UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IASI

FACULATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA: BIOTEHNOLOGII MICROBIENE SI
CELULARE MASTER, AN II

TRICHOTECENELE SI FUMONIZINELE
METABOLITI SECUNDARI
FUNGICI

Realizat de:
Burueana Cristina-Liliana

CUPRINS

1.

INTRODUCERE

2.

FUMONIZINELE

2.1.

Descrierea fumonizinelor

2.2.

Toxicitatea fumonizinelor

2.2.1.

Toxicitatea acuta a fumonizinelor

2.2.2.

Efectul fumonizinelor asupra performantelor de crestere

2.2.3.

Efectele fumonizinelor asupra sistemului cardio vascular

2.2.4.

Efectele fumonizinelor asupra sistemului de reproductie

2.3.

Reprezentanti din clasa fumonizinelor

2.3.1.

Moniliformina

2.3.2.

Luteoskirina si eritroskirina

2.3.3.

Micotoxinele tremorgene

2.3.3.1. Citreoviridina
2.3.3.2. Toxinele derivate din triptofan
2.3.3.3. Lolitremul
2.3.3.4. Paspalinina
2.3.3.5. Aflatremul
2.3.3.6. Roquefortina
2.3.3.7. Viridicatumtoxina
2.3.4.

Acidul 3-nitropropionic

3. TRICHOTECENELE
3.1.

Descrierea trichotecenelor

3.2.

Toxicitatea trichotecenelor

3.2.1.

Efectul deoxinivalenolului asupra performantelor de crestere

3.2.2.

Efectul deoxinivalenolului asupra reproductiei

3.2.3.

Efectul deoxinivalenolului asupra parametrilor hematologici si plasmatici

3.3.

Reprezentanti ai trichotecenelor

4.

Limite maxime admise Uniunea Europeana

5.

Detoxificarea biologica in contextul asigurarii securitatii si sigurantei alimentare

5.1.

Detoxificarea micotoxinelor de catre bacterii capabile sa produca fermentatie

a.

Fumonizinele

b.

Trichotecenele

5.2.

Detoxificarea micotoxinelor de catre drojdii capabile sa produca fermentatie

a.

Fumonizinele

b.

Trichotecenele

6.

Metode moderne de analiza si control al continutului de fungi si micotoxine din

produsele alimentare
6.1.

ELISA

6.2.

Cromatografie lichida de inalta performanta HPLC

6.3.

Alte metode conventionale

6.4.

Metode rapide de screening

6.5.

Modalitati de prevenire a contaminarii cu micotoxine

TRICHOTECENELE SI FUMONIZINELE
METABOLITI SECUNDARI FUNGICI

1. INTRODUCERE
Trichotecenele si fumonizinele fac parte din categoria micotoxinelor si sunt metaboliti
secundari toxici sintetizati de mucegaiuri care pot afecta grav sanatatea omului si a animalelor.
Notiunea de metabolit secundar se refera la acei compusi rezultati din metabolismul secundar
al ciupercilor, care nu sunt necesari dezvoltarii microorganismului, dar sunt o consecinta importanta
a procesului de crestere, formandu-se in stadiile finale ale fazei de crestere exponentiala a ciupercii.
Acesti compusi secundari, toxici, sunt cunoscuti sub denumirea generica de micotoxine si se
considera ca au aparut in decursul procesului evolutiei filogenetice a micromicetelor ca un mijloc de
aparare al acestora. Spre deosebire de metabolismul primar fundamental, acelasi pentru toate fiintele
vii, metabolismul secundar depinde de specie si este foarte important in cazul mucegaiurilor,
conducand la sinteza unui foarte mare numar de molecule printre care se numara si micotoxinele.
Micotoxinele sunt elaborate in cele mai diverse substraturi (cereale, masa foliacee a plantelor aflate
in faza de vegetatie, inclusiv in plantele medicinale, boabe de leguminoase, fructe, condimente etc);
ele pot fi prezente in produse de origine animala (lapte, branzeturi fermentate, oua, carne) sub forma
de reziduuri provenite de la animale hranite cu furaje contaminate sau prin contaminarea ulterioara a
acestor produse cu micromicete toxinogene. 1
Contaminarea cu mucegaiuri, dezvoltarea lor si producerea de micotoxine poate avea loc in
camp, in timpul depozitarii sau in ambele perioade. In timpul depozitarii cerealelor are loc o pierdere
a continutului de proteine, aminoacizi, vitamine etc, fapt ce conduce la scaderea valorii nutritive a
boabelor. In aceste conditii ele devin mai vulnerabile atacului fungilor si insectelor.
Prezenta mucegaiurilor nu inseamna neaparat sinteza de micotoxine, producerea acestora fiind
conditionata de mai multi factori fizici si chimici cum sunt schimbari de temperatura, umiditate,
aerare, prezenta agentilor agresivi si de stres. Mucegaiurile micotoxinogene, care se dezvolta in camp
(necesita un grad mare de umiditate) apartin genurilor Alternaria, Fusarium, Cladosporium, in timp
ce micoflora de stocaj (care necesita mai putina umezeala) este reprezentata, in principal, de genurile
Aspergillus si Penicillium. Conditiile de contaminare a unui substrat de catre o ciuperca si elaborarea
micotoxinelor sunt multiple si complexe. Cunoasterea factorilor care intervin in dezvoltarea fungilor
este esentiala pentru intelegerea mecanismelor contaminarii si poate usura prevenirea elaborarii
micotoxinelor.

www.ibna.ro

In cele ce urmeaza vor fi prezentate aspecte generale privitoare la toxicitatea micotoxinelor

trichotecene si fumonizine.

2. FUMONIZINELE
2.1. Descrierea fumonizinelor
Fumonizinele sunt cele mai recent caracterizate micotoxine produse de Fusarium moniliforme.
Sunt toxine solubile in apa si stabile la temperaturi inalte.
Cea mai comuna dintre fumonizine este fumonizina B1. (fig.1)

Fig.1 Structura chimica a fumonizinei B1

Fumonizinele din grupul B (B1, B2, B3, B4) sunt contaminantii cei mai abundenti ai furajelor
si au cea mai ridicata toxicitate in special pentru animalele de laborator. Fumonizinele sunt
sintetizate prin condensarea aminoacidului alanina intr-un derivat-acetat precursor.
Cele mai sensibile animale la aceste micotoxine sunt caii si porcii. La cai, magari si catari,
fumonizinele sunt cauza leucoencefalomalaciei ecvine, la porci produc edem pulmonar, iar la soareci
cancer hepatic. Aceste micotoxine afecteaza si omul, provocand cancer la esofag (cazuri descoperite
in China si Africa de Sud).
Ciupercile ce produc fumonizine apartin genului Fusarium: F. moliniforme, F. ploriferatum, F.
napiforme.
Fumonizinele au o structura asemanatoare cu lipidul sfingozina din creier. Aceste micotoxine
perturba metabolismul sfingolipidelor si au astfel actiune citotoxica si carcinogenica.
Fumonizinele sunt inhibitori ai sintezei proteinelor, inducand aberatii cromozomale in
hepatocite, ceeea ce conduce la efectul hepatocarcinogen.

Conditiile optime de producere a fumonizinelor sunt inca necunoscute. In conditiile de stress

mai ales termic, este favorizata formarea si acumularea micotoxinelor. Dezvoltarea F. moniloforme
este corelata cu conditiile de uscaciune, astfel ca in stresul secetei timpurii determina cresterea
infectiei si colonizarea sistemica a porumbului de catre ciuperca toxigena.
Fumonizina B1 a fost asociata cu o gama larga de simptome cum ar fi leucoencefalomalacia
ecvina, edemul pulmonar al porcinelor, hepatocarcinogenitate la sobolani, hepatotoxicitate la puii de
gaina si dereglari cardiace la maimute si babuini.
La expunerea cronica cu fumonizina B1, se produc influente negative asupra cresterii si a
greutatii corporale, reducerea reproducerii, efecte imunosupresoare, apoi mortalitate puternica la
mamifere, zburatoare si pesti. La pasarile zburatoare, porci si rumegatoare efectul imunitar supresiv a
fost exprimat prin diminuarea proliferarii limfocitare, reducerea hipersensibilitatii intarziate la nivel
cutanat, respingerea grefelor, etc. Datorita enzimelor din rumenul bovinelor, micotoxinele sunt mai
degradate si astfel mai putin daunatoare. La ecvine se produce leucoencefalomacia.
La om prin contaminare cu fumonizine a fost pusa in evidenta inhibarea functiei fagocitare a
monocitelor, dar si prezenta cancerului esofagian.
Cercetarile histologice la purceii supusi actiunii fumonizinei B1 au pus in evidenta: edem
pulmonar, cresterea presiunii capilare pulmonare, proliferarea tesutului conjuctiv.
La doza de 1,5 mg fumonizina B1/ kg greutate vie s-au inregistrat urmataorele fenomene la
animalele testate: proliferarea si gonflarea hepatocitelor si vacuolizarea acestora, dezorganizarea,
degenerarea si intreruperea cordoanelor hepatocelulare, necroza hepatica, etc.
In grupa fumonizinelor sunt incluse micotoxinele: moniliformina, acidul 3-nitropropionic,
luteoskirina, micotoxine tremorgene (citrioviridina, toxine derivate din triptofan, paxilina, aflatremul,
veruculogenul, roquefortina C), citrinina, etc.

2.2. Toxicitatea fumonizinelor

Toxicitatea fumonizinelor este provocata in primul rand de alterarea la nivel celular a
metabolismului sfingolipidelor prin inhibarea ceramid sintazei, enzima cu rol cheie in biosinteza
acestor complexe esentiale pentru mentinerea structurii membranelor celulare si ca situsuri de legare
la nivelul membranelor. Toxicitatea specifica fiecarei specii este caracteristica toxicitatii
fumonizinelor.

2.2.1. Toxicitatea acuta a fumonizinelor

La porcine, faza de toxicitate acuta a FB (fumonizine din grupul B) induce edem pulmonar.
Edemul pulmonar este indus de ingerarea zilnica a 4,5-6,3 mg FB/kg greutate corporala. In unele
cazuri, majoritatea intalnite in USA, edemul pulmonar a fost insotit de hepatoxicitate. Estimari ale
riscului intoxicarii cu FB realizate de Comitetul Stiintific pentru Alimentatie (Scientific Committee
on Food-SCF) au stabilit ca nivelul sau concentratia de FB la care nu a fost observat niciun efect
(NOAEL) este pentru porci < 4,5 mg FB/kg corp; pentru o expunere de scurta durata, 4,5 mg FB/kg
corp este nivelul la care se produce edemul pulmonar.2

2.2.2. Efectul fumonizinelor asupra performantelor de crestere

Numeroase studii au aratat ca FB1 are un efect minor sau nu are efect asupra greutatii corporale
a porcilor, oricare ar fi forma de FB1 experimentata: toxina pura (cristalizata), extract sau porumb
contaminat natural. Dar, unele studii au ajuns la concluzia ca porcii masculi sunt mai sensibili fiind
mai grav afectati decat femelele.

2.2.3. Efectele fumonizinelor asupra sistemului cardio vascular

Datele despre toxicitatea cardiovasculara indusa de FB au fost inregistrate in cazuri de
intoxicare cronica in care hrana contaminata cu material infestat cu F. verticilioides a dus la
hipertrofia ventriculara dreapta a inimii si hipertrofia arterelor pulmonare la porci. Efectele negative
ale FB asupra sistemului vascular apar inainte de aparitia edemului pulmonar si sunt dependente de
timpul de expunere. Hranirea timp de 210 zile cu o dieta contaminata cu 100 pana la 190 mg FB1/kg
de hrana a declansat hipertensiune arteriala prin atrofia ventriculara stanga si hipertrofie mediala a
arterelor pulmonare mici.

2.2.4. Efectele fumonizinelor asupra sistemului de reproductie

In prezent exista putine date pentru a sprijini concluzia conform careia consumul de FB are
efect toxic asupra dezvoltarii si reproducerii animalelor de ferma. Cu toate acestea, o preocupare
pentru efectele FB asupra dezvoltarii si reproducerii a aparut dupa observarea avorturilor la scroafele
gestante hranite cu diete contaminate cu FB. Intr-un studiu se arata de exemplu, ca un material de
cultura continand F. vericilioides administrat la trei scroafe gestante a pus in pericol fetusii in uter.
Intradevar, purceii sacrificati imediat dupa nastere prezentau edem pulmonar, patologie a ficatului,
activitate crescuta a enzimelor serice (AST, GGT, AKLP) si nivel marit al raportului sfinganina
(Sa)/sfingozina (So) in ser. Acest studiu a demonstrat de asemenea un transfer al FB1 in lapte. In
schimb, intr-un alt studiu se arata ca nu s-a detectat FB1 in laptele scroafelor care au ingerat
2

www.ibna.ro

concentratii subletale de FB1 (100 mg/kg hrana) timp de 17 zile. Un alt studiu mai recent al lui
Gbore (2009) a revelat ca hrana contaminata cu FB (1) a intarziat maturarea sexuala la purceii in
crestere si a sugerat ca expunerea la furaje contaminate cu concentratii mai mari de 5 mg FB1/kg ar
trebui evitata pentru a obtine performante reproductive optime. Datele privind alte specii de animale
(sobolan, iepure si bovine) au confirmat absenta transferului placental si nivel scazut in lapte.3

2.3. Reprezentanti din clasa fumonizinelor

2.3.1. Moniliformina
Moliniformina apare natural sub forma de sare de sodiu sau de potasiu, produsa in fungul
Fusarium moniliforme. A fost semnalata prima data in porumbul inoculat cu Fusarium proliferatum
de catre Cole si colab. (1973).4 Prezenta moniliforminei a fost semnalata si pe alte cereale din diferite
zone geografice ale lumii: grau, orez, ovaz, orz, etc.
Speciile de Fusarium ce produc moniliformina sunt numeroase: F. napiforme, F. proliferatum ,
F. concolor, F. tricinctum, etc.
La sobolani, monilinia produce aberatii cromozomale la hematocite si necroza miocardica
acuta. La pasari, determina pierderea progresiva a fortei musculare, insuficienta respiratorie, cianoza,
coma si moarte.
Aceasta micotoxina este asociata la om cu o cardiomiopatie endemica (caz semnalat in China).

2.3.2. Luteoskirina si eritroskirina

Acestea sunt toxine din grupul skirinelor si au efect hepatotoxic si cancerigen. Sunt produse de
Penicillium islandicum, P. variabile si P. rugulosum.
Sunt asociate cu boala ingalbenirii orezului, toxine ce produc moartea, mai ales la animalele de
laborator pe care s-au efectuat studii toxicologice.
Eritroskirinele sunt produse de Penicillium islandicum, sunt toxice pentru animalele de
laborator pe care au fost testate, producand leziuni hepatice.

2.3.3. Micotoxinele tremorgene

3
4

www.ibna.ro

Sunt micotoxine ce induc neurotoxicoze, manifestate prin tremuraturi, la om si la animalele

superioare.
Din aceasta grupa sunt incluse citreoviridina, toxinele tremorgene derivate din triptofan,
paxilina, lolitremul, aflatremul, paspalina, paspalicina, acidul ciclopiazonic, acidul tenuazonic, etc.

2.3.3.1. Citreoviridina
Este o toxina polienica din Penicillium citreonigrum, care produce boala cardiaca beri-beri la
om. A fost izolata din orez infectat cu P. citreonigrum.
Actioneaza asupra sistemului nervos central. Produce paralizia animalelor de laborator
(soareci), urmata de convulsii si oprirea respiratiei. Inhiba ATP-aza mitocondriala. La lumina, toxina
se izomerizeaza usor in izocitreoviridina.

2.3.3.2. Toxinele derivate din triptofan

Din acest grup de micotoxine fac parte: paxilina care a fost izolata din Penicillium paxilii,
fiind un derivat al triptofanului sau al mevalonei, precum si triptoquivalina si triptoquivalona
tetrapeptide ciclice din triptofan care produc sindromuri neurotoxice la animale.
Triptoquilona si triptoquilina sunt produse si de Aspergillus clavatus.

2.3.3.3. Lolitremul
Este o micotoxina produsa de Acremonium lolii, ce traieste endofitic in Lolium perenne, mai
ales in Noua Zeelanda si afecteaza oile din aceasta tara. (fig.2.)
Provenirea micotoxinei cauzate de lolitrem se face prin tratarea la temperaturi ridicate a
semintelor de raigras, actiune prin care ciuperca cu dezvoltare seminala este distrusa, iar semintele
nu sunt prejudiciate sau prin cultivarea de plante pe care nu se dezvolta suse toxigene ale ciupercii.

Fig.2: Structura chimica la lolitrem B

2.3.3.4. Paspalinina
Este un indol-diterpenoid, produs de Penicillium paxilii, ca si paxilina. Ambele micotoxine sunt
apropiate de alcaloizii paspalicina si paspalina, izolati din Claviceps paspali. Acesti metaboliti se
formeaza dintr-o unitate de triptofan si cateva unitati de mevalonat.

2.3.3.5. Aflatremul
Este un compus indolic, metabolit secundar produs de Aspergillus fumigatum, care s-a dovedit
a avea actiune insecticida fata de specii de coleoptere si lepidoptere.

2.3.3.6. Roquefortina
Este produsa de Penicillium roquefortii, in cursul fermentatiei branzei care-i poarta numele, de
culoare albastra. Roquefortina este biogenetic in relatie cu oxalina, alcaloid secretat de unele tulpini
de Penicillium oxalicum.
Oxalina - contine triptofan si histidina ca unitati principale de baza, legate in cele mai diferite
moduri. In cursul aceluiasi fenomen fermentativ sunt produse o toxina (toxina PR) si doi alcaloizi
(roquefortina si isofumigaclavina).
Roquefortina are proprietati neurotoxice. A fost detectata la caini, ca urmare a consumului de
hrana mucegaita.
Toxina PR are toxicitate redusa pentru om. Se produce mai ales in conditii fermentative cu
mediul bogat in zaharoza (15%), cu pH constant (4,5), cand miceliul nu este imersat in mediu,
ramanand la suprafata acestuia.

Micotoxinele roquefortina si toxina PR sunt din punct de vedere chimic dioxipiperazine din
triptofan si histidina. Pentru acestea, limitele admise sunt de 7mg/kg.

2.3.3.7. Viridicatumtoxina
Este produsa de fungul Penicillium viridicatum. Este un pigment galben-deschis, toxic pentru
animalele de laborator, producand necroza tubilor renali si a hepatocitelor, ca si degenerarea
miocardului.

2.3.4. Acidul 3-nitropropionic

Este metabolitul secundar produs de specii de Arthrinium. De asemenea, specii de Aspergillus,
dintre care A. flavus, A. oryzae si A. tamarii produc acidul b-nitropropionic.
Produce intoxicatia asociata cu trestia de zahar alterata de micromicete, care este o intoxicatie
acuta alimentara. Aceasta maladie se manifesta mai ales la copii ca urmare a consumului de zahar
obtinut direct din materia prima, producand tulburari ale tonusului muscular, convulsii, spasme ale
muschilor plantari, coma, leziuni ale nucleilor striati.

3. TRICHOTECENELE
3.1. Descrierea trichotecenelor
Trichotecenele sunt o familie mare de micotoxine, sesquiterpene tetraciclice ce sunt inhibitori
ai sintezei proteinelor si imunosupresori potentiali.
Clasificarea trichotecenelor cuprinde patru grupe chimice:
a) Grupa A care are un grup functional, altul decat cetona, la C-8. Este grupa ce cuprinde
toxina T2, neosolaniol produse de speciile de Fusarium: F. tricinctum, F. equiseti, etc.
b) Grupa B cu o functie cetona la C-8. Cuprinde deoxinivalenolul (DON), nivalenolul,
fusarenona X. Sunt produse de F. graminearum si F. culmorum.
c) Grupa C cu trichotecene macrociclice

d) Grupa D trichotecene cu inel macrociclic intre C-4 si C-5, cu doua legaturi esterice. Sunt
produse de micromicetele Myrothecium sp. Dintre aceste micotoxine fac parte: roridina,
satratoxina, verucarina, etc.
Sindromurile cauzate de trichotecene includ toxiinfectia alimentara aleukia, fuzariotoxicozele
si toxicozele porumbului mucegait. Porcinele si omul sunt foarte sensibile la trichotecene.
Trichotecenele sunt produse de multe ciuperci in acelasi timp, de aceea e destul de dificil de
identificat toxina cauzativa a unor astfel de maladii. Ele au fost puse in evidenta in urma unor
incidente majore (1970, in Japonia) cand prin consumul de grau si orz infestat cu Fusarium s-au
produs pagube foarte mari in efectivele de animale, iar din probele de nutreturi au fost izolate
nivalenolul si deoxinivalenolul.

3.2. Toxicitatea trichotecenelor

Inca din anul 1920, in Statele Unite ale Americii si Germania era cunoscut faptul ca cerealele
infestate cu Fusarium graminearum cauzeaza fenomene de refuz al ratiei alimentare si de voma la
porci. Desi DON este considerat unul dintre trichotecenele care determina cel mai putin toxicitate
acuta, intoxicatia cu DON se manifesta prin refuzul alimentelor, greata, varsaturi si tulburari
digestive. Efectele toxice depind de specie, parametri individuali (sex, varsta, greutate corporala etc)
precum si de timpul de expunere. Porcii sunt animalele de ferma cele mai sensibile la actiunea DON,
o doza de 12g DON/kg nutret provoaca refuzul alimentului, masculii fiind mai sensibili decat
femelele.

3.2.1. Efectul deoxinivalenolului asupra performantelor de crestere

Numeroase studii au aratat ca prezenta DON-lui in furaje altereaza performantele animalelor de

ferma (greutate, viteza de crestere si consum de hrana). Efectul negativ este cu atat mai important cu
cat concentratia de DON in hrana este mai mare. Dupa unele cercetari, acest efect se diminueaza
dupa a doua saptamana daca concetratia de DON este mai mica de 4mg DON/kg. O reducere a
consumului poate avea loc si la concentratii sub 4 mg, dar efectul se manifesta doar in prima
saptamana. Relatia intre concentratia de DON si reducerea consumului este mult mai stransa in cazul
porcilor tineri (R2=0,90) decat in cazul porcilor la ingrasat (R2=0,42).

3.2.2. Efectul deoxinivalenolului asupra reproductiei

Putine studii sunt consacrate efectelor DON asupra reproductiei. Se cunosc doar 5 studii
efectuate pe scroafe primipare in perioada de gestatie propriu zisa, unul pana la a 52- a zi de gestatie,
altul intre a 91 a zi de gestatie si fatare si ultimile trei in timpul ciclului complet de gestatie, studii in
care nu a fost constatat niciun efect pana la 6,2 mg de DON/kg de furaj in afara unui consum de
hrana scazut. Un efect similar se produce in timpul lactatiei, iar in laptele scroafelor au fost gasite
doar urme de toxina. La porci (23 kg) care au consumat timp de 7 saptamani hrana continand
aproximativ 4mg de DON/kg, examenul tubilor seminiferi la masculi sau foliculilor ovarieni la
femele nu au relevat niciun efect asupra dezvoltarii lor sexuale.
3,5 ppm de DON tinde sa reduca greutatea si lungimea fetusului de 52 de zile, se pare ca
hranirea scroafelor cu un furaj contaminat cu DON (5,7 ppm) nu a afectat efectivul si greutatea
purceilor vii la nastere, supravietuirea lor si viteza lor de crestere pana la intarcare, dar creste
numarul de purcei nascuti morti.

3.2.3. Efectul deoxinivalenolului asupra parametrilor hematologici si

plasmatici

Efectele DON-lui asupra diferitilor parametri hematologici (elemente figurate, hematocrit,

hemoglobina) sau asupra nivelurilor circulante de metaboliti, hormoni sau enzime hepatice sunt
limitate. Totusi, modificari episodice ale numarului de hematii, plachete si hematocrit si o crestere a
numarului de leucocite au fost observate, la o rata de 3 mg DON/kg de furaj. Uremia si creatinina nu
sunt afectate la concentratii de DON intre 0,28 si 19 ppm. Din contra o scadere a proteinelor, a alfa si
beta-globulinei si albuminei serice au fost semnalate la doze de 3,5 ppm de DON la porci intre 21 si
101 kg. Aceste modificari ar putea fi legate de diminuarea sintezei proteice care reprezinta una din
principalele alterari metabolice provocate de DON.

3.3. Reprezentanti ai trichotecenelor

3.3.1. Cefalosporina
Este un antibiotic, produs de o tulpina de Cephalosporium acremonium, descoperit in 1945 de
Botzu.

3.3.2. Deoxinivalenoulul (DON)

Cunoscut si sub denumirea vomixina. (fig.3.) Este cea mai frecventa trichotecena la porumb,
dar exista si multe altele, biologic acitive, produse de specii de Fusarium cum sunt: nivalenolul,
toxina T2, fusarexona X.

Fig.3 Structura chimica a vomixinei

In general, pasarile sunt mai rezistente la trichotecene decat porcinele, dar toxina T2 si DAS
sunt mai toxice pentru pasari decat pentru porcine. Ambele toxine produc leziuni orale la doze de 1
ppm si reduc ratia alimentara si sporul in greutate la doza de 4 ppm. Rumegatoarele sunt mai
rezistente la trichotecene.
Trichotecenele pot produce si toxicoza acuta. Cel mai conun simptom este scaderea in
greutate a animalelor afectate. La porcine, primul simptom al toxicozei DON consta in scaderea
consumului de furaje si reducerea sporului de greutate. Daca animalul consuma in continuare furaje
contaminate, simptomele pot fi: voma, diaree, pierderea apetitului, letargie, inflamarea si necroza
pielii, tremuraturi, afectiuni ale tesuturilor laringofarigiene, hemoragie intestinala modificari ce duc
la moarte. Trichotecenele sunt imunosupresive, astfel ca animalele care le consuma devin mai
sensibile si la alte boli. La om, produc osteoartroza deformanta, dezvoltarea anormala a scheletului,
leucopenie, scaderea masei musculare.

In anii 1942-1947 in ex-URSS, Coreea de Nord si China s-a manifestat puternic aleukia
alimentara, toxicoza indusa de catre trichotecenele din hrana contaminata cu aceste substante.
Trichotecenele sunt produse de fungii: Fusarium graminearum, F.culmorum, F. poae, F.
avenaceum, F. tricinctum, F.equiseti. Alti fungi ce produc trichotecene sunt cele din genurile:
Cephalosporium, Trichotecium, Trichoderma, Myrothecium (roridine, verucarine), Nigrospora,
Cladosporium.
F.graminearum cu teleomorfa Gibberella zeae, producatorul major de DON cauzeaza head
scab of wheat.
DON este asociat cu boabele recoltate verzi si depozitate la temperaturi moderate sau
ridicate.Producerea de DON in porumbul recoltat este favorizata de umiditatea boabelor de 20% sau
mai mare si de temperaturi de 21-29C. Producerea de DON este inhibata numai daca boabele sunt
uscate, umiditatea fiind sub valori de 15%.
DON determina reducerea sporului in greutate si reducerea hranirii, mai ales la porcine, la
doze mai mici de 1-3 ppm. La doze peste 10 ppm se produce emeza si refuzul hranei. Doza letala
(DL50) la sobolani este 4 mg/kg. Limitele recomandate sunt: 10 ppm la bovine si pasari, 5 ppm la
porcine si 5 ppm pentru alte animale. Revenirea la micotoxicoza cauzata de DON se produce prin
indepartarea sursei de hrana contaminata.
DON este rapid metabolizat de animale, astfel ca reziduurile din carne se acumuleaza in carne
la nivele care pot afecta numai la intamplare sanatatea umana.

3.3.3. Roridinele si verucarinele

Sunt toxine terpenoide din Myrothecium roridum si M. verrcaria ce cauzeaza
dendrochiotoxicoze la ovine, porcine si om. Amestecul de verucarina A si verucarina B este
cunoscut sub numele de glutinosin.

3.3.4. Satratoxina (sau stachibotriotoxina)

Este o micotoxina produsa de fungul Stachybotrys atra si S. alternans cu efecte citotoxice si
leucopenice, asemanatoare cu verucarinele si roridinele care apar pe paie si fan si determinand
stachiobotriotoxicoza in fermele de animale, mai ales de cabaline si la oameni. Micotoxicozele
produse de satratoxina au fost semnalate, de asemenea, in gradini zoologice, la hipopotam, bizon si
antilope. In aerul din grajduri, acest fung este foarte frecvent si poate provoca sick building
syndrome.

In acest grup al trichotecenelor macrociclice, intra metabolitii produsi de micromiceta

Stachybotrys chartarum ce mai produce si spirolactane si spirolactami (aceste substante fiind
agenti imunosupresivi). S. chartarum este o ciuperca atipica ce produce o serie de simptome deosebit
de periculoase atat la animalele de laborator, la cele crescute in fermele zootehnice, dar si la om, in
special si la copii.
Astfel, toxicitatea cronica se manifesta prin tulburari la nivelul sistemului nervos central,
pierderi de memorie, dureri musculare, dureri de gat, alergii si boli respiratorii, dureri de cap,
oboseala, dureri la nivelul tractului digestiv, tulburari oculare, slabiciune si oboseala generalizata. La
animale, s-au inregistrat urmatoarele simptome: necroza si hemoragie in creier si timus, splina,
intestin, plamani, inima, ficat, rinichi, ganglioni limfatici. De asemenea, au fost semnalate fenomene
de boala si la fermierii care au consumat grane contaminate, dar si cafea sau soia.
In perioada 1950-1980 au inceput sa atraga atentia toxicozele produse la persoanele ce traiau
in cladiri umede, inundate, cu grad avansat de degradare cunoscute sub numele de sindromul
cladirilor degradate. In Canada s-au elaborat studii privind ciupercile din praful din interiorul
cladirilor si s-au descoperit prezenta a: Aspergillus alternata, Aspergillus versicolor, Cladosporium
cladosporioides, Aspergillus niger, Trichoderma viride. In aceste cazuri se recomanda ca masuri de
prevenire a aparitiei toxicozei, curatenia exemplara in cladiri, repararea si remedierea acestora pentru
a nu avea fisuri locuri favorabile pentru instalarea si dezvoltarea fungilor toxicogenici. In anumite
cazuri, pentru a incepe o noua cladire in apropierea uneia puternic invadate de Stachybotrys
chartarum, se recomanda arderea primei cladiri, insa nu exista siguranta ca sporii vor fi distrusi in
totalitate.
Tot pentru prevenirea stachibotriozei, se recomanda pentru sanatatea publica o atentie sporita
la cunoasterea acestei boli, astfel se inhiba dezvoltarea micromicetei generatoare de astfel de maladii.
Pentru producerea toxinei caracteristice, fungul S. chartarum trebuie sa aiba umiditate ridicata in
microclimat, un substrat bogat in celuloza si cu continut redus de azot.

3.3.5. Trichotoxina A
A fost izolata din porumb castrat din Texas, puternic afectat cu Helminthosporium maydis si
cu Trichoderma viride. Trichotoxina A este o amida.
Prin injectarea micotoxinei intraperitoneal la soareci, in doze intre 18 si 24 g, animalele au
devenit letargice, ulterior survenind moartea dupa o ora pana la 3 zile (in functie de doza). Prin
administrarea orala la soareci, trichotoxina A a fost mai putin toxica.

4. Limite maxime admise Uniunea Europeana (Regulamentul european (CE) Nr

1881/2006 din 19 decembrie 2006)
a. Fumonizinele
Fumonisina
Porumb neprocesat
Porumb destinat consumului
uman direct
Cereale pentru micul dejun pe
baza de porumb si snackuri
pe baz de porumb
Produse alimentare pe baza de
porumb procesat si
alimente pentru copii destinate
sugarilor si copiilor de
vrsta mica

Nivel maxim admis g/kg

(B1+b2)
4000
1000
800
200

b. Trichotecenele
DON
Cereale neprocesate altele
decat graul dur, ovazul si
porumbul
Grau dur si ovaz neprocesate
Porumb neprelucrat
Cereale destinate consumului
uman direct
Paine (inclusiv produse de
panificatie)

Nivel maxim admis g/kg

1250
1750
1750
750
500

5. Detoxificarea biologica in contextul asigurarii securitatii si sigurantei

alimentare5
Metodele pentru detoxificarea produselor agricole contaminate cu micotoxine pot fi impartite
in metode fizice, chimice si biologice.
Progresele facute in domeniul biotehnologiei in ultimii ani, cat si faptul ca populatiile
microbiene pot avea capacitati catabolitice nelimitate va determina probabil in viitorul nu foarte
indepartat o modificare a acestei tendite in favoarea metodelor biologice. Spre deosebire de metodele
fizice si chimice, detoxificarea biologica este inca insuficient definita. Astfel aditivii furajeri care
leaga micotoxinele, aditivii care imbunatatesc gustul, si alte interventii nutritionale au fost grupate in
cadrul metodelor biologice de decontaminare. Chiar amestecarea cerealelor contaminate cu cereale
de buna calitate pentru a reduce concentratia de micotoxine la nivele acceptabile este considerata a fi
o metoda biologica. Dilutia cerealelor contaminate cu aflatoxine cu cereale, denumita
decontaminare biologica criminala, a fost folosita pe scara larga in trecut. In prezent, aceasta
practica este interzisa de Comunitatea Europeana incepand cu 1 ianuarie 1999 (Directiva Comisiei
Europene 1525/98). In conformitate cu Bhatnagar (1991), detoxificarea biologica este definita ca
degradare enzimatica sau transformare a toxinelor care conduce la aparitia unor produsi mai putin
toxici. Aceasta clasificare include micotoxinele si ficotoxinele.
Degradarea biologica a micotoxinelor in plante poate fi observata in camp si in cursul
depozitarii dupa recoltare. Desi au fost facute mari progrese in identificarea microorganismelor,
enzimelor si genelor responsabile pentru detoxificare, complexitatea sistemelor responsabile de
degradare face ca interpretarea observatiilor sa fie dificila si impiedica elucidarea mecanismelor care
stau la baza acestora. Cu toate acestea, rezultatele obtinute pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor
proceduri de inactivare a micotoxinelor in conditiile complexe ale sistemelor agricole, productiei
vegetale si animale.

5.1. Detoxificarea micotoxinelor de catre bacterii capabile sa produca

fermentatie
Bacteriile acido-lactice (LAB) pot fi intalnite in mod normal in hrana sau sunt adaugate ca si
culturi pure la diferite produse alimentare. Ele sunt considerate ca neavand efecte negative si chiar
sunt implicate in ameliorarea sanatatii umane si animale (probiotice). LAB au un statut GRAS
(considerat a fi sigur) si se estimeaza ca 25% din dieta europeana si 60% din dieta din multe tari in
5

www.ibna.ro

curs de dezvoltare constau din alimente fermentate. LAB sunt bine cunoscute ca si culturi starter in
fabricarea produselor lactate cum ar fi iaurtul, untul, branza. Coexistenta LAB si a fungilor este de
asemenea essentiala pentru sucesul unor aplicatii biotehnologice, ex. aluatul dospit unde raportul
LAB/drojdii este de 100:1. Traditia de a utiliza LAB in hrana combinata cu cunostiintele recente
asupra efectului pozitiv asupra sanatatii determinate de ingestia de LAB, au sugerat ca ele reprezinta
o sursa alternativa la conservantii chimici. Studii recente au aratat ca LAB pot fi implicate si in
dimunarea concentratiei de micotoxine.
Ideea de a decontamina cerealele prin fermentare a fost initiata la inceputul 1980. Insilozarea
este o tehnica traditionala pentru conservarea furajelor prin fermentare acido-lactica. Fungii din
materialul insilozat pot produce micotoxine in conditii aerobe. Oricum, micotoxinele pot fi
deasemenea degradate in cursul insilozarii.
Se pare ca diminuarea concentratiei de micotoxine provine din scaderea nutrientilor,
determinand o reducere a sintezei de micotoxine sub cea a degradarii non-enzimatice. Mai mult, ei
au emis ipoteza ca degradarea enzimatica realizata de organismele producatoare in conditii de
infometare poate deasemenea contribui la degradare. In ultima perioada s-a realizat un numar mare
de studii care au investigat rolul bacteriilor acido-lactice (LAB) in reducerea concentratiei de
micotoxine.

a. Fumonizinele
Alte studii au aratat ca LAB sunt capabile sa lege fumonizinele B1 si B2 (FB1, FB2) in
tractusul gastrointestinal putand astfel contribui la decresterea iodisponibilitatii efectelor toxice
asupra animalelor de ferma si oamenilor. Niderkorn et al. (2006) au fost primii care au examinat
interactiile in vitro intre LAB si fumonisine. Ei au evaluat abilitatea a 29 de tulpini de LAB si a trei
tulpini de Propionibacterium de a inlatura fumonisina B1 si B2 din mediul MRS acidifiat (pH 4.0).
Niderkorn si colab. a demostrat ca fumonisina B1 nu a fost inlaturata in aceeasi masura ca
fumonisina B2. Majoritatea tulpinilor au fost capabile sa inlature ambele toxine, dar au fost
observate diferente considerabile intre aceste tulpini. Tulpinile de Propionibacterium au fost mai
putin eficiente in legarea toxinei decat LAB. Eficienta legarii a fost afectata de pH, intrucat pana la
pH7, LAB au fost incapabile sa lege fumonisinele B1 si B2.6
Mokoena si colab., (2005) au testat efectul fermentatiei asupra porumbului contaminat cu
fumonisina B1 si zearalenona. Dupa 4 zile, citotoxicitatea potentiala a extractelor fermentate a fost
investigata utilizand o linie de carcinoma de esofag uman si s-a observat o descrestere semnificativa
6

www.ibna.ro

de 67% si respective 75%. Autorii afirma ca fermentatia produsa de bacteriile acido-lactice poate
reduce semnificativ concentratia de micotoxine in porumb.
Alti autori considera ca fumonisinele sunt neafectate de procesele de fermentatie si procesare
enzimatica a alimentelor. Astfel Bothast si colab., (1992) a constatat ca fumonizina B1 rezista
procesului de fermentare al porumbului.7

b. Trichotecenele

El-Nezami si colab., (2002c) au investigat capacitatea bacteriilor Lb. rhamnosus GG, Lb.
rhamnosus LC-705 si Propionibacterium freudenreichii ssp. shermanii JS de a lega sapte
trichotecene: deoxinivalenol (DON), 3-acetildeoxinivalenol (3-AcDON), nivalenol (NIV), fusarenon
(FX), diacetoxiscirpenol (DAS), toxina T-2 (T-2) si toxina HT-2 (TH-2). Autorii au demonstrat ca
eficienta bacteriilor acido-lactice sa inlature trichotecenele (20 ?g/ml) variaza in functie de tulpina
bacteriana si de toxina. De fapt, formele viabile sau omorate prin caldura de Lb. rhamnosus GG au
avut o eficienta mai crescuta fata de Lb. rhamnosus LC-705. Cea mai eficienta tulpina a fost capabila
sa lege patru din cele sapte toxine testate. Procentul de toxine legate a variat intre 18% si 93%. 8
Niciuna din tulpinile testate nu a fost capabila sa lege 3-AcDON. Mai mult, toxina HT-2 a fost legata
doar de celulele non-viabile de Lb. rhamnosus GG si LC-705.
Cheng si colab. (2010), au ales din 59 de tulpini probiotice, doua tulpini de Bacillus care
poseda capacitatea de a detoxifica DON. Capacitatea de detoxificare a atins nivelul maxim cand
supernatantul de cultura al acestor bacterii a fost incubat la 370C, 180 rpm timp de 12 h, rata de
detoxificare fiind de 98% si respectiv 71.4%. Aceasta rata scade odata cu cresterea temperaturii si
potentialul de detoxificare este nul la o temperatura de 1000C. Autorii afirma ca mecanismul de
detoxificare al DON este legat de unele substante termosenzitive din supernatantul acestor bacili.
Diferite tulpini de bacterii acido- lactice (LAB) sunt capabile sa lege DON, dar modul de
actiune, nu pare a fi biodegradarea, intrucat nu a fost observata prezenta niciunui derivat al toxinei,
iar indepartarea nu a fost afectata la bacteriile nonviabile. Capacitatea de legare a tulpinilor selectate
poate fi utilizata pentru a descreste biodisponibilitatea toxinelor in furajele contaminate.
Pe de alta parte, DON nu a fost modificat in cursul procesului de fermentatie si cantitatea
originala a fost regasita in bere.

5.2. Detoxificarea micotoxinelor de catre drojdii capabile sa produca fermentatie

7
8

www.ibna.ro

Microorganismele predominante care produc fermentatia cerealelor sunt pe langa bacteriile

acidolactice, drojdiile, in special Sacharomyces cerevisiae si Candida krusei.
S-a demonstrat ca unele tulpini de S. cerevisiae var. bourardii au o activitate probiotica.
Recent, s-a demonstrat ca o tulpina de S. cerevisiae izolata din produsele alimentare indigene
africane are un potential probiotic promitator. In plus, drojdiile au fost administrate animalelor de
sute de ani, iar produsele comerciale pe baza de drojdii sunt produse la scara comerciala pentru
nutritia animala. Drojdiile au un potential imens de a fi utilizate in reducerea efectelor micotoxinelor
in alimentele pe baza de cereale si in furajele destinate animalelor. Intr-un workshop FAO/WHO
realizat in domeniul fermentatiei a fost subliniata necesitatea obtinerii de date stiintifice pe diferite
aspecte ale fermentatiei alimentelor, incluzand legarea toxinelor.

a. Fumonizinele

Exista cateva studii asupra efectului fermentatiei berii si vinului asupra concentratiei de
fumonisine. Scott si Lawrence (1995) au analizat 41 de beri canadiene pentru continutul in
fumonisina. Majoritatea probelor au continut cantitati foarte mici de fumonisina, doar patru probe au
continut mai mult de 2 ng/ ml de fumonizina B1 si 7,6 ng/ mL fumonizina B2. Prezenta
fumonizinelor in berea spaniola a fost analizata de Torres si colab. (1995). Fumonizina a fost
detectata in 43.8% din probele analizate la concentratii mici (4.76 ng/mL) care este evaluata ca
nefiind toxica.
Intr-un alt experiment, Scott si colab. (1995) au studiat rolul fermentatiei asupra continutului
de fumonizina B1 si B2. Dupa 8 zile de fermentatie, tulpinile de Saccharomyces utilizate, au
determinat o scadere de 28% si 17% pentru fumonizina B1, respectiv fumonisina B2. Mananoligozaharidele derivate din celulele de S. cerevisiae au demonstrat o mare capacitate de legare a
fumonisinei B1.

b. Trichotecenele

Manan-oligozaharidele derivate din celulele de S. cerevisiae au demonstrat o mica capacitate

de legare a deoxinivalenolului. S-a demostrat ulterior ca glucomananul esterificat ofera protectie

puilor expusi la ochratoxina si toxina T-2, pe langa protectia oferita fata de aflatoxina si reduce
efectele toxice ale fusariotoxinelor la cabaline.
Efectele potentiale ale fermentarii etanolice realizate de catre drojdii asura fusariotoxinelor au
fost studiate de Flesch si Voight-Scheuerman (1994) care au studiat efectul fermentatiei alcoolice a
mustului asupra concentratiei de trichotecene. Au fost identificati derivati care nu au continut grupul
epoxid, sugerand prezenta unei epihidroxilaze de drojdie. A fost de asemenea sugerat faptul ca
drojdia produce probabil ligaze si de asemenea keto-enol tautomeraza. Ulterior a fost stabilit faptul
ca o cantitate semnificativa de micotoxine (aproximativ 20%) a fost preluata de drojdie. Intrucat
inelul 12, 13-epoxid al acestor compusi este responsabil de toxicitatea lor, o de-epoxidare produsa de
enzime specifice (de-epoxidaze) este responsabila pentru pierderea semnificativa a toxicitatii.

6. Metode moderne de analiza si control al continutului de fungi si

micotoxine din produsele alimentare
Procedura tipica de determinare a micotoxinelor in probe solide:
Esantionare
Proba de laborator
Macinare/omogenizare
Extractie
Filtrare
Pipetare
Incubare
Spalare
Detectie/determinare

6.1. ELISA
Este o metoda imunoenzimatica de determinare a micotoxinelor.
Principiul metodei ELISA se bazeaz pe reacia antigen - anticorp.
Godeurile de microtitrare sunt acoperite cu anticorpi captura directionati impotriva
anticorpilor anti-micotoxina. In fiecare godeu se adauga conjugatul enzimatic si anticorpii antimicotoxina.

Micotoxina libera si conjugatul enzimatic concureaza pentru siturile de legare ale anticorpilor
de acoperire ale godeurilor (metoda imunoenzimatica competitiva). Conjugatul enzimatic nelegat
este indepartat in faza de spalare. Se adauga substratul/cromogen, observandu-se virarea culorii de
la rosu la albastru. Adaugarea solutiei de stopare a reactiei determina modificarea culorii albastre in
galben.
Citirea probelor se realizeaz la 450 nm. Absorbana este invers proporionala cu concentratia
micotoxinei din proba.

a. Avantaje:

Sensibilitate ridicata

Analiza simultana a unui nr mare de probe

Etapa de preparare a probei eeste simpla

Nu necesita specialisti

Folosita pentru etapa de screening

b. Dezavantaje:

Usurinta in contaminarea probelor

Rezultate fals pozitive/negative

Sunt necesare analize de confirmare (HPLC).

6.2. Cromatografie lichida de inalta performanta HPLC

Este o metoda de referinta si poate realiza cuantificarea compusului de analizat aflat
in cantitati foarte mici (ng).

Ansamblul cromatografic HPLC este un sistem compus dintr-un modul de separare si

unul de detectie HPLC separa un amestec de compusi prezeni ntr-un extract dintr-o
prob prin afinitatea relativa a acestora pentru o coloana stationara si un solvent
mobil.

Compuii eluati din coloan trec printr-un detector (fluorescenta sau ultraviolete), iar
detectorul determina cantitatea compusilor specifici prezenti in proba analizata.

a. Avantaje:
o Sensibilitate ridicata
o Selectivitate ridicata
o Repetabilitate ridicata
o Analiza rapida
b. Dezavantaje:
o Costisitor
o Necesita specialisti

6.3. Alte metode conventionale:

Cromatografie in strat subtire (TLC)

Cromatografie de gaze (GC)

Imunocromatografie cu flux lateral

Cromatografie de gaze cuplta cu spectrofotometru de masa (GC - MS)

6.4. Metode rapide de screening:

Teste de imunoabsorbtie enzimatica (ELISAs) test de culoare

Teste Dipstick

6.5. Modalitati de prevenire a contaminarii cu micotoxine

Cultivarea cerealelor si a celorlalte plante tolerante la infestatia fungica
Inhibarea cresterii si dezvoltarii mucegaiurilor

Metodele de recoltare, stocare si procesare pot fi instrumentele de prevenire a cresterii si

dezvoltarii mucegaiurilor.

Controlul infestatiei cu micotoxine nainte de recoltarea cerealelor implica practici

agronomice ce reduc acumularea micotoxinelor pe camp. Acestea includ: irigatii
corespunzatoare, utilizarea hibrizilor rezistenti sau adaptati, cultivarea corespunzatoare si
fertilizarea. Prevenirii formarii acestora.9

7. CONCLUZII

Fumonizinele si trichotecenele fac parte din clasa micotoxinelor.

Micotoxinele sunt produsi secundari de metabolism elaborati de fungi filamentosi toxigeni
printr-o serie de reactii catalizate de enzime in conditii specifice:
capacitatea genetica
substratul
umiditatea
pH-ul substratului
temperatura
aeratia
luminozitatea
microorganismele concurente
perioda de timp de la contaminare, etc
Micotoxinele se gasesc n sporii si talul micetilor sau ca produsi de secretie ai acestora n
ubstraturile unde se dezvolta. Exista cca 300 400 micotoxine ce apartin la 24 de grupe chimice de
toxine care pot aparea in conditii diferite in productiile agricole si in diferitele alimente obtinute din
acestea
Cele trei genuri de fungi producatori de micotoxine, importante din punct de vedere economic,
sunt Aspergillus, Penicillium si Fusarium.
Deoxinivalenol (DON sau vomitoxina) provine de la fungul Fusarium graminearum si
alte specii de Fusarium. Face parte din clasa trichotenelor.
9

www.innofoodsee.eu

DON este cel mai cunoscut si frecvent contaminant al cerealelor si produselor cerealiere.
Prezenta in cereale si furaje reprezinta mai mult de 90% din totalul probelor si este un indicator
potential al contaminarii cu alte micotoxine.
Acesta a fost detectat in hrisca, floricele de porumb, sorg, triticale, si alte produse alimentare,
inclusiv faina, paine, cereale pentru micul dejun, fidea, alimente pentru sugari.
La animale, DON afecteaza sistemul imun si modifica multi parametri sanguini, in plus este un
important iritant gastrointestinal. Nu exista indicii in privinta unor proprietati carcinogene sau
mutagene.
In concentratii mici in hrana, DON reduce cresterea, consumul de hrana, n timp ce dozele
acute induc varsaturi (emeza).
Efectele toxice majore produse de DON la mamifere produc: dermatonecroza, gastroenterita,
refuzul hranei, coagulopatie si imunosupresie.
DON nu constituie o amenintare importanta pentru sanatatea consumatorilor. Efecte: diaree,
dureri abdominale, dureri de cap, ameteli, febra, greata, varsaturi.
Fumonisinele au fost izolate din speciile Fusarium: F. moniliforme sheldon (veticillioides), F.
proliferatum, F. nopiforme si F. Mygamar
Speciile Fusarium ataca mai ales porumbul, graul, orzul si orezul
Fumonizine cu efect toxic asupra organismului uman sunt urmatoarele: FB1, FB2, FB3 si FB4
Fumonizina B1 induce cancerul primar (carcinom esofagian - Africa de Sud regiunea
Transkei si China) la om, iar la animalele domestice cauzeaza diferite boli specifice acestora (edem
pulmonar la porcine, encefalomalacie la cabaline).
Edemul pulmonar la suine apare la concentraii mari (175 ppm). Nivelurile de sub 12 ppm
induc disfuncii hepatice.

BIBLIOGRAFIE / WEBOGRAFIE

1. Sesan Tatiana Eugenia, Tanaase Catalin, Fungi cu importanta in

agrucultura, medicina si patrimoniu, Editura Universitatii din Bucuresti,
2009, Bucuresti
2. www.ibna.ro

3. www. innofoodsee.eu