Romatismul

Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la

sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea.A luat nastere
in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest
curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice
si in muzica, s-a ridicat impotriva dogmatismului estetic ,pledand pentru
exploatarea universului interior al omului.
Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera
scriitorii: Victor Hugo, Byron, Manzoni, Puskin etc.
Romantismul este caracterizat de introducerea unor noi categorii
estetice:uratul, grotescul,fantasticul, feericul, precum si a unor specii literare
inedite(meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica). Cultiva sensibilitatea si
fantezia creatoare,iar evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn
concretizandu-se mitul onirismuluiSe acorda o importanta deosebita
sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind
armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare prin manifestarea unor inovatii
prozodice si suprematia subiectivismului.
Au fost create personajele exceptionale puse in imprejurari
exceptionale,care tind spre absolut.Antiteza romantica este o alta caracteristica
a romantismului,alaturi de titanism princare se exprima o atitudine de revolta.Ca
in orice curent literar si aici au fost exploatate anumite teme specifice printre
care : iubirea si natura,cosmogonia,conditia omului de geniu prin intermediul
motivului codrului,visului,lunii etc.
Ca si manifest artistic este cunoscuta Prefata din Drama Cromwell a
lui Hugo,unde chiar el proclama:Nu exista reguli,nici modele!,afirmatie care
sustine spiritul libertin al romanticilor si promoveaza dictonul:Sentio,ergo sum.
In literatura romana romantismul a fost precedat de o formula literara de
tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de
Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu si alti scriitorii pasoptisti.
A urmat apoi romantismul propriu-zis, reprezentat in mod stralucit de
Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
Curentul se incheie cu postromantismul ,in care au fost
imbinate
elementele romantice cu cele simboliste, perioada in care se inscriu Al.
Macedonski si Octavian Goga.
Cel mai reprezentativ poet romantic al tarii noastre este Mihai
Eminescu.Inzestrat cu o fantezie creatoare de exceptie si distingandu-se printro neobisnuita viziune cosmica si mitologica asupra omului,Eminescu a tins spre
perfectiune,mistuit de propria-i creatie si convins ca numai arta poate sa asigure
omului nemurirea.

Fire boema
si solitara, poetul a abordat teme pecum iubirea si
natura,istoria,cosmogonia,mitologia,istoria,avand o slabiciune si pentru conditia
omului de geniu in antiteza cu omul insetat de absolut.
Poezia Dorinta,publicata in 1876 in Convorbiri literare constituie o
marturie a liricii eminesciene de exceptie.
Titlul sugereaza o intalnire mult dorita,imaginea unei iubiri care poate fi
implinitan doar prin vis. Tema operei este dorul visului de dragoste intr-un cadru
natural ideal,ceea ce denota ca poezia este o idila romantica.
Sub influenta viziunii romantice,Eminescu
proiecteaza aspriratia
iubrii,visul erotic in mijlocul naturii care se afla in perfecta armonia cu sufletul
eului liric indragostit.Este conturat un cadru rustic care proiecteaza o poveste
de iubire imaginata intr-un tablou al naturii ocrotitoare si ferrice.
Alcatuita din sase catrene care cuprind trei secvente lirice,poezia
ilustreaza in prima strofa chemarea iubitei inmijlocul naturii,moment plin de
dorinta puternica si nerabdareDescrierea se realizeaza prin personificarea
izvorului si epitetul crengi plecate,care alcatuiesc un cadru intim.
Urmeaza o serie de imagini dinamice in cea de-a doua secventa,unde are
loc implinirea iubirii tipic eminesciene in plan imaginar.Verbele la conjunctiv:sa
alergi, sa-mi cazi, sa-ti desprind exprima posibilitatea intalnirii.Imaginea
olfactiva a florilor de tei-copacul sacru al amorului,metafora sarutului ca simbol
al dorintei si gesturile tandre constituie elemente ale armoniei naturii cu
sentimentele poetului.
Ultima secventa descrie dorinta puternica a eului de a prelungi acest
moment al iubirii prin motivul visului,cautand astfel o cale de acces la
etenitate.Florile de tei care invaluie cuplul,ii integreaza pe indragostiti in natura
umanizata.
Elementele prozodice(ritmul trohaic,masura de 7-8 silabe) contribuie la
marirea efectului muzical si oglindesc starea sufleteasca a poetului.Astfel,prin
acesta poezie,Eminescu a dat frau liber fiintei sale romantice,incadrandu-se
perfect in randul marilor valori ale Romantismului si devenind un pisc poetic greu
de atins.