UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

CONSTANŢA
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DISCIPLINA: EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

CAPITOLUL I.
EFICIENŢA ECONOMICĂ. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

OBIECTIVE:
- prezentarea conceptului de eficienţă economică
- prezentarea clasificării eforturilor şi a efectelor economice

CUVINTE CHEIE: eficienţă economică, efort investiţional, efect economic,

modernizare, retehnologizare

CONŢINUT:
Esenţa eficienţei economice constă în obţinerea de efecte utile (rezultate) maxime
la un anumit nivel de consum de resurse (efort) sau aceleaşi efecte utile (rezultate) la un
anumit nivel minim de consum de resurse (efort).
În teoria şi practica economică, eficienţa economică se exprimă, în special, prin
relaţii „efect/efort”, determinându-se astfel productivitatea fiecărui factor.
În analizele economice pentru exprimarea eficienţei economice se utilizează şi
relaţii de forma „efort/efect”, determinându-se astfel „indicatori ai necesarului”. Aceşti
indicatori evidenţiază necesarul dintr-un factor de producţie (efort) pentru obţinerea unei
unităţi de producţie (efect).
Formulele de principiu ale eficienţei economice sunt:
E ε
max e = , min e’ = ,
ε Ε
în care:
e, e’ reprezintă eficienţa economică
E – efectul economic
ε – efortul investiţional

Clasificarea eforturilor şi a efectelor economice

• Clasificarea eforturilor economice

1. eforturi pentru investiţii:
2. eforturi pentru producţie:

1. eforturi anuale:
2. eforturi totale:

1. eforturi cu muncă vie

1
 2. eforturi cu muncă materializată

• Clasificarea efectelor economice

1. efecte directe (la nivelul activităţii analizate)
2. efecte indirecte (obţinute la beneficiarii produsului de bază)

1. efecte prezente
2. efecte viitoare

1. efecte brute (valoarea producţiei în diferite preţuri, încasări valutare totale,

veniturile anuale)
2. efecte nete (se obţin după scăderea din efectul total a cheltuielilor efectuate, de
exemplu profiturile)

1. efecte programate
2. efecte efective

Factori de creştere a eficienţei economice:

• Factori cu acţiune directă:
• Factori cu acţiune indirectă:
• Factori tehnici
• Factori economici
• Factori naturali
• Factori sociali
• Factori generali
• Factori specifici

Impactul modernizării şi al restructurării economiei naţionale asupra eficienţei

economice

Modernizarea economică poate îmbrăca următoarele forme:

a. modernizare intensivă – pune accent pe factorii calitativi (creşterea
productivităţii muncii este mai acentuată în raport cu gradul de
înzestrare tehnică a muncii);
b. modernizare neutră – presupune o egalitate între ritmul de creştere
a productivităţii muncii şi nivelul înzestrării tehnice a muncii;
c. modernizare extensivă – accentul se pune pe factorii cantitativi.

CAPITOLUL II.
INDICATORI DE EVALUARE A EFICIENŢEI ACTIVITĂŢII ECONOMICE

OBIECTIVE:
- prezentarea clasificării indicatorilor de eficienţă economică după mai multe criterii

2
CUVINTE CHEIE: indicator de eficienţă economică, rata profitului, cheltuieli la 1000
lei producţie, productivitatea muncii, producţia la 1000 lei capital fix, profitul la 1000 lei
capital fix

CONŢINUT:

Clasificarea indicatorilor
• După sfera de cuprindere:
- Indicatori care reflectă efectele economice
- Indicatori care cuantifică eforturile pentru realizarea activităţii respective
- Indicatori referitori la perioada în care se desfăşoară activitatea analizată
• După nivelul la care se fac evaluarea şi analiza economică
- Indicatori calculaţi la nivel macroeconomic
- Indicatori calculaţi la nivel microeconomic:
1. Indicatori cu caracter general
2. Indicatori de bază
3. Indicatori specifici
4. Indicatori suplimentari
caracterizează eficienţa de ansamblu

        


     
  



 
   

a firmei şi a oricărui proiect economic, indiferent de nivelul la care aceasta se realizează

(atelier, secţie, firmă, domeniu de activitate etc.). Aceşti indicatori se pot clasifica după
natura obiectului analizei, şi anume:
- : indicatori generali ai întregii activităţi economice
    

- : indicatori ai efcienţei factorilor de producţie

       

- : indicatori de structură a resurselor consumate şi a rezultatelor

       

obţinute
Principalii indicatori ce aparţin grupei 1 sunt:
- Rata profitului (r)
- Cheltuieli la 1000 lei producţie (venituri)
Productivitatea muncii (W)
- Producţia la 1000 lei capital fix (Qf)
- Coeficientul de utilizare a materiei prime(gs)
- Consumul specific de un anumit material (CS)
• Principalii indicatori ce aparţin grupei a 3-a sunt:
- Ponderea muncitorilor în numărul total de salariaţi ai unei societăţi
comerciale (p1):
- Ponderea personalului din conducerea şi administrarea societăţii comerciale
(p2)
- Indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (iu)
- Indicele timpului neutilizat (ir)
- Ponderea capitalului fix activ în total capital fix (f1)
- Gradul de programare a folosirii timpului disponibil (Gp)
- Gradul de folosire a timpului maxim disponibil (Gd)
- Ponderea materiilor prime din import sau deficitare în volumul total al
materiilor prime (pi)
- Ponderea cheltuielilor materiale în cheltuielile totale (pm)

3
 - Ponderea produselor de calitate dintr-o clasă (pc)
Indicatorii de bază ai eficienţei economice
• Valoarea investiţiei:
• Durata de execuţie a lucrărilor de investiţi.
• Durata de funcţionare a capitalului fix
• Investiţia specifică (Si)
• Termenul de recuperare a investiţiilor (durata de recuperare a investiţiilor)
• Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor
• Cheltuieli echivalente sau recalculate
• Randamentul economic al investiţiilor (Ri)
• Imobilizarea fondurilor investiţionale
Până la momentul punerii în funcţiune a obiectivului, se disting două perioade:
- durata necesară pentru proiectarea şi elaborarea documentaţiei tehnico-economice
- durata de execuţie a lucrărilor de investiţii pe şantier.
Eşalonarea investiţiilor influenţează în mod direct imobilizările de fonduri care
reprezintă pierderi potenţiale pentru economia naţională. În general, investiţiile pot fi
eşalonate:
- în mod crescător (varianta I),
- uniform (varianta II),
- descrescător (varianta III).
Deoarece o sumă cheltuită rămâne imobilizată până la începerea funcţionării
obiectivului, şi chiar peste acest moment până la recuperarea efectivă, varianta mai
convenabilă este varianta la care imobilizările sunt cele mai mici.
Pentru evaluarea eficienţei economice pe această perioadă, prin prisma mărimii
imobilizărilor şi a pierderilor datorate acestor imobilizări, se folosesc o serie de indicatori
şi anume:
a. Mărimea imobilizărilor totale.
b. Imobilizarea specifică.
c. Efectul economic al imobilizărilor.
d. Efectul economic specific al imobilizărilor.

CAPITOLUL III.
EVALUAREA EFICIENŢEI ECONOMICE A INVESTIŢIILOR ÎN FUNCŢIE DE
PARTICULARITĂŢILOR DIFERITELOR RAMURI. INDICATORI

OBIECTIVE:
- prezentarea principalilor indicatori specifici unor ramuri economice:industria
petrolului, agricultură, energie electrică şi termică, construcţii, comerţ interiror, comerţ
exteriror.
CUVINTE CHEIE: investiţie specifică, costul unitar real, termenul de
recuperare a investiţiilor, cheltuieli anuale recalculate

4
 CONŢINUT:
Activitatea fiecărei ramuri a economiei naţionale se desfăşoară în anumite condiţii
concrete, care îşi pun amprenta asupra modului de organizare a procesului de producţie,
asupra modului de consum al resurselor, asupra tehnologiei de fabricaţie etc.
Vom prezenta principalii indicatori specifici unor ramuri economice:industria
petrolului, agricultură, energie electrică şi termică, construcţii, comerţ interiror, comerţ
exteriror.
1. Industria petrolului
-Investiţia specifică a zăcământului
- Investiţia specifică a extracţiei petrolului
- Investiţia specifică pentru comparaţii cu alte ramuri
-costul unitar real
-Termenul de recuperare a investiţiilor
- Factorul de asigurare

2. Industria energiei electrice şi termice:

- cheltuieli anuale recalculate sau criteriul Z
-cheltuieli specifice actualizate
-coeficientul de avarie
-coeficientul relativ de indisponibilitate din cauze accidentale
-coeficientul relativ de indisponibilitate

3. Agricultură
- pierderea de venit net agricol

4. Construcţii
-gradul de ocupare al terenului
-gradul de folosire a suprafeţei clădite
- Densitatea construcţilor
- gradul de folosire a suprafeţei construite desfăşurate
- gradul de folosire în scopuri productive a suprafeţei construite desfăşurate

5. Comerţ interior
-adaosul comercial
- profitul comercial
- rentabilitatea în comerţ
- rentabilitatea fondurilor cheltuite
- productivitatea în comerţ
- vânzările la 1 milion lei mijloace fixe
- viteza de rotaţie a mărfurilor
- timpul de circulaţie

5
- suprafaţa spaţiilor comerciale ce revin la 10000 locuitori

6. Indicatori specifici obiectivelor cu activitate de comerţ exterior

a. Indicatori ce au caracter general.
1) Producţia anuală destinată exportului.
2) Ponderea producţiei destinate exportului în total producţie.
3) Importul anual pentru producţie.
4) Importul specific pentru producţie.
5) Aportul valutar anual.
6) Aportul valutar specific.
7) Profitul în valută.
8) Profitul valutar unitar
9) Cursul de revenire brut.
10) Cursul de revenire brut corectat.
11) Cursul de revenire net.
12) Costul actualizat minim.
b. Indicatorii de bază sunt indicatorii proprii procesului investiţional pentru
obiectivele cu activitate de comerţ exterior.
1) Producţia exportată ce revine la 1.000.000 lei investiţii.
2) Importul pentru investiţii.
3) Importul specific pentru investiţii.
4) Ponderea importului pentru investiţii în totalul investiţiilor.
5) Importul global.
6) Importul global specific.
7) Aportul valutar anual al investiţiilor.
8) Aportul valutar global al investiţiilor.
9) Termenul de recuperare a efortului valutar, prin exporturi de mărfuri.
10) Cursul de revenire al valutei.

CAPITOLUL IV.
INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA EFICIENŢEI ECONOMICE A
INVESTIŢIILOR. TEHNICA ACTUALIZĂRII (DISCONTĂRII)

OBIECTIVE:
- determinarea influenţei factorului timp asupra eficienţei economice a investiţiilor
- prezentarea momentelor de referinţă ale actualizării
- prezentarea actualizării în funcţie de momentele de referinţă

CUVINTE CHEIE: actualizare, moment de referinţă, investiţie, factor de actualizare,

factor de fructificare, coeficient de actualizare

CONŢINUT:
Legătura dintre investiţii şi timp se urmăreşte în mai multe tehnici utilizate în
procesul investiţional, şi anume în:
- programarea realizării investiţiilor prin optimizarea funcţiei cost-durată

6
 - efectul economic al imobilizărilor de fonduri băneşti şi mijloace materiale
necesare efectuării investiţiilor
- perioada de atingere a parametrilor proiectaţi
- efectul uzurii morale
- durata de funcţionare a noului obiectiv etc.
Timpul este un factor de legătură dintre investiţii şi progresul general al societăţii,
el acţionând ca un multiplicator al efectelor investiţionale.
Calculele de eficienţă prezentate anterior au avut un caracter static, au făcut
abstracţie de influenţa timpului asupra efectelor finale.
În analiza dinamică se aduc toate valorile dispersate în timp la un singur moment,
care este cel actual.
Astfel:
- o investiţie de 1 leu efectuată în prezent echivalează peste „h” ani nu cu
aceeaşi sumă, ci cu (1 + a)h = factor de fructificare (z’). Factorul de
fructificare se foloseşte la aducerea în prezent a unor sume investite în
trecut sau la ducerea din prezent spre viitor a sumelor investite, mărind
aceste sume, deoarece întotdeauna z’ > 1
1
- valoarea prezentă a 1 leu ce se va obţine într-un an va fi =
〈1 + a〉 h
1
factor de actualizare ( ) < 1, unde a reprezintă coeficientul de
〈1 + a〉 h
actualizare.
Avem condiţia: a > ri + rd + rr ,
în care:
ri - rata inflaţiei;
rd – rata dobânzii;
rr – rata de risc investiţional.

Momente de referinţă ale actualizării

Calculele de actualizare se pot efectua la orice moment, chiar anterior sau

posterior perioadei în care se execută lucrările de investiţii.
Numim data la care se efectuează actualizarea moment de referinţă. Principalele
momente de referinţă din viaţa economică a unui obiectiv investiţional sunt:

m – momentul adoptării deciziei de investiţii

n – momentul începerii lucrărilor de investiţii
p – momentul punerii în funcţiune a noului capital
u – momentul începerii restituirii creditelor primite
v – momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix
Cele 4 perioade semnifică:
g – perioada de elaborare a documentaţiei tehnice
d – durata de execuţie a lucrărilor de investiţii pe şantier
f – perioada dintre momentul punerii în funcţiune şi începerea restituirii
creditelor primite
D – durata de funcţionare eficientă a obiectivului

7
 În formă dinamică, un indicator de eficienţă economică a investiţiilor necesită
parcurgerea următoarelor etape:
1. stabilirea indicatorului ce dorim să-l actualizăm şi calculul nivelului
acestuia în formă statică
2. stabilirea momentului de referinţă la care se face actualizarea;
reprezentarea pe axa timpului a momentul începerii lucrărilor de
investiţii a momentului punerii în funcţiune a noului capital, a
momentului restabilirii creditelor (terminarea lor), a momentului
scoaterii din funcţiune a capitalului fix. Momentul de referinţă se
notează cu zero.
3. înscrierea indicatorului (profit sau investiţie) pe axa reprezentată
4. trasarea triunghiului actualizării, unul pentru investiţii, altul pentru
profit
5. aplicarea formulelor de calcul pentru determinarea indicatorului în
formă dinamică
6. se compară datelor actualizate cu cele stabilite iniţial în forma statică şi
se desprind concluziile ce se impun.

Actualizarea la momentul luării deciziei de investiţii

Se impune actualizarea investiţiilor, profitului, a randamentului economic al

investiţiilor şi a termenului de recuperare a investiţiilor.


     
    
         

Investiţiile se eşalonează pe o perioadă care în raport cu momentul de referinţă

ales este în viitor, deci investiţiile actuale se vor micşora, folosindu-se factorul de
actualizare. Astfel, vom avea:
g +d g g +d
m 1 1 1
I ta ∑
=
h =1 〈1 + a〉
h
× I h
- ∑
h =1 〈1 + a 〉
h
× I h
= ∑
h = g +1 〈1 + a 〉
h Ih


                

g +d g +d +D
g +d +D
1 m 1 1
∑
Pta =
h =1 〈1 + a〉
h
× P h
- ∑
h =1 〈1 + a〉
h
× P h
= ∑
h = g + d +1 〈1 + a 〉
h
× Ph

Acest indicator trebuie să fie cât mai mare, fapt ce se realizează pe mai multe căi:
- obţinerea unui profit static cât mai mare
- obţinerea unor sume mai mari de profit în prima perioadă de funcţionare
a obiectivului
- reducerea perioadei cuprinse între momentul luării deciziei şi momentul
obţinerii profitului
- prelungirea duratei în care întreprinderea realizează profit.
În practică se consideră că profitul anual (Ph ) este constant în timp. În acest caz vom
avea:
m 1 〈1 + a〉 D − 1
= ×
Pta Ph 〈1 + a〉 g + d a〈1 + a〉 D

8
  
  

  
 
    
         

m
P m ta
R = ta m
−1
I ta
d. .

 

  

  
  

         

[ ]

m g +d
m log Ph − log Ph − a × I ta × 〈1+ a〉
T a
=
log〈1 + a〉

Actualizarea la momentul începerii lucrărilor de investiţii

. Se stabilesc cu formula:


              

d
1 n

h =1 〈1 + a 〉
h
×Ih I ta = ∑
b. . Deoarece profitul se află la un moment viitor faţă de
                

momentul ales pentru actualizare, vom folosi factorul de actualizare:

d +D d d +D
n 1 1 1
Pta = ∑
h =1 〈1 + a〉
h
× Ph - ∑
h =1 〈1 + a 〉
h
× Ph = ∑
h = d +1 〈1 + a 〉
h
× Ph


  

  
 
    
         

n
P n ta
R = ta n
−1
I ta


 

  

  
  

         

n
=
log P h − log P h − a × I ta × 〈1+ a〉 [ n d
]
T a
log〈1 + a〉

Actualizarea la momentul punerii în funcţiune a noului obiectiv (p)

. Investiţiile sunt cheltuite într-o perioadă trecută faţă de



         
         

momentul ales, drept pentru care sumele se vor mări prin actualizare, folosindu-se
factorul de fructificare.

9
 d −1
p h
I ta
= ∑ 〈1+ a〉 × I h
h=0

Investiţia astfel calculată exprimă valoarea producţiei ce s-ar fi obţinut în

condiţiile în care investiţiile nu erau imobilizate în cadrul procesului investiţional, ci erau
folosite într-o activitate economică la care nivelul eficienţei economice este egal cu a.

Perioada în care se obţine profitul este o perioadă



                     

viitoare în raport cu momentul de referinţă ales. Deci, profitul se va micşora prin

actualizare:
D
p 1
∑
Pta h=1 〈1 + a〉 h × Ph
=

c. Calculul se face având la bază formula de


  

  
 
    
         

principiu:

p
P p ta
R = ta p
−1
I ta


 

            

  
  
 

       

p
=
log P h − log Ph − a × I ta [ p
]
T a
log〈1 + a〉

Actualizarea la momentul începerii restituirii creditelor primite (u)

Investiţiile sunt cheltuite într-o perioadă trecută faţă de



         
         

momentul ales, drept pentru care sumele se vor mări prin actualizare, folosindu-se
factorul de fructificare.

f + d −1 f −1 f + d −1
u h h h
I ta = ∑ 〈1+ a〉
h=0
× Ih- ∑ 〈1+ a〉
h =0
× Ih = ∑ I × 〈1+ a〉
h= f
h

Pentru acest moment actualizarea profitului prezintă



                     

următoarea particularitate. Actualizarea profitului la acest moment presupune divizarea

lui în două părţi distincte:
- una care se situează înaintea momentului actualizării (în trecut) şi care se va actualiza
cu factorul de fructificare;
- una care se situează după momentul de referinţă (în viitor) şi care se va actualiza cu
factorul de actualizare.

10
 În consecinţă, vom avea:

f −1 D− f
u h 1
P ta
= ∑ Ph × 〈1+ a〉 + ∑ 〈1 + a〉 h
× Ph
h =0 h =1

 
  

  
 
                

       

u
P u ta
R = ta u
−1
I ta


 

            

  
  
 

       

u log P h × 〈1+ a〉 − log P h × 〈1+ a〉 − a × I ta

f
[ f u
]
Ta = log〈1 + a〉

Actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix (v)

Investiţiile sunt cheltuite într-o perioadă trecută faţă de



         
         

momentul ales, drept pentru care sumele se vor mări prin actualizare, folosindu-se
factorul de fructificare.

D + d −1 D −1 d + D −1
v h h h
I ta = ∑ 〈1+ a〉 × I - ∑ I × 〈1+ a〉
h=0
h
h =0
h
= ∑ I × 〈1+ a〉
h=D
h

Pentru momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix



                     

relaţia de stabilire a profitului total actualizat este:

D −1
v h
Pta = ∑ 〈1+ a〉 × Ph h =0

 
  

  
 
                

       

v
P v ta
R = ta v
−1
I ta


 

            

  
  
 

       

v
=
log P h × 〈1+ a〉 − log Ph × 〈1+ a〉 − a × I ta
D
[ D v
]
T a
log〈1 + a〉

11
CAPITOLUL V.
REALIZAREA UNEI INVESTIŢII. STUDII DE FEZABILITATE

OBIECTIVE:
- prezentarea principalelor etape de elaborare a unui studiu de prefezabilitate
- prezentarea metodologiei BIRD
- prezentarea principalelor etape de elaborare a unui studiu de fezabilitate

CUVINTE CHEIE: studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, metodologie BIRD

CONŢINUT:
Studiile de prefezabilitate
Cu ajutorul studiului de prefezabilitate se asigură selecţia preliminară şi definirea
proiectului. Elaborarea unui studiu de fezabilitate necesită cheltuieli mari; ca urmare,
ideea de proiect trebuie dezvoltată într-un studiu mai detaliat, fără a angaja fonduri
importante. Un astfel de studiu este studiul de prefezabilitate, a cărui structură schematică
se prezintă astfel:
a) Identificarea proiectului de investiţii – se efectuează folosind două metode:
- metoda proiectului releu,
- metoda proiectelor strategice de dezvoltare,
b) Studiul de prefezabilitate a proiectului urmăreşte ca aspecte:
- istoria proiectului
- piaţa produsului
- capacitatea obiectivului
- dotările materiale
- studii de amplasament
- aspecte tehnice
- organizarea obiectivului
- evaluarea financiară şi economică

Metodologia Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

În România, studiile de fezabilitate se realizează în concordanţă cu

metodologia elaborată de BIRD.
F.M.I. a fost construit pentru stimularea economică a ţărilor. În cadrul acestuia
există organisme specializate: BIRD şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Orientarea fondurilor disponibile către cele mai eficiente proiecte de dezvoltare
economice se fac pe baza calculelor metodologiei BIRD, metodologie ce are o sferă de
aplicabilitate extinsă.

• Sursele de constituire a fondurilor BIRD şi condiţiile de acordare a

împrumuturilor

a) Surse primare – se formează din:

- subscripţii utilizabile în capital
- împrumuturi nete efectuate de bancă pe pieţele financiare internaţionale

12
 - venituri nete din activitatea proprie

b) Surse suplimentare – constituite din:

- rambursări din împrumuturile date de bancă şi vânzări de creanţe altor
investitori
Veniturile totale ale băncii se calculează:

Vt = (V + Vi + Dc + Ca + Cvr) – (Cad + Di + Ce + Cc)

V – venituri din plasamente

Vi – venituri din împrumuturi
Dc – dobânzi şi comisioane
Ca – comisioane din angajamente
Cvr – comisioane vărsate la rezerva specială
Cad – cheltuieli de administrare
Di – dobânzi plătite la împrumuturile luate de la bancă
Ce – cheltuieli din emisiune ale băncii
Cc – cheltuieli pentru cedări de creanţe
Condiţiile pentru acordarea împrumuturilor de BIRD:
- fondurile solicitate să fie orientate cu prioritate spre obiective investiţionale
care să asigure dezvoltarea infrastructurii economice, a agriculturii, industriei alimentare,
învăţământului
- împrumuturile să fie garantate de beneficiarul de credit şi să fie orientate
către acele investiţii care asigură eficienţă economică ridicată
- procurarea de utilaje, tehnologii, materii prime şi materiale să se facă numai
pe bază de licitaţii internaţionale
- creditele se acordă pentru achiziţionarea de furnituri din ţările membre ale
BIRD şi din Elveţia
- la acordarea creditului o echipă de specialişti ai băncii examinează amănunţit
proiectul tehnico-economic al viitorului obiectiv
- cererea de credit trebuie însoţită de un raport economic prin care se justifică
necesitatea acordării creditului şi de asigurare a restituirii creditului

• Aspecte specifice de evaluare a metodologiei BIRD a proiectelor de investiţii. Se

au în vedere:
- aspectul economic
- aspectul tehnic
- aspectul instituţional, organizatoric şi de conducere,
- aspectul comercial şi al achiziţiilor,
- aspectul financiar
Analiza economică compară eforturile pentru realizarea investiţiei şi
producţiei cu efectele ce se vor obţine în condiţiile comparabilităţii acestora prin
intermediul calculelor de actualizare.
Analiza financiară – se face din punctul de vedere al investitorului care este
preocupat de obţinerea unor profituri la fondurile proprii cheltuite în conjunctura pieţei de
desfacere.

13
 Studiile de fezabilitate

Studiul de fezabilitate – ansamblul de piese scrise (calcule tehnico–

economice, desene, memorii de fundamentare, măsuri concrete de acţiune) privind
necesitatea viitorului obiectiv, privind resursele de aprovizionare cu materii prime şi
pieţele de desfacere, asigurarea capitalului, etc.
Studiul de fezabilitate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele capitole:
1. Date de identificare a societăţii comerciale
2. Analiza diagnostic
3. Prognoza produselor, tehnologiilor, factorilor de producţie
4. Variante de dezvoltare şi de restructurare
5. Calculul eficienţei economice a variantelor studiate
6. Analiza incertitudinii, riscului şi sensibilităţii variantei alese
7. Formularea deciziei de investiţii

CAPITOLUL VI.
CONTRIBUŢIA MANAGEMENTULUI LA CREŞTEREA EFICIENŢEI FIRMEI

OBIECTIVE:
- prezentarea influenţei managementului asupra eficienţei firmei
- identificarea eficienţei cunatificabile şi necuantificabile ale managementului
- identificarea modalităţilor de creştere a eficienţei managementului
CUVINTE CHEIE: management, eficienţă cunatificabilă, eficienţă necuantificabilă
CONŢINUT:
Cum se realizează? Prin:
• potenţarea muncii de execuţie la nivelul fiecărui loc de muncă,
reflectată în sporirea productivităţii datorită asigurării, ca urmare a deciziilor şi acţiunilor
managerilor. O bună conducere a firmei reuşeşte să asigure condiţiile tehnice, umane,
informaţionale, financiare, organizatorice şi motivaţionale necesare ca productivitatea
muncii să fie ridicată, rezultat al unui grad ridicat de folosire a timpului de muncă şi de
structurare a acesteia.
• amplificarea funcţionalităţii globale a firmei, generată de
raţionalizarea ansamblului de conexiuni decizionale, informaţionale şi organizaţionale
reflectată în creşterea gradului de folosire a capacităţilor de producţie, dimensionarea
judicioasă a stocurilor de materii prime, materiale, semifabricate, etc.
• integrarea la un nivel superior a activităţilor firmei în cadrul pieţei
şi economiei naţionale. Concret, eficienţa rezultă din îmbunătăţirea specializării şi

14
cooperării în producţie, din creşterea raţionalităţii aprovizionării şi vânzării şi din măsura
în care oferta firmei corespunde dimensional şi structural cu mărimea şi felul cererii pe
pieţele interne şi externe pe care le vinde.
Una dintre cele mai complexe probleme privind managementul firmei este
evaluarea eficienţei sale. Efectele economice ale managementului firmei sunt
preponderent indirecte şi propagate, fiind deci dificil de delimitat şi evaluat.
Eficienţa managementului firmei poate fi abordată:
- în sens restrâns,
- în sens larg,
Din punct de vedere al modului de exprimare şi comensurare, eficienţa
managementului îmbracă două forme:
- eficienţa cuantificabilă
- eficienţa necuantificabilă
Eficienţa cuantificabilă poate fi evaluată la două niveluri:
- eficienţa directă
- eficienţa totală
- :
   

   
 

Edg = Edso + Edsd + Edsi + Edsm + Edd

– poate fi considerată ∑ Edg + Eidg (eficienţa indirectă)

   

     

Evaluarea elementelor definitorii ale eficienţei necuantificabile se poate

realiza în două moduri:
- pe bază de intuiţie
- pe utilizarea unor chestionare care se adresează unor eşantioane
reprezentative din personalul întreprinderii

• Modalităţi de creştere a eficienţei managementului

- proiectarea şi reproiectarea pe baze riguros ştiinţifice a sistemului de
management al firmei
- remodelarea strategiilor şi politicilor firmei

15
 - completarea şi modernizarea instrumentarului de management
- raţionalizarea procesului decizional
- intensificarea componentei operaţionale a muncii de management
- pregătirea la un nivel superior a managerilor
- promovarea leadershipului performant
- remodelarea culturii manageriale şi organizaţionale

CAPITOLUL VII.
EFICIENŢA PIEŢELOR DE CAPITAL

OBIECTIVE:
- prezentarea ipotezelor pieţei de capital perfect eficiente
- identificarea legăturii dintre analiza valorilor mobiliare şi gradul de eficienţă a
pieţei

CUVINTE CHEIE: piaţă de capital, eficienţă operaţională, eficienţă funcţională,

eficienţa informaţională, analiza fundamentală, analiza tehnică

CONŢINUT:
Ipotezele unei pieţe perfect eficiente sunt punctul de plecare a judecării
gradului şi a tipului său de eficienţă. Dacă avem în vedere trei tipuri (forme) de eficienţă
şi anume: operaţională, funcţională şi informaţională, gradul de eficienţă specific fiecărui
tip poate fi estimat prin prisma corespondenţei dintre ipotezele pieţei perfect eficiente şi
situaţia specifică pieţei analizate.
are la bază două dintre ipotezele pieţei eficiente
   

  
   
 

referitoare la participanţii la tranzacţiile desfăşurate pe piaţa de capital (investitori,

analişti financiari, consultanţi de plasament, brokeri, etc):
- raţionalitatea comportamentului acestora pe piaţă
- capacitatea lor de a anticipa comportamentele celorlalţi participanţi la
tranzacţii
(organizaţională) presupune următoarele ipoteze la
   

  
  
 

nivelul funcţional al pieţei:

- inexistenţa costurilor şi impozitelor legate de tranzacţii sau existenţa unor
costuri atât de mici încât să nu influenţeze sensibil deciziile de investire sau dezinvestire
- existenţa dobânzii fără risc la care se pot lua şi respectiv da cu împrumut
sume de bani
- atomicitatea plasamentelor financiare
Cel mai important criteriu de catalogare a eficienţei unei pieţe este modul de
transmitere şi utilizare a informaţiilor, rapiditatea şi modul în care sunt înglobate noile
informaţii în preţul titlurilor. Din acest punct de vedere, este de

   

 
      
 

cel mai mare interes în problema evaluării afacerilor.

Eficienţa informaţională a pieţelor de capital îmbracă trei forme:
1. Forma

16
 2. Forma intermediară
3. Forma puternică

Legătura dintre analiza valorilor mobiliare şi gradul de eficienţă a pieţei

Scopul analizei este de a valorifica imperfecţiunile presupuse ale pieţelor de
capital iar relevanţa sa creşte pe măsură ce gradul de eficienţă a pieţei este mai scăzut.
Plecând de la ipoteza că eficienţa pieţei nu este perfectă, mulţi
investitori caută o procedură de exploatare a acestor ineficienţe de piaţă. Cele mai
utilizate căi de depistare a imperfecţiunilor în preţurile de piaţă ale acţiunilor sunt:
- analiza fundamentală
- analiza tehnică (grafică)
Analiza fundamentală serveşte la investigarea şi aprecierea următoarelor
categorii de risc:
- Riscul general
- Riscul schimbării cadrului legislativ
- Riscul inflaţional
- Riscul valutar
- Riscul de sector
- Riscul de afacere
- Riscul financiar sau de credit
- Riscul de faliment

Analiza tehnică investighează următoarele categorii de risc:

- Riscul opţional
- Riscul momentului
- Riscul pieţei
- Riscul vandabilităţii

BIBLIOGRAFIE:
1. Grecu I., Eficienţă economică. Investiţii. Concepte teoretice, aplicaţii, teste de
autoevaluare, Ed. ExPonto, Constanţa, 2007
2. Vasilescu I., Românu I., Cicea C., Editura Economică, Bucureşti, 2000

17