Abuzul fizic SBS-sindromul bebeluului zdruncinat (Shaken-baby-syndrome)

Ce este Sindromul bebelusului scuturat?

Sindromul bebelusului scuturat (SBS) este numele dat unei afectiuni cerebrale foarte grave care
apare atunci cand un adult scutura violent un bebelus sau un copil mic. In cele mai multe cazuri
adultul este nervos si incearca sa faca bebelusul sa nu mai planga.
Cand capul bebelusului este scuturat inainte si inapoi, creierul sau loveste craniul cauzand
vanatai, umflaturi, presiune si sangerare in si in jurul creierului. Impactul cauzeaza deseori
sangerare la nivelul retinei - portiunea sensibila a ochiului care trasmite imagini catre creier.
Un copil cu SBS poate, de asemenea, suferi de leziuni la nivelul maduvei spinarii sau gatului,
precum si fracturi la nivelul oaselor.Gravitatea leziunilor depinde de timpul in care bebelusul a
fost scuturat, insa doar 5 pana la 10 secunde sunt suficiente pentru a produce leziuni severe si
chiar decesul bebelusului.
NU ZDRUNCINA NICIODATA UN BEBELUS!
Circa 30% dintre copii mor din cauza leziunilor provocate de zdruncinarea bebelusului, si un alt
procent de 30-50% sufera:
- efecte neurologice grave;
- retard mintal;
- tulburari de invatare;
- orbire;
- atacuri de apoplexie;
- tremur.
SBS apare doar la bebelusi?
Majoritatea leziunilor ce au la baza scuturatul copilului apar la copiii mai mici de 2 ani, desi
uneori sindromul apare chiar si la copii de 5 ani. In general media de varsta este de 6-9 luni.
In special bebelusii si copiii mici sunt vulnerabili la acest tip de leziune deoarece capul lor este
proportinal mai mare decat restul corpului si muschii gatului sunt relativ slabi, ceea ce face
dificila sustinerea capului.
In plus, capul imatur al unui bebelus este mai subtire si vasele de sange sunt mult mai
susceptibile la rupturi decat cele ale unui copil mai mare sau ale unui adult.
Trebuie stiut ca un bebelus si chiar un copil pana la varsta de 5 ani nu trebuie considerat a fi un
adult in miniatura, el este diferit din punct de vedere al dezvoltarii, iar anatomia unui bebelus
difera foarte mult de cea a unui adult:

Descopera lista de obiecte necesare in primele zile cu bebelusul acasa.

- capul este foarte mare si greu in comparatie cu restul corpului;

- gatul nu are inca muschii suficient dezvoltati, asa incat nu poate sustine capul asa cum ar
trebui; astfel, capul bebelusului este zdruncinat chiar mai mult decat restul capului producanduse rupturi ale vaselor de sange; sangele invadeaza apoi interiorul capului si se produce o
hemoragie care inunda creierul.
Sindromul bebelusului zdruncinat nu tine cont de statutul social, varsta, religia sau etnia
parintilor, apare in toate tipurile de familii. De cele mai multe ori, motivul care ii face pe adulti
sa zdruncine un bebelus este plansul. Iar daca persoana respectiva nu reuseste sa calmeze copilul,
exista riscul ca, in criza nestapanita de furie, sa-si scuture copilul fara discernamant.
Ce se poate intampla cu un bebelus care este scuturat?
Exista o serie intreaga de consecinte ale sindromului bebelusului scuturat insa, cel mai des
intalnite sunt:
leziuni la nivelul ochilor sau chiar orbire;
probleme de auz;
dizabilitati de vorbire;
leziuni la nivelul gatului sau maduvei spinarii;
dizabilitati de invatare;
probleme de comportament;
stare vegetativa permanenta;
probleme de dezvoltare sau retard mintal;
crize;
paralizie;
deces.
Cum pot sti daca cineva mi-a scuturat bebelusul?
Simptomele depind de gravitatea leziunilor. Simptomele cel mai putin evidente sunt voma,
letargie si iritabilitate. Un bebelus cu SBS poate avea un apetit scazut sau dificultati in a se hrani,
poate parea un pic rigid, iar ochii pot fi sticlosi, se poate sa nu fie capabil sa isi ridice capul sau
sa isi focuseze ochii pe un anumit obiect.
Deoarece celulele creierului sunt distruse si creierul este privat de oxigen, schimbarile
neurologice continua sa apare. In cele mai severe cazuri, bebelusul poate avea dificultati in a
respira, poate face crize sau chiar un stop cardiac, isi poate pierde cunostinta.
Daca exista suspiciunea ca bebelusul poate suferi de SBS, trebuie chemat imediat medicul
deoarece doar cateva minute pot face diferenta in gravitatea leziunilor suferite de bebelus.
Cum pot preveni sa nu se intample asta cu bebelusul meu?
Trebuie sa fii foarte selectiva cu persoanele care au grija de copilul tau si asigura-te ca toti cei
care stau cu bebelusul stiu ca nu este niciodata in regula sa scuturi bebelusul.
Invata cum sa iti linistesti bebelusul atunci cand plange si daca simti ca devii nervoasa sau
frustrata cu bebelusul trage aer adanc in piept, asaza-l usor in patut si incearca sa te calmezi.

Daca simti ca nu iti poti controla furia, cheama pe cineva sa stea cu bebelusul putin si intre timp
tu fa o baie fierbine sau fa ceva ce stii ca te va calma cu siguranta.
Daca bebelusul tau nu se opreste din plans si simti ca nu te mai poti stapani, iata cateva sfaturi pe
care sa le urmezi:
- pune bebelusul in patut sau in alt loc sigur si paraseste incaperea;
- ia o pauza si fa ceva care sa-ti distraga atentia; suna-ti o prietena (o alta mamica sigur iti va
intelege starea si va putea sa te ajute cu sfaturi ca sa te linistesti).
NU UITA! Chiar daca uneori te aduce in pragul disperarii, plansul copilului tau este modul lui de
a comunica!
Daca lasi copilul cu altcineva, exista cateva lucururi pe care ar trebui sa le explici persoanei
respective:
- zdruncinatul nu estei niciodata o solutie potrivita!
- lasa numarul tau de telefon si explica-i ca te poate suna in orice moment;
- nu lasa niciodata bebelusul in grija unei persoane care se enerveaza usor.
Sindromul bebelusului scuturat poate aparea accindental cand ma joc cu bebelsul?
Nu. Leganatul bebelusului pe picioare sau in patut, aruncatul lui in aer in joaca, nu vor determina
aparitia sindromului bebelusului scuturat. De asemenea, SBS este foarte putin probabil sa apara
din cauza unei cazaturi accidentale.
Sindromul este cauzat de zdruncinare violenta.
NU este cauzat de:
- jocul obisnuit adecvat varstei copilului;
- leganatul usor al copilului pe picioare, in brate sau in leagan;
- resuscitarea cardio-respiratorie.
Sindromul bebeluului scuturat (SBS) este o form de abuz fizic asupra copilului care are loc
atunci cnd un agresor violent agit un bebelu sau copil prin crearea unui tip de micare brusc
provocndu-i acestuia leziuni prin accelerare-decelerare. De obicei nu exist nici o dovad
vizibil extern a traumei.

Abuzul emoional (psihologic): sindromul Munchausen prin transfer.

Sindromul Mnchausen descrie o patologie psihiatric (tulburare mental),
o patomimie asociat cu dificulti emoionale severe, care aparine de grupa tulburrilor
facticioase. Sindromul apare la persoane cu tulburri de personalitate i este caracterizat prin
necesitatea de a simula o maladie neconexat la un profit direct i obiectiv (spre deosebire de
simulani, nenglez : malingering, n francez : malingre), prin care pacientul caut s
beneficieze de ngrijiri medicale pentru afeciunea sa imaginar.
Sindromul Mnchausen descrie o maladie psihic, o form de mitomanie (patomimie), asociat
cu dificulti emoionale severe, care se exprim prin dependena pacientului de spitalizare cu
scopul de a obine atenia i asistena personalului medical
Internrile repetate se obin, de regul, la spitale diferite, n timpul grzilor aglomerate, prin
simularea unor boli, prin autoadministrarea de substane nocive, medicamente contraindicate i
n cantiti periclitante, prin infectarea voluntar a unor plgi existente sau provocate etc., fr
scopul de a obine avantaje materiale: bani, loc de cazare, despgubiri, etc
Simptome
O istorie medical dramatic, dar inconsistent.
Prezentarea de simptome neclare i greu controlabile care se agraveaz sau se schimb

odat cu nceperea tratamentului.

Simptomatologii care revin dup un tratament eficient.
O bun cunoatere a terminologiei medicale i a descrierii simptomatologiei ca n carte.
Cicatrici chirurgicale multiple.
Rezultatele negative ale analizelor atrag apariia de simptome noi.
Simptomele se exprim numai cnd pacientul este singur, neobservat.
Istorie de tratamente la diferii medici, clinici, spitale, adesea, n orae diferite.
Evitarea contactului personalului medical cu familia, sau prietenii pacientului.
Prezentarea de date personale eronate.

Cauzele sindromului Mnchausen

Etiologia (cauzele) sindromului Mnchausen nu este cunoscut. n afeciunile fizice, factorii

psihologici contribuie direct sau indirect la etiologie. Stresul psihologic poate precipita sau altera
evoluia unei boli, chiar i a unor afeciuni majore. Emoiile pot aciona asupra sistemului nervos
autonom. Printre teoriile sugerate se consider cazuri care au avut o copilrie neglijat sau au
suferit abuzuri, boli sau internri n spital pe perioade ndelungate sau repetate, persoane cu
probleme de personalitate etc. Pacientul poate selecta incontient un simptom, ca o metafor
pentru condiia sa psihosocial, ca o conversie, un proces incontient de transpunere a unei
anxieti sau dificulti psihice, ntr-un simptom somatic.
Sindromul Mnchausen prin transfer

Sindromul Mnchausen prin transfer (by proxy - MSP), cunoscut i sub numele
de sindromul lui Polle
este o tulburare psihic a unui adult (n majoritatea cazurilor, mame) descris i denumit
n 1977 de medicul pediatru englez Roy Meadow, care a publicat un caz de abuz al unei mame
fa de propriul copil prin provocarea deliberat de boli. Se deosebete de sindromul
Mnchausen prin mijlocul prin care mama sau adultul afectat obine atenia medical, care este,

de regul, propriul copil sau, mai rar, o rud, o persoan, sau un grup de persoane aflate n grija
sa i care este utilizat ca surogat (nlocuitor). Prezentndu-se ntotdeauna foarte ngrijorat i
protector el va falsifica istoricul bolii surogatului i-i va acuza afeciuni grave, provocate sau
simulate, mutilri, etc., care adesea pot fi letale
Sindromul Medeea, confundat adesea cu Sindromul alienrii printeti (sau Sindromul
alienrii parentale, este o variant a Sindromului Mnchausen prin transfer care descrie o
stare psihotic ce impune asasinarea, sau tentativa de asasinare a propriilor copii ca o pedepsire
sau rzbunare fa de un so/soie considerai vinovai de vinovii reale sau imaginare. Dei
fenomenul este relativ, frecvent, instanele i media l includ n categoria crimelor pasionale.

Consecinele psihologice ale abuzului sexual (incest) asupra personalitii.

Daca e impotriva copilului:
ntr-o ancheta desfasurata asupra unui lot de parinti a 3334 de copii, Gelles (1987) a gasit ca la
copiii supusi violentei, tulburarile de comportament erau n mod semnificativ mai frecvente
dect la copiii care nu au suferit abuzuri. Aceste probleme comportamentale ale copiilor abuzati
au cuprins diferite tulburari de adaptare la cerintele mediului social: crize de furie (17.5% fata de
10/%), esec scolar (16.1% fata de 6.2%), rau si neascultator acasa (15.7% fata de 8%), relatii de
prietenie cu minori problema (10.9% fata de 2.3%). Aceasta cercetare pune n evidenta ceea ce
multi psihologi si educatori cunosc din intuitie, ca agresarea copilului, tensiunile din familia lui
care sunt revarsate asupra lui vor declansa sau vor accentua tulburarile de comportament ale
copilului.
Efectele neurofiziologice si psihice ale reactiei la stresul cauzat de rele tratamente devin vizibile
la nivelul comportamentului copilului.
Abuzul afecteaza dezvoltarea personalitatii si toate sferele majore ale vietii unui copil. Dupa cum
am mai aratat, severitatea simptomelor este influentata de circumstante particulare, individuale.
Consecintele relelor tratamente pot fi
imediate - n timpul abuzului sau curnd dupa acesta (care apar n primii 2 ani)
de lunga durata
Aspectele de personalitate care pot fi afectate n urma relelor tratamente sunt (dupa K. Killn,
1997):
Reactiile emotionale
Perceptia de sine
Reactiile fizice si somatice
Planul sexualitatii
Relationare interpersonala
Functionarea si integrarea sociala, performanta sociala
Reactii emotionale
Efecte emotionale imediate
Anxietate
Frica
Confuzie
Vinovatie
Furie
Neajutorare
Depresie cu reactii de pierdere si de plns
Letargie

Retrairea traumei n vis, fantezie si joaca

Consecinte pe termen lung
Comportament compulsiv si ritualizat sau fobii ca si manifestari ale anxietatii si fricii
Tulburari de somn (cosmaruri), frica de a dormi singur
Tulburari ale perceptiei
Reactii disociative
Hipervigilitate, hiperactivitate
Stare afectiva dureroasa n permanenta sau anestezie emotionala ca si consecinte ale abuzului
repetat, de lunga durata
Perceptia de sine
Consecintele imediate

Imagine de sine distorsionata si negativa, o stima de sine scazuta

Copilul ia asupra sa ntreaga responsabilitate si vina.

Pastreaza secretul - sentiment de complicitate - rusine si sentimentul ca este stigmatizat

Lipsa sperantei n cazul n care el povesteste abuzul si este blamat

Rol parental n familie - putere si influenta pentru care nu sunt pregatiti

Unii copii compenseaza prin ncercarea de a fi ntotdeauna buni, n ideea ca daca sunt buni
abuzul se va opri
Consecintele de lunga durata
Perceptia de sine ramne predominant negativa: au impresia ca sunt rai, ceva nu este n regula
cu ei si nu pot fi iubiti
Se simt stigmatizati si diferiti de altii
Se autoblameaza si se simt responsabili pentru ceea ce s-a ntmplat
Consecinte fizice, somatice
Efecte imediate
La copii mici pierderea abilitatilor deja dobndite:
Dureri difuze ca durere de cap, durere abdominala
Tulburari gastrointestinale
Tulburari de alimentatie
Inabilitate de concentrare
Reactii de frica si teroare
Stare de alerta permanenta
Tulburari de memorie si atentie
Efecte de lunga durata
Afectiuni neurologice care ating regiunile creierului ce raspund de memorie, de nvatare, de
regularizarea afectelor si de exprimare a emotiilor
Potential redus de dezvoltare cognitiva
Efecte pe plan sexual
Consecinte imediate
Curiozitate excesiva n ceea ce priveste activitatile sexuale
ncercari repetate de a angaja pe altii n jocuri sexuale
Comportament erotic, se excita repede si cauta placerea sexuala
Sentimentele sexuale pot fi nsotite de furie, suferinta, confuzie, control.
Evita orice fel de contact fizic cu altii
Dezgust n ceea ce priveste propriul corp si propria persoana

Copilul se disociaza de trairile lui corporale sau se angajeaza n comportamente autodistructive

Consecinte de lunga durata
Relatii intime
evita relatiile intime
activitate sexuala foarte frecventa, nediscriminativa
Orientare sexuala
Tulburari de dinamica sexuala: dorinta sexuala inhibata, aversiune, vaginism, raport sexual
dureros, anorgasmie
Functionare sociala
Consecinte imediate
Comportament regresiv, copilul pierde unele abilitati pe care deja le-a stapnit
Poate fi distorsionata dezvoltarea cognitiva
Nu se poate juca
Probleme de nvatare, de concentrare a atentiei, tulburari de memorie
Tulburari comportamentale la scoala
Doua strategii de supravietuire:
"strategia exagerat de bine adaptata"
cei care-si ndeplinesc cu bine sarcinile
cei care adopta un rol de ngrijitor
cei pasivi si retrasi
"strategia hiperactiva si distructiva"
Consecinte pe termen lung
Izolare sau comportament antisocial (prostitutie, abuz de droguri, comportament criminal)
Interactiune sociala compulsiva
Lipsa ncrederii n orice fel de autoritate
Randament scazut n munca
Randament excelent, suprancarcare
Neglijarea propriei persoane
Relationare interpersonala
Efecte imediate
Contact vizual deficitar
Se poate altera abilitatea de a se relationa cu ceilalti si de a avea ncredere n ei
Retragere, izolare, limitarea contactului sau exagerarea acestuia
Abilitatea de conectare si de separare va fi afectata
Ambivalenta severa n legatura cu dependenta/ autonomia si apropierea /departarea
Capacitatea de negociere, de cooperare si compromis poate fi afectata
Consecinte pe termen lung
Copii abuzati pot nvata ca cei pe care i iubesti si n care ai ncredere te vor rani, abuzul este
inevitabil n relatiile intime. Se vor astepta la abuz ntr-o relatie intima si tolereaza mult mai
mult timp abuzul.
Ei pot nvata ca interactiunile umane sunt dureroase, includ o victima si un agresor, o diferenta
de putere si, de obicei, sunt acompaniate de amenintari, fortare sau coercitie emotionala.
Copilul poate privi rolurile de victima si agresor ca fiind inerent relatiilor si sa preia unul sau
altul dintre roluri.
Consecintele traumelor depind de vrsta copilului
Cele mai frecvente manifestari pe categorii de vrsta (dupa Marjorie Cusick, 1998):
0-3 ani

Esecuri n dezvoltare
Lipsa abilitatilor de utilizare a limbajului
Dezvoltare motorie latenta
Furie excesiva
Cosmaruri/ tremur nocturn
Comportament regresiv
Balans al capului
Comportament periculos (suicidal)
Teama nedefinita (nejustificata de caracteristicile vrstei)
Anxietate de separare intensa
4-8 ani
ncepe verbalizarea fricii si a mniei
Agresivitate
Plictiseala/ depresie/ comportament suicidar
Fuga de acasa
Chiulul de la scoala
Neliniste excesiva
Plimbari noaptea/ cosmaruri/ insomnii/ teama de a merge la culcare
Lipsa motivatiei
Simptome fizice
Limbaj ntrziat/ ndemnari motorii
Abuzeaza/ omoara animale
9-13 ani
lupta/agresivitate
loveste mama/ surorile
raneste/omoara animale
depresie/sentiment de neputinta/tentative suicidare
ncepe consumul de substante care creaza dependenta (alcool si droguri de diferite feluri
actioneaza sexual
lipsa relatiilor pozitive de egalitate pozitive
implicare n gasti
izolare autoimpusa
chiul de la scoala
minciuni
comportament antisocial
identificare puternica cu rolurile de sex, etc.
Daca prin acordul copilului, lipsa dorinte de a avea alt partener.
Incapabilitatea de a crea o familie aparte.

Cauzele interne ale delincvenei juvenile

Divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor

Climatul de intelegere dintre parinti are foarte mare importanta in dezvoltarea armonioasa a
tanarului. Divergenta de opinii dintre parinti, privind metodele disciplinare si sanctiunile
educationale, ii deruteaza si descumpaneste pe copii in intelegerea si respectarea disciplinei, a
unor reguli.
Rolul parintilor este de-a pregati copiii pentru confruntarea cu obstacole sociale, inerente vietii,
cladindu-le o rezistenta la frustrare si conflict, printr-un comportament adecvat, pentru a evita
formarea si exacerbarea unor trebuinte egoiste care, in unele cazuri, declanseaza actiuni
infractionale.
Atitudinea familiala indiferenta si autocrata a parintilor
Pe fundalul privarii copiilor de atitudini simpatetice din partea parintilor, de o atitudine rece ,
indiferenta se instaleaza o atitudine latenta. La copilul neglijat de parinti se observa o
neglijenta in tinuta si activitate, indiferenta fata de scoala si o serie de atitudini antisociale.Sub
raport afectiv este instabil, emotiv si iritabil. Copiii respinsi de parinti sunt brutali, nu suporta
pozitii de inferioritate in joc, sunt inchisi in sine, respinsi in consecinta de colegi. Indiferenta sau
antipatia cu care este intampinat in mediu familial isi pune pecetea asupra conduitei sale, iar
reactiile comportamentale vor fi vor fi mimetic antipatice si agresive. Lipsa de colaborare a
parintilor se materializeaza in sentimente ostile fata de acestia.
Atitudinea hiperautoritara-manifestata in cadrul familiei de unii parinti, din dorinta de a
impune o disciplina stricta si severa, isi are, adesea, sursa in firea si temperamentul acestora de
manifestare dominatoare. Atitudinea lor este rigida si tiranica in raport cu copiii si in general
cu toata familia. La baza acestei atitudini pot sta si bune intentii dar, cuplate cu o conceptie
pedagogica ultrasevera, se materializeaza in atitudini autocrate in relatia cu copiii.
Tatal dominator are o autoritate ce exprima o personalitate exigenta care se bucura de un
prestigiu. El pretinde, conform aurei de dominator, ascultare si respect, din partea copiilor si
sotiei, ei fiind considerati fiinte slabe ce trebuie protejate si dirijate. Copiii unor astfel de tati sunt
adesea timizi si inhibati, dar se pot manifesta la modul rebel prin agresivitate, ca o forma de
descarcare in mod indirect, prin actiuni orientate catre altii.
-Tatal tiran este o persoana cu o fire slaba, timida, dar care, in compensatie, are izbucniri
sporadice de autoritate aberanta. Aceste atitudini parentale devalorizeaza modelul patern
inducand copilului stari de inhibitie, de frica prin instabilitate.
Aceste trairi conflictuale suscitate de alternanta modelelor comportamentale oferite de tata, pot
degenera in dezechilibre profunde, cu tentative de curmare a conflictului prin evaziune fuga de
acasa, vagabondaj.
- Dezorganizarea familiei
Nu trebuie considerata apriori ca un factor cauzal al delincventei juvenile, ci numai in masura in
care apar disfunctionalitati la nivelul organizarii si educarii copiilor. Carentele educationale in
astfel de familii se manifesta in insuficienta socializare sau socializare discordanta.

O clasificare a familiilor ar fi:

familia incomplet unita sau nelegitima;
familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti, ca urmare a divortului, a separarii
sau parasirii ;
- familia de tim camin gol , in cadrul careia partenerii traiesc impreuna, cu intercomunicari
minimale, fara sa constituie unul pentru celalalt un suport emotional ;
- familia in criza datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a unuia
dintre soti (inchisoare, deces, deprimare, boala);
-existenta in cadrul familiei a unor situatii care au drept consecinta esecul marital: retardarea
mintala severa a copilului, psihoza copilului sau a sotului, conditii fizice cronice incurabile.
Descifrarea unei posibile relatii intre dezorganizarea familiei prin divort si perturbarile
comportamentale ale copilului este mereu in atentia specialistilor.
- Climat familial conflictual
Rolul de modelatori ai parintilor, inclusiv prin actele imitative ale copiilor, impun unele
exigente de exprimare educativa sub raport comportamental si verbal din partea parintilor.
Exista familii care desi sunt organizate si structureaza climatul familial in jurul unor stari
conflictuale, care pot fi de intensitate diferita si generate de cauze diferite.
Astfel starea conflictuala in familie poate imbraca forme multiple de la forme de cearta,
contraziceri ascutite, refuzul unor obligatii familiale, ajungand la forme mai complexe cum ar fi:
agresivitatea fizica, alungarea de la domiciliu, existenta unor relatii adulterine.
Climatul conflictual poate fi generat si intretinut in cele mai dese cazuri de alcoolism,
prostitutie, antecedente penale etc.

Cauzele externe ale delincvenei juvenile

- Trecerea de la un tip de viata la altul, la modul de existenta urbana de la cea rurala, poate
determina comportamente deviante. In conditii de industrializare si urbanizare accelerata, unele
grupuri sociale nu reusesc sa se adapteze rapid la noua situatie, ceea ce conduce la aparitia unor
disfunctii in procesul de socializare. Aceste disfunctii sunt determinate de contradictiile dintre
modul cum se exercita controlul social in mediul rural si formele lui in mediul urban. In mediul
urban, controlul social este anonim, institutionalizat, marile aglomerari urbane, populatia
numeroasa, multiplele posibilitati de distractie favorizeaza savarsirea de infractiuni.
- Televiziunea si cinematograful pot genera delincventa juvenila, intrucat s-a constatat ca
minorii isi petrec o mare parte a timpului liber in fata televizorului. Este vorba de emisiunile si
filmele care au scene de violenta, aceste fiind un pericol pentru copii, cu unele perturbari afective
si caracteriale, datorata frustrarii, ele putand favoriza delincventa.
- Toti acesti factori sociali, imbinandu-se, interferandu-se, influentandu-se reciproc si intrand in
relatii cu cei biopsihici concura la promovarea fenomenului de delincventa juvenila.
Se ajunge la urmatoarele cauze generale:
modificarile esentiale intervenite in viata economica, sociala, culturala, administrativa si
juridica si dificultatile de adaptare a unor persoane la acestea;
structurile si mecanismele controlului social specific statului de drept, care nu sunt in
totalitate constituite si nu functioneaza la parametri doriti;
influentele externe prin activitatea infractionala desfasurata in Romania de cetateni straini;
mentinerea, pastrarea anumitor structuri cu disfunctionalitate in educatia cetatenilor;
situatia venitului national si a celui individual;
efectele produse de criza economica, cu urmari nefaste asupra vietii materiale si spirituale
a cetatenilor;

aparitia pe piata a unor produse, bunuri si efecte de valoare si tentatia unor persoane de a
intra in posesia lor;
aparitia si cresterea numarului locurilor unde sunt amplasate jocuri distractive si de noroc

Cauzele fenomenului copiii strazii

Copiii strazii sunt acei copii care:
sunt trimisi de acasa de catre parinti sa munceasca sau sa cerseasca;
nu vor sa traiasca in familie;
nu au pe nimeni si nici unde locui;
doresc sa traiasca in familie, dar parintii nu au locuinta.
Copiii strazii sunt copii sau adolescenti sub 18 ani, care intr-o perioada de referinta data se
afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc in altul si au propriul grup de prieteni si propriile relatii
sau contacte in strada

Prevenirea criminalitatii i resocializarea delincventilor

Din punct de vedere juridic, orice sistem penal urmrete sancionarea i pedepsirea indivizilor
cu comportamente antisociale, pentru identificarea i diminuarea surselor poteniale de
criminalitate, precum i msuri de profilaxie social, cultural, educativ, pentru ca sanciunea s
permit recuperarea social a transgresorilor legii penale. Conceptul de prevenire a cptat, n
acest context, dou accepiuni:
- ansamblul aciunilor cu caracter psihosocial ntreprinse n vederea identificrii, explicrii i
diminurii cauzelor i condiiilor generale i speciale, precum i a cauzelor sociale i individuale,
obiective i subiective, care genereaz sau mediaz manifestrile delincvente n societate
- general, care presupune stabilirea faptelor ce sunt considerate infraciuni, membrii societii
fiind informai asupra sanciunilor ce li se aplic n cazul nerespectrii normei penale. Ea implic
participarea tuturor instituiilor cu rol de socializare i control social;
- special, cnd sanciunile sunt aplicate direct persoanelor care au violat legea penal, de ctre
agenii controlului social, pentru a se preveni n viitor apariia aceleiai conduite la delincvent
sau la ali poteniali delincveni.
- msuri ante-delictum, adoptate nainte de producerea infraciunii, acesta fiind adevrata
prevenie eficient. Ea acoper o mare varietate de msuri ncepnd cu cele cultural-educative,
moral-juridice efectuate de instanele de socializare (familia sau coala) i terminnd cu cele
tehnico-criminalistice pentru protejarea indivizilor;
- msuri post-delictum, adoptate dup comiterea faptelor, ndeosebi de instanele de judecat,
prin sistemul sanciunilor aplicate delincvenilor.
Din punct de vedere psihologic i psihopedagogic, conceptul de prevenie este abordat ntr-o
manier asemntoare. Astfel, prevenia include un ansamblu de msuri viznd cunoaterea i
eliminarea factorilor care genereaz devierile sau tulburrile de comportament, la nivel
microsocial (familie coal, grup de prieteni etc.) i macrosocial, aciunile de educare i
reeducare a persoanelor deviante, de resocializare i reabilitare n context familial i comunitar a
devianilor, de intervenie i tratament la nivel grupal i individual.

Dei muli autori confund termenul de prevenire cu cel de tratament sau de consiliere, dei
exist nc nenelegeri n legtur cu stabilirea precis a granielor dintre nivelurile preveniei,
strategiile preveniei eficiente sunt grupate pe trei niveluri distincte (Kevin Browne i Martin
Herbert, 1998):
. Strategii de resocializare a delincvenilor minori: prevenirea primara
Prevenia primar sau schimbarea fundamental. Scopul preveniei primare este de a reduce
incidena devianei negative n societate i de a preveni problemele nainte ca ele s se manifeste.
n mod obinuit, aceste intervenii opereaz la nivel societal prin: campanii publice (inclusiv cele
publicitare), grupuri de specialiti i procesele sociale, legale i educaionale prin care se
ncearc promovarea unei conduite socialmente adaptate, interiorizarea normelor i valorilor
sociale, a interaciunilor sociale adecvate, morale. R.J. Gelles (1993) sugera, de exemplu,
urmtoarele aciuni de prevenire primar a violenei penale domestice:
-Eliminarea normelor, care legitimeaz i chiar glorific violena n societate i familie, precum
i folosirea violenei ca form de destindere, n mass-media;
-ncadrarea familiilor ntr-o reea de comunitar i reducerea izolrii sociale
-Reducerea stresului societal, provocator de violen, cum este stresul generat de srcie,
inegalitatea anselor i discriminare;
-Schimbarea caracterului sexist al societii prin dezvoltarea educaional
-Spargerea ciclului violenei n familie prin nvarea unor conduite alternative la violen, ca
modaliti de control a relaiei cu partenerul sau copilul.

Strategii de resocializare a delincvenilor minori: prevenirea secundara

Cercetrile juridice, criminologice, sociologice i psihopedagogice au n vedere matrisarea
fenomenului utilizarea statisticilor pentru descifrarea corelaiilor existente ntre manifestrile
delincveniale i diferii factori biologici, psihologici, sociali, culturali sau economici, predicia
comportamentelor antisociale, investigarea personalitii delincvenilor etc.
W. Kwaraceus consider c indicatorii delincvenei sunt:
1)lipsurile frecvente de la coal
2) atitudinea indiferent sau ostil fa de autoritile colare i reprezentanii ordinii
3) reacii violente i disproporionate fa de situaii, colegi,
4) tendina de a se asocia cu elemente depravate,
5)utilizarea frecvent a unui limbaj violent i obscen,
6)preocupri sexuale precoce, consumarea de literatur pornografic, vizionarea frecvent a
filmelor cu coninut necorespunztor, minciuni i furturi frecvente.
Evident forturile realizate n aceast direcie sunt mult mai numeroase
Ageniile de asisten social trebuie s identifice familiile cu probleme n funcie de acele
caracteristici (factori de risc) care sunt asociate cu riscul crescut al violenei. Poliia trebuie s
intervin pentru identificarea infractorilor, dar mai ales a situaiilor cu risc infracional crescut i
s acioneze n vederea ameliorrii lor (n anumite cartiere, profesii, n zona frontierei de stat
etc.). Acest proces solicit numeroase resurse din partea fiecrei comuniti locale: construirea

unor metode de detectare a factorilor de risc, formarea personalului specializat care s opereze cu
aceste metode, dezvoltarea unor strategii de intervenie care s vizeze ameliorarea rezultatelor
indezirabile.

Strategii de resocializare a delincvenilor minori: prevenirea tertiara

La acest al treilea nivel al preveniei, se are n vedere intervenia n situaiile n care deviana
negativ a nceput s se manifeste, fiind deja identificat.
De aceea, prevenia teriar are drept scop reducerea riscului repetrii devianei de conduit la
colari, a recidivei infracionale, a repetrii violenei n familie, a continurii consumului de
droguri etc., a impactului lor negativ la nivel social.
Acest tip de prevenie nu poate fi conceput fr sprijinul psihologului specialist. Nivelul teriar al
preveniei este ns relativ tardiv ntruct, actul antisocial s-a produs i a generat deja
consecinele sale nefaste sau fatale.
Prin urmare, activitatea terapeutic reprezint doar o parte din ansamblul activitii ntreprinse de
psiholog, tot aa cum, tratamentul reprezint doar o parte din ansamblul msurilor de prevenie
(acesta nefiind apanajul exclusiv al muncii psihologului)
n sens restrns, noiunea de tratament se refer la msurile sau sanciunile individuale i
terapeutice care sunt folosite pentru a-i determina pe deinui s i schimbe modul de via i si ndeprteze de activitile lor criminale. n sens larg, noiunea de tratament trebuie s includ o
serie de msuri i soluii care s asigure deinutului pregtirea colar i profesional, activiti i
exerciii fizice i sportive, vizite, coresponden, lectur, acces la mijloacele de informare n
mas, asisten psihologic i medical de specialitate.
Actualmente, politica penal urmeaz modelul curativ, pornind de la ideea c prevenirea i
tratamentul delincventului trebuie s aib prioritate fa de represiune (pedeaps). Elementele
care contureaz acest model sunt:
Individualizarea, care presupune examenul atent al personalitii infractorului, diagnosticarea ei
i elaborarea unui tratament adecvat n scopul resocializrii. Este vorba de individualizarea
judiciar a pedepsei pe baza examenului personalitii i de individualizarea penitenciar, cu
aceeai finalitate.
2. Elaborarea tratamentului individual de resocializare, n scopul diminurii tendinelor
antisociale, a dezvoltrii unor aptitudini profesionale i modificrii motivaiei i atitudinilor
condamnailor.
3. Executarea sanciunii cu nchisoarea n semilibertate, n care infractorul nu-i petrece dect
sfritul de sptmn i concediul n penitenciar. Scopul vdit al acestei modaliti de
sancionare nonrepresiv este tocmai facilitarea resocializrii.
4.Reforma sistemului penitenciar n sensul umanizrii condiiilor de detenie n mediul nchis i
realizarea tratamentului adecvat de resocializare.