Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inconstient, irational, cand isi ara pamantul, nu se poate abtine sa traga cateva brazde din delnita
lui Simion Lungu, vecinul sau cu care intra in conflict, pamant ce ii apartinuse Glanetasului. Gestul
sau impulsiv va avea consecinte neprevazute: se va incaiera cu vecinul sau, va fi dat in judecata la
indemnul preotului Belciug, fapt ce va determina implicarea invatatorului Herdelea care ii va redacta
plangerea.
Viclean, calculat, va pune in aplicare ideea seducerii Anei care nu ii apartine, ci i-a fost sugerata de
Titu. Profita de inocenta, naivitatea, sperantele Anei, calculandu-si victoria, fapt ce va valida statutul
de personaj pacient al Anei, vazuta de George Calinescu ca o sclava a sotului si o roaba a tatului.
Infatuat, tergiverseaza asumarea responsabilitatii, Ana fiind trimisa de tatal ei acasa la Ion pentru a
regla situatia, pretext pentru narator de a puncta aroganta personajului: eu cu tine n-am ce sa ma
sfatuiesc, dar cu dumnealui am vorbi si ne-am chibzui, de s-o putea, ca doar oameni suntemDar fara
tocmeala cum sa ne invoim?
Stapanit de patima pamantului, il tradeaza pe invatator, iar dupa casatoria cu Ana nu ezita sa o
bruscheze si sa o umileasca.In opinia lui George Calinescu In societatea taraneasca, femeia reprezinta
doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Odata criza erotica trecuta, ea inceteaza de a
mai reprezenta ceva pentru feminitate..
Ana reprezinta modelul de destin al femeii din societatea rurala pretioasa cand are zestre.
Totodata, constituie un prototip de destin tragic orfana de mama, neiubita de tata, urata, atasandu-se
afectiv de un barbat lipsit de scrupule.
Surprinzand atractia lui Ion pentru Florica la propria nunta, Ana constientizeaza targul monstruos
care se facuse cu sufletul ei. Dupa nasterea lui Petrisor sub marul paduret, Ion nu ezisa sa o loveasca la
o saptamana dupa ce a nascut. Prefacatoria a fost dulceata, precum prefacatoria a fost pana ieri
imbratisarea lui cea dintai.. Sinuciderea Anei este prefigurata de cea a lui Avrum si a lui Dumitru
Moarcas, fiind analizata cu precizie cinematografica.
Dupa indelungi tergiversari, Vasile Baciu, de teama procesului, trece toate pamanturile pe numele
lui Ion, regasindu-si verticalitatea. In subconstientul personajului, pamantul se substituie femeii,
sarutarea pamantului capatand conotatii religioase, mistice, dar si metafizice; in capitolul VIII: Isi lipi
buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceea grabita simti un fior rece, ametitor.. Daca in
lipsa pamantului, personajul se simte ca un vierme in fata uriasului (pamantului), dupa ce intra in
posesia acestuia, superioritatea este transferata umanului: se vedea acum mare si puternic, ca un urias
din basme.
Odata averea obtinuta, Ion se dezintereseaza total de ceea ce reprezinta nevasta sau copilul sau. De
altfel, nici dorinta de o avea pe Florica nu izvoraste din iubire, ci dintr-o dorinta primara, egoista de asi satisface propriile dorinte.
Dragostea pentru Petrisor este falsa, ea fiind singura punte de legatura cu pamanturile, dupa
moartea Anei pe care o anuleaza ca fiinta, ca mama si sotie.
Astfel, in arest,cat era treaz toata ziua numai la Petrisor gandea :,,cat sunt eu aici, poate sa mi-l
omoare ca sa-mi ia pamanturile.
Dupa inmormantarea copilului, socrul pretinde pamanturile, fara ca Ion sa se invoiasca. Savista
Oloaga il avertizeaza pe George Bulbuc in legatura cu intentia lui Ion de a o cuceri pe Florica,
hotarandu-se sa profite de plecarea lui in padure, fapt dejucat de George Bulbuc care isi va lichida
adversarul cu sapa.
Ion este un personaj complex, realizat prin pluriperspectivism fiind caracterizat direct din
perspectiva autoriala, a preotului Belciug, a invatatorului Herdelea, a lui George: Ion e artagos ca un
lup nemancat, a doctorului: A fost un om ca otelul. Putea sa traiasca si o suta de ani.,dar si indirect
prin gesturi, comportament, fapte, actiuni care reflecta latura rudimentara, instictuala, irationala,
primitiva , idei prezente si in aprecierile critice ale lui Eugen Lovinescu:,,Ion este expresia instinctului
de stapanire, in slujba careia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa, un
erou stendhalian, ,,o figura simbolica si George Calinescu:,,o bruta careia pretentia ii tine loc de
desteptaciune, ,,un ambitios...un Dinu Paturica.
In opinia mea, deznodamantul romanului releva incapacitatea lui Ion de a-si asuma un singur glas
al personalitatii, faptul ca personajul a fost creat in linia unei emanatii telurice. Exitus-ul tragic al
personajului nu are valente justitiare, ci reprezinta doar un mod de rezolvare , de stopare a unei
ascensiuni care nu mai putea fi controlata, devenind o victima a propriilor obsesii, acreditand ideea ca
dezumanizarea personajului dominat de cele doua glasuri are efecte distructive.