ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA

ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. Tatiana Moşteanu
DOCTORAND
Stela Aurelia Rădulescu (căs. Toader)

BUCUREŞTI
2006
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
A. Teza de doctorat cu titlul „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie” este
structurată în şapte capitole, după cum urmează:
Introducere
Capitolul I: Sistemul fiscal şi politica fiscală – cadrul general de abordare
1.1. Conceptul de sistem fiscal şi finalităţile acestuia
1.2. Justificarea legitimităţii impozitului şi consimţirea la plata acestuia
1.3. Teorii contemporane privind fiscalitatea. Rolul acestora în determinarea opţiunilor de
politică fiscală
1.4. Principiile unui sistem fiscal optimal
1.5. Presiunea fiscală. Curba Laffer
1.6. Ajustarea macroeconomică cu ajutorul instrumentelor fiscale
Capitolul II: Evoluţia sistemului fiscal în România
2.1. Scurtă incursiune în istoria fiscalităţii în România
2.1.1. Fiscalitatea în spaţiul românesc de la începuturi până la mijlocul secolului al
XX-lea
2.1.2. Sistemul fiscal românesc în perioada 1948-1989
2.2. Sistemul fiscal din România, după 1989
2.2.1. Remodelarea principalelor impozite directe
2.2.1.1. Impozitul pe venitul persoanelor juridice
2.2.1.2. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
2.2.2. Remodelarea principalelor impozite indirecte
2.2.2.1. Taxele generale pe vânzări
2.2.2.2. Taxele speciale de consumaţie
2.2.2.3. Taxele vamale
2.3. Implementarea acquis-ului comunitar în legislaţia fiscală românească
2.3.1. Scurt istoric al relaţiilor României cu Uniunea Europeană
2.3.2. Acquis-ul comunitar în domeniul impozitării
2.3.3. Îndeplinirea de către România a cerinţelor privind preluarea legislaţiei
comunitare în domeniul impozitării
Capitolul III: Evoluţia nivelului şi structurii prelevărilor fiscale în România, în perioada 1990-
2005
3.1. Analiza evoluţiei gradului de fiscalitate în România. Comparaţii internaţionale
3.2. Analiza structurii prelevărilor fiscale în România. Comparaţii internaţionale
3.3. Influenţa presiunii fiscale asupra încasării veniturilor fiscale. Curba Laffer pentru
România
Capitolul IV: Delimitări conceptuale ale fenomenului evazionist. Aprecieri privind
manifestarea evaziunii fiscale în România
4.1. Conceptul de evaziune fiscală
4.2. Formele evaziunii fiscale
4.2.1. Evaziunea fiscală la nivel naţional
4.2.1.1. Evaziunea fiscală licită
4.2.1.2. Frauda fiscală
4.2.2. Evaziunea fiscală internaţională
4.3. Evaziunea fiscală între cauze şi efecte
4.3.1. Factorii favorizanţi ai fenomenului evazionist
4.3.1.1. Factori psiho – sociali
4.3.1.2. Factori economici

2
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
4.3.1.3.Factori de ordin legislativ şi administrativ
4.3.2. Raportul contribuabilului cu fenomenul evazionist – un posibil portret al
fraudatorului
4.3.3. Implicaţiile fenomenului evazionist
4.3.4. Relaţii de cauzalitate între opţiunea de evaziune fiscală şi determinantele
cuantificabile ale acesteia. Curba de indiferenţă pentru evaziunea fiscală
Capitolul V: Evaziunea fiscală în contextul economiei subterane
5.1. Conceptul de economie subterană
5.2. Dimensiunile, cauzele şi consecinţele economiei subterane
5.2.1. Metode de evaluarea a mărimii economiei subterane
5.2.2. Estimări ale evoluţiei mărimii economiei subterane în lume
5.2.3. Cauzele şi implicaţiile economiei subterane
5.3. Economia subterană în România
Capitolul VI: Prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în România – Aspecte de natură
legislativ-administrativă
6.1. Inspecţia fiscală – atribut exclusiv al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
6.1.1. Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
6.1.2. Formele inspecţiei fiscale. Proceduri de control fiscal
6.1.3. Perioada supusă inspecţiei fiscale
6.1.4. Înştiinţarea contribuabililor în legătură cu efectuarea inspecţiei fiscale
6.1.5. Realizarea inspecţiei fiscale
6.2. Organe cu atribuţii pe linia identificării şi combaterii evaziunii fiscale şi a altor fenomene în
legătură directă cu aceasta
6.2.1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
6.2.1.1. Departamentul de Control Financiar - Fiscal
6.2.1.2. Garda Financiară
6.2.1.3. Autoritatea naţională a Vămilor
6.2.2. Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei
6.3. Reglementări privind combaterea evaziunii fiscale în România
6.3.1. Scurt istoric al evoluţiei legislaţiei în domeniul combaterii evaziunii fiscale, în
România
6.3.2. Legislaţia privitoare la combaterea evaziunii fiscale, după 1989
6.4. Evaziunea fiscală naţională în context comunitar
6.4.1. Acquis-ul comunitar în domeniul fraudei şi evaziunii fiscale
6.4.2. Protejarea intereselor financiare comunitare în România
Capitolul VII: Analiza fenomenului evazionist în România, prin prisma evaziunii fiscale
identificate
7.1. Analiza de ansamblu a fenomenului evazionist şi a dinamicii acestuia, în perioada de
după 1989
7.2. Analiza structurii evaziunii fiscale identificate, în România, în perioada 1995-2005
7.2.1. Structura evaziunii fiscale identificate, după natura juridică a contribuabililor
7.2.2. Structura evaziunii fiscale identificate, pe categorii de venituri fiscale
7.2.3. Structura evaziunii fiscale identificate, pe unităţi administrativ – teritoriale
7.2.4. Structura evaziunii fiscale identificate, pe domenii de activitate
7.2.5. Structura sancţiunilor antrenate de evaziunea fiscală identificată
7.2.6. Structura sumelor atrase suplimentar la buget în urma identificării cazurilor
de evaziune fiscală

3
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
7.3. Estimarea nivelului evaziunii fiscale în România
7.3.1. Estimarea evaziunii fiscale manifestate la nivelul economiei „de suprafaţă”
7.3.2. Estimarea evaziunii fiscale manifestate la nivelul economiei subterane
7.3.3. Centralizarea rezultatelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Lista tabelelor
Lista figurilor

B. Conţinutul informaţional al tezei de doctorat poate fi sintetizat prin următoarele

CUVINTE – CHEIE:

• sistem fiscal • fraudă fiscală

• politică fiscală
• impozit
• presiune fiscală
• curba Laffer
• principiul echităţii fiscale
• principiul eficienţei fiscale
• impozit pe venitul persoanelor juridice
• impozit pe venitul persoanelor fizice
• contribuţii de asigurări sociale
• taxă pe valoarea adăugată
• accize
• taxe vamale
• inspecţie fiscală
• grad de fiscalitate generală
• grad de fiscalitate parţială
• indicele relativ al fiscalităţii
• evaziune fiscală licită
• deficitul bugetului general consolidat
• sancţiuni antrenate de evaziunea fiscală
• evaziune fiscală internaţională
• rată de penalizare pentru evaziunea fiscală
• frecvenţa inspecţiilor fiscale
• curba de indiferenţă pentru evaziunea fiscală
• corupţie
• economie subterană
• muncă la negru
• acquis-ul comunitar în domeniul impozitării
• Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
• Garda Financiară
• acquis-ul comunitar în domeniul evaziunii fiscale
• interese financiare comunitare
• Oficiul European Anti-Fraudă
• evaziunea fiscală identificată
• grad de conformare fiscală voluntară
• disciplină fiscală
• grad de colectare
• multiplicatorul potenţial al evaziunii fiscale
• multiplicatorul efectiv al evaziunii fiscale

4
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
C. Sinteza părţilor principale ale tezei de doctorat

Lucrarea „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie” se doreşte a fi o amplă

incursiune în problematica evaziunii fiscale, în cuprinsul căreia autoarea alternează aspectele ce ţin
de teoria economico-financiară, legate direct de subiectul abordat, cu cercetarea fenomenului
evazionist, atât din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere juridic şi chiar moral.
În acord cu titlul temei, accentul este pus, pe de o parte, pe analiza nivelului, structurii şi
dinamicii fenomenului evazionist, în principal prin prisma evaziunii fiscale identificate în urma
activităţii de inspecţie fiscală, dar şi pe baza unor evaluări proprii, iar pe de altă parte, pe
identificarea şi interpretarea de o manieră proprie, a cauzelor care au favorizat apariţia şi proliferarea
acestui fenomen, în România, în perioada de după 1989.
Primul capitol, intitulat „Sistemul fiscal şi politica fiscală – cadrul general de abordare”,
prezintă conceptual noţiunile de sistem fiscal, politică fiscală, impozit, principii ale impunerii,
presiune fiscală.
Autoarea a considerat necesară realizarea unui astfel de capitol, în care să fie expuse câteva
elemente ce ţin de teoria generală a impozitului, încercând în felul acesta o justificare a existenţei
prelevărilor obligatorii, prin prisma rolului pe care acestea îl pot avea pe plan economic şi social, dar
şi prezentarea influenţei exercitate de modul de organizare şi funcţionare a sistemelor fiscale asupra
gradului de conformare fiscală voluntară.
Capitolul debutează cu prezentarea conceptului de sistem fiscal şi a obiectivelor acestuia,
realizate prin cele trei funcţii ale sale:
- funcţia de finanţare a cheltuielilor publice;
- funcţia de redistribuire a veniturilor şi a averilor şi de protecţie a persoanelor defavorizate
social;
- funcţia de stabilizare a activităţii economice şi de corecţie a dezechilibrelor.
O secţiune aparte a fost destinată prezentării diverselor teorii despre impozit, teorii care caută
legitimarea existenţei acestuia, foarte importantă întrucât aceasta constituie un aspect esenţial de care
depinde consimţirea la plata acestuia şi gradul de civism fiscal, cu impact direct asupra gradului de
evaziune fiscală atins într-o ţară, la un moment dat, şi implicit asupra nivelului veniturilor fiscale.
Tot în acest capitol sunt prezentate cele două teorii despre fiscalitate care domină dezbaterile
actuale:
- teoria susţinută de adepţii neoclasicismului, care se axează pe stimularea liberei iniţiative,
cu menţinerea unui rol redus al statului în economie, în viziunea căreia impozitul este
perceput , mai degrabă, ca o variabilă financiară decât ca o variabilă instrumentală;
- teoria susţinută de adepţii neokeynesismului, care pleacă de la o implicare puternică a
statului în economie, în principal, în ceea ce priveşte reglarea principalelor agregate
macroeconomice şi redistribuirea mai echitabilă a veniturilor.
În funcţie de poziţia pe care se situează, adepţii acestei teorii susţin sau nu un anumit nivel al
fiscalităţii.
Presiunea fiscală exercitată de prelevările cu caracter obligatoriu este analizată, în primul
rând, din punct de vedere al consecinţelor acesteia asupra încasărilor fiscale ale statului şi asupra
nivelului sustragerii fiscale.
Se face distincţie între noţiunea de presiune fiscală „impusă”, determinată pe baza
prelevărilor obligatorii „ de încasat” şi noţiunea de presiune fiscală „acceptată”, determinată pe baza

5
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
prelevărilor fiscale încasate efectiv, diferenţa dintre acestea două fiind dată, practic, de nivelul
evaziunii fiscale.
În capitolul al doilea „Evoluţia sistemului fiscal în România” se realizează o analiză a
sistemului fiscal românesc, de la primul impozit din viaţa poporului român şi până astăzi.
Capitolul a fost astfel conceput încât să fie evidenţiată maniera în care diferitele aspecte, ce
ţin de modul de reglementare a principalelor impozite, pot influenţa decizia de recurgere sau nu la
evaziune fiscală.
Sistemul fiscal românesc de după 1989 este analizat prin prisma deselor modificări suferite
de impozitele directe şi indirecte, în ceea ce priveşte modul de aşezare, modificări impuse de
tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă şi de necesitatea armonizării legislaţiei
fiscale româneşti cu cea comunitară, în vederea îndeplinirii cerinţelor impuse de aderarea României
la Uniunea Europeană dar poate, pe alocuri, şi de nepriceperea legiuitorului român, care nu
întotdeauna s-a bazat pe o politică economică şi fiscală coerentă şi cu caracter structural pe termen
lung.
Tot în acest capitol sunt cuprinse şi o serie de aprecieri proprii cu privire la posibilele
avantaje şi dezavantaje ale introducerii cotei unice de impozitare, de la 1 ianuarie 2005.
Este prezentat, de asemenea, acquis-ul comunitar în domeniul impozitelor directe şi indirecte
precum şi opiniile cuprinse în rapoartele Comisiei Europene, referitoare la preluarea, de către
România, a legislaţiei comunitare, structurate potrivit domeniilor de interes, din 1998 şi până în anul
2005.
În capitolul al treilea „Evoluţia nivelului şi structurii prelevărilor fiscale în România, în
perioada 1990-2005” este analizată fiscalitatea din România din punct de vedere al dinamicii şi
structurii prelevărilor fiscale, studiul fiind completat şi de o serie de comparaţii internaţionale, între
nivelul fiscalităţii din România şi cel din ţările O.C.D.E. şi U.E..
Scăderea constantă a gradului de fiscalitate a fost determinată, pe de o parte, de evoluţia de
ansamblu a economiei româneşti, mai ales în prima jumătate a intervalului analizat, dar şi de
tendinţa generală de relaxare fiscală manifestată, în special, după anul 2000.
În comparaţie cu statele membre U.E., gradul de fiscalitate în România, determinat pe baza
veniturilor fiscale încasate, a avut un nivel mult mai redus, nivel care nu se poate explica decât
printr-o slabă colectare a impozitelor şi taxelor, în condiţiile în care cotele de impozitare pentru
principalele impozite s-au situat la niveluri similare celor practicate de alte state europene.
Cu toate acestea fiscalitatea a fost percepută la nivelul contribuabilului ca fiind foarte
ridicată, în special de către persoanele fizice, în cazul cărora impozitarea salariului s-a situat, de cele
mai multe ori, la cel mai înalt nivel.
Analiza în structură a prelevărilor obligatorii arată o scădere, în timp, a ponderii impozitelor
directe în totalul veniturilor fiscale şi o creştere a celor indirecte, preferate datorită randamentului lor
mai ridicat, inclusiv în perioadele mai puţin prospere din punct de vedere economic, dar profund
inechitabile.
În ultimul paragraf al capitolului al treilea autoarea imprimă o notă de originalitate studiului
asupra presiunii fiscale încercând determinarea, prin intermediul curbei Laffer, a influenţei presiunii
fiscale asupra nivelului veniturilor fiscale încasate în România, în perioada 1990-2005. Din analiza
efectuată a reieşit că, gradul de fiscalitate generală, la care s-a înregistrat cel mai ridicat nivel de
încasare a veniturilor fiscale (cu excepţia anului 1990), este cel de 27,3%, înregistrat în anul 2005,
când veniturile fiscale reale au reprezentat 26,5 milioane RON (aproximativ 87% din nivelul
înregistrat în anul 1990).

6
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
Capitolul al patrulea „Delimitări conceptuale ale fenomenului evazionist. Aprecieri privind
manifestarea evaziunii fiscale în România” cuprinde, în general, abordarea conceptuală a noţiunii de
evaziune fiscală, a formelor acesteia, precum şi a factorilor favorizanţi şi a implicaţiilor acestui
fenomen, iar în particular, aspecte referitoare la manifestarea evaziunii fiscale în România, în ceea ce
priveşte tehnicile de fraudare fiscală, pe categorii de impozite, precum şi factorii specificii care au
acţionat în direcţia escaladării evaziunii fiscale în ţara noastră.
Puncte de vedere şi interpretări particulare se regăsesc atât în ceea ce priveşte abordarea
conceptuală a evaziunii fiscale cât şi în ceea ce priveşte identificarea şi interpretarea factorilor
favorizanţii ai fenomenului evazionist, atât în general, cât şi în particular, în cazul României.
Un element de noutate îl constituie modelul dezvoltat în ultimul paragraf al capitolului prin
care s-a încercat identificarea unei relaţii de cauzalitate între opţiunea de evaziune fiscală şi
determinantele cuantificabile ale acesteia.
Plecând de la premisa că un contribuabil poate fi tentat să aleagă soluţia sustragerii fiscale în
situaţia în care venitul aşteptat din strategia de evazionare depăşeşte venitul sigur cu care rămâne la
dispoziţie după plata integrală a obligaţiilor fiscale, s-a ajuns la elaborarea unei relaţii matematice pe
baza căreia se poate determina rata minimă de penalizare care trebuie aplicată, la o anumită
probabilitate de detectare (dată de frecvenţa inspecţiilor fiscale) astfel încât sistemul de penalităţi să
acţioneze ca factor de descurajare a evaziunii fiscale. Pe baza acestei relaţii a fost trasată şi o aşa
numită „curbă de indiferenţă pentru evaziunea fiscală”.
Contrar însă teoriei emise de A. Laffer, modelul nu consideră rata de impozitare ca având
importanţă în decizia de evazionare fiscală.
Modelul a fost dezvoltat atât pentru situaţia, utopică, în care corupţia în rândul inspectorilor
fiscali ar fi zero, cât şi pentru situaţia în care contribuabilul acţionează într-un mediu corupt.
Dacă în primul caz, decizia de evazionare pare a fi dependentă doar de două variabile (rata de
penalizare şi frecvenţa inspecţiilor fiscale), în cel de-al doilea caz, intervin încă două variabile: rata
mitei şi probabilitatea ca inspectorul fiscal să fie coruptibil.
Capitolul al cincilea „ Evaziunea fiscală în contextul economiei subterane” abordează
conceptul de economie subterană, dimensiunile, cauzele şi consecinţele acesteia, precum şi diverse
metode de evaluare a mărimii economiei subterane.
Ultimul paragraf al acestui capitol este destinat analizei economiei subterane şi muncii la
negru în România.
Analizele efectuate în cuprinsul acestui paragraf se bazează pe estimarea nivelului economiei
subterane, realizată de profesorul F. Schneider, de la Universitatea Johannes Kepler din Linz.
Potrivit acestor estimări economia subterană, în România, a crescut, în perioada 1990-2003, cu
aproximativ 20 de puncte procentuale, ajungând la aproape 40% din produsul intern brut.
Comparativ cu alte state central şi est europene, România se situează, după Bulgaria, în
fruntea clasamentului ţărilor cu cea mai dezvoltată economie subterană, mai jos, totuşi, decât fostele
ţări membre ale Uniunii Sovietice, dar depăşind cu mult statele dezvoltate ale Uniunii Europene.
Pe baza estimărilor asupra nivelului economiei subterane în ţara noastră, s-a recalculat
produsul intern brut total (creat în economia oficială şi în cea subterană) şi variaţia acestuia
comparativ cu cea a produsului intern brut oficial.
Astfel, P.I.B.-ul oficial, exprimat în preţuri constante, s-a situat, în intervalul 1991-2003, sub
nivelul acestuia din anul 1990. Prin urmare variaţia acestuia, în fiecare an de raportare, faţă de anul
de bază, a fost negativă, ceea ce înseamnă că România, a înregistrat în sectorul oficial o creştere
economică reală negativă, descrescătoare spre sfârşitul intervalului.

7
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
P.I.B.-ul total, exprimat în preţuri constante, s-a situat sub nivelul anului 1990, în anii 1995 şi
2000. În intervalul 2001-2003, P.I.B.-ul total a înregistrat valori reale peste nivelul anului 1990, ca
urmare a includerii în calculul acestuia a valorii create în sectorul informal. Ca atare, începând cu
anul 2001, P.I.B.-ul total al României a înregistrat o creştere reală pozitivă, care a ajuns la 14,57%,
faţă de anul 1990.
Datele prezentate oferă informaţii asupra posibilităţilor reale a economiei româneşti,
susţinând afirmaţia că economia subterană emite semnale eronate factorilor de decizie şi induce
astfel strategii macroeconomice inadecvate.
Sunt făcute, de asemenea, aprecieri cu privire la nivelul forţei de muncă care activează în
economia subterană. Din analiza datelor referitoare la evoluţia numărului de salariaţi cu forme
legale, în intervalul martie 2005-martie 2006, se observă că introducerea cotei unice de impozitare,
în România, nu a avut, cel puţin pe termen scurt, ca efect creşterea spectaculoasă a numărului de
salariaţi, acesta sporind doar cu 1%.
Capitolul al şaselea abordează aspecte cu privire la realizarea şi rolul inspecţiei fiscale, la
organele cu atribuţii pe linia identificării şi combaterii evaziunii fiscale precum şi cu privire la
legislaţia privitoare la combaterea evaziunii fiscale, factorul de natură legislativ-administrativă
având un rol determinant în amplificarea fenomenului evazionist în România.
În ceea ce priveşte activitatea de inspecţie fiscală, aceasta constituie principalul instrument pe
care puterea publică îl are la îndemână pentru a identifica, cuantifica şi sancţiona evaziunea fiscală.
În România, însă, modul de organizare a activităţii de inspecţie fiscală, precum şi desele
modificări ale structurii organizatorice a aparatului specializat în acest domeniu au avut un impact
negativ asupra îndeplinirii eficiente a menirii activităţii de inspecţie fiscală. Mai mult, o bună
perioadă de timp, aparatul fiscal nu a avut la îndemână instrumentul necesar pentru a sancţiona
corespunzător frauda fiscală.
Ulterior Legea pentru combaterea evaziunii fiscale, în vigoare până la mijlocul anului 2005, a
conţinut o serie de neclarităţi, nefiind făcută o delimitare clară a infracţiunilor şi contravenţiilor,
astfel că unele fapte puteau fi interpretate şi încadrate, în funcţie de dorinţa sau pregătirea persoanei
care efectua controlul.
Dacă la acestea adăugăm şi elementul „corupţie”, existent în rândul inspectorilor fiscali,
înţelegem de ce din punct de vedere legislativ şi administrativ puterea publică nu a avut capacitatea
de a acţiona eficient în lupta împotriva acestei practici.
Apropiata integrare a României în Uniunea Europeană transformă lupta internă împotriva
fraudei fiscale într-una de interes comunitar şi aceasta deoarece, după integrare, frauda fiscală nu va
mai afecta doar bugetul public naţional ci şi pe cel comunitar, prin urmare o secţiune aparte a fost
rezervată prezentării acquis-ului comunitar în domeniul fraudei şi evaziunii fiscale precum şi
structurilor Comisiei Europene, specializate în lupta împotriva fraudei şi a altor activităţi ilegale în
defavoarea intereselor financiare ale Uniunii Europene.
În ultimul capitol al lucrării fenomenul evazionist este abordat prin prisma evaziunii fiscale
identificate în urma activităţii de inspecţie fiscală.
Pe baza datelor referitoare la nivelul şi dinamica fenomenului evazionist s-au făcut aprecieri
cu privire la disciplina fiscală a contribuabilului român şi la atitudinea organelor abilitate în
descoperirea şi sancţionarea evaziunii fiscale frauduloase, în perioada 1995-2005.
În acest sens au fost analizaţi o serie de indicatori, cum ar fi: numărul de verificări, numărul
de cazuri de evaziune fiscală, frecvenţa evaziunii fiscale, valoarea totală a evaziunii fiscale
identificate, volumul real al evaziunii fiscale identificate, mărimea medie a evaziunii fiscale, rata de

8
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
penalizare, multiplicatorul potenţial şi multiplicatorul efectiv al evaziunii fiscale, ponderea evaziunii
fiscale în P.I.B. şi în veniturile fiscale ale bugetului general consolidat.
S-a realizat, de asemenea, o analiză asupra capacităţii sumelor atrase suplimentar în urma
identificării evaziunii fiscale de finanţare a deficitului bugetar. Astfel, în anul 2005, sumele atrase
suplimentar au depăşit deficitul bugetului general consolidat, dar din păcate acestea nu au fost
încasate decât în proporţie de 21,4%, diferenţa rămasă de încasat, de 2.265.766 mii RON,
reprezentând 97,4% din deficitul bugetului general consolidat.
Evaziunea fiscală identificată a fost analizată şi în structură, pe baza unor criterii, cum sunt:
natura juridică a contribuabililor, categoriile de venituri fiscale, domeniile de activitate, repartizarea
teritorială, natura sancţiunilor antrenate de evaziunea fiscală identificată.
Principala concluzie desprinsă în urma analizei evaziunii fiscale identificate este că, în
perioada 1990-2005, s-a înregistrat reducerea gradului de conformare fiscală a contribuabililor
români, în special, al persoanelor fizice, atât prin creşterea frecvenţei cazurilor de evaziune fiscală
cât şi prin sumele, în creştere, cu care este prejudiciat bugetul public.
În ultimul paragraf al acestui capitol s-a realizat o estimare a nivelului evaziunii fiscale, în
urma căreia a reieşit că evaziunea fiscală în România se situează la aproximativ 11-12% din P.I.B.-
ul oficial, înregistrând, în ultima perioadă, o uşoară tendinţă de creştere, de la 11,9%, în anul 2000, la
12,4%, în anul 2003. De asemenea, ponderea evaziunii fiscale totale estimate în veniturile bugetului
general consolidat a crescut, de la 37,9%, în anul 2000, la 41,8%, în anul 2003.
Lucrarea de faţă nu îşi propune, cu prioritate, să ofere soluţii pentru reducerea evaziunii
fiscale, ci, în primul rând să analizeze cauzele care au favorizat, în perioada analizată, apariţia şi
proliferarea acestui fenomen, în România, în ideea că numai cunoscând aceste neajunsuri şi
încercând eliminarea, pe cât posibil, a lor, fenomenul evazionist ar putea fi ţinut oarecum sub control
public, conform principiului de drept roman (luat cu rezerve, în cazul specific al evaziunii fiscale)
sublata causa, tollitur efectum (odată înlăturată cauza, dispare şi efectul).

9
Rezumatul tezei de doctorat „Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie”
Doctorand: Stela Aurelia Rădulescu (Toader)
D. Curriculum vitae al doctorandei Stela Aurelia Rădulescu (Toader)

NUME: Toader
PRENUME: Stela Aurelia
DOMICILIUL: Bucureşti, Str. Iedului, nr. 2, bl. 149B, ap.14, sect.6
TELEFON: 434.53.93
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 21.07.1973, Bucureşti
NAŢIONALITATE: Română
STARE CIVILĂ: Căsătorită, 1 copil
PROFESIA DE BAZĂ: Economist
VÂRSTA: 33 ani
STUDII/CALIFICĂRI

• 2002-prezent expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România
• 2000-prezent doctorand Academia de Studii Economice Bucureşti,
Specializarea Finanţe-Asigurări
• 1997-1998 Academia de Studii Economice Bucureşti, Studii Aprofundate,
Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Specializarea
Decizie şi Control în Contabilitate
• 1991-1996 Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Finanţe-Bănci
şi Contabilitate, Specializarea Finanţe-Bănci
• 1987-1991 Liceul de matematică-fizică „Gh. Lazăr”, Bucureşti
EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ
ANGAJAT PERMANENT
• martie 2005-prezent lector universitar, Universitatea Româno-Americană, Bucureşt
• februarie 1999-martie 2005asistent titular, Universitatea Româno-Americană, Bucureşti
• martie 1997-februarie 1999preparator titular, Universitatea Româno-Americană,
Bucureşti
• noiembrie 1996-martie 1997preparator suplinitor, Universitatea Româno-Americană,
Bucureşti
COLABORATOR
• octombrie 1998-septembrie 1999 preparator suplinitor, Academia de Studii Economice,
Bucureşti
PREGĂTIRE PEDAGOGICĂ
• octombrie 2000-septembrie 2001 - Curs de psihopedagogie şi metodică, Universitatea din
Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul pentru Pregătirea
Cadrelor Didactice
ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ
• diverse comunicări ştiinţifice şi publicaţii în domeniul financiar-contabil
ALTE ABILITĂŢI
- cunoştinţe operare PC
- limbi străine: engleză avansat, germană mediu
- permis de conducere categoria B
Data 20.09.2006 Doctorand: Lect. univ. Stela Aurelia Toader

10