PLANUL LUCRRII

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
Importana si gradul de actualitate a temei
1. Delimitarea temei i niveluri de realizare
2. Reflectarea temei n literature de specialitate
3. Scopul lucrrii; motivarea alegerii temei
CAPITOLUL II. CONSIDERAII TEORETICE- TIINIFICE I
METODICE ALE TEMEI
2.1Calitile motrice consideraii generale
2.2 Mobilitate condiie fundamental a amplitudinii i eficienei
micrilor
2.2.1 Generaliti, forme, aspecte metodologice
2.2.2 Substratul fiziologic al mobilitii
2.2.3 Mobilitatea la diferite vrste
2.3 Incadrarea temei n conceptual i aria curicular a educaiei fizice
2.3.1 Sugestii metodologice privind activitatea didactic la educaia
fizic n ciclul gimnazial
2.3.2Dezvoltarea calitilor motrice la elevii de gimnaziu
2.3.3Prevederile programei pentru disciplina oponal Gimnastica
aerobic
2.4 Particulatriile bio-psiho-motrice ale elevilor de gimnaziu
CAPITOLUL
III.
ORGANIZAREA
I
DESFURAREA
CERCETRII
3.1 Metode i tehnici de cercetare
3.2 Ipoteza i sarcinile cerectrii
3.3 Descrierea acrivitii de cerectare
3.4 Sistemul de probe
3.5 Sistemele de acionare utilizate
CAPITOLUL
IV.
REZULTATELE
CERECTRII
I
INTERPRETAREA LOR
4.1Parametrii de calcul statistico-matematici utilizai
4.2 Interpretarea i reprezentarea grafic a datelor
CAPITOLUL V. CONCLUZII I RECOMANDRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1 Importana i gradul de actulaitate al temei
n activitatea oricrui cetean, indiferent de specificul profesiei

sale mobilitatea este o calitate motric care influeneaz n bun

masur
eficiena diferitelor micri.
Prezena n activitatea aciunilor motrice, mobilitatea este o
calitate motric mai puin studiat de-a lungul timpului,
dei
important,
ea nu este menionat de ctre unii specialiti printre cele patru calitati
motrice de baz. De altfel i aceast cifr patru este, sau a fost
discutat, Matveev contestnd regimul de calitate motric al
ndemnrii.
Aa cum se tie mobilitatea condiioneaza, n multe probe i ramuri
sportive majoritatea aciunilor motrice, eficiena acestora. Elementele
din
gimnastic: sfoara, podul, cumpenele, rsturnrile, unele srituri din
gimnastic , sriturile i elementele fundamentale din schi, diferitele
procedee specifice gimnasticii ritmice sportive, ale jocurilor sportive handball, volei, etc., sunt concepute de regul, pe fondul unei mari
mobiliti i elasticiti articulare i musculare.
n alte cazuri, ca de exemplu, sritura n naltime, alergarea de
garduri, aruncrile, gimnastic ritmic sportiv i multe altele, micrile
caracteristice acestor discipline se realizeaz cu viteza, uurin,
expresivitatea i randamentul necesar, datorit mobilitii.
Mobilitatea sczut creaz numeroase dezavantaje, i anume:
Marete perioada nsuirii i perfecionrii aciunilor motrice;
Favorizeaz accidentrile;
Reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (viteza de
ndemanare, rezistena i fora) i limiteaz folosirea lor cu
maximum
de randament;
Scade randamentul n efectuarea aciunilor motrice, lipsa mobilitii
fiind compensat prin eforturi supilimentare, prin mari cheltuieli de
energie;
Scade calitatea executiei, miscrile nemaiputand fi executate
degajat,
dezinvolt i cu usurin.
Sub aspect fizic, mobilitatea este o calitate motric uor
perfectibil cu posibilitatea sistematic, continu i dupa anumite
reguli a unor exercitii specifice, pastrandu-se la valoarea atins,
perioade de timp indelungate.

Mobilitatea atinge valori maxime n jurul vrstei de 15-16 ani,

iar la nivelul unor articulaii i muschi chir i mai trziu. Dup
aceast vrsat, mai ales n condiiile neexersrii ea scade treptat.
Afirmaia conform creia i corespunde ideea c la copii se constat
mobilitate articular (suplee) mai mare, nu este ntru totul
justificat. Cert este, nsa faptul c vrsta copilriei este cea mai
eficient pentru dezvoltarea acestei calitai.
Cu toate acestea, pentru c mobilitatea constitue o calitate
necesar copiilor i tinerilor n activitatile lor, n limita timpului
(efectuat) educaiei fizice sau a timpului lor liber, trebuie gasite
soluii pentru dezvoltarea ei.
n contextul celor expuse anterior se nscrie i importana
gradului de actualitate al prezentei teme.
1.2 Delimitarea temei si nivelului de realizare
n momentul actual , coala este chemat s formeze oameni ai
prezentului, dar mai cu seam ai viitorului, oameni capabili de o
activitate creatoare, capabil s se adapteze noilor condiii. Pe
lang narmarera elevilor cu competene i abtitudini ale culturii
i tiinei, scoala mai este chemat s le dezvolte aptitudinile lor
intelectuale , flexibilitatea, independena, creativitatea gndirii,
fortificarea fizic i psihic pentru a putea face faa solicitrilor
crescnde. Pentru formarea unor asemenea achizitii-calitative, este
necesar perfecionarea formelor de transmitere i asimilare a
cunostinelor, priceperilor i deprinderilor, evadarea din tiparul
leciilor clasice, gsirea unor noi forme de activitate care s
permit manifestarea independenei, a spiritului de cooperare, a
iniiativei.
Influena pe care o realizeaz exercitiul fizic asupra elevului
este hotartoare pentru formarea personalitii lui pentru ca, pe
viitor, s raspund i corespund finalitilor fiecrui ciclu
curricular al nvmntului i apoi exigenelor sociale. O astfel de
evoluie nu se poate realize decat pornind de la particularitile
individuale ale elevilor dar i de la acele materiale ale sistemului
de nvatamnt i nu numai acionnd n ntampinarea lor, dar i n
limitele lor.
n baza ideilor menionate i cu referirea direct la condiiile
de desfaurare ale activitii de cercetare, tema prezent a fost
potrivit unitii scolare la care s-a desfasurat activitatea de
cercetare, avnd condiii prielnice.

Prin titlul ei, tema a reclamat o ampl trecere n revist a

calitilor motrice dar a necesitat o incursiune spre calitatea
motric mobilitatea cu tot ceea ce implic ea: definete factori
determinani, forme de manifestare, manifestarea ei la diferite
vrste, diferite metodologii de dezvoltare (educare).
Ridicarea calitativ a nivelurilor de realizare a putut fi
rezolvat favorabil numai dup ndeplinirea ctorva sarcini i a unor
condiii pe care ni le-am impus. Acestea au fost urmtoarele:
Formarea capacitii proprii un scenariu (plan) necesar
desfaurrii activitii
Cunoasterea n amanunime i stpnirea metodelor observaiei i
experimentului
nsusirea tehnicilor de administrare i de msurare a
diferitelor variabile independente
S stiu bine ce s provoc, ce trebuie s nregistrez;
S-mi nsusec cunostina i comportamentul de experimentator
n
relaiile de comunicare cu subiecii
Formarea obinuinei de a protocola permanent, de a ordona
datele recoltate i de a face evaluri secveniale;
nsusirea temeinic a tehnicilor de calcul statistico-matematic
i priceperea de a sugera schemele logice ale prelucrarii
datelor i de a le reprezenta grafic.
1.3 Reflectarea temei n litratura de specialitate
Mai nainte de toate este important de precizat fapul c exist,
n ultima vreme, denumiri diferite ale calitatilor motrice: unii
specialiti (conservatori) le numesc tot aa-caliti, alii le spun
aptitudini motrice, iar, mai nou, unii le numesc capaciti motrice
sau chiar caliti biomotrice.
Referior la capacitatea motric, calitatea motric etc. de care
ne ocupm n lucrarea de fa, se poate spune c, de-a lungul anilor,
a primit mai multe denumiri.
Termenii cei mai frecvent folosii n literatura de specialitate
sunt:
mobilitate: Zatiorski, D.Harre, A.Demeter, N.Alexe, L.Baroga,
M.Epuran
i alii;
suplee: Ozlin, Gh. Mitra si Al. Mogos, Y.Weineck, Platonov,
R.Manno,

etc. ;
flexibilitate: folosit mai rar n terminologia romn, dar cu
regularitate n lucrrile din Anglia.
Utilizarea acestor termeni este adesea nsoit de nominalizarea
anumitor componente ale aparatului locomotor faa de care este
raportat denumirea calitii. Asfel se ntalnesc exprimri de genul:
Mobilite articular i elasticitate muscular;
Mobilitatea articular i supleea tendoanelor i muschilor;
Flexibilitatea articular i/sau flexibilitatea segmentelor.
Diversitatea terminologic rmne valabil i n prezent i
reprezint consecina a doua fenomene care se manifest nca n
domeniul teoriei i practicii.
n primul rand este vorba de lipsa unui cadru conceptual unitar
i general acceptat.
n al doilea rnd dorina de utilizare a unor denumiri ct mai
exacte sufer datorit confuziilor emanate din dialogul cercetrilor;
apartinnd unor domenii diferite, cu secialiti n diverse discipline
sportive.
Confuziile conceptuale i teminologice conduc adesea la asocirea
n
exprimare a unor termini de genul : dezvoltarea mobilitii i
supleii.
Se pune urmatoarea ntrebare: denumirile de mobilitate i
suplee desemneaz aceai capacitate, sau se refer la aspecte
diferite?
Raspunsurile ar putea fi date de diferitele definiii:
Mobilitatea conditioneaz efectuarea eficient a procedeelor
tehnice i a altor exerciii prgtitoare din diferite ramuri de sport
sau pentru nsuirea corect a deplasrilor motrice de baza i
aplicative. De obicei mobilitatea se asociaz cu o bun performan
fizic, cu micrile coordonate i este asociat unui aparat locomotor
bine dezvltat.( A. Dragnea, 1991,1992).
Pentru nominalizarea acestei calitai motrice n lieratura de
specialitate se folosesc doua notiuni: mobilitatea (Harra,Siclevan,
Barogir) i supleea (Ozolin). Acestea sunt sinonime, chiar dac
conceptual de mobilitate se refer mai degrab la articulaie
(suprafaa ei) ca sursa amplitudinii micrilor, iar cel de suplee la
elasticitatea ligamentelor, tendoanelor i muschilor, i de aceea
mobilitatea (dup N. Alexe 1993) este capacitatea omului de a

utiliza la maximum potenialul anatomic de locomoie ntr-o

anumit
articulaie sau n ansamblul articulaiilor corpului, concretizat
prin efectuarea unor micri cu amplitudine mare.
De aceeai prere, terminologic vorbind este T.Borupa (2001)
care definete mobilitatea astfel: ;capacitatea de a executa cu
uurin o micare ampl este cunoscut sub denumirea de
mobilitate
sau uneori de flexibilitate, fiind deosebit de important pentru
antrenament. Ea reprezint o cerin prelabil executrii
deprinderilor cu amplituine mare i dezvolt usurina cu care
spotivul
poate s execute micrile rapide.
Sorin Serbanoiu precizeaz: ne situm de partea autorilor care
definesc supleea drept o caracteristic a micrilor-exprimat prin
cursivitate, claritate, corectiudine, amplitudine, precizie
rezultat din prezena la nivel ridicat a mobilitii articulare/
ligamentare i elasticitii musculare (2003).
Dac unele din calitile motrice sunt uor de deosebit, astfel
se situeaz la jumatatea drumului ntre grupa capacitilor
condiionale i capacitilor coordonative, este de prere Tudor
Virgil, care citeaz o serie de autori specialiti. Astfel: supleea
definit i flexibilite, este capacitatea individuli de a putea
executa micri cu mare amplitudine n una sau mai multe
articulaii
(J.Weireck, 1992), R.Manna(1992) ncadreaz supleea n
grupa
capacitilor (fora, viteza rezistena) i capacitile
coordonative, iar dezvoltarea sa defectuoas constitue un factor
limitator al vitezei maxime de excuie, facilitnd apariia oboselii
(R. Manno, citat de Tudor Virgil, 1999).
Astfel specialitii sunt de parere c ea, nu are decat efecte
limitative asupra reglarii propriu zise a miscrilor, dup unii nu se
implic notabil n procesele energetice J.Weineck(1992) citat de
Tudor
Virgil (1999) consider supleea o capacitate motric conditionat,
n parte, de capacitatea de coordonare. Supleea se refer la dou
componente ale aparatului locomotor:
Artculaiile i n raport de ele vorbim despre suplee sau

mobilitate articular
Muschi, tendoane, ligamente i n acest caz vorbim de
capacitatea de ntindere
n concepia unor specialiti care sau ocupat n mod deosebit de
studiul acestei capaciti motrice, mobilitatea nu reprezint acelai
lucru cu supleea, sau mai bine spus nu sunt sinonime. Astfel
evoluia
n timp a conceptului de suplee promoveaz dou direcii de
interpretare:
Abordarea supleei doar din perspectiva conditionrilor ei
mecanice, manifestat prin autonomia de micare a segmentelor
corporale n articulaii n condiii variate de mediu i sarcina
motric (tehnica micrilor)
Acceptarea notiunii de pe poziia unei interpretri riguroase trebuie
s fac referiri la calitatea execuiei gestului, respectiv, la
atitudinea individului n micare ca expresie a conditionrilor
anatomo-fiziologice, manifestat prin eficien, coordonare i
adaptare la cerintele de amplitudine, fluiditate, expreivitate,
plasticitate eficien i nc alte coordonate.
La attea definiii normal i formele de manifestare sunt
diferite:
Dupa A. Prague i Silvia Teodoresc Mate (2002), moblitatea este
de
dou feluri : activ i psiv. Intr-o alta lucrare A.Drague i Aura
Bota clasific formele de manifestare a mobilitii dup
urmatoarele
criterii:
Specificul articulaiei motrice : - mobilitatea general
- mobilitatea
special
Tipul de for determinate: - mobilitate activ: - static
- dinamic
- mobilitate
pasiv
n functie de numarul de articulaie prin care se realizeaz
micarea, distingem supleea general i specific, prere cu care nu
suntem ntrutotul de acord(Tudor Virgil, 1999).
S.Macovei (1998) consider c supleea este o calitate motric
complex care urmarete componentele:

 Suplete muscular-ligamentar capacitatea de a se adapta cu

uurina la variaiile de lungime impuse de micri
Suplte neuromotric poate fi neleas n mod similar cu
supleea musculo-ligamentar prin capacitatea sistemului neuromotric de a trece de la starea de excitaie la starea de
inhibiie i invers, uor si n mod gradat , pstrand permanent
controlul asupra micrii.
Suplee articular sau mobilitate articular, ea poate fi
interpretat drept capacitatea aparatului osteo articular de a
realiza amplitudini unghiulare variate n limitele funcionale
proprii fiecrei articulaii. Mobilitatea articular poate fi
privit ca un factor principal de condiionare mecanic, cu un
rol imitator n manifestare a celorlalte componente.
2.4 Scopul lucrrii, motivarea alegerii temei
Dup cum se stie, activitile fizice ale omului se
efectueaz,n principal, cu prezena a patru caliti motrice de baz:
vitez, ndemanare, rezisten i fora la care unii autori mai adaug
i viteza de reacie, fora general sau specific, rezistena geral
sau specific, etc.
Calitile motrice sunt importante pentru ca ele condiioneaz,
n mare masur, formarea i n special, consolidarea deprinderilor
motrice. Exist numeroase preri ale specialistilor, precum i
experiena practic ndelungat, care atest c nivelul de dezvoltare
a calitilor motrice, determin, n mare msur, ndeplinirea
cerinelor prevazute de programele colare lrgirea i perfecionarea
achizitiilor (competenelor) sistemul de cunotine i deprinderi
motrice.
S-au precizat anterior cele patru calitati motrice de baz i
mobilitatea, care poat fi educate n cursul ctivitilor de educatie
fizic i sport, printre ele gsindu-i locul si mobilitatea, mai
puin evideniat, dar foarte important pentru organism, mai ales
dup o anumit vrst.
n dezvoltarea (educarea) mobilittii este greit a se
considera c unic modalitate ar fi executarea unor exerciii dedicate
lucrului articulaiilor, este adevrat, dar mai sunt i altele, alte
acte i actiuni motrice. Totui la anumite vrste, exercitiile de
gimnastic articular rmn o form de baz pentru c au un
caracter
mai natural i nu creeaz dificulti n demersul nvrii.

n ultima vreme au aprut noi modaliti, noi metodologii n

dezvoltarea acestei caliti motrice i toate se bazeaz pe cercetri
profunde n care exerciiile specifice au fost mprite n active i
pasive; au aprut deasemenea, noi abordri ale metodologiei, noi
metode ca stretching-ul, gimnastica aerobic, stepul aerobic, etc.
n sfera acestor consideraii se nscrie i scopul prezenei
lucrri care este acela de a cunoate temeinic aspectele teoretice ale
calitii motrice mobilitatea, care sunt problemele terminologice,
definiiile sub care este cunoscut, care i sunt formele de
manifestare, de ce factori depinde i care sunt aspectele
metodologice
de educare a ei.
Principalul motiv care m-a determinat s aleg aceast tem este
acela c doresc s aprofundez aspecte noi ale metodologiei de
dezvoltare a acestei caliti motrice, de care muli profesori la
educaie fizic se feresc, i n baza numeroaselor reineri ale
elvilor, ntalnite de-a lungul anilor (preferinele lor indreptandu-se
spre jocurile sportive mai ales) i sa constat dac sunt ci noi n
acest direcie, i dac ele sunt perfeciile copiilor i tinerilor.
CAPITOLUL II
CONSIDERAII TEHNICO-TIINIFICE I
METODICE ALE TEMEI
2.1 Calitile motrice consideraii generale
Calitile motrice, numite i caliti fizice n unele surse
bibliografice specifice, nu se dobndesc, nu se capat pe parcursul
existenei umane individuale (ontogenezei). Expresia nvatarea
calitilor motrice nu are ce s caute n vocabularul adevrailor
specialiti. Oamenii se nasc cu anumii indici ai calitilor motrice.
Acesti indici se dezvolt n ontogenez de la sine, datorit vieii,
pn la o anumit vrst i apoi ncep s scad intr-un ritm
difereniat determinat de multe variabile. Prin practicarea special a
exerciiilor fizice sub forma de proces bilateral sau ca activitate
independent, se poate accelera dezvoltarea indicilor calitilor
motrice, fenomen denumit educarea calitilor motrice. Aa se
explic folosirea frecvent a expresiei : dezvoltarea/educarea
calitilor motrice.
Calitile motrice sunt de doua feluri :
De baz: viteza, ndemanarea, rezistena i fora; unii autori
adaug mobilitatea i supleea; ali autori nu includ

indemanarea n aceast categorie

Specifice: cele implicate prioritar n practicarea ramurilor i
probelor sportive.
Orice alt motric sau aciune motric implic n efectuarea lor
toate calitile motrice, dar cu pondere diferit. De exemplu, un
dribling, cu mingea facut din alergare cu mna sau cu piciorul,
implic n primul rand ndemanarea( mai ales dac exist i
jaloane),
dar implic i viteza (de repetiie i de deplasare), fora (fiindcse
deplaseaz n spaiu, prin contracie muscular de tip dinamic, corpul
executantului si o minge) si rezistenta (mai ales daca se efectueaza
mai multe repetari).
Calitatile motrice sunt in stransa legatura cu deprinderile si
priceperile motrice. Intelegerea corecta a acestei legaturi este
foarte importanta pentru a fi eliminate unele mari confuzii, care prin
frecventa lor, pot deveni chiar suparatoare. Se confunda, foarte des,
calitatea motrica viteza cu deprinderea si sau priceperea motrica
alergarea de viteza si calitatea motrica rezistenta cu
deprinderea sau priceperea motrica alergarea de rezistenta.
Insusirea deprinderilor si priceperilor motrice este un proces
dificil, care este conditionat si de nivelul calitatilor motrice ale
subiectilor. Un nivel ridicat al calitatilor motrice scurteaza durata
procesului de insusire a deprinderilor si priceperilor motrice, iar un
nivel scazut conduce, logic, la o marire a duratei procesului
respectiv.
Exersarea facuta in scopul insusirii deprinderilor si
priceperilor motrice are ca efect indirect si dezvoltarea caliatatilor
motrice. De asemenea, orice deprindere sau pricepere motrica
insusita
deja de subiecti poate deveni si un mijloc pentru educarea calitatilor
motrice la subiectii respectivi, obtinandu-se, ca efect indirect si
unele progrese pe planul tehnicii sau chiar tacticii de executie a
deprinderilor si priceperilor motrice in cauza.
Actionarea specila si stiinifica pentru dezvoltarea unei
calitati motrice implica, in ponderi diferite, si efecte positive
indirecte asupra celorlalte calitati motrice . Indemanarea si forta au
cele mai largi interconditionari cu celalalte calitati motrice.
La varste mici se dezvolta/educa toate caliatatile motrice, dar
se pune accent pe viteza si indemanare. La varste de peste 14-15 ani

se pune accent pe rezistenta si forta. Calitatile motrice pot fi

dezvoltate in oriceperioada a anului calendaristic. Programarea
educarii lor este dependent de alte variabile si nu de anotimp. In
lectia de educatie fizica, fiecare calitate motrica se abordeaza, ca
tema, in verigi structurale precise. Dezvoltarea calitatilor motrice
se realizeaza pe baza mobilizarii resurselor energetice ale
organismului, deci prin effort systematic, nu numai de tip nervos
(atentie,abstractizare si generalizare etc.), dar si muscular. Efortul
implica cele trei elemente ale sale prin prisma carora este analizat,
planificat si reconsiderat:
1) Volumul, car ereprezint acantitatea de lucru mecanic si se
apreciaza prin numarul de repetari, distante parcurse, kilograme
ridicate, etc. Totul se raporteaza la timp si result
adensitatea, cu aspect fundamental pentru efort.
2) Intensitatea, care reprezinta gradul de solicitare a
organismului subiectilor. Ea se exprima prin procente fata de
posibilitatile maxime (60%, 70%, 80%, etc.), tempo de executie (
2/4, 3/4, 4/4, etc.), numar de executii pe unitatea de timp.
3) Complexitatea, care reprezinta modul concret de inlantuire a
tuturor elementelor pr parcursul efortului. Ea creste cand apar
adversari si chiar coechipieri.
Toate cele trei elemente au un caracter precis in dezvoltarea
calitatilor motrice. Raportul dintre volum si intensitate este de
regula invers proportional. In cadrul acestui raport un rol deosebit
il au pauzele intre repetari, recomandandu-se:
Pauza de 3 5 min dupa efortul maximal (90 - 100% );
Pauza de 130 2 dupa efort submaximal (75 -85%);
Pauza de 45 2 dupa effort mediu (60 - 70%);
Fara pauza dupa efort mic (40-50%).
Calitatile motrice fac parte din capacitatea motrica. Ele
dau esenta pregatirii fizice (stare continua) si a conditiei fizice
(stare de moment).
In evaloarea la educatie fizica si sport calitatile motrice
ocupa loc central, deoarece ele dau o evidenta nota de obiectivizare a
acestui proces.
2.2 Mobilitatea condiie fundamental a amplitudinii si eficienei
miscrilor
2.2.1 Generaliti, forme, aspecte metodologice
Mobilitatea este o calitate a apratului articular care

conditioneaza eficienta diferitelor actiuni motrice, asociindu-se

deobicei cu o buna performanta motrica.In literature de specialitate,
termenul are o serie de sinonime: suplete, flexibilitate, mobilitate
articulara, extensibilitate musculara, ligamentara.
Mobilitatea reprezinta capacitatea capacitatea omului de a
executa miscari cu mare amplitudine, prin forte proprii sau sub
influenta fortelor exterioare.
In afara factorilor morfoliogici musculo - articulari
implicati, mobilitatea poate fi recunoscuta ca o calitate motrica
partial conditionata si de capacitatea de coordonare.
Practica antrenamentului sportive acorda o atentie deosebita
acestei calitati, in multe ramuri si probe sportive, mobilitatea
constituind unul din parametrii semnificativi pentru obtinerea
performantei. Elementele din gimnastica moderna sau schi sunt
concepute de regula, pe fondul unei mari mobilitati si elasticitati
articulare si musculare. In alte cazuri ca de exemplu unele probe
atletice sau gimnastica sportive, miscarile cracteristice se
realizeaza cu viteza, usurinta, expresivitatea si randamentul necesar,
datorita mobilitatii.
Mobilitatea scazuta creaza numeroase dezavantaje si anume:
lungeste perioada insusirii si perfectionarii actiunilor
motrice;
favorizeaza accidentarile;
reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calitati motrice si
limiteaza folosirea lor cu maximum de randament;
scade randamentul in efectuarea actiunilor motrice;
scade calitatea esentei, miscarile nemaiputand fi executate expreiv,
degajat si cu usurinta.
De aceea educarea mobil;itatii trebuie sa inceapa in perioada
cea mai propice si anume la varsta copilariei.
Forme de manifestare a mobilitatii
Formele de manifestare a mobilitatii se stabilesc in functie de:
specificul activitatii motrice si tipul de forta determinate. In
functie de aceste criterii exista mai multe tipuri sau forme de
manifestare:
a) specificul activitatii motrice:
- mobilitatea generala se maifesta la nivelul
principalelor articulatii;
- mobilitatea speciala (specifica) se manifesta la

nivelul unei anumite articulatii, solicitate de un anumit

tip de activitate.
b) tipul de forta determinate:
- mobilitate activa se obtine printr-o contractie
maxima a muschilor antagonisti, prin activitatea propice
voluntara, ajutor extern;
- statica
- dinamica
- mobilitate pasiva amplitudinea maxima posibila
obtinuta cu ajutorul unor forte externe (partener,
aparat), gratie capacitatii de intindere a
antagonistilor.
Cunoasterea valorii mobilitatii pasive, obtinute la nivelul unor
articulatii, prezinta interes pentru selectia sportiva si pentru
stabilirea unor obiective de pregatire orientate spre dezvoltarea
mobilitatii active.
Aspecte metodologice in dezvoltarea mobilitatii
Construirea sistemelor de actionare destinate dezvoltarii
mobilitaii trebuie sa aiba in vedere faptul ca elasticitatea redusa a
muschilor antagonisti diminueaza amplitudinea miscarii, iar forta
scazuta a muschilor activi nu poate invinge rezistenta la intindere a
muschilor antagonisti. In consecinta, in procesul de dezvoltare a
mobilitatii se recomanda imbinarea exercitiilor de suplete cu cele de
forta.
Mobilitatea se dezvolta cu maximum de eficienta in conditiile in
care exercitiile sunt administrate zilnic.
Antrenamentul pentru dezvoltarea mobilitatii trebuie continuat si
dupa obtinerea gradului de amplitudine dorit, deoarece o
intrerupere
chiar de scurta durata, conduce la pierderea achizitiilor castigate.
Cauzele care fac ca mobilitatea sa scada sunt: neadaptarea
organismului; inaintarea in varsta; cresterea in inaltime; rezistenta
tonica a muschilor la intindere.
Exercitiile stabilite pentru dezvoltarea mobilitatii se executa
in serii, fiecare serie incluzand 10-15 repetari. Este de dorit ca
amplitudinea miscarii sa creasca de la o serie la alta. Indicatia are
in vedere faptul ca in general, muschii se opun la sctiunea de
intindere, cedand treptat numai dupa un numar mai mare de repetari.
Inainte de a efectua exercitiile cu amplitudine maxima, trebuie

realizata incalzirea aparatului locomotor pentru a intensifica

circulatia, prevenind astfel eventualele intinderi sau ruperi ale
fibrelor musculare.
In cadrul fiecarei lectii, numarul de repetari al fiecarui
exercitiu se calculeaza dependent de obtinerea amplitudinii
maxime
(pana la limita punctului in care apare senzatia de usoara durere).
Treptat de la un sistem de lectii la altul, se va tinde spre depasirea
acestei limite. Daca in zilele urmatoare apare senzatia de durere
musculara, antrenamentul pentru dezvoltarea mobilitatii va fi sistat.
Acestea vor constitui si indiciul ca dezvoltarea amplitudinii nu a
fost corect stabilita depasindu-se limita maxima optima.
Dozarea numarului de repetari in cadrul fiecarei serii trebuie sa
tina seama de anumite particularitati individuale si de gradul de
mobilitate a articulatiei. In primele lectii sunt suficiente, in cazul
elvului incepator , 8-12 repetari. Numarul acestora trebuie sa creasca
treptat de la un sistem de lectie la altul, putandu-se atinge cifre
mult mai ridicte, 20-30 repetari sau chair mai multe in cazul
sportivilor antrenati.
Dependent de conformatia anatomica specifica fiecarei
articulatii si de masa grupelor musculare care se intind, se poate
face urmatoarea irealizare in prezenta numarului de repetari:
numarul
cel mai mare de repetari va fi stabilit pentru coloana vertebrala,
urmeaza in ordine articulatiile coxofemurala, genunchiului,
umarului.
Se va avea in vedere ca exercitiile de mobilitate sa nu fie
administrate pe un fond de oboseala (dupa eforturi de forta si
rezistenta) si nici fara o prealabila incalzire musculara locala.
Recomandarea se refera, in egala masura, si la sistemele de
actionare
combinate, dezvoltarii concomitente a mai multor calitati. De
exemplu,
in cadrul circuitelor, in care sunt incluse si exercitii de
mobilitate, acestea vor fi judicious plasate ca succeiune, iar efortul
va fi scazut. Rezulta deci ca exercitiile de mobilitate pot fi
incluse, mai ales, in cadrul unor circuite frontale (cu aceeasi ordine
de aborare a succesiunii atelierelor pentru toti elevii) si de regula,

atunci cand se urmareste mentinerea gradului de mobilitate obtinut

si
mai rar in cadrul unor circuite intensive destinate cu precadere
fortei in regim de rezistenta.
Obiectivul principal urmaritt prin dezvoltarea mobilitatii este
acela de a favoriza efectuarea actiunilor motrice cotidiene sau a
procedeelor tehnice din ramurile sportive cu usurinta, cursivitate,
suplete, expresivitate, atribute ale calitatii miscarii.
Exercitiile la care ne vom referi in continuare remediaza:
excesul de tonicitate musculara
scurtarea excesiva a muschilor
pierderea elasticitatii musculare si a tesuturilor
articulare
Doua demersuri principale permit atingerea acestor obiective:
relaxarea si intinderea.
a) Relaxarea (destinderea muschilor periarteriali):
- reduce excesul de tonus muscular si consum
nervos;
- rafineaza simtul muscular;
- conditioneaza muschiul in a suporta profitabil
intinderea;
- permite o buna irigare sanguina.
b) Intinderea (solicitarea jocului articulatiilor)
contribuie la cresterea elasticitatii musculare, prin tractiuni
controlate si repetate (in limita amplitudinii normale) din
pozitii fixe, ce evita traumatismele.
Se utilizeaz urmtoarele tipuri de exercitii:
1. Exercitiile active in care agonistii se contracta voluntar, in
paralel cu intinderea simultana a antagonistilor;
a) Lente - in care segmental este deplasat in 2-3 secunde,
pana la atimgerea amplitudinilor maxime
b) Rapide segmental este deplasat intr-o fractiune de
secunda, contractia initiala este exploziva, membrul
acumuland in prima parte a cursei energie cinetica pe care
o utilizeaza in finalul ei
c) Repetitive segmentu este deplasat de mai multe ori (intrun ritm de o miscare/secunda) si permite un castig in
amplitudine la fiecare repetare. Aceasta metoda actiactivodinamica declanseaza stimuli superiori de intindere, ca

urmare a fortei de inertie care se exercita repetat. De

exemplu: balansari laterale, inainte, inapoi, indoiri,
arcuiri etc.
2. Eercitii pasive in care fortele externe accentueaza intinderea
antagonistilor( nu se realizeaza insa in parallel si stimularea
agonistilor)
a) dinamice alterneaza ritmic deschiderea si inchiderea
unghiului maxim articular, olosindu-se un punct de sprijin;
b) cu auto manipulare masele contractile si antagoniste
sunt pasiv; totusi subiectul este active in masura in care
produce fort ace determina flexia printr-un lucru la
distanta (exemplu: din culcat dorsal, tractiunea membrului
inferior si obtinerea amplitudinii maxime);
c) cu hetero manipulare forta externa aplicata de un
partener este superioara in valoarea absoluta fortei automanipulante, punctual I de aplicatie fiind ales cu
precizie;
d) stretching cu contractie relaxare; actiuneamusculara se
desfasoara in 3 etape: contractie statica, relaxare si
intindere lenta timp de 10-80 secunde. Subiectul opune o
rezistenta statica controlata fortei externe (timp de 10-12
secunde), intr-o poitie de deschidere inframaximala,
inainte de a se relax si de a ceda presiunii, gradual fara
discomfort, pana la limita deviarii
Starching-ul presupune:
control psihic;
pozitii initiale commode;
lucrul individual;
stimularea muschilor agonisti si apoi a celor
antagonisti;
lipsa arcuirilor in pozitia de intindere maxima;
respiratie calma, controlata;
lucru aproape zilnic;
o buna incalzire a apratului locomotor (pana la
apritia transpitatiei)
Exercitiile de intindere nu trebuie execute violent, brusc.
Miscarile active trebuie executate cu viteza medie si cu amplitudine
maxima. Expiratia produce tonusul muscular.
Fiecare actiune de intindere trebuie urmata de un exercitiu de

relaxare. Mentinerea pozitiei in exercitiile passive poate dura intre

1 5 minute; ea trebuie acceptat interioe sin u considerate o
agresiune externa.
2.2.2 Substratul fiziologic al mobilitii
Factorii de factura morfofuctionala si in special ai
componentelor pasiva si active a aparatului locomotor favorizeaza
sau
limiteaza performanta si acestia sunt:
a) Tipul articulatiei
Se cunoaste faptul ca in articulatiile fixe, miscarea si deci,
mobilitatea este inexistenta, este redusa in articulatiile semimobile
si este foarte mare in articulatiile de tip diartroze sferoidale. Dar
chiar si in cazul aceleiasi articulatii, mobilitatea difera de la un
individ la altul, ea fiind dependenta de caracteristici anatomice si
biomecanice individuale, determinate genetic.
Cu toate acestea, mobilitatea poate fi ameliorta prin
antrenament specific. Studii efectuate pe balerini au demonstrate ca
imbunatatirea mobilitatii depinde de perioada de antrenament.
b) Masa musculara
Din considerente pur mecanice se afirma si se constata ca o masa
musculara hipertrofiata limiteaza miscarea ( exemplu culturistii care
numai cu forta pura nu pot alerga). In marea majoritate a ramurilor
sportive in care, in parallel cu alte calitati motrice se dezvolta si
forta, flexibilitatea articulara si mobilitatea nu diminueaza (
exemplu: gimnastii car eposeda in parallel cu o masa musculara
bine
reprezentata si o mobilitate articulara foarte mare).
c) Hipertrofia musculara
Aceasta, cu consecinta imediata, cresterea fortei musculara, nu
diminueza capacitatea de intindere musculara, ci din contra o
amelioreaza si implicit imbunatateste mobilitatea. In ceea ce priveste
mobilitatea activa care stim ca nu depinde numai de capacitatea de
intindere a muschilor ci si de forta de contractie, aceasta este
optimizata prin dezvoltarea maseimusculare si in special a
muschilor
agonisti.
d) Tonusul muscular
Tonusul muscular si capacitatea de relaxare au rol important
in capacitatea de intindere a muschilor.

Important in determinismul tonusului muscular este fusul

neuromuscular care descarca permanent impulsuri responsabile
de
contractia succesiva a unui numar mic de fibre musculare scheletice
si
care determina starea usoara de semicontractie involuntara
denumita
tonus.
In tendoane, prezenta organelor Golgi este responsabila de
inhibitia muscgilor antagonisti, susceptibili de clacaje si
rupturimusculare, in cazul unor contractii prea puternice a muschilor
antagonisti.
Cresterea tonusului (in solicitari neuropsihice, starea de
start, frig, etc.) diminueaza capacitatea de relaxare si intindere
musculara prin cresterea rezistentei intrinseci musculare si deci
limiteazamobilitatea in miscare si implicit oerformanta, in special in
disciplinele sportivein care intinderea prealabila este foarte
importanta (aruncarea ciocanului, discului).
Antrenamentul continuu amelioreaza calitatile mecaniceale
muschilor prin modificari biochimice sau structurale la nivelul
elementelor elastice ale muschilor.
d) Capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar
Pe langa factorii enumerate, mobilitatea mai depinde si de
rezistenta tendoanelor si capsulelor articulare.
Daca elasticitatea musculara poate fi imbunatatita prin
antrenament, cea a elementelor tendinoase ligamentare si
capsulare
este doar foarte slab ameliorata si aceasta datorita rolului lor de
mentinere in contact a extremitatilor osoase, de stabilizare a
articulatiior
g) Varsta si sexul
Cu varsta se produc modificari degenerative si la nivelul
aparatului muscular si osteoligamentar (dimensionari celulare, de
mucopolizaharida, apa, fibre elastice) care determina schimbari in
comportamentul mecanic al aparatorului de sustinere si locomotie,
fapt
ce se repercuteaza si asupra mobilitatii.
Se afirma ca sistemul muscular este cel mai epus imbatranirii,
prin diminuarea capacitatii de intindere a structurilor implicate in

mobilitate.
In ce priveste evolutia mobilitatii, aceasta atinge
dezvoltarea maxima la varsta de 11-13 ani dupa care
diminueaza
progresiv.
In functie de sex, mobilitatea difera in sensul ca
elasticitatea, capacitatea de intindere muscularo ligamentara, intrun cuvant supletea este mult mai crescuta la femei. Acest lucru este
evident atat la tineri cat si la adulti.
Densitatea mai mica a tesuturilor la femei, comparative cu
barbatii, explica existenta la acestea a capacitatii de intindere
musculara crescuta.
h) Starea de incalzire a aparatului locomotor
Orice variatie cat de mica de temperatura mediului intern sau
extern, cum ar fi procedee de incalzire sau baia calda, influenteaza
evident mobilitatea articulara si capacitatea de intindere musculara.
De aici necesitatea incalzirii generale si specifice
inaintea prestarii oricarui efort si care pe langa multiplele actiuni
benefice asupra organismului, imbunatateste simtitor si mobilitatea.
i) Oboseala
Se cunoaste faptul ca una din cauzele aparitiei oboselii este si
acumularea de acid lactic in muschi, ca si a ionilor de hidrogen. In
conditiile unei refaceri incomplete prin neeliminarea lactatului,
celulele musculare absorb apa in scopul restabilirii asmolaritatii,
iar supletea musculo - articulara este redusa.
Acelasi efect de diminuare a mobilitatii il are si epuizarea
rezervelor de ATP cu diminuarea efectului sau decontractant. Se
cunoaste fapul ca, in conditiile diminuarii ATP-ului puntile de
miozina nu se elibereaza de pe filamentele de actina suficient de
repede, conducand la fenomene de contractare musculara dureroasa.
j) Ritmul circadian
Ca si alte calitati motrice si mobilitatea cunoaste o evolutie
in cursul a 24 ore. Astfel, mobilitatea articulara masurata dimineta
este net inferioara valorilor inregistrate dupa-amiaza sau seara.
2.2.3. Mobilitatea la diferite vrste
Evolutia componentelor capacitaii motrice profiluri distincte pe
parcursul vietii individuale. Dinamica proceselor de crestere,
dezvoltare si maturizare ale organismului imprima fiecarei
capacitati

motrice o serie de particularitati in dezvoltarea lor.

La fiecare zona de varsta, organismul prezinta un anumit nivel
de acceptare in dezvoltarea factorilor motrici . In raport legitatile
evolutiei biologice, literatura de specialitate prezinta fazele de
maxima sensibilitate pentru ameliorarea lor.
Supletea este desemnata intre componentele conditionale si
nominalizata prin mobilitatea articulara, intrucat ea este singura
componenta care poate fi obiectivata.
Retinem din studiul literaturii de specialitate interesul
autorilor pentru varstele de pana la 15 ani, de fapt normale pentru
antrenamentul copiilor si juniorilor.
|
Anii|
|
|
|
|
|6
|7
|8
|
|
|
|
|
|
|Componente
|
|
|
|
|conditionale |
|
|
|
|D
|1
|2
|3
|
|Aprofundare
|Programa pentru |Ore din plana |Aceeai rubric |
|
|trunchiul comun |orar
|din catalog cu |
|
|(curriculum |
|disciplina surs |
|
|nucleu) (se
|
|
|
|
|aplica n cazuri |
|
|
|
|de
|
|
|
|
|recuperare-respec|
|
|
|
|tiv pentru elevii|
|
|
|
|care nu au reuit|
|
|
|
|s dobndesc |
|
|
|
|achiziiile
|
|
|
|
|minime prevzute |
|
|
|
|prin programa |
|
|
|
|anilor de studiu |
|
|
|
|anteriori-in |
|
|
|
|numrul maxim de |
|
|
|
|ore din plan) |
|
|
|Extindere
|- obiective de |Ora din plaja |Aceeai rubric |
|
|referin notate |orar
|din catalog cu |
|
|cu*
|
|disciplina surs |
|
|-continuturi |
|
|
|
|notate cu *)se |
|
|

|
|regasesc in
|
|
|
|
|programa de
|
|
|
|
|trunchi comun a |
|
|
|
|disciplinei |
|
|
|Optimal la
|- noi obiective |Ore de opional |Rubric nou in |
|nivelul
|complexe
|
|catalog
|
|disciplinei |-noi coninuturi |
|
|
|
|(noutatea este |
|
|
|
|este definitfa|
|
|
|
|de programa
|
|
|
|
|disciplinei de |
|
|
|
|trunchi comun) |
|
|
|Opional integrat|- noi obiective |Ore de opional |Rubric nou in |
|la nivelul ariei |complexe
|
|catalog
|
|sau optional |- noi coninuturi|
|
|
|cross-curricular |complexe)noutatea|
|
|
|
|este definit |
|
|
|
|fa de
|
|
|
|
|programele
|
|
|
|
|disciplinelor de |
|
|
|
|trunchicomun |
|
|
|
|implicate in |
|
|
|
|integrare
|
|
|
Cunoscndu-si aptitudinile, nivelul de instruire,
aspiratiile, ct i oferta curricular, elevul orientat relist de
ctre profesor ) care, la randul sau, il urmarete) are posibilitatea
s opteze n afara prevederilor din trunchiul comun, pentru
parcurgerea unor trasee de instruire incluse n curriculum la decizia
colii.
Chiar i pentru volumul de ore precizat pentru trunchiul comun,
programa prevede variante de coninuturi obligatorii i de coninuturi
alternative din care elevii au posibilitatea s le aleag pe cele care
doresc s fie instructiv, concordante cu opiunile i interesele
personale, ct i cu condiiile de dotarea ale colii. Astfel, elevii
pot opta pentru unul din cele patru jocuri sportive prevzute n
program (baschet, fotbal, handabl, volei), dar i acesta poate fi
nlocuit cu un joc sportiv prevzut de program la capitolul ramuri
sportive alternative (rugby, badminton, oin). Programa prevede
n

coninuturile obligatorii gimnastica acrobatic, dar elevii au

posibilitatea de a opta pentru nlocuirea acesteia cu gimnastic
ritmic sau aerobic. n cazul opiunii lor pentru instruirea ntr-un
sport de sezon ( not, schi fond, schi alpin, patinaj, sanie), acesta
va nlocui, pe durata existent condiiiolor de practicare, probele i
ramurile de sport prevzute n segmentul obligatoriu care se
programau, de regul, n acea perioad a anului colar.
Evident c opiunile elevilor nu vor fi unitare i analiza lor
va conduce la structurarea unor grupe de opiuni care vor sparge
tipicul considerrii clasei ca fiind relative omogen ca vrst, ca
nivel de dezvoltare i pregtire.
i n ceea ce privete evaloarea, actualul Sistem Naional de
Evaloare la Disciplina Educaie Fizic i Sport angajeaz elevul n
determinarea propriului traseu de instruire permindu-I s-i
valorifice optim disponibilitile de natur morfologic, funcional
i natur, talentul i experiena dobndit.
Dezvoltarea calitilor motrice la elevi de gimnaziu
Aceasta componenta a capacitatii motrice a elevilor, reflectata prin
obiective de referinta care o vizeaza direct si prezenta de sine statator
in sistemul National Scolar de Evaluare (probe obligatorii de forta, de
viteza, de rezistenta), trebuie sa capete o pondere considerabila in
proiectarea si desfasurarea demersului didactic, de-a lungul intregului an
scolar si al ciclului de scolarizare.
Modul de abordare si de concepere a sistemelor de actionare pentru
dezvoltarea calitatilor motrice variaza de la o clasa la alta, de la o
etapa la alta de la lectiile organizate in sala la cele in aer liber sau in
spatii improvizate, concretizandu-se in urmatoarele variante:
dezvoltarea relative independenta a unei calitati motrice
proiectata ca unitate de invatare. In aceasta varianta se include,
de regula, calitatile motrice, forta si rezistenta, pentru care
profesorii proicteaza unitaiile de invatamant specifice, integrate
in planul thematic annual. Este frecventa amplasarea dezvoltarii
fortei in perioadele de lucru din interior si a rezistentei pe
parcursul lectiilor desfasurate in aer liber. Exercitiile pentru
dezvoltarea mobilitatii pot insoti pe cele de fata.
dezvoltarea calitatilor motrice combinate, proiectata ca unitate de
nvare Abordare continuata a dezoltarii calitatilor motrice
trebuie sa reflecte particularitatile biometricespecifice acestei
varste si de aceea, s-au impus ca fiind concordante combinaiile de

viteza si de indemanare (la clasele a V-a si a VI-a) si dintre

forta musculara segmentara in regim de rezistenta sau dintre forta
I mobilitate (la clasele a VII-a si a VIII-a)
dezvoltarea calitatilor motrice independente sau combinate prin
intermediul unor situatii de instruire (verigi secvente \ amplasate
stabil sau periodic in structura leciei. Sunt frecvente si
eficiente procedurile profesorilor ca, atunci cand nu au
planificata dezoltarea calitatilor motrice ca unitate de invatare,
sa introduca in structura lectiei secvente menite a influenta si
intretine indici de viteza si de indemanare ( inainte de
parcurgerea continuturilor primei unitati de invatare) sau a celor
de forta, de rezistenta sau de forta si rezistenta ( dupa
realizarea celei de-a doua unitati de invatare abordate in lectie).
Dezvoltarea calitatilor motrice prin intermediul continuturilor
tematice. Aceasta varianta presupune ca, pe parcursul predarii unei
unitati de invatare, cu precadere in fazele de consolidare perfectionare, continuturile exersate de elev sa fie astfel
concepute incat sa solicite si manifestarea calitatilor motrice,
corespunzator specificului fiecarei deprinderi sau actiuni
invatate.
Prevederile programei pentru diciplina opional
Gimnastica aerobic
Programa pentru opional
Aria curriculara : Educaie fizic i sport
Tipul de optional : la nivelul ariei curriculare
Ramura sportive : Gimnastica aerobica (Aerobic sau Gimnastica de
intretinere)
Durata : un an
Modul de desfasurare : pe grupe
Titlu generic : Sportul pentru toi
Aerobic : - ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in
regim aerobic
- imbina principiile fiziologice ale efortului cu muzica
Argument :
Aerobicul prin combinarea miscarilor gimnice,tonice, cu diferite
genuri muzicale si ritmuri dansante, a devenit o activitate motrica noua.
Gimnastica aerobica poate fi practicata la toate varstele,
deopotriva de barbate si femei, indifferent de nivelul conditiei fizice, al
preferintelor musicale sau sportive.

Se opune celor trei S din societatea contemporana: Sedentarismul,

Supraalimentatia si Suprasolicitarea.
Aerobicul rezolva multe din problemele conditiei fizice si ale
sanatatii. Gimnastica aerobica, pe langa imbunatatirea conditiei fizice
(intarirea psiho fizice) , genereaza si unele stari de satisfactie, de
placere. Programele coregrafice pot fi create cu usurinta de profesorul
coordinator.
Toate programele utilizeaza exercitiu fizic in recim aerob. Ele
respecta principiul tratarii diferentiale un concept valabil pentru orice
activitate fizica aeroba.
Prin imaginarea unei miscari expresiva , armonioae, estetice,
exercitiile folosite se aproprie ca forma de dansul modern.
Gimnastica aerobica ete pe cale de a deveni si in Romania una dintre
cele mai eficiente si attractive modalitati de obtinere a unei bune
conditii fizice, atat de necesara in viata cotidiana.
Valori si atitudini :
Gimnastica aerobica condusa pertinent, cu grija si professionalism,
va deveni o metoda recunoscuta de mare valoare in lupta impotriva
afectiunilor cardio-vasculare.
Realizeaza starea de foarte buna sanatate si infloreste
disponibilitatile spirituale si sufletesti ale participantilor.
Prezenta obligatorie a acompaniamentului musical pastreaza tempoul
si ritmul de lucru, dezvolta orientarea spatio temporara, confera
atractivitate, accesibilitate si un sentiment de buna dispozitie, asigura o
stare de psihica favorabila activitatii.
Gimnatica aerobica dezvolta viata psiho-sociala: perceptiile si
reprezentarile personale, atitudiniile, interesele, increderea in fortele
proprii, imaginea de sine, cooperarea sociala, estetica coorporala,
controlul stresului, bucuria de a trai, expresivitatea individuala,
orientarea spre scop( obiective personale), autoeducatia.
Obiective cadru
1. Dezvoltarea capacitatii de effort aerob (obtinerea adaptarii la nivel
cardio respirator si neuro muscular)
2. Dezvoltarea calitatilor motrice la nivelul optim varstei.
3. Asigurarea unui fond de deprinderi motrice utile vietii cotidiene si
practicarii unor meserii.
4. Mentinerea si intarirea sanatatii pastrarea armoniei corporale.
|Obiective de referinta:
|Exemple de activitati de invatare:|

|1.Dezvoltarea capacitatii de efort aerob :

|
|- sa dezvolte (sa mentina)
|- exercitii variate care se
|
|capacitatea de lucru in regim |adreseaza tuturor grupelor
|
|aerob a sistemului
|musculare, cu numar mare de
|
|cardio-respirator;
|repetari si intensitate medie, |
|- sa dezvolte capacitatea de lucru|planuri si directii diferite; |
|in regim aerob a aparatului
|viteza; ritm si grad de
|
|locomotor in ansamblu, dar si la |contractie;
|
|nivel zonal (pe grupe si lanturi |- miscari de respiratie si
|
|musculare);
|intindere;
|
|- sa obtina o stare psihica
|- exercitii dinamice care vor crea|
|favorabila sustinerii efortului; |un varf de frecventa cardiaca, iar|
|- sa obtina relazare fizica si |apoi mentinere pe un platon; |
|psihica.
|- exercitii de recoltare a F.E. |
|2. Dezvoltarea calitilor motrice la un nivel optim vrstei
|
|- s dezvolte tonusul muscular, |micri gimnice de influenare |
|elasticitatea muscular i
|selectiv executate n tempo lent |
|mobilitatea articular ;
|i moderat, un numr redus de |
|- sa-i creeze independent
|repetri, n succesiune metodic |
|exerciii de ameliorare a propriri|efectuarea de complexe de
|
|dezvoltri fizice, n cadrul unui |exercitii libere sau cu obiecte |
|program
|parcurgerea unor programme cu |
|
|efort continu i cu intervale |
|3. Asigurarea unui fond de deprinderi motrice utile vieii cotidiene |
|i practicrii unor meserii
|
|- S aplice contient i eficient |respectarea D.M.U. n forma lor de|
|deprinderile motrice utilitare |baza ;
|
|nsuite n contextul unor
|crearea unor situaii noi i
|
|programme complexe
|variate de aplicare a D.M.U.
|
|4. Meninerea i ntrirea sntii pstrarea armoniei corporale |
|- s sesizeze relaia dintre |autoobservarea cauzelor care |
|motricitate i psihic
|limiteaz sau stimuleaz
|
|- s previn instalarea viciilor |capacitatea de efort
|
|de postur
|antrenarea capacitii de
|
|- sa-i nsueasc tehnici de |rezistzen psihic la efort |
|ajutor i autoprotecie
|exerciii corective i hiper- |
|
|corective n regim de control i |
|
|autocontrol
|
|
|exersarea tehnicilor de ajutor i|

|de evitare a accidentelor

|
Lista de coninuturi (Structuri de exerciii)
I. Poziiile principale ale corpului :
a) Stnd :
- stnd deprtat (lateral sau antero-posterior)
- stnd ncruciat
- stnd cu genunchii n flexie
- stnd ghemuit
- stnd fandat
b) eznd:
- eznd deprtat
- eznd ghemuit
- eznd ncruciat
c) Culcat:
- culcat dorsal
- culcat facial
- culcat lateral (stnga, dreapta)
II. Exerciii introductive de nclzire (exemple)
Sunt exerciii efectuate din poziia culcat sau eznd,
care au n vedere ntinderea coloanei i un uor auto-masaj al spatelui.
1. eznd ncruciat, rulare lent napoi i revenire 6 -12 ori
2. Culcat dorsl cu picioarele la vertical bicicleta nainte i napoi
10-20 repetri
3. Aceeai poziie ca la 2 flexi simultane i alternative ale genunchilor
8-12 repetri
4. Culcat dorsal cu genunchii ndoii, tlpile pe sol, un bra pe lng
corp, cellalt n prelungirea lui, schimbarea poziiei braelor prin
nainte 8-12 repetri
III. Exerciii pentru nclzirea propriu-zis i faza aerobic
1. pasul n V n 8 timpi, ncepnd spre stnga;
2. trei pai nainte alternativ, ncepnd cu piciorul drept, la timpul
4 se aproprie i stngul, acelai lucru napoi, ncepnd cu
piciorul stng
3. 1 4 - doi pai adugai spre stnga
5 8 - aceeai spre dreapta
4. 1 4 - doi pai adugai incepbd cu dreapta, oblic dreapta
nainte, 5 - 8 aceeai, oblic nainte
IV. Exerciii de step
1. Stnd cu faa la banc :

- urcare pe banc cu piciorul drept

- aducerea picio