Sunteți pe pagina 1din 3

-

Alexandru Lapusneanul
caracterizarea personajului

Alexandru Lapusneanul este capodopera necontestata a lui Costache Negruzzi si modelul


de referinta al nuvelei istorice romanesti. Publicata in anul 1840, in primul numar al revistei
Dacia literara, nuvela corespunde programului romantic al acesteia, in primul rand prin
valorificarea unor fapte din istoria nationala si prin crearea de tipuri vii, puternice, sfasiate
launtric de tendinte si manifestari contrare. Ca nuvela exemplara, isi concentreaza toate luminile
asupra personajului principal, in scopul conturarii trasaturilor sale caracteristice.
Figura complexa, demonica, stranie, cruda ca si vremea in care a trait, Alexandru
Lapusneanul este unul din personajele tragice ale istoriei romanilor. Amploarea dramei sale este
impresionanta, G. Calinescu spunand despre nuvela ca ,,ar fi devenit o scriere celebra ca si
Hamlet, daca limba romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Caracterizat prin
mijloace diverse, Lapusneanul este personaj de tip romantic, exceptional, ce depaseste in rau
media omeneasca obisnuita. Este si un personaj real, cu atestare in istorie, pe seama caruia
autorul pune nsa si intamplari fictive.
La nivel semantic, protagonistul este entitatea care mobilizeaza intreg universul diegetic.
Tradat de boieri in prima domnie fara vreun motiv aparent, Lapusneanul se intoarce rusinos in
Moldova cu ajutor strain, pentru a restabili ordinea. Urmarindu-si interesul politic, se casatoreste
cu fiica domnitorului Petru Rares, Ruxanda. Vocatia de lider este sugerata de insusi numele
Alexandru, impozant, purtat de toti marii conducatori. Trasaturile definitorii ale domnitorului
reies mai ales din relatiile pe care le stabileste cu alte personaje, dar si cu sine insusi. Relatia cu
Stroici, Spancioc si Veverita este una bazata pe respect, Lapusneanul temandu-se de acestia. Ii
caracterizeaza direct pe fiecare ( ,, Veverita imi este vechi dusman, Spancioc este inca tanar, in
inima lui este iubire de mosie, Stroici este un copil, care nu cunoaste inca pre oameni, nu stie ce
este imbunarea si minciuna), fapt ce demonstreaza ca este un fin cunoscator al psihologiei
umane. Dovedeste si diplomatie, abilitate politica, dar este urmarit obsesiv de teama de razbunare
a celor doi boieri.. In dialogul cu Mooc isi arata calitatile de strategie politica, dandu-si seama ca
acesta nu-i va aduce niciun folos imediat: ,,Te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai
usurezi de blastemurile norodului. De aceea, razbunarea sa va fi impecabila, mascand o crima
printr-un act de dreptate. Boierii neindividualizati devin victime ale politicii preventive a lui
1

Lapusneanul. Dorinta acestuia de a nlatura orice fel de tradare i de a-si conserva puterea il face
sa isi manifeste autoritatea in mod saidc, crud. Scenele cele mai relevante sunt cea a masacrului ,
dar si relatarea naratorial despre modalitatile de schilodire si slutire a boierilor. In ceea ce
priveste relatia cu ranii, comentatorii au apreciat c replica ,,Prosti, dar multi este una
democratica pentru acea vreme. Abil, domnitorul transforma masa taranilor ntr-un pretext pentru
un stil de conducere democratic. De asemenea, el afirmase in dialogul cu Veverita ca se va folosi
de averile boierilor pentru a hrani armata turceasc.
Domnita Ruxanda este unicul personaj care pune n evidenta o alta latura a personajului
principal, cea a sensibilitatii si delicatetii: ,, Frumoasa mea doamna, zise el sarutand-o pe frunte.
Lapusneanul d dovad de amabilitate si curtoazie in dialogul cu Ruxanda, in care aceasta ii cere
sa inceteze cu omorarea boierilor, pentru ca in urmatoarea secund, sub impulsul furiei, sa duca
mana pe junghiul din cingatoarea sa de fapt, un gest reflex - pentru a o lovi. Scena este
relevanta pentru instabilitatea temperamentala a domnitorului, natura oscilanta ce caracterizeaza
un personaj romantic. Totodata, Lapusneanul se erijeaza intr-un educator al spiritului slab al
femeii, promitandu-i un ,,leac de frica. Latura sa usor misogina iese la iveala si in momentul
cand domnita lesina la vederea tabloului de groaza al celor 47 de capete, iar acesta conchide
tautologic: ,,femeia tot femeie (...) in loc sa se bucure, ea se sparie. In final, Ruxanda va fi
perceput drept tradatoare, Lapusneanul adresandu-i cuvinte dure, nedemne de un domnitor:
,,caeaua asta, ,,muiere nesocotita. In relatia cu el insusi dovedeste inconsecventa, dezechilibru.
Pe de-o parte, vrea s se calugareasaca pentru iertarea pacatelor, iar pe de alta regreta aceasta
decizie atunci cand se trezeste imbracat in haine monahale.
La nivel pragmatic, personajul are un statut de locutor ce rezult din caracterizarea
indirecta prin vorbe. Contextele semnificative sunt ntalnirea cu solia boierilor din incipitul
nuvelei, discursul demagogic din biserica i secvena in care hotaraste uciderea lui Motoc.
Momentul intalnirii cu cei patru boieri, care-i comunica faptul c ara nu-l vrea si nici nu-l
iubeste, este relevant pentru hotararea, forta si determinarea puse in joc de Lapusneanul pentru
recuperarea tronului: ,,Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul ndrpt. Astfel,
inca din incipit este anuntat conflictul puternic dintre domnitor si boieri. Un alt context relevant
este cuvantarea din biserica. Fastul de natura baroc ce precede masacrul face parte din regia
spectacolului, pusa la punct in cele mai mici detalii. Poftindu-i pe boieri la slujba domneasca si
apoi la ospat, domnul se imbraca, impotriva obiceiului sau, cu toata pompa domneasca. Eroul
2

disimuleaza din momentul n care intr n biseric, vrand s para un umil pacatos dornic sa se
spovedeasc si sa se indrepte spre calea cea dreapta. Ipocrizia i fatarnicia personajului sunt
nelimitate. Discursul lui Lapusneanu pune n evidenta un personaj cu o inteligenta stralucita.
Acesta tie sa utilizeze cuvintele astfel ncat s-si convinga auditoriul fara nsa a parea suspect
printr-o excesiva umilina ( le atrage atenia boierilor ca au gresit cu toii ). Pentru a convinge
boierii de aparenta sa cinta, se foloseste de pilde biblice: Bate-voi pastorul, si se vor imprastia
oile. Intregul spectacol este o expresie a atitudinii duplicitare, perfide a personajului si a
cinismului sau nemarginit: ,,Iertati-ma, oameni buni si boieri dumneavoastra!.
n opinia mea, personajul analizat este foarte complex. Profilul personalitii sale se
construiete n diferite ipostaze, n relaie cu boierii, cu vornicul Mooc, cu mulimea. n realie cu
domnia Ruxanda, cele dou personaje alctuiesc cuplul romantic bazat pe contraste, angelic
demonic. Buntatea domniei funcioneaz ca un fundal care poteneaz tirania domnitorului.
Semnificativ este, ns scena din finalul nuvelei, cnd domnia este cea care i va da s bea
otrav. Astfel, nuvela propune o filosofie despre ,,rul istoiei care se ntinde de la un individ la
altul, contaminndu-i chiar i pe cei inoceni.
n concluzie, personajul Alexandru Lapusneanul este o ilustrare magistrala a ipostazei
demonice romantice, unul dintre cele mai complexe personaje din nuvelistica romaneasca. El este
construit din constraste violente, n spiritul esteticii romantice: este violent, crud, sadic,
razbunator, fara scrupule, dar, in acelasi timp, abil, convingator, bun cunoscator al psihologiei
umane, delicat cu domnia Ruxanda.