Arnold Schonberg (Viena 1874 – Los Angeles 1951)

Viaţa
S-a născut într-o familie de mici burghezi evrei. De la vârsta de 8 ani începe să compună şi să
cânte la vioară. Chiar dacă va studia şi violoncelul, se formează ca autodidact. A avut un
singur profesor Alexandre von Zemlinski. Compozitorii care l-au influenţat în copilărie au
fost Wagner şi Brahms. De la 26 de ani va trăi la Berlin pentru că în oraşul său natal nu era
privit cu ochi buni. La Berlin lucrează ca şi orchestrator de operete. La 28 de ani se
converteşte la protestantism, dar mai târziu, odată cu ascensiunea lui Hitler la putere se va
întoarce la religia mozaică. Întors la Viena lucrează ca şi profesor. Printre elevii săi se
numără Alban Berg şi Anton Webern. În 1910 S. se orientează spre pictură, adoptând estetica
expresionistă. În următorii ani se va dedica în special de Societatea de interpretări muzicale
particulare. Din 1925 este profesor titular al clasei de compoziţie a Universităţii din Berlin.
Pleacă la Paris pentru o scurtă perioadă apoi se mută definitiv în Statele Unite, la vârsta de 59
de ani. În SUA lucrează ca profesor la diferite universităţi: Boston, New York şi California.
Aici l-a avut ca elev pe viitorul compozitor John Cage, reprezentant al aleatorismului
american. După ce se pensionează, continuă să predea muzică în particular. Moare la vârsta
de 77 de ani în urma unui atac de cord provocat de o criză de astm.

Creaţia
Face parte din cei trei compozitori reprezentanţi ai celei de-a doua şcoli vieneze, alături de A.
Berg şi Anton Webern. El este creatorul unui nou sistem de sunete, în prima fază atonalismul
liber iar mai apoi dodecafonismul serial.
Perioada tonală şi postromantică
Cvartet de coarde în re major – 1897
Lieduri (12 din ele apar în opusuri) – 1898-1900
Sextetul de coarde Verklärte Nacht (noapte transfigurată) – 1902
Poemul simfonic Pelleas şi Melisande – 1903
Gurrelieder (1900-1911) – oratoriu pentru 5 solişti
Limitele lumii tonale
Cvartetul de coarde nr 1 – 1905
Perioada expresionistă
Simfonia de cameră nr 1 – 1906 – manifestare a expresionismului
Cvartetul de coarde nr 2 (1907-1908) – ultimele două părţi părăsesc construcţia tonală
Capodoperele stilului atonal liber
– Cartea grădinilor suspendate (19087-1909) 15 melodii pe poeme de Stefan
George
– Cinci piese pentru orchestră
– Trei piese pentru pian
Monodrama Erwartung (1924) – prima lucrare din istoria muzicii cu un conţinut
esenţialmente psihanalitic
Pierrot lunaire (1911) – de trei ori şapte poeme pentru voce vorbită, pian, flaut, clarinet,
vioară şi violoncel – lucrare tipică pentru perioada expresionistă
Die Glückliche Hand(1913) – dramă muzicală
Patru lieduri cu orchestră – 1913-1916
Scara lui Iacob (1917-1922) – oratoriu
Perioada dodecafonismului serial
Cinci piese pentru pian
Sonetul de Petrarca
Serenada
Suita pentru pian
Piese complexe de mare virtuozitate
Cvintetul de suflători
Cvintetul de coarde
Variaţiuni pentru orchestră
Von heute auf morgen – opera buffa
Muzica de acompaniament pentru o scenă de film
Der biblische Weg – dramă
Concertul pentru vioară
Cvartetul de coarde
Perioada în care introduce referinţe la numite funcţii tonale
Odă lui Napoleon
Trio de coarde
Un supravieţuitor din Varşovia (1947) – povestea unui om care a scăpat de ghetou
Fantezie pentru vioară cu acompaniament
Ultimele creaţii – vocale şi de inspiraţie religioasă
Psalmi moderni, primul psalm va avea nr 151 – rămaşi neterminaţi

Lucrări teoretice
Tratatul de armonie – 1911
Cum devii solitar – eseu
Suflet şi spirit în muzică – articol