Rase de cai

Rasa arab este cea mai veche si mai vestita rasa de cai din lume. Calul arab avut un rol foarte important in
aproape toate evolutiile raselor cabaline cunoscute, importanta majora fiind la obtinerea calului pursange.
Dintre toate rasele nobile, cea araba in mod probabil este cea mai frumoasa si nu exista alt cal care sa reliefeze asa o
combinatie de valori, energie si radipiditate, imbogatite si cu apropiere de oameni si afectiune. Fiind cai pur sange de rasa
araba, cu un caracter mai docil si gabarit mai redus, acestia marginalizeaza si cele mai cunoscute rase din lume. Calul Arab
este, indiscutabil, cel mai frumos dintre toti caii. Este usor de recunoscut, atat ca aspect, cat si ca personalitate. Rasa Araba
a fost atent creata timp de mii de ani si este cea mai pura si veche rasa dintre toate. Influenta sangelui arab este evidenta la
cea mai mare parte a populatiei cabaline din lume. Acesta rasa este fondatoarea rasei Thoroughbred, care depaseste rasa
Araba in statura si viteza, dar nu se poate compara cu aceast in ceea ce priveste rezistenta si soliditatea. In peninsula
Arabica exista dovezi care atesta existenta acestei rase inca din jurul anului 2.500 i.Ch.
Beduinii au avut legaturi stranse cu acesti "cai de desert". Originile exacte ale acestei rase nu sunt insa cunoscute,
desi se crede ca dateaza dinainte de anul 3.000 i.Ch., rezultand din incrucisarea unei femele din rasa Baz cu un mascul din
rasa Hoshaba. Imblanzitorul de cai salbatici, Bax, stra-stra-nepotul lui Noe, pretinde ca ar fi capturat un cal din rasa Baz in
Yemen. In secolul al XVII-lea, raspandirea sangelui Arab in lume se datoreaza cuceririlor Imperiului Otoman, care a ajuns
din Peninsula Iberica pana in Europa Crestina. O alta varianta ar fi domesticirea cailor salbatici prinsi din desert in Egipt,
de catre soldatii regelui Solomon (974 i.e.n.). Astazi este recunoscut unanim ca areal de formare al rasei, Podisul Nedjed,
zona controlata de tribul Vahabitilor, care prin oazele sale a oferit conditii optime de dezvoltare a rasei. O mare importanta
in dezvoltarea rasei a avut-o chiar profetul Mahomed (572-632 e.n), care specifica in Coran ca cine se ingrijeste de aceasta
rasa de cai va avea accesul in Paradis, prin urmare, cresterea si ameliorarea calului Arab este considerata de musulmani
drept o datorie sacra. In formarea si consolidarea tipului si constitutiei rasei Arabe, o influenta majora a avut-o climatul din
arealul de formare a rasei, astfel, in decurs de 24h apar diferente de temperatura de pana la 45 C, acest fapt determinand un
organism cu o capacitate de adaptare si o rezistenta deosebita.
Un alt element climatic determinant il reprezinta umiditatea foarte scazuta a mediului, care in perioada de vara nu
depaseste 20%, ceea ce explica narile mari, largi ale acestei rase, pentru umezirea aerului inspirat. Un alt aspect important
in determinarea rezistentei deosebite a rasei il constituie conditiile vitrege de furajare a cailor in desert, deseori putand trece
zile pana cand animalele pot fi hranite si adapate. Raspandirea rasei datorita expansiunii Islamului, aceasta rasa a cunoscut
o dezvoltare si o extindere deosebite, arealul de raspandire intinzandu-se din nordul Africii pana in Europa. Astfel, in sec.
VII e.n au fost introdusi in Spania, de catre arabi, aceasta rasa contribuind la formarea majoritatii raselor spaniole. In
Franta, primele exemplare patrund tot in sec. VII, prin invazia Islamica. In Polonia, rasa patrunde prin intermediul turcilor,
in sec. XVI. De asemenea, in Marea Britanie s-au realizat primele importuri de cai arabi tot la inceputul sec. XVII. O
situatie deosebita exista in Egipt, unde viceregele Abbas Pasa (1848-1850), a infiintat herghelia nationala EL ZAHARA, de
unde provin si in prezent, cei mai frumosi si mai valorosi reproducatori din lume. In Ungaria, primele exemplare au sosit
tot in sec. Xvi, prin intermediul turcilor, dar cresterea organizata a rasei aici a Inceput de abia an sec. XIX la herghelia
Babolna. Aici, cu armasarii Shagya si Kuhaylan Zaid s-a creat chiar o populatie distincta, recunoscuta in toata lumea.
Genealogia calului arab deosebeste in prezent trei grupuri: Arab Pur Sange sunt considerate acele exemplare ai caror
ascendenti pe linie materna si paterna sunt de rasa Araba, mai mult, trebuie demonstrata originea genealogica a
exemplarelor respective, ca provenind din arealul de formare a rasei. Arab se considera exemplarele la care un parinte
provine din Arab Pur Sange, iar celalalt nu are o origine bine stabilita, in acest caz se numesc Hedijin, cand armasarul este
arab pur sange, si respectiv Beradi cand iapa este pur sange.
Jumatate sange arab sunt exemplarele/populatii pentru formarea carora s-au utilizat cai arabi pentru incrucisare, dupa
care s-a trecut la cresterea si selectia intrapopulationala. In privinta calului Arab Pur Sange, de secole este introdusa o
sistematica speciala, si anume, intreaga populatie este impartita in trei biotipuri, sau tulpini, care se deosebesc intre ele prin
caracteristici morfologice. Astfel avem: a)tulpina Kuhaylan (Koheilan, Koheylan), in traducere cal distins. Exemplarele din
aceasta tulpina sunt considerate de arabi ca fiind tipul masculin al rasei, caracterizata printr-o dezvoltare musculara foarte
buna, corp mic, compact, frunte larga, profil concave tulpina Saqlawi (Syklavy), in traducere cal stralucitor. Exemplarele
acestei tulpini sunt considerate ca fiind tipul feminin al rasei, cu articulatii fine, format corporal dolicomorf, comparativ cu
celelalte tulpini, avand de asemenea o eleganta deosebita in miscare.Impreuna cu tulpina Kuhaylan formeaza tipul clasic al
rasei Pur Sange Arab c)tulpina Muniqi, in traducere gat lung, se caracterizeaza printr-o eleganta mai scazuta, fiind tipul
calului de viteza arab.
Datorita vechimii rasei, precum si a selectiei riguroase, exemplarele au un grad foarte mare de omogenitate. Rasa se
caracterizeaza printr-o talie de 145-152 cm, cu o masa corporala de 400-450kg. Formatul corporal lateral este tipic, patrat.
Roba poate fi vanata, murga, balana, dar cea mai dorita si mai rara culoare este cea neagra. Culoarea roaiba este in general
nedorita, datorita asocierii cu pintenogeli, si implicit u copite depigmentate sau vargate Pielea este elastica, subtire, usor
detasabila, cu vascularizatia si musculatura subiacenta foarte bine evidentiate. Parul de acoperire este scurt, fin, neted,
lucios. Impresia generala asupra calului arab este de o deosebita eleganta si noblete corelata cu o mare expresivitate si
armonie de ansamblu, precum si cu o vioiciune uneori chiar exagerata. Capul este mic, uscativ, de forma usor conica, cu

frunte larga, patrata, profil usor concav sau drept, ochii foarte expresivi, cu arcadele orbitale proeminente, narile sun mari,
largi. Urechile sunt mici, purtate vertical si foarte mobile. Gatul este bine proportionat cu trunchiul si dispune de o prindere
corecta fata de acesta. Coama este bogata, purtata lateral. Relativ frecvent poate aparea defectul - gat de cerb. Trnchiul se
caracterizeaza printr-o linie superioara dreapta, cun un greban inalt, uscativ, spinare si sale scurte, largi, musculoase,
rezistente, bine prinse. Crupa este lunga si larga, patrata, cu axul mecanic aproape orizontal, bine imbracata in musculatura.
Coada este prinsa sus, cu par bogat. O caracteristica a rasei o reprezinta coada purtata vertical in repaus si departata mult de
fese in timpul mersului. Pieptul este larg, continuat cu un torace profund, larg, insa mai putin descins. Membrele sunt
subtiri, musculoase, cu articulatii largi si tendoane puternice. Copitele sunt mici si dure. Defectele de aplomb cele mai
frecvente la calul arab sunt coatele de vaca. Tipic pentru calul arab este caracterul bland, docil si curajos. Temperamentul
este foarte vioi. Exista si exemplare cu un temperament coleric.
In cadrul rasei arabe este recunoscuta capacitatea deosebita de transmitere a caracterelor la descendenti, ceea ce a
determinat utilizarea acestei rase la ameliorarea majoritatii populatiilor de cabaline de pe glob. Calul arab este foarte
rezistent la conditiile vitrege de mediu, la hrana, are o mare rezistenta la imbolnaviri. Inteligenta calului arab este deja
proverbiala, ea fiind mentionata in nenumarate anecdote. Este gentil, afectuos, familiar, pana la limita de a fi sacaitor.
Minjii de exemplu nu se tem de om si de obicei sunt indiferenti la zgomotele bruste si puternice.Gentiletea si docilitatea
arabului sunt deja caractere transmise genetic, deoarece, manjii cescuti intr-un mediu diferit de al beduinilor pastreaza
aceste calitati. Inteligenta, docilitatea si gentilesea fac din arab un cal pretabil la multe activitati ecvestre practicate astazi.
Arabii sunt excelenti atat pe teren, in natura, cat si in show-urile de cai. Se preteaza bine atat la dresaj ct si la
obstacole, dar, nu au concurenti in ce privinta competitiilor de enduranta. locurile fruntase in competitiile de enduranta
revin aproape intotdeauna calaretilor de cai arabi. Mostenirea calului arab de la beduini este capacitatea de a se atasa si lega
profund de oameni, ceea ce face din ei parteneri perfecti pentru toti membrii familiei.

Rasa Anglo-Araba este originara din Marea Britanie, dar este intalnita mai ales in Franta. Pentru mai mult de
150 de ani au fost depuse eforturi pentru crearea acestei rase foarte speciale de cai. Calulul Anglo-Arab este rezultatul unei
incrucisari intre un armasar de Thoroughbred si o iapa de Arab, si vice-versa. In pedigreeul Britanic, aceasta este singura
variatie acceptata. In Franta, un numar de variatii sunt permise, dar pentru a putea intra in cartea hergheliilor trebuie sa
existe minm 25% sange arab, iar stramosii trebuie sa apartina raselor Araba, Thoroughbred sau Anglo-Arab.
Este o combinatie dintre cele mai pure rase din lume - cea araba si cel englez pur sange. Este minunat sa combini
cele mai bune calitati de la ambii si sa obtii un cal exceptional. La fel ca si calul arab clasic, are gabaritul elegant cu frunte
mare si ochi foarte vii si energici, avand o satura foarte buna; coama este lunga si atarna pe un spate foarte puternic si foarte
musculos. Coama ii ofera o pozitie foarte elevata si foarte multa prestanta. Cu extremitatile lui foarte lungi si urechile
foarte bine formate, anglo-arabul se misca cu agilitate si eleganta.
Este un cal foarte inteligent, robust, rezistent si curajos. A atins un numar mare de participari la competitii, precum
cel pur sange englez la concursul de salturi, galop si concurs complet.
Teoretic, caii din rasa Anglo-Arab trebuie sa combine cele mai bune caracteristici ale raselor Araba si Thoroughbred.
Trebuie sa pastreze atributele de sanatate, forta si energie ala Arabului, in timp ce integreaza capacitatea si o parte din
viteza rasei Thoroughbred, dar fara temperamentul extrem de incapatanat al acesteia.
Rasa Gidran Arab este originara din Ungaria, mai exact din zona Mezohegyes. Herghelia este localizata in sudestul campiei ungare si este una dintre cele mai vechi herghelii de stat. Herghelia a fost creata in 1785 si a dezvoltat rasa
Gidran Arab. Acest cal poate fi considerat versiunea ungara a rasei Anglo-Araba. Rasa isi trage seva dintr-un cal Arab care
a fost importat din Arabia in 1716. Numele acestui cal era Gidran Senior. S-a notat despre acest cal ca ar fi fost "foarte
furtunos", multi dintre urmasii sai mostenind aceasta trasatura de caracter. In 1920, Gidran Senior a fost incrucisat cu
Arrogate, o iapa din rasa Spanish, rezultand un armasar, Gidran II, care a devenit armasarul de baza al acestei rase. Rasa
English Thoroughbred a fost folosita destul de des pentru incrucisari, iar apoi rezultatul a fost reincrucisat ci Arab, pentru a
fixa tipul. In privinta exteriorului, calul Gidran contopeste insusirile rasei Arabe si cele ale Pur Sangelui Englez.
Aspectul general este elegant, corect proportionat, cu formatul corporal lateral usor dreptunghiular, temperament
vioi, constitutie fin-robusta. Capul este mic, fruntea larga, profilul drept, urechi mici, purtate vertical. Capul este in general
uscativ, dar expresiv, cu ochii mari si privire vioaie. Gatul este de forma de trunchi de piramida, cu coama mediu
dezvoltata, greban inalt, uscativ, lung, continuat cu spinare si sale scurte, largi si drepte. Crupa este usor oblica anteroposterior, patrata, bine imbracata in musculatura. Pieptul este larg, cu toracele adanc si profund. Membrele sunt corect
conformate, cu aspect uscativ. Spata este usor oblica, fluierele dense, scurte, copita mica, cu un corn foarte dur. Tipic pentru
populatia Gidran este roba roiba, cu numeroase brezaturi si pintenogeli. Impresia generala pe care o lasa aceasta rasa este
de vigoare si abilitate, fara a fi grosolani. Sunt recunoscuti pentru calitatile lor de saritori, pentru temperamentul foarte
echilibrat, constructia robusta. Aceste calitati ii fac de asemenea excelenti pentru atelaje si tractiune usoara. Datorita
curajului enorm, agilitatii si rezistentei lor, Gidranii exceleaza in disciplinele ecvestre competitionale. Statura nobila si

aristocratica datorata sangelui nobil pe care il au, le da puterea si vointa de a castiga. Gidranul este o rasa foarte rara in
lume, in pericol de disparitie, deoarece sunt mai putin de 200 Gidrani in toata lumea.
Este o rasa anglo-araba de origine maghiara. In Ungaria este o rasa de o mare importanta datorita calitatilor deosebite
pentru calarie si atelaj, fiind un cal elegant, de talie medie, foarte robust, cu profil drept, encolura lunga, arcuita, crupa
puternica. Masivitatea ii face sa fie si buni cai de trasura. Rasa este crescuta si in Bulgaria si in Romania.

Nonius face parte din grupul de varietati jumatate- sange create la inceputul sec. XIX in Imperiul Austro-Ungar, la
fel ca si Gidranul. Bazele formarii varietatii Nonius au fost puse tot in herghelia Mezohegyes, in anul 1815, prin aducerea
armasarului de origine anglo-normanda pe nume Nonius Senior, cu un aspect nu tocmai armonios, acest armasar a montat
timp de 14 ani un numar foarte mare de iepe, de origini diferite. Dupa aceasta etapa s-au practicat imperecheri inrudite, o
perioada indelungata, pentru consolidarea caracterelor populatiei Nonius. Din anul 1861, au inceput sa se foloseasca
incrucisari cu Pur Sangele Englez, pentru corectarea unor defecte de exterior ca: profil berbecat al capului, spata verticala,
chisita moale etc.
In timp s-a ajuns la dezvoltarea a doua tipuri morfologice de nonius, si anume: Noniusul mic, cu o talie sub 161cm si
Noniusul mare, cu talie peste 161cm. Ca raspandire, se gaseste in tarile sud-est europene, cum ar fi Ungaria, Romania,
Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Austria, Bulgaria. Noniusul mare dispunea de o tale medie de 166cm, aspect general
nearmonios, cap mare, cu profil convex, urechi mari greban sters, spinare si sale lungi, puternice, crupa lunga larga, usor
oblica antero-posterior, piept larg, torace adanc, profund, membre rezistente, cu articulatii largi, solide, cu tendoane bine
evidentiate. Culoarea tipica a robei era murga, dar multe exemplare prezentau culoarea neagra. Tipul mic prezenta un
exterior mai armonios, datorita influentei cailor de origine orientala, cu o talie de 156cm. Capul era mai expresiv,
proportionat cu restul corpului, cu profil drept, sau usor concav, frunte larga, urechi proportionate cu marimea capului,
ochii mari, privirea vioaie. Gatul este corect prins, spinarea si salele de asemenea corect conformate, crupa bine
proportionata, coada prinsa sus. Aplomburile membrelor erau corecte, asigurand o deplasare rapida. Roba predominanta a
tipului mic de Nonius era murga. Dezvoltarea corporala a populatiei actuale de Nonius este de 161cm, cu o masa corporala
de peste 600kg. Gatul este musculos, bine prins, greban suficient de proeminent, spinare dreapta, solida, crupa bine
dezvoltata, directie usor oblica antero-posterior. Aplomburile sunt in general corecte articulatiile largi, puternice. Cele mai
frecvente defecte apar la nivelul copitelor, si anume: copita moale, cu corn sfaramicios, copita plata. Caracter docil,
temperament vioi, unele exemplare pot fi totusi destul de voluntare si incapatanate.
Tipul mare era folosit de armata, pentru tractarea pieselor de artilerie, dar nu era de loc potrivit pentru cavalerie, fiind
greoi, cu un temperament bland, chiar limfatic, lipsit de vioiciune. Tipul mic a fost folosit pentru nevoile cavaleriei austroungare, datorita deplasarii rapide, elegante si a temperamentului voi.
Rasa Furioso, cunoscuta si sub numele de Furioso-North Star, a fost creata la Mezohegyes, in Ungaria, la
grajdurile de stat regale. Au fost folosite iepe din rasa Nonius si doi armasari de Thoroughbred, numiti Furioso si North
Star, fiind creata rasa Furioso. Acesti doi armasari au fost adusi la Mezohegyes la inceputul anilor 1840. Liniile de Furioso
si North Star au fost pastrate separate. Armasarul de Thoroughbred, Furioso, a dat nu mai putin de 95 de urmasi masculi cu
iepele de Nonius, multi dintre acesti armasari fiind folositi in herghelie. North-Star era un armasar provenit din linie de
campioni, avand printre stramosi rasa Norfolk Roadster. In 1885, linia Furioso si linia North Star au inceput sa fie
incrucisate. Totusi, linia Furioso s-a impus ca linie dominanta. Aceasta rasa est epopulara in Europa si este crescuta mai
ales in Ungaria, in fermele dintre Dunare si Tisa.
Exemplarele acestei rase au un sistem nervos foarte echilibrat, in ciuda temperamentului lor care este vioi. S-au
dovedit parteneri de incredere ai omului atat in munca, cat si in sport. Majoritatea exemplarelor au aptitudini care permit
calarirea lor de catre copii sau de catre persoanele cu handicap fizic. Prezinta un exterior bine conformat, cu o dezvoltare
corporala relativ mare comparativ cu celelalte populatii de cabaline jumatate sange. Capul este expresiv, bine proportionat,
fruntea larga, cu profil drept, ochii vioi. Crupa este lunga, larga, bine imbracata in musculatura, cu axul mecanic usor oblic
antero-posterior. Pieptul este larg, toracele cu coaste bine arcuite, adanc si profund. Membrele au osatura puternica,
musculatura ferma, articulatii largi, puternice, tendoane bine detasate si rezistente. Copitele sunt de marime mijlocie, cu
cornul relativ dur. Aplomburile sunt in general corecte, dar la exemplarele in varsta mai apar tare osoase. Principalele
defecte de aplomb la tineret pot fi: genunchi de oaie si chisita scurta, verticala. Talia e de 164-166cm, cu o masa corporala
de 500.-550kg. Constitutia este robusta. Roba poate fi predominant murga, de diferite nuante, sau neagra, cu putine
brezaturi si pintenogeli.
Talentul rasei este dovedit prin faptul ca, desi exista un numar mici de indivizi, se pot gasi exemplare care participa
cu succes in mai multe ramuri ale sportului ecvestru. Pe langa concursurile de obstacole sau de dresaj, abilitatile sale sunt
foarte apreciate si pentru serviciul politiei calare sau pentru tractiune usoara.
Numarul de iepe din aceasta rasa, inregistrate oficial este sub 400, de aceea rasa este incadrata in categoria tipurilor
de cai in pericol de disparitie, prezervarea acestui tip de cai reprezentand o chestiune de interes deosebit.

Lipitanul este o rasa de cai originara din Slovenia, din regiunea Lipica. Este cea mai veche rasa moderna de cai
din Europa. Stramosii Lipitanilor au fost caii Berberi, adusi in Spania de maurii din Africa de Nord, prin stramtoarea
Gibraltar. Acesti cai berberi au fost apoi incrucisati cu caii din podisul Karst, folositi de vechii romani la tractiunea carelor
de curse precum si la alte intreceri sportive, dar folositi de asemenea si in razboaie in Evul Mediu.
In anul 1580, arhiducele Charles II, fiul imparatului Austriei, Ferdinand I a primit sarcina de a infiinta o herghelie
care sa produca cei mai buni cai posibili pentru Curtea Imperiala Austriaca. El a ales ca locatie de formare a hergheliei un
sat de langa Trieste, numit Lipizza si a numit rasa Lipitana. Nucleul de formare a fost constituit de 24 iepe si 9 armasari
adusi din Spania, de unde si numele de "Scoala Spaniola de echitatie de la Viena".
Caii spanioli de origine barba, berbera, andaluziana, araba, au fost incrucisati cu caii autohtoni din podisul Karst. Au
existat 6 armasari fondatori de linii ale Lipitanului pur, baroc, fiecare linie avand caracteristici bine definite si transmise la
descendenti pana in zilele noastre. Armasarii au fost: PLUTO, de culoare alba, nascut in 1765, de origine Spaniola, adus de
la Herghelia Regala Daneza; CONVERSANO, negru, nascut in 1767, originar din Neapole; MAESTOSSO, alb, nascut in
1773, la Herghelia Curtii Austriece, de origine Kladruber; FAVORY, cenusiu, nascut in 1779, in Herghelia Imperiala
Austriaca, Kladruber; NEAPOLITANO, murg, nascut in 1790, de origine Neapolitana, din Polesina; SIGLAVY, alb, nascut
in 1810, de rasa Pur Sange Arab, din Arabia. Ulterior au mai aparut 2 linii noi si anume: TULIPAN, descendenta din linia
Favory, dar mult mai puternica, formata in a II-a jumatate a sec. XIX in Ungaria si linia INCITATO, creata in transilvania,
cam in aceiasi perioada cu linia Tulipan. In prezent, la noi in tara exista aceasta linie la Herghelia Beclean pe Somes, in jud.
Bistrita Nasaud.
Herghelia de la Lipica a supravietuit multor razboaie revolutii, catastrofe naturale, caii au fost evacuati de
nenumarate ori. Totusi, dupa Primul Razboi Mondial, in anul 1920 herghelia a fost mutata la Piber, un sat micut din muntii
Styria, din Austria de Jos. Herghelia Austriaca de stat de la Piber produce armasarii albi dansatori de la Scoala de Echitatie
Spaniola de la Viena. Formatul corporal lateral este in general dreptunghiular, cu o talie de 155-160cm, o masa corporala de
500-525 kg. Trunchiul este cilindric, bine format, relativ lung, capul uscativ, cu profilul mai mult sau mai putin convex, in
functie de linie, urechi de marime mijlocie, foarte mobile, ochii mari, expresivi, cu privire vioaie, gatul foarte bine imbracat
in musculatura, bine prins de trunchi cu o forma tipica rasei, si anume gat de lebada, coama relativ abundenta.
Greabanul este proeminent, lung, larg, spinarea lunga, dreapta, salele scurte bine imbracate in musculatura, crupa puternica,
cu tendinta de orizontalitate, existand exemplare cu crupa usor oblica, chiar tesita. Coada este bine prinsa, purtata elegant.
Membrele au articulatii largi, puternice, mobile, cu tendoanele bine detasate. Roba este predominant sura, dar pot apare
exemplare murgi si negre, chiar si roibe, dar roibul nu este o culoare acceptata in standardele rasei. Lipitanii se nasc negri si
se albesc pe parcurs, ajungand albi in jurul varstei de 7 ani, cand este atinsa de altfel si maturitatea fiziologica deplina,
Lipitanul fiind o rasa tardiva. Lipitanii sunt deosebit de blanzi, inteligenti, docili, foarte sensibil si foarte dispusi sa invete
lucruri noi, pe care si le insusesc repede. Sunt totusi o rasa temperamentala, cu multa personalitate si cu o mare vioiciune.
Isi respecta calaretul, dar se cer totodata respectati. Exceleaza in dresajul de inalta scoala, avand calitati innascute pentru
aceasta disciplina.