133 alin.2 c.p.i.) rezult din:

-

caracterul fptuitorului i motivele care l-au mpins la svrirea infraciunii;

precedentele penale sau judiciare, i n general, din conduita i stulul de via al

infractorului, antecedente comiterii infraciunii;

-

comportamentul infractorului n timpul comiterii faptei i dup comiterea acesteia;

condiiile de via individuale, familiale i sociale ale infractorului.

n ceea ce privete pedeapsa pecuniar, art.133bis c.p.i. stabilete cla determinarea cuantumului
penalizrii sau amenzii, judectorul trebuie s in cont, n afara criteriilor indicate de articolul
precedent, i de condiiile economice ale infractorului (alin.1), i poate majora penalizarea sau
amenda stabilite de lege de pn la trei ori sau le poate micora pn la o treime, dac, datorit
condiiilor economice ale infractorului, se consider c limita maxim s-ar dovedi ineficace sau c
limita minim ar comporta eforturi deosebite din partea acestuia (alin.2).
Condiiile economice ale infractorului nu constituie n niciun caz circumstan atenuant sau
agravant, ci n sens tehnic reprezint un element de evaluare de care judectorul se poate servi
pentru individualizarea concret a pedepsei, evident motivnd ulterior n decretul de condamnare care
au fost factorii obiectivi (de ex., existena unor proprieti imobiliare, a unor bunuri mobile de o
deossebit valoare, conturi consistente n banc, etc.) care l-au indus la decizia de a considera
infractorul ca fiind bogat sau srac.
Art.133ter c.p.i. prevede posibilitatea de a rateiza penalizarea sau amenda, de la un minim
de trei la un maxim de treizeci de rate lunare, care totui nu pot fi mai mici de 15 euro fiecare.
Determinarea concret a pedepsei are loc n modul urmtor:
1) judectorul determin pedeapsa de baz, fixnd-o ntre minimul i maximul stabilit de
lege pentru infraciunea respectiv;
2) asupra acesteia aplic mririle sau micorrile relative laincidena
circumstanelor atenuante sau agravante;
3) asupra acesteia calculeaz o mrire ulterioar pentru eventuala stare de recidiv;
4) apoi calculeaz mrirea aplicabil ca urmare a continuitiiinfraciunii;
5) asupra pedepsei astfel obinute aplic mririle sau micorrile prevzute
de art.133bis c.p.i.
Judectorul nu poate n niciuna dintre fazele enumerate mai sus i n niciun caz, s
depeasc limitele generale ale pedepselor stabilite de art.23-26.
Concursul de pedepse intervine n caz de concurs de infraciuni. n materia concursului
material, codul penal italian a adoptat sistemul cumului material temperat, adic a adoptat ca
principiu de bazcumulul material al pedepselor, stabilind ns restrngerea temperat a acestora prin
intermediul fixrii unor limite maxime de pedeaps care n niciun caz nu pot fi depite.
Astfel, n sensul art.78 c.p.i., pedeapsa n caz de concurs de infraciuni:
a) dac este vorba de infraciuni care comport pedepse restrictive de libertate temporare sau de
pedepse pecuniare de acelai gen, pedeapsa care se va aplica cumulnd condamnrile nu va putea
depi pedeapsa cea mai grea mrit de cinci ori, i n niciun caz:
1) 30 de ani pentru recluziune;
2) 6 ani pentru arest;

3) 15.493,00 euro pentru penalizare (64.557,00 euro exart.133bis);

4) 3.098,00 euro pentru amend (12.911,00 euro exart.133bis).
b) dac este vorba de infraciuni care comport pedepse restrictive de libertate de natur divers,
durata pedepsei nu poate depi 30 de ani; partea de pedeaps care excede aceast limit va fi
sczut din durata arestului.
Legea italian a prevzut oricum substituirea pedepselor n cazul n care rezult imposibil cumularea
acestora datorit diversitii lor.
Disciplina dictat de codul penal italian pentru concursul material de infraciuni (art.78 i 79 c.p.i.) se
aplic fie dac cu o singur sentin se va pronuna condamnarea pentru mai multe infraciuni comise
de acelai fptuitor, fie n cazul n care dup o condamnare, aceeai persoan este judecat pentru
comiterea altor infraciuni, fie n cazul n care au fost pronunate mai multe sentine sau decrete de
condamnare fa de aceeai persoan (art.80 c.p.i.).

Ce se nelege prin profesionalitate (professionalit nel reato) i tendin

infracional (tendenza a delinquere)?

Pentru existena profesionalitii infracionale, art.105 c.p.i. cere ca:
-

infractorul s fi suferit o condamnare gsindu-se deja n condiiile cerute de

declaraia de obinuin;
-

considernd natura infraciunilor i alte circumstane menionate de art.133 c.p.i.,

precum i conduita infractorului, s rezulte c acesta i asigur mijloacele de trai sau o

parte din acestea prin valorificarea produsului infraciunilor.
Profesionalitatea infracional trebuie evaluat de la caz la caz n concret, deoarece nu exist o
prezumie absout de lege n acest sens.
Declararea profesionalitii infracionale are ca urmare instalarea infractorului ntr-o colonie agricol
sau cas de munc pe o durat de cel puin 3 ani.
Prin tendin infracional se nelege o nclinaie special a infractorului spre comiterea
infraciunilor, datorat nsuirilor negative i caracterului plin de rutate al acestuia. Dei i are
originea n factori endogeni, tendina infracional nu reprezint o infirmitate psihic n adevratul
sens al cuvntului.
Condiiile obiective pentru declararea tendinei infracionale sunt:
-

comiterea cu intenie sau praeterintenie a unui delict

care s pun n pericol sau s aduc atingere vieii sau integritii personale

i care, n sine i mpreun cu celelate circumstane indicate de art.133 c.p.i., s

reveleze tendina infracional a subiectului.

Spre deosebire de obinuin i profesionalitate, tendina infracional poate fi declarat doar odat cu
sentina de condamnare i are ca urmare aplicarea msurii de siguran a instalrii infractorului ntr-o
colonie agrar sau cas de munc pe o perioad de minim 4 ani.

Ce este recidiva, de cte feluri este aceasta i care sunt

efectele recidivei n ceea ce privete individualizarea
pedepsei?
Dup cum rezult din prevederile art.99 c.p.i., aa cum a fost modificat prin legea nr.251 din 5
decembrie 2005, recidiva reprezint condiia personal a infractorului care comite cu intenie un delict,
dup ce a fost deja condamnat prin sentin definitiv pentru un alt delict comis tot cu intenie.
Legea penal italian distinge trei tipuri de recidiv:
a) recidiva simpl (art.99 alin.1 c.p.i.): cnd, dup o condamnare pentru un delict
intenionat, infractorul comite nc un delict tot cu intenie; atrage o mrire facultativ a pedepsei cu o
treime din durata acesteia. Recidiva intervine n condiiile condamnrii pentru un delict comis cu
intenie, deci att contraveniile ct i infraciunile comise din culp nu intereseaz n ceea ce privete
incidena instituiei;
b) recidiva agravat (art.99 alin.2 c.p.i.): la rndul ei, poate mbrca patru forme:

recidiva specific, dac noul delict comis cu intenie este de aceeai natur cu cel

precedent - este corespondenta recidivei speciale din dreptul penal romn;

recidiva n timp de 5 ani, dac noul delict comis cu intenie a fost svrit ntr-un

interval de pn la 5 ani de la data condamnrii definive a infractorului;

recidiva adevrat, n cazul n care noul delict comis cu intenie a fost svrit n

timpul sau dup executarea pedepsei;

recidiva fals, dac noul delict comis cu intenie a fost svrit n timpul n care

infractorul s-a sustras voluntar de la executarea pedepsei.

n fiecare din aceste cazuri, pedeapsa poate fi mrit cu pn la jumtate din pedeapsa pentru noua
infraciune, iar dac intervin mai multe circumstane concurente din cele descrise mai sus (recidiv
pluriagravat), se va aplica obligatoriu mrirea pedepsei cu nc o jumtate (art.99 alin.3 c.p.i.).
c) recidiva reiterat (art.99 alin.4 c.p.i.): dac recidivul comite cu intenie o alt fapt
prevzut de legea penal, pedeapsa se mrete astfel: dac fptuitorul se afl n stare de recidiv
simpl, pedeapsa se mrete cu nc o jumtate din durata acesteia, iar dac fptuitorul se afl n
stare de recidiv agravat, cu dou treimi.
Curtea de Casaie Italian a stabilit de recent(C.C.I. nr.16750/2007, C.C.I. nr.22871/2009) c recidiva
reiterat, aa cum este configurat de art.99 c.p.i., nu atrage n mod automat mrirea pedepsei
ntruct evaluarea gradului de pericol social concret este i rmne o prerogativ a judectorului.

Alineatul 5 al art.99 c.p.i. se refer la infraciuni grave, cum ar fi cele prevzute de art.407 alin.2 lit.a
c.p.p.i. (asociere mafioas, omor, tlhrie calificat, etc.), a cror periculozitate social deosebit
impune mrirea obligatorie a pedepsei indiferent de tipul de recidiv, iar n cazul recidivei agravate cu
cel puin o treime din noua pedeaps.
Ultimul alineat al art.99 dispune c, n orice caz, mrirea pedepsei ca efect al recidivei nu poate depi
cumulul pedepselor rezultante din condamnrile precedente comiterii cu intenie a noii infraciuni.