Reprezentarea violen]ei

televizuale [i protec]ia
copilului
Coordonatori:
Ioan Dr`gan Alexandra Povar`
Poliana {tef`nescu Anca Velicu

Editura VANEMONDE
2009
 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului / Ioan Dr`gan
(coord.), Poliana {tef`nescu (coord.), Alexandra Povar`, Anca Velicu. -
Bucure[ti : Vanemonde, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-974-1733-12-8

I. Dr`gan, Ioan
II. {tef`nescu, Poliana
III. Povar`, Alexandra
IV. Velicu, Anca

316.613.43
654.197

Tehnoredactare: Victoria Dumitrescu

DTP: Dan Gl`van

ISBN: 978-973-1733-12-8

Editura: VANEMONDE
Tel/Fax: 021-331.02.00
 INTRODUCERE
„M` gândesc la comunicare ca
la cel mai important
proces narativ care ne
guverneaz` rela]iile unuia fa]`
de cel`lalt
[i fa]` de lume.”
George Gerbner

„Dac` vrei s` folose[ti

televizorul pentru a înv`]a ceva
pe cineva, trebuie,
mai întâi, s`-l înve]i
pe acela cum s` foloseasc`
televizorul.”
Umberto Eco

tudiul efectelor violen]ei televizuale, mai ales asupra minorilor, nu poate fi separat de analiza

S con]inuturilor programelor de televiziune. Tipologia efectelor media este complex`, iar factorii de
condi]ionare a impactului mediatic sunt multipli. Cu siguran]` \ns`, primul factor care trebuie luat \n
considerare este reprezentat de con]inuturile programelor [i interac]iunea variabil` a acestora cu receptorii,
deoarece utilizarea mass media implic` „crearea unor noi forme de ac]iune [i de interac]iune \n lumea social`”
(J. B. Thompson). Câteva preciz`ri introductive, chiar [i sumar formulate, sunt necesare pentru a motiva
prioritatea analizei con]inuturilor programelor [i definirea tipurilor [i formelor violen]ei televizuale.
Conform protocolului metodologic al „studiilor longitudinale” (cercet`ri continuate [i reluate la
anumite intervale de timp), Centrul nostru a reiterat, la sfâr[itul lui 2008 (pentru CNA) [i la \nceputul lui
2009 (pentru UNICEF) proiectul lansat \n premier` \n România \n 2004 (contract cu CNA) consacrat
m`sur`rii violen]ei televizuale, cuantific`rii [i scenariz`rii / semnific`rii actelor de violen]` din programele
principalelor canale de televiziune din România, publice [i private, generaliste [i tematice, pentru adul]i [i

3
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

pentru copii. A fost utilizat` o metodologie standard, adaptat` de autori specificului proiectului [i contextului
peisajului televizual românesc, m`surându-se ponderea violen]ei \n programe dup` indicatorii clasici (stabili]i
ini]ial de americanul George Gerbner) [i evaluându-se intensitatea / semnificarea actelor de violen]` din
emisiunile de informare, de fic]iune [i de divertisment dup` metodele oferite de semiotic`, de psihologia
social` a agresivit`]ii, de studiile specializate \n analiza imaginii, precum [i de abord`rile semio-discursive
(evaluarea violen]ei televizuale ca „ac]iune discursiv`”). Suita acestor cercet`ri – chiar dac` nu a existat o
programare ini]ial` conform` cu metodologia „studiilor longitudinale” – a permis compara]ii \n timp \ntre
dozele de violen]` televizual` oferite publicului românesc [i, mai ales, a modurilor de scenarizare a actelor
de violen]` [i a poten]ialului acestora de a influen]a mai cu seam` publicul minor. De asemenea, cum se va
constata parcurgând rezultatele cercet`rilor, pentru a face cât mai relevante datele m`sur`torilor noastre, pe
cât posibil s-a apelat [i la unele compara]ii interna]ionale.
Dar acest volum este, \n esen]`, o sintez` a studiului efectuat la cererea [i cu finan]area UNICEF,
pe un corpus de programe TV din s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009, corpus \nsumând 348 ore [i 15 minute de
programe (s` preciz`m c` \n studiile de acest gen, corpusul s`pt`mânal de programe analizate reprezint`
metodologic un interval standard). Evident, când resursele financiare [i umane o permit, proiectele se extind
la acoperirea de intervale s`pt`mânale multiple. Reamintim c` [i primele cercet`ri efectuate de Centrul nostru
\n 2004, sub contract cu CNA, au acoperit, \n dou` edi]ii, corpusuri bis`pt`mânale, prima faz` a studiului
efectuându-se \n vara lui 2004, acoperindu-se 734 de ore de programe pe 11 canale TV, iar a doua \n toamna
aceluia[i an (752 ore de program, \n decursul a dou` s`pt`mâni, 12 canale TV).
1. Studiul devine relevant dac` vom \ncepe prin a spune c` suntem \nc` prizonierii unei viziuni
dihotomice asupra rela]iilor dintre „lumea televizual`” [i lumea zis` real` [i a unei concep]ii reprezenta]ionale
asupra discursului mediatic. Un exemplu reprezentativ al perpetu`rii acestei viziuni dihotomice \l avem atunci
când spunem, de pild`, c` industria cinematografic` de la Hollywood „ucide” fic]ional circa 1000 de
personaje pe zi. Iar, pe de alt` parte, multe statistici criminologice ne spun c` violen]a figureaz` \ntre
principalele cauze de deces la vârstele 15-44 ani (la originea a 14% din decesele popula]iei de aceste vârste).
Evident c` nu ignor`m justificarea acestor cuantific`ri separate [i paralele (statistici criminogene, pe de o
parte [i m`sur`tori ale violen]ei mediatice, pe de alt` parte), cu condi]ia s` nu uit`m c` ambele dau seama
de fenomene apar]inând unui univers comun, deopotriv` simbolic [i ontologic.
Aceast` distinc]ie care postuleaz` dou` moduri de violentare aparte (unul mediatic [i altul numit
real), ignor` totu[i o realitate mai profund` [i anume aceea c` \n prezent, mai ales acela c` cei care „cresc”
cu televiziunea [i NTIC, tr`iesc, de fapt, \ntr-un univers dual definibil ca univers „simbolic-realist”
universalizat. Mai mult, copiii tr`iesc mai ales \ntr-o lume televizual` a adul]ilor. Se uit` c` media nu sunt
doar reprezentare a lumii [i moduri de semnificare a faptelor, ci chiar universul real-simbolic la care ne
raport`m existen]a. Uit`m c` lumea televizual` are for]` de realitate, comport` un intrinsec „efect de
realitate”, c` \n reprezent`rile [i con]inuturile televizualului fic]ionalul [i realul sunt dou` fe]e ale realit`]ii.
De altfel, cercet`rile asupra opiniei [i comunic`rii au demonstrat demult c` oamenii se raporteaz` la “lucruri”
– fapte, indivizi, grupuri – \n func]ie de opiniile pe care le au despre acestea. Reg`sim aici deopotriv`
dimensiunea simbolic`, ritual` [i cea pragmatic` a comunic`rii [i a realit`]ii: lumea este un „construct
simbolic” structurat nu doar de date fizice, ci mai ales prin atribuirile de defini]ii [i semnifica]ii. De unde
importan]a radiografierii acestor con]inuturi televizuale, cum sunt cele violente. Aceast` radiografie ne spune
cel mai pregnant [i \n ce fel de lume tr`im, ne spune cât de violent` este lumea de azi, v`zut` ca o totalitate
experimen]ial` interactiv` având deopotriv` atribute ontologice [i simbolice. Mai mult, aceste evalu`ri ale
con]inuturilor televizuale au [i o putere de anticipare: ne spun \n ce lume vom tr`i \n viitor. Aceast` \n]elegere
a comunic`rii ca dimensiune socio-ac]ional` a lumii legitimeaz` studierea con]inuturilor programelor TV ca
mod de construire a realit`]ii sociale [i nu doar a puterii simbolice a media, precum [i de formare a identit`]ii
[i personalit`]ii umane.
2. Impactul imaginilor televizuale, condi]ionat mai ales de ceea ce G. Comstock numea „relevan]a
psihologic`” a stimulilor mediatici care rezult` din conjunc]ia a trei factori:
1. simpla prezen]` pe ecran;
2. contextul valoriz`rii precump`nitor legitimante a datelor violen]ei mediatice mai ales sub
aspectul consecin]elor distructive pentru individ [i pentru comunitate;
3. coresponden]a cu realitatea tr`it` - le confer` indivizilor o surs` de a tr`i nemijlocit experien]a
violen]ei.

4
 Concluzia este c`, cu cât exist` o articulare mai logic`, mai realist` [i mai natural` a imaginilor
violente, sexiste, obscene, cu atât percep]ia indivizilor asupra emisiunilor TV devine un fel de scenariu
plauzibil, nu doar o fic]iune. Astfel, itinerariul experien]elor individului, mai ales minor, cu televiziunea, se
poate transpune dintr-un scenariu simbolic, \ntr-o tr`ire efectiv`. Cu cât suita scenelor violente din
programele TV este mai „realist`”, mai logic` [i mai natural`, cu atât cre[te probabilitatea (nu necesitatea
\ns`) ca minorii s` fie tenta]i a experimenta \n practic` astfel de comportamente vizionate. De aici a derivat
importan]a acordat` \n aceste studii, inclusiv \n cel de fa]`, construirii grilelor de analiz` a contextelor de
semnificare a actelor violente (luate ca amuzante, gratuite, terifiante, eroizante etc.).
3. Discursul televizual este construit, \n principal, dup` o logic` a seduc]iei [i capt`rii, induse de
logica pie]ii. A spune, reluându-l pe Herman Parret, c` televiziunea nu este mincinoas` [i nici manipulatoare,
\n principiu, ci, pur [i simplu, devastatoare pentru c` este seduc`toare. Iar violen]a este unul din ingredientele
aliment`rii [i sus]inerii acestei logici a comunic`rii televizuale: violen]a este chiar un summum al acestui
discurs spectacular [i senza]ional. La televiziune, „copiii nu v`d acela[i lucru ca [i voi” – mesajul unui clip
de promovare [i sensibilizare a p`rin]ilor, operatorilor radio-TV [i realizatorilor de programe la signaletica
antiviolen]` din Fran]a: copiii [i adolescen]ii nu au aceea[i capacitate ca [i adul]ii de a se distan]a \n raport
cu anumite imagini, \n special cu imaginile violente (dat` fiind mai ales slaba lor capacitate de a face distinc]ia
dintre fic]iune [i realitate). Nu putem uita c` televiziunea are o uria[` putere de autentificare [i deci de
legitimare simbolic` a tot ce se perind` pe micul ecran: \ndeosebi cei care privesc mult la televizor au toate
[ansele s` vad` lumea prin „ochelari televizuali” [i chiar s`-[i situeze existen]a \ntr-un mod neproblematic \n
acest univers amalgamat.
4. Studiile noastre despre violen]a televizual` iau \n considerare nu doar amplificarea progresiv` a
violen]ei, ci [i faptul c` televiziunea ca spectacol al „dezordinii lumii” [i ca „imperiu al r`ului” (St. Breton)
este, prin natura sa tehnologic` [i comunica]ional` un media predispus la violentarea telespectatorului,
func]ionând intrinsec ca un „stimul de agresivitate”. Evident c` acest poten]ial violent \nscris \n structura
televizualit`]ii \ns`[i, va fi valorizat tot mai intens odat` cu trecerea, \n anii ’70 ai secolului XX, de la
„paleoteleviziune” la „neoteleviziune” (U. Eco), odat` cu acutizarea competi]iei dintre canale. Evolu]ia
acesteia este comparabil` cu aceea a automobilului: chiar dac`, la \nceput, viteza acestuia era de circa 20-25
km/h, automobilul purta de la \nceput, in nuce, performan]ele [i excesele bolizilor din zilele noastre. La fel
[i televiziunea, avea \nscris`, \n natura sa, ca medium, (McLuhan) poten]ialit`]ile unei comunic`ri \nc`rcate
de violen]` – de la ritmul producerii [i derul`rii imaginilor (\n ansamblu, acestea agreseaz` cu izbucnirile
specifice clipului [i spotului publicitar), cu sonorit`]i asurzitoare deseori, cu programe trepidante, ame]itoare.
Dispozitivul televizual, tehnologia, codurile narative [i informa]ionale, modurile de scenarizare [i de
vizualizare senza]ionale plaseaz` televiziunea \ntr-o logic` a spectacularului \mbibat de violen]` care devine
banal` prin repeti]ie, atr`g`toare, prin suscitare emo]ional`, incitatoare prin magia puterii f`r` limite, natural`
prin rezolv`ri de situa]ii la \ndemâna individului. Excesele violen]ei televizuale pot fi \ncadrate \n categoria
mai larg` a „hipermodernit`]ii” (J. Baudrillard, G. Lipovetsky): ma[ini [i instrumente hiperperformante,
exerci]ii [i produse care \i dau omului senza]ia de a accede la puteri aproape supranaturale. Magia
hipermodernit`]ii ne \nv`luie din toate p`r]ile lumii fizice, ale experien]elor umane, unindu-se cu cea a
„societ`]ii riscului”. Jocurile de „vertij” ale televiziunii sunt o ilustrare a acestei tendin]e devenit` tot mai
atr`g`toare, mai ales \n mediile tineretului. Nu este atunci de mirare c` televiziunea (\mpreun` cu
publicitatea) tinde s` devin` nu doar un simbol al hipermodernit`]ii, ci chiar \ncarnarea mediologic` a unei
ma[in`rii infernale, un fel de exploziv mediatic f`r` precedent. A con[tientiza aceast` tendin]`, ]inând de
mediumul \nsu[i, a-i evalua poten]ialul violent [i poluant, a demonta mecanismele interne ale acumul`rii [i
expansiunii acestui exploziv, care atinge publicul la scar` planetar` – cu efecte \nc` neevaluate pân` la cap`t
– devine o obliga]ie major` pentru a limita aceast` amenin]are la adresa speciei umane, ca urmare a intr`rii
\n era hipertelevizualit`]ii. Telea[tii sunt ei \n[i[i nu doar promotorii [i instrumentele acestui hiperstimulent
al agresivit`]ii, ci [i victimele unui complex de factori care au generat un nou tip de industrii – „industriile
culturale”, al c`ror vârf de lance a devenit televiziunea. Poate c` \n studiile noastre (ca [i \n cele ale altor
echipe) am luat \n considerare mai pu]in m`surarea violen]ei ca un atribut intrinsec al televizualit`]ii,
concentrându-ne m`sur`torile pe forme, con]inuturi, scenariz`ri particulare specifice (violen]a \n [tiri, \n
seriale, \n spoturi publicitare) [i mai pu]in pe evaluarea acestora ca manifest`ri ale unor structuri matriciale
ale televizualit`]ii. Televiziunea era, de la \nceput, predestinat` s` integreze lumea \n spectacolul violen]ei [i

5
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

al supraexcit`rii emo]ionale. Nu erau, desigur, inevitabile excesele violen]ei televizuale din zilele noastre. Dar
\nclina]iile spre un spectacol al violen]ei s-au dovedit mai puternice (]inând cont de performan]a tehnologic`,
comunica]ional` [i de scenarizare imagistic`) decât limit`rile institu]ionale [i culturale \n numele unor valori
precum protec]ia copilului [i ap`rarea demnit`]ii umane [i decât capacitatea individului [i a publicului de a
func]iona ca un mecanism de autocontrol [i de autoap`rare. |ncât este esen]ial a con[tientiza la scara societ`]ii
c` rela]ia televiziunii cu publicul este generat` de o perpetu` tensiune dintre propensiunea spre spectacolul
violent-emo]ional (cultivarea pl`cerii ca o motiva]ie a tr`irii senza]ionale) [i contrareac]ia supraeului social
constituit din institu]iile de reglementare a audiovizualului, de m`surile pentru sensibilizarea [i educa]ia
pentru media a p`rin]ilor, copiilor, a realizatorilor [i produc`torilor de programe de televiziune. Prima
condi]ie a unei ac]iuni concertate pentru limitarea tendin]ei spre spectacularizarea violen]ei ca mijloc de
captare a publicului, de la cele mai fragede vârste, st` \n evaluarea nivelului [i a pragului con]inuturilor
violente, \n m`surarea efectelor acestora mai ales asupra socializ`rii copiilor [i \n dezvoltarea unei culturi a
violen]ei \n lumea valorilor sociale [i a comportamentului uman. |n aceast` confruntare continu` dintre o
televizualitate care se rafineaz` combinând moduri tot mai subtile dar [i mai brutale de scenarizare a violen]ei,
pe de o parte, [i mijlocele de autoap`rare ale organismului social, un rol important revine cercet`rii. Aceasta
poate contribui la con[tientizarea indivizilor [i a organismelor de control social asupra mecanismelor,
riscurilor [i pericolelor con]inuturilor violente din programele de televiziune; ea poate fi un suport al unei
culturi a distan]`rii [i \n]elegerii semnifica]iilor acestor programe. Telea[tii pot deveni mai aten]i la respectul
unor valori ale demnit`]ii umane, consumatorii de televiziune mai selectivi, mai aviza]i [i mai critici, iar
instan]ele de reglementare a audiovizualului pot deveni mai eficiente \n m`surile de ap`rare a consumatorului,
mai ales a celui minor.
5. Apar, \n consecin]`, noi forme de dezvoltare a strategiilor vizând limitarea violen]ei televizuale [i
de sensibilizare a editorilor de programe [i a radiodifuzorilor, precum [i a p`rin]ilor la riscul expunerii copiilor
la programe violente. Recent, unele televiziuni publice din ]`rile occidentale (a se vedea cazul televiziunii
publice spaniole) au adoptat coduri de conduit` deosebit de restrictive \n ceea ce prive[te difuzarea violen]ei
gratuite, a scenelor sexuale explicite, a limbajului grosier [i discriminator, a scenelor de exorcism \n intervalele
orare definite ca „total protejate”: 7,30 - 9; 13 - 14,30; 17 - 21. Aceste segment`ri iau \n considerare c`
televizionarea de c`tre copii se concentreaz` \n anumite vârfuri [i, mai ales, \n relieful cel mai \nalt al prime
time-ului, adic` 19 – 22,30. Dar, \nc` de mult timp, codul re]elei americane de televiziune [i radio NBC
stipuleaz` c` violen]a nu trebuie s` fie reprezentat` sau propus` ca solu]ie acceptabil` a problemelor.
6. Ca \n orice proces de cre[tere excesiv` care scap`, inevitabil, normativit`]ii sociale, televiziunile
din România au fost impregnate puternic de tarele televizualit`]ii, cum este spectacularizarea violen]ei,
ajungând s` dep`[easc` rapid televiziunile occidentale \n ceea ce prive[te frecven]a, ponderea [i duratele
medii ale con]inuturilor violente, cu diferen]e notabile \ntre canale, unele devenind \ns` adev`rate „rachete
pulsionale” atât prin programele informa]ionale cât [i prin cele fic]ionale, de divertisment, ca [i prin spoturile
publicitare, inclusiv importul masiv de programe cu con]inuturi violente. |ncât, principalii indicatori ai
con]inuturilor violente (ponderea emisiunilor con]inând scene de violen]` \n ansamblul programelor,
frecven]a [i durata medie a scenelor de violen]` pe or`) situeaz` televiziunile din România peste media
violen]ei televizuale din ]`rile occidentale.
Cercet`rile Centrului nostru iau, de asemenea, \n considerare trei factori concurând la restructurarea
proceselor de socializare, mai ales primar`, [i la construc]ia identitar` a „genera]iei ecranelor” [i „video-
copiilor” (G. Sartori) \n era „video-sferei” (R. Debray) [i anume: 1. consumul televizual [i practicarea
jocurilor video (\n medie, peste trei ore de televiziune \n cazul majorit`]ii copiilor); de asemenea, cercet`rile
americane arat` c` pân` la \mplinirea vârstei de 18 ani, majoritatea americanilor au petrecut mai multe ore
\n fa]a televizorului decât \n [coli [i cu mult mai mult timp decât au petrecut vorbind cu profesorii, cu prietenii
[i chiar cu proprii p`rin]i. M`sur`torile de audien]` arat` c` timpul real petrecut \n fa]a televizorului de un
copil american (la fel stau lucrurile [i cu cel european) este \ntr-un an de 1024 ore, fa]` de 900 de ore
petrecute \n [coal`; 2. ethos-ul tinerei genera]ii care se define[te prin aderen]a masiv` la experien]e [i valori
„fuzionale” [i pulsionale (M. Maffesoli); 3. muta]iile socio-culturale generate de post- [i hiper-modernitate
(asocieri „sensibile”, credin]a \n mitologia star-sistemului, fracturi identitare). Toate au printre altele, ca
efect cumulativ, o inversare progresiv` a raportului dintre genera]ia copiilor [i cea a p`rin]ilor, \n favoarea
primei [i accentuarea proceselor transgresive la minori, \n sensul \nc`lc`rii normelor sociale, percepute ca

6
\ngr`diri izvorâte dintr-o autoritate parental` produc`toare de frustr`ri. Este evident c` programele de
televiziune, mai ales prin serialitatea scenariz`rilor violen]ei, contribuie din plin la alimentarea tendin]elor de
transgresare a normelor [i cutumelor sociale [i la modific`ri comportamentale cu caracter nu doar non-
conven]ional, ci [i violent. Tenta]ia transgres`rii normelor de c`tre minori este corelativ` omniprezen]ei
imaginilor TV la care sunt expuse [i publicurile cele mai fragile, precum [i cu r`sturn`ri care au loc \n
universul socializator: epoca noastr` nu este, pe planul comunic`rii, doar una a imaginii, [i a individualiz`rii
conectivit`]ii prin Internet, ci [i cea a „copilului-rege” [i a permisivit`]ii familiale.

*
* *

Autorii acestui volum (Raport de cercetare) aduc mul]umiri, pentru \ncurajarea [i sprijinirea
constant` a proiectelor de cercetare [i de valorizarea acestora, Consiliului Na]ional al Audiovizualului, fostului
[i regretatului pre[edinte Ralu Filip, care a lansat, \mpreun` cu Centrul nostru, primul proiect \n 2004;
actualului pre[edinte al CNA, dl. R`svan Popescu, membrilor Consiliului [i directoarei Mihaela Botnaru,
altor promotori din CNA care ne-au onorat cu \ncrederea [i cu sfaturile lor; UNICEF, prin reprezentantul
s`u \n România, Excelen]a sa domnul ambasador Edmond MCLOUGHNEY; directorul de programe din
cadrul Biroului regional UNICEF din România, domnul Eugen Crai, care a f`cut posibil` reluarea [i
finalizarea noii faze a acestui proiect, finan]ând cercetarea [i publicarea Raportului de cercetare \n volumul
de fa]`. Suntem bucuro[i c` finalizarea acestor studii \n manifest`ri publice ca primul Simpozion Na]ional
consacrat Violen]ei mediatice, [colii [i familiei (2006) a beneficiat de colaborarea [i sprijinul Ministerului
Educa]iei, CNA, UNICEF [i Universitatea din Bucure[ti, al c`rui Rector, Prof. Dr. Ioan Pânzaru a sus]inut
constant Centrul nostru \n lansarea de proiecte de cercetare vizând probleme de interes public. Facultatea
de Sociologie [i Asisten]` Social` a Universit`]ii din Bucure[ti ne-a fost mereu asociat` ca for academic \n
realizarea proiectelor noastre. Studen]ii facult`]ii noastre s-au investit [i au f`cut ucenicie inedit` de cercetare
participând la aceste proiecte. Canalele de televiziune din România, de[i vizate critic de evaluarea
con]inuturilor violente din propriile programe, nu numai c` nu au „ecranat” rezultatele cercet`rilor, dar le-au
asigurat, cu onestitate, o larg` difuzare public`. Mul]umim [i jurnali[tilor din presa scris` care au comentat
rezultatele cercet`rilor noastre. Gra]ie acestor colabor`ri institu]ionale, un proiect de cercetare academic` a
putut deveni un program de interes [i multipl` receptare public`.

Ioan Dr`gan

7
 REZUMAT

Rezumatul principalelor rezultate ale cercet`rii

1. Num`rul actelor de violen]` care pot fi urm`rite într-o or` de transmisie televizual` (exceptând
publicitatea [i promo-urile) variaz` în func]ie de canalul tv, de la 9 acte de violen]` în medie pe or` (la TVR1)
la 23,4 acte de violen]` pe or` (la ProTV). Valori ridicate ale acestui indicator s-au înregistrat [i pentru OTV
(22,6 acte în medie pe or` – cu precizarea c` singura emisiune analizat` a fost Dan Diaconescu Direct). La
celelalte cinci canale cuprinse în analiz`, num`rul mediu al actelor de violen]` pe or` variaz` între 10 [i 14.
Trebuie s` compar`m aceste frecven]e ale actelor de violen]` cu frecven]ele similare înregistrate la cele trei
canale care se adreseaz` exclusiv copiilor: la Jetix s-au înregistrat 37 de acte de violen]` în 60 de minute de
emisiune, la Cartoon Network 31 de acte, iar la Minimax „doar” 20 de acte (valoare apropiat` de cea mai
mare valoare m`surat` pentru canalele adul]ilor).
2. Durata total` maxim` a actelor de violen]` care pot fi vizionate în 60 de minute de transmisie
tv (excluzând publicitatea [i promo-urile) este de 22,6 minute (la OTV – DDD). ProTV-ul transmite aproape
16 minute violente din 60 de minute de emisiune; canalul care transmite cea mai redus` durat` a violen]ei
este Acas`TV, cu 3,6 minute din 60 de minute de emisiune).
3. Durata medie a unui act de violen]` arat` cât dureaz`, în medie, un act de violen]`; este un
indicator calculat ca medie a duratelor tuturor actelor de violen]`, de orice tip, analizate la canalele tv
monitorizate. Pe primul loc se afl` OTV, cu durata medie de 60 de secunde, iar pe ultimul loc se reg`se[te
PrimaTV, cu o durat` medie de sub 20 secunde pentru un act de violen]`. Media acestui indicator este de
37,7 secunde pentru un act de violen]`.
4. Tipologia violen]ei arat` care este reparti]ia procentual` a tipurilor de violen]` (fizic`, verbal`,
psihologic`, economic`, social`, sexual`) pe canale. Pe primul loc ca pondere a frecven]ei se plaseaz` violen]a
verbal`, cu aprox. 44%, urmat` de cea fizic`, cu 33,6%, psihologic` cu 9%, economic` cu 8,4%, social` cu
4,1% [i sexual` cu 1%. Ponderea fiec`rui tip de violen]` depinde de canalele analizate, ca [i de specificul
fiec`rui canal. Astfel, OTV, prin natura emisiunii analizate, are cea mai mare pondere a violen]ei de tip verbal
(75,6% din toate tipurile de violen]`), ca [i cea mai mic` pondere a violen]ei de tip fizic: 6,5%. Canalul care
a prezentat cea mai mare parte a actelor de violen]` fizic` este ProTV (57,4%), unde au predominat filmele
de ac]iune. Formele de manifestare a violen]ei fizice cel mai des prezente pe micul ecran sunt b`t`ile [i
omuciderile, care împreun` reprezint` 46% dintre toate formele de manifestare a violen]ei fizice. Pe primul
loc în topul formelor de manifestare a violen]ei verbale se afl` ]ipetele [i ridic`rile de ton, cu o pondere de
28%, urmat` de formele de tipul întreruperilor celuilalt \n dezbateri [i emisiuni interactive (16%). În ceea ce

9
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

prive[te violen]a psihologic`, pe primul loc ca form` de manifestare se afl` amenin]are, cu cca. 70% din
num`rul total al actelor de violen]` de acest tip. Cel mai frecvent difuzate forme de manifestare a violen]ei
economice sunt incendierile (accidentale sau premeditate) [i furturile.
Mai mult de jum`tate dintre formele de manifestare a violen]ei sociale sunt sinucideri.
De[i au fost întâlnite doar 20 de acte de violen]` de tip sexual, formele de manifestare pentru acest
tip de violen]` au acoperit o plaj` larg`, de la h`r]uire sexual` [i viol pân` la pornografie, prostitu]ie [i
pedofilie.
5. Am dorit s` verific`m dac` exist` un anumit statut socio-profesional al actorilor actelor de
violen]`, de a vedea dac` o anumit` categorie este portretizat` în ipostaza de victim` sau de agresor. Valorile
asem`n`toare ale categoriilor luate în discu]ie, pentru agresor [i pentru victim` ne determin` s` afirm`m c`,
cel pu]in la nivel de ansamblu, nu exist` o tendin]` observat` a televiziunilor de a înf`]i[a o anumit` categorie
socio-profesional` ca victim` sau ca agresor.
6. Locul de desf`[urare a violen]ei este, în aproximativ un sfert din actele de violen]`, casa (cu
extensia sa, contextul domestic). O pondere ridicat` a ob]inut-o „emisiunea TV” ca loca]ie a violen]ei, fapt
explicabil ]inând cont c` o mare parte a actelor de violen]` au fost de tip verbal, petrecute în cadrul emisiunilor
de dezbateri.
7. Inten]ionalitatea violen]ei prezentate - peste 85% dintre actele de violen]` au fost
inten]ionate, doar 7,5% dintre ele putând „beneficia” de justificarea accidentalului.
8. Faptul c` în aproape 44% din actele de violen]` mediatizate nu sunt prezentate consecin]ele
actelor de violen]` pentru victim` poate conduce la formarea opiniei în rândul telespectatorilor tineri [i
foarte tineri c` violen]a nu are urm`ri asupra victimelor ei. Lipsa prezent`rii consecin]elor asupra agresorului
are aceea[i interpretare ca [i în situa]ia precedent`, cu o intensitate m`rit` îns`, dat` de cele 66% de acte de
violen]` în aceast` situa]ie.

10
 Reprezentarea violen]ei televizuale pe canalele pentru copii

Pornind de la constatarea c`, desenele animate difuzate pe canalele interna]ionale sunt cele mai
consumate programe TV de c`tre copii (în lipsa unor programe autohtone special dedicate lor) [i de la ideea
c` nu putem s` sanc]ion`m (cel pu]in nu atâta timp cât este difuzat de canale interna]ionale) violen]a din
desenele animate (DA), am realizat un demers de „cunoa[tere” a ei, cunoa[tere care ar trebui s` ne permit`
fie s` protej`m copiii prin limitarea timpului sau limitarea accesului la anumite tipuri de desene animate, fie,
[i aceasta ar fi solu]ia dezirabil`, s` „educ`m” copiii astfel încât s` diminu`m efectele negative ale acesteia.
Din p`cate, aceast` ultim` solu]ie este [i cel mai greu de realizat, ea deschizând marea dezbatere a media
literacy, dezbatere care dureaz` în occident din anii ’60-’70. A-i face pe tinerii telespectatori s` în]eleag`
mecanismele narative care aduc uneori violen]a de tip fic]ional în registrul legitimului (binele care restabile[te
ordinea amenin]at` de principiul r`ului, poate folosi [i el violen]a, dar strict în acest registru), sau al logicului
(Propp a ar`tat, în analiza basmului, c` o secven]` inerent` a acestuia este amenin]area sau chiar ac]iunea
r`ului care pune în pericol ordinea „fireasc`” a lucrurilor, legea moral` etc.) sau al ludicului (cel care
„dezamorseaz`” situa]ia prin efectul comic pe care îl stârne[te) îi preg`te[te pe ace[tia s` observe [i s` în]eleag`
derapajele care au început s` existe în aceste forme fic]ionale pentru copii. Vorbim despre derapaje deoarece
literatura pentru copii [i, prin extindere, fic]iunea televizual` (animat` sau nu) adresat` acelora[i consumatori,
ar trebui s` beneficieze de un maniheism structural care s` nu pun` probleme de interpretare valoric` micului
lector; în ultimul timp îns`, aceste pove[ti sunt din ce în ce mai complexe, într-un registru postmodern1,
autoreflexive uneori2, practicând un metadiscurs3 alteori, distan]ându-se de mai vechile basme sau chiar
amalgamându-le într-un dadaism animat.
Au fost cercetate trei canale pentru copii: Cartoon Network (CN), Jetix (J) [i Minimax (MM), timp
de o s`pt`mân` (s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009), patru ore pe zi. Alegerea acestor patru ore a fost f`cut` în
func]ie de un algoritm prin care s` fie analizate toate emisiunile (de pe parcursul unei zile 4) care sunt difuzate
pe aceste canale prin varierea celor patru ore zilnice.
La nivel general, pe întreaga perioad` monitorizat` s-au înregistrat 2005 acte de violen]` în desenele
animate de pe cele trei canale. Media per canal este de 668 acte de violen]`, cel mai violent canal, din punct
de vedere al frecven]ei „pure”, fiind Jetix-ul, cu 852 de acte, urmat de Cartoon Network (815 acte) [i de MM,
cu 338 acte. Pentru comparativitate, am construit indicatori compu[i care s` exprime frecven]a medie pe
unitate narativ` sau pe unitate de timp. Astfel, în ceea ce prive[te frecven]a medie per emisiune, clasamentul
r`mâne acela[i, dar diferen]ele dintre canalul cel mai violent [i urm`torul se accentueaz`: pe canalul Jetix sunt,
în medie, 14 scene de violen]` pe emisiune, în timp ce pe CN sunt “doar” 9 iar pe MM sunt 6 scene.
Men]ion`m, de asemenea c`, în timp ce pe canalele CN [i J nu a existat nicio emisiune f`r` cel pu]in un act
de violen]` (ceea ce automat îi d`dea eticheta respectivei emisiuni de emisiune violent`), pe canalul Minimax
au existat astfel de emisiuni5. {i în ceea ce prive[te frecven]a medie a violen]ei per unitatea de timp (or`)
Jetix-ul este cel mai violent canal (37 scene pe ora6 de emisiune), urmat de CN cu 31 de acte [i de MM cu
20 de acte de violen]` pe or`.
Un alt indicator de m`surare a violen]ei televizuale (VTV), considerat foarte „obiectiv”, este cel al
duratei actelor de violen]`. Relevan]a acestuia este dat` de faptul c` unele studii au ar`tat c` micul
telespectator suport` mai bine mai multe scene de violen]` scurte decât mai pu]ine scene de violen]` dar mai
lungi7. CN este canalul care are cea mai mare durat` medie a unui act violent (15’’, fa]` de 11’’ pe J [i 10’’
pe MM).

1
Într-un registru al hipermodernit`]ii (G. Lipovetsky [i J. Seroy, Ecranul global, 2008, Polirom, Ia[i).
2
A[a cum ar`tam în lucrarea Rela]ia copiilor cu televiziunea [i noile tehnologii de comunicare (Anca Velicu, tez` de doctorat, nepublicat`) exist` chiar o
abordare autoreflexiv` a desenelor animate cu privire la problema cre[terii agresivit`]ii copiilor în urma consumului de VTV. Nu reiau discu]ia aici,
doar amintesc c` [i DA se angajeaz` în problemele societ`]ii ecranului, l`sând în urm` pove[tile cu prin]i [i balauri.
3
Vezi seria de desene Shrek (primul film produs în 2001, dup` cartea Shrek, de William Steig, 1990).
4
Despre importan]a studierii program`rii emisiunilor pentru copii a se vedea F. Jost [i M-F. Chambat-Houillon, 2003, Parents-enfants: regards
croisés sur les dessins animés, în Informations sociales, nr. 111, noiembrie 2003, [i E. Baton-Herve, 2000, Les enfants téléspectateurs. Programmes,
discours, répresenattions, L’Harmattan, Paris.
5
To]i indicatorii de pe MM s-au analizat doar în cadrul „emisiunilor violente” (cele cu cel pu]in un act violent).
6
Ora de emisiune este considerat`, în acest caz, f`r` pauze publicitare.

11
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Un indicator compus folosit pentru studiul VTV este cel care leag` frecven]a de durat` dând
ponderea violen]ei în cadrul unei emisiuni. Altfel spus, cât la sut` din durata unei emisiuni este reprezentat`
de scene de violen]`. Dup` acest indicator, cel mai violent canal este CN, în cadrul c`ruia, 13,3% din durata
unei emisiuni medii este ocupat` de violen]`, în timp ce cel mai pu]in violent canal este MM-ul cu doar 5,4%
din emisiuni cu violen]`. J-ul, cu 11,5% violen]` este apropiat de media per canal (10,7% violen]` din durata
unei emisiuni). Traducând procentele în minute, g`sim c` în cadrul unei ore de program, pe un canal de DA,
sunt 6,4’ de violen]`.
Din punct de vedere a tipurilor VTV, la nivelul tuturor canalelor, cea mai mare cantitate de violen]`
este de tip fizic, 52% dintre acte fiind de acest tip, urmat` de V verbal`, cu 29% dintre acte, de cea
psihologic`, 13%, cea economic` (4%) [i social` (2%). La nivelul fiec`rui canal, exist` varia]ii mari ale
tipurilor de violen]`, nu doar ca cifre, ci [i ca structur`. Astfel, dac` pe J [i CN cea mai frecvent` violen]` este
cea fizic`(59,5% [i 53,6%), pe MM cea mai frecvent` violen]` este cea verbal`, cu 39,3% dintre acte, urmat`
de cea fizic` cu 33,4%. De asemenea, violen]a psihologic` variaz` puternic de la un canal la altul: pe MM,
violen]a psihologic` în stare “pur`” (adic` f`r` a înso]i alte acte de violen]`) este la cel mai ridicat nivel
(aproape o cincime din num`rul de acte de pe respectivul canal), în timp ce pe Jetix aceasta ajunge doar la
o pondere de 8% din totalul actelor de violen]` difuzate pe respectivul canal. Ori aceast` varia]ie d` seama
de profilul canalului, de înclina]ia lui spre o violen]` simbolic`/„soft” sau spre o violen]` concret`/„hard”:
MM este un canal cu violen]` „soft”, în timp ce pe J [i CN violen]a este „hard”.
Au mai fost analizate [i alte aspecte care calific` la nivel calitativ scenele de violen]`, cum ar fi:
actan]ii violen]ei, contextele de semnificare ale acestora, inten]ionalitatea etc.
Ca o concluzie vom spune c` nu se poate vorbi despre o “ierarhie” definitiv` a violen]ei pe aceste
canale, depinzând de fiecare dat` de indicatorul pe care îl avem în vedere. O afirma]ie tran[ant` putem face
despre canalul Minimax care, dup` to]i indicatorii, este cel mai pu]in violent canal. Vorbind îns` de profilul
canalelor J [i CN, trebuie s` observ`m c` acestea sunt net diferite în ceea ce prive[te violen]a transmis`.
Astfel, în timp ce J-ul difuzeaz` mai mult` violen]` (fiind superior în ceea ce prive[te frecven]a actelor de
violen]`), pe CN acestea dureaz` mai mult (durata actelor de violen]` fiind aici mai mare). Dac` teoriile
despre care am vorbit mai sus, privind nocivitatea mai ridicat` a actelor de violen]` lungi, fa]` de cele mai
dese este adev`rat` [i universal valabil`, atunci canalul CN, de[i cu mai pu]ine scene de violen]`, este totu[i
mai periculos decât canalul Jetix.

7
Vorbind despre suportabilitate, ne referim la efectul de cre[tere a fricii, a anxiet`]ii. Conform clasific`rii teoriilor despre receptarea [i a efectelor VTV
asupra copiilor propus` de B. J. Wilson, exist` trei tipuri de teorii: T. agresivit`]ii, a desensibiliz`rii [i a fricii. Primul tip poate îmbr`ca mai multe forme
urm`toarele efecte: 1. efect cathartic, eliberând pulsiunile agresive pe care le avem în noi (Aristotel), 2. efectul de înv`]are a unor deprinderi sociale
agresive (Bandura) sau efectul de dezinhibare a anumitor comportamente violente care altfel ar fi reprimate [i 3. efectul „proces`rii informa]iei” conform
c`reia, expunerea la VTV nu doar c` activeaz` ni[te comportamente agresive, ci creeaz` chiar impulsurile agresive, nevoia de agresivitate (care, în
varianta de dinainte se presupunea c` exist` deja dar este reprimat` sau nu se [tie cum s` se manifeste). T. desensibiliz`rii a cunoscut mai multe trepte:
de la desensibilizarea fiziologic` la cea social`. În fine, teoria fricii (incuba]iei culturale) vorbe[te despre „amprentare” realit`]ii în urma consumului
excesiv de televiziune: VTV se transfer` realit`]ii prin modul în care telespectatorul este dispus s` o perceap` (mai violent` decât este în „realitate”).

12
 Spoturile publicitare [i promo-urile

1. Frecven]a clipurilor
Au fost analizate toate clipurile difuzate, publicitate [i/sau promo, \n propor]ii aproximativ egale. |n
func]ie de canal, s-a remarcat c` unele dintre acestea, cum ar fi Prima, Antena1 [i Realitatea, abund` \n
transmisii de tip publicitar, liderul fiind Antena1. Canalul Realitatea are \ns` cele mai multe promo-uri
difuzate. Canalele de divertisment, ca [i Antena3 [i Acas` au un nivel mediu al clipurilor, iar TVR1 [i ProTV,
care sunt cele mai recep]ionate canale pe teritoriul României, se men]in la nivele sub medie.
Canalul OTV, care are un stil aparte al formatelor de emisiune, se remarc` prin con]inutul exclusiv
publicitar al clipurilor transmise.
Au fost analizate toate clipurile difuzate, publicitate [i/sau promo, în propor]ii aproximativ egale.
2. Acelea[i diferen]e \ntre canale pot fi observate [i la analiza con]inutului violent al spoturilor.
De[i majoritatea spoturilor/clipurilor nu con]in niciun aspect, semn / simbol cu con]inut violent, sunt unele
deosebiri \n ceea ce prive[te con]inutul violent sau cel aluziv violent.
3. Nu g`sim \n clipurile publicitare foarte mult con]inut violent manifestat ca urmare a unei
idei violente. Dar, surprinz`tor, vedem c` un canal pentru copii, Cartoon Network, devine leader al unui
asemenea con]inut, urmat de Prima, ProTv [i Antena1. O mare parte a clipurilor con]in semnale, aluzii la
violen]` sau sexualitate. Asemenea clipuri difuzeaz` Prima, urmat` de Antena1 [i Cartoon Network, la
egalitate.
4. |n intervalul 19h-22h se difuzeaz` cea mai mare parte a publicit`]ii nonviolente. Dar surpriza o
constituie intervalul dimine]ii -7h-14h \n care se difuzeaz` pu]in` publicitate, \n schimb având un con]inut
violent sau cu aluzii violente sau sexuale. Aceast` situa]ie poate produce îngrijorare deoarece mul]i copii se
afl` diminea]a acas`, lipsi]i de controlul parental [i expu[i la un asemenea con]inut violent.
5. Clipurile/spoturile sunt realizate \n diferite contexte spa]iale, dar majoritatea se desf`[oar` \n
familie, natur`, pe strad` sau \n magazine.
6. Publicitatea poate folosi imaginea copiilor pentru a crea anumite referin]e sau ]inte conform
scenariului, iar aceast` analiz` arat` c` în aproape 19% din clipuri copiii sunt prezenta]i ca personaje, ca
actori ai ac]iunii.
7. Atunci când clipul publicitar folose[te copiii ca actori ace[tia apar ca personaj principal în
18,22% din cazuri [i \n 4% din cazuri ca personaj secundar.
8. O analiz` a num`rului copiilor care apar \ntr-un clip publicitar ne confirm` faptul c` \n aproape
6% din cazuri este vorba de un singur copil, \n 3,64% apar doi copii [i \n 13,78% din clipuri apar mai mul]i
copii.
9. Din analizarea clipurile reiese c` sunt mai mul]i b`ie]i (4,1%) decât fete (2,68%) ca actori, dar
se întâlnesc [i grupuri mixte \n 15,4% din cazuri.

Moduri de mediatizare, în presa scris`, a subiectelor copiii [i [coala. Studiu de caz: ziarele
Gândul [i Libertatea

Au fost analizate dou` ziare centrale de o anumit` notorietate, Libertatea (tabloid, aflat pentru mult`
vreme în topul celor mai vândute ziare) [i Gândul, ziar de opinie, cunoscut mai ales prin notorietatea
editoriali[tilor s`i (C. T. Popescu, M. Ni]u, M. Vergu etc.). Perioada analizat` a fost aceea[i ca [i în cazul
televiziunii, anume s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009. Tehnica de analiz` a fost analiza de con]inut, în care
unitatea de analiz` a fost tema, [i analiza semio-lingvistic`. În general, imaginea copilului în presa scris` este
echivalent` cu imaginea victimei. Altfel spus, cel mai mediatizat copil este copilul-victim`, urmat, mai ales în
ziarele tabloide, de copilul-vedet` (sau fiu de vedet`) [i de copilul-care-reu[e[te.
Diferen]ele de la un ziar la altul sunt îns` notabile: copilul-victim` din Libertatea este plasat în
registrul faptului divers, conotat, în noul tip de pres`, cu un discurs de tip senza]ionalist. În Gândul îns`,
copilul victim` apare în registrul excep]ional, al r`zboiului 8. Referirile la copii sunt, în acest caz, de multe ori
doar la nivel vizual, copiii ap`rând doar în fotografiile care ilustreaz` articolul; în alte articole pe aceea[i tem`,

8
|n perioada analizat` de noi, R`zboiul din Gaza a ]inut capul de afi[ al presei interna]ionale [i al celei române[ti.

13
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

referirile la copii sunt strict numerice: ei sunt aminti]i ca num`r de victime. Exist` [i cazuri în care copiii
apar în registrul testimonialului, ace[tia fiind, de[i indirect, cei care „povestesc” anormalitatea pe care o
reprezint` r`zboiul. În acest caz, apar [i referirile la [coal`, v`zut` ca "spa]iu al normalit`]ii", în opozi]ie cu
r`zboiul [i haosul pe care acesta îl produce. Efectele r`zboiului asupra copiilor, de aceast` dat`, nu mai sunt
fizice, ci psihologice [i sociale. O alt` form` pe care o ia imaginea copilului-victim` este cea “validat`
[tiin]ific”: articolele de acest tip sunt menite s` informeze (în ceea ce prive[te forma în care sunt puse –
discursul de tip [tiin]ific, formatul de [tire etc.) dar [i s` impresioneze cu privire la o anumit` realitate. Copilul
- victim` a fumului de ]igar`, sau copilul - victim` a stresului [colar9 sunt imagini care apar, în perioada
monitorizat`, ca purtând dup` sine legitimitatea discursului [tiin]ific.
Dup` copilul-victim`, cel mai mediatizat este copilul-vedet` (sau copilul vedetelor). {i de aceast`
dat`, sunt cazuri în care copilul este folosit, din nou, doar cu scop “ornamental”, el nefiind nici m`car
tangen]ial amintit în cadrul articolului, dar ilustrându-l cu succes.
Copiii-care-reu[esc reprezint` alt subiect predilect al presei de tip tabloid. Fie c` este vorba despre
succese meritate (La 14 ani a cucerit vârful celui mai înalt vulcan) sau doar de întâmpl`ri care scot din
anonimat, pentru o mai lung` sau mai scurt` perioad` de timp, pe anumi]i copii, aceste „pove[ti de succes”
sunt cele care, mergând pe logica basmului sau, mai nou, a reality-show-urilor, fac deliciul publicului ziarelor
respective.
Dac` imaginea copilului este una cu multiple fe]e (victim`, vedet`, cel-care-reu[e[te), imaginea
[colii este destul de unitar`, aproape singurul unghi din care a fost abordat` în perioada analizat` de noi fiind
unghiul economic. {coala este s`rac`, profesorii sunt prost pl`ti]i [i nu li se acord` majorarea de 50%
legiferat` deja, profesorii pensionari nu mai au voie s` ia [i o norm` didactic` [i astfel s` cumuleze salariul
cu pensia; despre aceste lucruri au tratat majoritatea articolelor care au avut în prim plan, sau în plan secund,
[coala10. Aceast` tem` a f`cut obiectul a patru editoriale, trei în Gândul [i unu în Libertatea. Abord`rile au
baleiat de la perspectiva social`, la cea economic`, cea politic` [i chiar cea juridic`.
Din perspectiva tehnicii scriiturii, este de amintit modul în care cele dou` cotidiene construiesc
senza]ionalismul. Astfel, în timp ce Libertatea mizeaz` pe subiecte [ocante, dar de fapt divers, Gândul se
apleac` mai ales asupra «marilor subiecte» ale momentului (în cazul nostru, în perioada analizat`, acestea au
fost trei11, dou` interne – problema aplic`rii legii privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor (221/2008)
[i proasp`t promulgata lege a interzicerii cumulului pensiei cu alte venituri de la stat – [i una interna]ional`,
r`zboiul din fâ[ia Gaza) pe care îns` le conoteaz` în registru senza]ionalului prin “etichetarea” lor în supra-
titlu. În afara editorialelor, asumate de la un cap`t la altul (de la poza editorialistului, pân` la denumirea
paginii de editoriale – Puterea gândului), restul articolelor au, în supra-titlu, un prim cuvânt care fie eticheteaz`
domeniul din care este articolul, fie d` tonul emo]ional în care trebuie citit articolul.

9
Acest articol folose[te legitimitatea [tiin]ific` pentru a transforma imaginea adolescentului din agresor social (prin consumul de alcool, droguri etc.)
în victim` a stresului [colar.
10
{coala apar]ine a[a numitor “subiecte ciclice”: ele sunt de actualitate la începutul anului [colar/universitar [i se reactualizeaz` cu diferite prilejuri
(negocieri salariale, alegeri etc.). E[antionul nostru s-a suprapus peste o astfel de perioad`, în care subiectul a revenit în actualitate prin dou` legi care
îi vizau ([i) pe profesori.
11
Vorbim, bineîn]eles despre subiecte care ating, într-un fel sau altul, problemele [coal`, profesori, copii, adic` problemele noastre de interes.

14
 Capitolul

I
REPERE
TEORETICE
Ioan Dr`gan

TEORII DESPRE AGRESIVITATE, VIOLEN}~ {I IMPACTUL

1. VIOLEN}EI TELEVIZUALE ASUPRA COPIILOR1

tudiile asupra rela]iei dintre media [i violen]` (mai ales violen]a televizat`) s-au dezvoltat \ndeosebi \n
S perioada anilor ’60, sub impactul mai multor factori:
1. Recrudescen]a [i proliferarea unor forme virulente de violen]` \n ]`rile occidentale – violen]a
str`zii, multiplicarea omuciderilor, ucideri de poli]i[ti, izbucniri violente contra establishmentului, revolte
ale elevilor [i studen]ilor \mpotriva sistemelor [colare [i uneori a celui social; \nceputuri ale terorismului.
2. Cre[terea agresivit`]ii, actelor de violen]`, chiar a omuciderilor \n rândul minorilor; se produce
o explozie a criminalit`]ii minorilor, inclusiv a omuciderilor;
3. Se declan[eaz` o campanie puternic` \mpotriva televiziunii considerat` a fi responsabil` de
agresivitatea tinerilor, care au devenit contestatari, ca [i de extinderea valului de violen]` \n societate. Lumea
– afirm` criticii televiziunii – este invadat` de agresivitate din cauza emisiunilor pline de violen]` ale televiziunii
[i a filmelor care exhib` violen]a. Aceasta este, \ntr-adev`r, „perioada când televiziunea a intrat \n ]`rile
Occidentale \n perioada adult`”, ocupând un loc central \n via]a public` [i privat`. Aceasta a coincis [i cu
prima „genera]ie de tineret crescut` cu televiziunea”, cu spectacolul violen]ei televizate [i cu cre[terea masiv`
a delincven]ei juvenile (J. Laz`r, 1991, p. 162) [i cu amplificarea prezent`rii violen]ei \n mass media – film,
televiziune, pres` etc. Asocierea dintre violen]` [i cultivarea senza]ionalului \n media va marca puternic
evolu]ia media. Deja \n 1951, \n Fran]a se num`rau 659 de crime [i de acte de violen]` la 100 de filme de
lung metraj (o medie de 6,6 acte de violen]` pe film); \n anii ’60 canalele de televiziune transmit, \n medie,
la zece minute un act de violen]` sau amenin]`ri cu violen]a. Himmelweit (Anglia) a calculat c` 20 la sut`
din programele difuzate la orele când copiii privesc mai mult la televiziune sunt consacrate violen]ei [i
agresiunii. Studiind filmele de metraj mijlociu produse special pentru televiziunea american`, Head constat`
c` acestea con]in \n medie 3,7 acte de „agresiune sau de \nc`lcare a moralit`]ii” pe emisiune; cele speciale
pentru copii ating o medie de 6,7 acte, mai mult decât filmele poli]iste (5,1 acte de violen]e). Aceste evolu]ii
spre mediatizarea violen]ei vor stârni reac]ii critice dintre cele mai vehemente, toate pornite din convingerea

1
Acest capitol este, în mare, o reluare adaptat` dup` un capitol din lucrarea: Ioan Dr`gan, Comunicarea – paradigme [i teorii, (2007), Editura RAO,
Bucure[ti.

15
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

c` „cu cât scenele de violen]` sunt mai numeroase, cu atât impactul lor nefast este mai puternic: violen]a
televizat` este ca o otrav`, ea ac]ionând cu atât mai intens cu cât doza este mai puternic`” (apud O. Burgelin,
1970). Televiziunea este perceput` \n modul cel mai negativ ca o „[coal` a crimei [i a delincven]ei”, \ndeosebi
a delincven]ei juvenile. Tinerii au tendin]a – apreciaz` criticii televiziunii – de a reproduce \n via]` actele de
violen]` de pe micul sau marele ecran. La 14 ani un adolescent american mediu a v`zut 14 mii de omucideri
la televiziune. Peste 90 la sut` din ansamblul programelor televiziunii americane cuprind acte de violen]`.
Desenele animate apar]in programelor celor mai brutale ale televiziunii, cu o medie de 24 episoade violente
pe or` (F. Brady,1991).
4. Este o perioad` de controverse aprige, adesea f`r` repere precise, de exprimare a unor puncte de
vedere exclusiviste asupra efectelor [i func]iilor sociale ale televiziunii. Unii anali[ti g`sesc c` marii consumatori
de televiziune se caracterizeaz` prin fric`, angoas` (teama de violen]` \i face s` evite a mai ie[i seara \n cartier),
considerându-se c` violen]a televizat` tinde s` genereze pe scar` mare sentimente de insecuritate [i st`ri de
panic`. G. Gerbner identific` corela]ii statistice \ntre aceste st`ri [i consumul masiv de televiziune. Potrivit
altor aprecieri, consumul masiv de programe violente \i desensibilizeaz` pe oameni – ceea ce se manifest` prin
faptul c` ace[tia nu mai sunt atât de sensibili fa]` de actele de violen]` [i de victimele violen]ei. |n aceast` faz`
incipient` a cercet`rilor asupra consecin]elor violen]ei televizate sunt detectate efecte cu totul contradictorii:
sporirea sentimentului de izolare la marii consumatori de tv [i \nt`rirea tendin]elor de retragere din realitate;
accentuarea fenomenelor de \nstr`inare de comunitate la cei puternic dependen]i de media. Când se consider`
c` televiziunea poate dezvolta comportamente de cooperare (influen]a pozitiv`), când se re]ine c` ea genereaz`
agresivitate (influen]` negativ`).
|ntr-un context \n care abund` criticile aduse televiziunii [i programelor de violen]` [i \n care
controversele teoretice nu sunt sprijinite de suficiente date de cercetare, alternativa aprofund`rii [i
multiplic`rii cercet`rilor se impune de la sine. Se manifest` o cerere masiv` de studii privind influen]a tv
asupra comportamentelor, mai ales asupra consecin]elor violen]ei televizate. Ca urmare, \n 1982, \n SUA se
public` circa 2.500 de studii relative la aceste probleme.
Premisele teoretice [i metodologice ale acestor cercet`ri sunt diferite, dac` nu chiar divergente. Trei
teze de baz` par s` orienteze cercet`rile [i concluziile acestora: 1. Teza efectului cathartic; 2. Teza suscit`rii
violen]ei [i 3. Teza efectului \nt`ritor (J. Laz`r, 1991, p. 162).
1. O serie de abord`ri iau \n considerare efectul cathartic al consumului cultural \n genere.
Mecanismul efectului „catharsis” este decodificat \n felul urm`tor: \n via]a cotidian` oamenii sunt confrunta]i
cu diverse situa]ii frustrante care pot eventual provoca alunecarea \n acte de violen]`, de agresivitate.
Catharsisul ofer` eliberarea de aceste frustr`ri prin „participare simbolic`”, imaginar` la scene de violen]` [i
la acte de agresivitate, v`zute la tv. Programele de violen]` ale televiziunii pot constitui un suport [i un mijloc
de eliberare a indivizilor de \nclina]ii [i tenta]ii agresive. Unele investiga]ii arat` c` televiziunea este mai
eficace sub acest aspect pentru oamenii din medii sociale mai modeste; cei din categoriile sociale mai
favorizate au la dispozi]ie o gam` mai bogat` [i mai variat` de mijloace pentru a se realiza [i a se elibera de
frustr`ri [i pulsiuni agresive.
Concluzia acestor autori este c` nu se poate postula o corela]ie univoc` „\ntre spectacolul violen]ei
oferit de media [i comportamentele agresive”. Dup` unii autori, rela]ia omului cu violen]a este „ambivalent`”,
tr`s`tur` derivat` din faptul c` violen]a nu este str`in` niciunei fiin]e umane: „De unde aceast` ambivalen]`
care caracterizeaz` rela]ia omului cu violen]a: \n acela[i timp fascina]ia care ne transport` [i respinge pentru
a ne distruge leg`tura social`”. Pe de alt` parte, autorii acestei reflec]ii spun c` „violen]a este o irup]ie a
ira]ionalului, o revenire a refulatului, o liberare paroxistic` de pulsiuni originare”, punând \n eviden]` rolul
interdic]iilor [i al formelor de reglementare social` (Claire Bélisle, Jean Bianchi, Robert Jourdan, (1990),
Violence et médias, in Pratiques mediatiques, 50 mots clés, CNRS, Paris, p. 403). Iar atrac]ia pentru violen]a
mediatic` poate fi \n]eleas` variabil, ca o team`, ca pl`cere sau ca speran]` [i \ncredere \n fa]a unui pericol
extern. De aceea, rela]ia spectatorului cu violen]a reprezentat` nu poate fi \n]eleas` doar ca „desc`rcare
cathartic`” ori ca manifestare a unor „instincte agresive”.
2. Numero[i sunt \ns` partizanii tezei c` prin mesajele violente media constituie o surs` de stimulare
a agresivit`]ii [i a comportamentelor violente. „Expunerea la stimuli agresivi m`re[te starea emo]ional` a
individului, care, la rându-i, va cre[te probabilitatea comportamentului agresiv”. De exemplu, un meci de box
privit la televizor va m`ri emo]ia telespectatorului [i va putea accentua \nclina]iile agresive. „Potrivit

16
Ministerului american al S`n`t`]ii, circa 2,2 milioane de americani sunt victime ale violen]elor \n fiecare an.
Are aceasta leg`tur` cu violen]a \n media? Eu cred c` da. La nivel politic, violen]a este de acum \n centrul
dezbaterilor asupra legii Clinton asupra crimei [i controlul armelor de foc, cu avertismentele etichet`rii
jocurilor video violente. Eu nu consider aceast` chestiune ca o problem` de libertate de expresie, ci ca o
problem` de s`n`tate public`” (F. Brady, 1991). |mbiba]i de spectacolul violen]ei, tinerii pot ajunge s` cread`
c` violen]a este singurul mijloc de a-[i rezolva conflictele (copiii ai c`ror p`rin]i sunt \n conflict privesc \n SUA
la televizor 5 ore pe zi, iar cei din mediile defavorizate ajung la 8 ore de televiziune zilnic`). Asasinatele comise
de cei \ntre 9-14 ani au crescut \n SUA de la 987 \n 1984 la 2.300 \n 1992. George Gerbner (Universitatea
din Pennsylvania) va ar`ta la aceea[i Conven]ie asupra criminalit`]ii (New York, octombrie 1994), c`
industria cinematografic` de la Hollywood ucide, fic]ional, 1.000 de persoane pe zi. El consider` ca fiind
reconfirmat` ideea sa de baz`: cu cât privim mai mult la televizor, cu atât credem c` lumea este mai
periculoas`, sentimentul de team` cre[te, ceea ce erodeaz` credin]a \n civiliza]ie [i \ncrederea \n democra]ie.
Modelul spectacolului violen]ei se extinde \n toat` lumea: SUA export` cu peste 30 la sut` mai multe
programe violente decât se consum` \n SUA. „Violen]a – spune G. Gerbner – este un limbaj universal [i
atractiv care nu are nevoie de cuvinte” [i care transcede grani]ele f`r` dificultate.
La acela[i Congres, George Comstock evoc` un studiu publicat \n 1990 \n care a examinat 216
anchete asupra rela]iei televiziune - violen]` [i care arat` c` adolescen]ii expu[i continuu la violen]a televizual`
se comport` \n mod agresiv, mai ales \n urma violen]ei normative, eficiente, pertinente care faciliteaz`
identificarea tinerilor cu personajele violente. „Am creat o cultur` a violen]ei” conchidea Comstock.
Cercet`rile nuan]eaz` \ns` posibilele consecin]e agresive ale programelor violente, precizând c`
factorul decisiv pentru reac]iile telespectatorilor const` \n modul \n care este prezentat` violen]a \n programele
respective. Violen]a prezentat` ca justificat` (exemplu: legitima ap`rare poate spori probabilitatea
comportamentelor agresive [i, de asemenea, când violen]a apar]ine unui personaj preferat, erou luat ca
model). |n general, când personajele agresive sunt prezentate ca modele de comportament ele pot deveni o
surs` de \ncurajare a agresivit`]ii mai ales \n cazul copiilor [i adolescen]ilor afla]i mereu \n c`utare de modele.
Alte dou` preciz`ri f`cute \n studii sunt importante: agresivitatea stimulat` prin mediatizare nu se manifest`
\n lipsa ocaziilor care-i permit individului s`-[i arate „performan]a” prin violen]`; deprinderea violen]ei prin
media presupune anumite caracteristici [i tr`s`turi psihosociale ale receptorilor [i depinde de apartenen]a acestora
la anumite grupuri [i medii sociale; merit` luat` \n considerare [i sugestia f`cut` comunicatorilor de a observa
re]inere [i pruden]` \n prezentarea ca modele a personajelor violente.
3. Teza efectului de \nt`rire al media este aplicat` [i \n analiza agresivit`]ii: persoanele [i mesajele
violente nu fac decât s` actualizeze [i s` \nt`reasc` pulsiuni [i tendin]e agresive existente la indivizi, \n func]ie
de felul \n care au fost educa]i [i socializa]i. Par a fi mai \nclinate spre agresivitate [i preluarea mesajelor
violente persoanele care sufer` de un deficit de stabilitate afectiv` [i social`, precum [i cele mai pu]in integrate
\n mediul lor.
|n concluzie, se arat` c` mass media nu creeaz` agresivitate-violen]` [i mai ales nu determin`
schimbarea atitudinilor [i comportamentelor \n direc]ia agresivit`]ii. Ele pot, \n cazuri anumite, s` actualizeze
tendin]e deja existente. Efectul de suscitare a violen]ei nu depinde atât de mesaj cât de al]i trei factori:
1. structura personalit`]ii subiectului; 2. situa]ia \n care se afl`; 3. grupurile de apartenen]` [i de referin]` ale
subiectului – toate acestea determinând utilizarea [i efectele mesajului.
Exist` [i alte clasific`ri mai recente ale marilor teorii privind violen]a [i agresivitatea [i rela]ia dintre
violen]a mediatic` [i cea din lumea real`. Cum este sinteza elaborat` de James W. Potter (1999, p. 12), care
le-a grupat \n patru mari categorii: 1. Teorii biologice; 2. Teorii ecologice; 3. Teorii cognitiviste [i 4. Teorii
interac]ioniste.
Teoriile biologice (deja men]ionate anterior) se \ntemeiaz` \n explicarea agresivit`]ii pe dou` elemente
psiho-fiziologice: instinctele \nn`scute (Freud – „eros” – instinctul vie]ii [i „thanatos” – instinctul mor]ii, care
pot fi [i controlate, totu[i, de „supraeu”), pe când la Lorenz Konrad acestea au o func]ie vital` de adaptare
[i supravie]uire [i pe hormoni (\ndeosebi nivelul testosteronului).
Teoriile ecologice eviden]iaz` rolul mediului (natural, social, institu]ional, simbolic) \n geneza [i
dezvoltarea agresivit`]ii. De pild`, o teorie din aceast` clas` – teoria ecologiei materiale se refer` la influen]a
unor componente [i caracteristici ale mediului precum densitatea popula]iei, condi]iile de trafic, accesul \n
zonele de interes sau fenomenele de dezorganizare [i de insecuritate mai ales din cartierele [i zonele periferice

17
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

[i mai s`race ale marilor ora[e (social ecology), pe când teoriile „confluen]ei” [i socializ`rii se refer` mai ales
la rolul familiei, fiind reliefate consecin]ele dinamicii comportamentale a p`rin]ilor (prioritate dat` m`surilor
coercitive \n primii ani de via]` [i apoi, permisivitatea), al [colii, anturajului -, din ale c`ror neconcordan]e
pot rezulta patternuri de comportament violent.
Teoriile cognitiviste cu variantele lor (teoria abilit`]ilor cognitive – care explic` varietatea reac]iilor
p`rin]ilor [i copiilor la scene violente de televiziune; teoria accesibilit`]ii constructelor – schemele cognitive din
mintea oamenilor con]in probabilitatea reac]iilor violente la vederea de scene sau obiecte utilizabile \n
confrunt`rile violente, ca arme, obiecte contondente).
Teoriile interac]ioniste con]in un ansamblu conceptual esen]ial pentru \n]elegerea mecanismelor
producerii [i reprezent`rii mediatice a violen]ei. No]iuni ca cele ale „declan[`rii”, „transferului de
excitabilitate”, „catharsis”, „stoc al cogni]iilor sociale”, „\nv`]are social`” conduc spre eviden]ierea rolului
defini]iilor date situa]iilor sociale [i al modelelor de interac]iune umane, al „tipifica]iilor” experien]ei umane
\n formule de patternuri violente \n ansamblul stocului social [i cultural al conduitelor individuale [i de grup.
Continu` a avea o influen]` important` teoria „\nv`]`rii sociale” a lui Bandura, ca [i metoda sa experimental`
\n m`surarea efectelor mesajelor (emisiuni, filme) asupra copiilor.
|n ce prive[te agresivitatea sunt privite ca teorii sistematice, bazate mai ales pe cercet`ri
experimentale, urm`toarele trei teorii: 1. Provoc`rii; 2. |nv`]`rii sociale [i 3. Reducerii agresivit`]ii.
1. Provocarea. P. H. Tannebaum este principalul teoretician al „ipotezei provoc`rii” care sus]ine
ideea c` expunerea la violen]a televizual` amplific` agresivitatea deoarece violen]a cre[te excita]ia, sau, mai
bine spus, „incit`” telespectatorii (Tannenbaum, Zillman, 1975).
Cre[terea excitabilit`]ii se manifest` evident \n cazul experimentelor televiziune-agresivitate, iar
explica]iile propuse sunt: 1. violen]a din televiziune poate stimula alte clase de comportamente decât
agresivitatea; 2. clasele de con]inuturi, altele decât cele violente, pot stimula agresivitatea; 3. multe efecte
demonstrate \n experimentele de laborator [i \n via]a real` se pot sprijini pe acel punct de pe curba cre[terii
incit`rii \n care o secven]` de film, de exemplu, \l las` pe telespectator suspendat (din cauza cenzurii \n ceea
ce prive[te moartea [i sexul).
Ipoteza este bazat` pe studii care demonstreaz` c` acele materiale care sunt umoristice, erotice sau
violente (considerate a fi provocatoare) cresc excita]ia psihologic` mai ales \n rândul adolescen]ilor; expunerea
la astfel de materiale (care provoac` portretiz`ri vizuale) conduce la o agresivitate ulterioar` mai mare.
Incita]ia psihologic` (provocarea), ca [i nivelul de comportament vor varia \n func]ie de cât de excitant se
termin` o secven]` de film. Tannenbaum este un avocat al test`rii ipotezelor care stau la baza unei teorii [i
un sceptic când se pune problema con]inuturilor violente \n sine ca responsabile pentru cre[terea agresivit`]ii
ca urmare a expunerii la violen]a \n televiziune.
2. |nv`]area social`. Bandura este cel mai de seam` reprezentant al teoriei „\nv`]`rii sociale”. Ideea
lui principal` se refer` la faptul c` modelele de comportament sunt \nv`]ate observându-i pe ceilal]i, acesta
fiind principalul mijloc prin care copiii achizi]ioneaz` comportamentele nefamiliare, chiar dac` performan]ele
comportamentului achizi]ionat depind \n mare parte de al]i factori decât achizi]ia.
Una dintre cele mai testabile ipoteze care deriv` din aceast` teorie este afirma]ia c` mai ales copiii
vor \nv`]a la fel de mult din observarea comportamentelor de la televizor ca [i din observarea ac]iunilor
persoanelor reale. Multe experimente de laborator sus]in aceast` idee. De exemplu, \n unele cazuri stimulii
de la televizor con]ineau o form` de comportament agresiv [i variabila dependent` era imitarea agresivit`]ii
\n joac`. Subiec]ii erau de multe ori copii mici, de vârsta gr`dini]ei. Astfel a fost clar demonstrat` ideea c` \n
special copiii pot achizi]iona comportament agresiv de la televizor, comportament manifestat ulterior \n joac`.
Teoria \nv`]`rii sociale a lui Bandura este una dintre cele mai influente surse de cercetare asupra
agresivit`]ii [i televiziunii, sco]ând \n eviden]` atributele individuale, stimulii observa]i [i mediul care ar putea
facilita sau inhiba performan]a r`spunsurilor achizi]ionate prin observa]ie.
3. Reducerea agresivit`]ii. Feshbach e identificat ca sus]in`tor al „ipotezei catharsis”, dar ar fi mai
corect s`-l \ncadr`m \ntre reprezentan]ii „ipotezei reducerii agresivit`]ii”. Acesta sus]ine ideea c` expunerea
la violen]a din televiziune va reduce agresivitatea ulterioar` (Feshbach, 1961). Mecanismul reducerii ar fi
urm`torul: micii telespectatori deficien]i \n abilitatea de a inventa fantezii agresive, sunt ajuta]i prin expunerea
la violen]a televizat` s`-[i elibereze controlat impulsurile agresive. Violen]a de la televizor ofer` material
pentru astfel de fantezii, reducând comportamentul agresiv. Mai mult, exist` cazuri \n care violen]a media

18
creeaz` anxietate fa]` de agresiune, lucru care duce la inhibi]ia impulsurilor agresive. Spre deosebire de
Tannenbaum [i Bandura, Feshbach s-a concentrat asupra circumstan]elor \n care violen]a media duce la o
reducere a agresivit`]ii ulterioare. Cum am men]ionat, experimentarea unor astfel de situa]ii de eliberare
prin fantezie de impulsurile agresive nu poate fi un argument cu valoare de extrapolare \n analiza [i explicarea
influen]ei asupra copiilor a violen]ei televizuale.
Influen]a mass media se exercit` mai ales \n urm`torul context: atunci când se produce o ruptur` [i
când apare o situa]ie de instabilitate \n rela]ia dintre individ [i mediul s`u.
Conjugarea procesului de multiplicare a situa]iilor de dezintegrare social`, de tranzi]ie [i de
incertitudine valoric` [i normativ`, de accentuare a tensiunilor [i conflictelor sociale, de insecuritate, s`r`cire
[i de a[tept`ri nerealizate cu violen]a mediatizat` m`re[te, f`r` \ndoial`, probabilitatea impactului negativ al
media \n materie de violen]`.
Violen]a televizual` nu constituie deci o cauz` unic` a cre[terii agresivit`]ii \n societate: ea ac]ioneaz`
\n situa]ii de destructur`ri [i deregl`ri ale rela]iilor sociale, de cre[tere a tensiunilor [i disfunc]iilor integr`rii
indivizilor \n mediul social. |n al]i termeni, eliminarea programelor agresive din mass media nu va duce la
dispari]ia comportamentelor agresive din societate. Ceea ce nu \nseamn` a subestima posibilitatea stimul`rii
agresivit`]ii oamenilor prin programe violente, mai ales \n perioadele de instabilitate [i de rupere a echilibrelor
sociale. Dar dac` spectacolul violen]ei nu este cauza unic` a exploziei criminalit`]ii \n lumea de azi, cu
siguran]` c` aceasta este una dintre cauze. De unde [i recomandarea unei anumite pruden]e [i re]ineri \n ce
prive[te cantitatea programelor violente difuzate [i o aten]ie mai mare \n ce prive[te modul de prezentare [i
de valorizare a violen]ei \n programele de tv, radio, \n reviste, filme.
Nuan]`rile [i preciz`rile se vor acumula progresiv \n analizele despre mediatizarea violen]ei. |n
monografia Communication de masse (1976), O. Burgelin sintetizeaz` evolu]ia dezbaterilor, nuan]`rilor [i
punctelor de vedere referitoare la acest subiect. O distinc]ie important` este aceea dintre violen]a real`
(violen]a str`zii) – care este reprodus` de media (\n actualit`]i, reportaje etc.) [i care, \n mod firesc, apare ca
scandaloas`, trezind repulsie [i reprobare – [i violen]a fic]ional` care, din modul \n care este prezentat` [i
integrat` \n universul fic]ional nu mai apare ca ceva „scandalos”. |n fic]iuni (seriale, filme poli]iste, de ac]iune,
westernuri, de groaz` etc.) violen]a este integrat` \n logica nara]iunii ap`rând de obicei ca un fapt logic.
Reac]iile critice ale publicului, educatorilor sunt \ndreptate mai ales \mpotriva statutului „integrat” atribuit
violen]ei \n emisiunile de fic]iune. Numero[i critici g`sesc c` este scandalos modul \n care violen]a este \nscris`
\ntr-o logic` fic]ional` – spectacolul violen]ei – care o legitimeaz` (valorizeaz`). Pericolul const` atunci \n a
face din violen]` o „valorizare” [i \n a promova un model de civiliza]ie \n care violen]a se prezint` ca o
component` justificat`, banal` sau chiar normal`.
Alte analize atrag aten]ia asupra faptului c` violen]a mediatizat` „devine nefast` printr-un efect
cumulator” ([i nu ca efect direct [i imediat). Astfel \ncât se poate spune c` influen]a violen]ei „reprezentate”
este mai mult un proces insidios, treptat, cumulativ, ale c`rui efecte nu sunt direct vizibile [i imediate (decât
\n cazuri singulare).
Influen]a acesteia poate fi puternic` [i chiar catastrofal` asupra celor afla]i \ntr-o stare de rezisten]`
psihologic`, moral` [i social` redus` (inocen]i, fragili, izola]i, afla]i \n dificultate etc.). Efectele pot consta
adeseori \n tulbur`ri psihice, nu \n mod necesar \n comportamente violente.
Nuan]`ri au venit [i din partea celor ce sunt sceptici \n ce prive[te efectele violen]ei „reprezentate”:
faptele delincvente au alte cauze decât filmul sau televiziunea: copiii [i tinerii, ca s` nu mai vorbim de adul]i,
sunt capabili s` fac` deosebirea dintre spectacol [i realitate la nivelul ideilor [i comportamentelor (J. Klapper,
1960). Dup` interviuri cu psihologi [i psihiatri, acesta estimeaz` c` identificarea cu personaje violente ofer`
tinerilor o supap` de eliberare de tendin]e agresive. Faptul c` \n actele de violen]` tinerii se folosesc de
elemente simbolice (mediatice) nu este o dovad` cert` a unei corela]ii directe \ntre consumul mediatic de
scene de violen]` [i comportamentele agresive. Sau \n orice caz este dificil` ponderarea rolului diferi]ilor
factori sociali, psihologici, mediatici – \n cre[terea fenomenului delincvent [i a comportamentelor violente.
Psihanaliza a revelat c` agresivitatea este o component` a personalit`]ii noastre, mai accentuat` la cei care
cunosc dificult`]ile psihologice [i rela]ionale, frustr`ri [i care, chiar \n virtutea acestui fapt, tr`iesc o
supraexpunere la media, mai ales la televiziune [i film.
Unele preciz`ri conceptuale s-au impus \n urma cercet`rilor: statutul cultural al violen]ei are
conota]ii diferite de la o societate la alta [i de la un mediu la altul. Ea poate simboliza nu numai conduite

19
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

negative (delincven]`, ur`, brutalitate etc.), ci [i pozitive: c`utarea unor noi forme de rela]ii sociale [i de
exprimare a grupurilor sociale; violen]a pus` \n serviciul legii [i drept`]ii (mai ales \n westernuri [i filme
poli]iste, fiind deci o violen]` legitim`). Preg`tirea pentru \nfruntarea violen]ei face parte din „ucenicia
social`” etc.

ABORD~RI PSIHO-SOCIALE {I ABORD~RI

2. SEMIODISCURSIVE

ercet`rile aflate la baza acestui volum au, desigur, unele contingen]e dar se deosebesc
C fundamental de cele psiho-sociale, fie acestea experimentale sau calitative. Pentru \nceput,
câteva referin]e, fie ele [i sumare despre unele abord`ri psiho-sociale.
|n ]ara noastr`, majoritatea studiilor despre violen]` au fost promovate \ntr-o perspectiv` psiho-
social`, accentul fiind pus pe rela]ia dintre comportamentele violente [i agresivitate, precum [i pe tratarea
violen]ei media ca un stimul, mai mult sau mai pu]in direct al multiplic`rii actelor de violen]` \n societate.
Aceste studii au avut [i au \n continuare un merit indiscutabil. S` men]ion`m cu titlu de exemplu lucrarea
Violen]e. Aspecte psihosociale (volum coordonat de Giles Ferreol [i Adrian Neculau, Polirom, Ia[i, 2003),
instructiv` mai ales pentru \n]elegerea efectelor violen]ei mediatice.
Despre efectele mass-media asupra audien]ei exist` trei ipoteze: fie oamenii sunt subjuga]i puterii
covâr[itoare [i manipulatoare a media (teoria ”glon]ului magic”), fie efectele media sunt mediate – chiar
dac` indivizii au un discern`mânt sc`zut \n rela]ia lor cu mijloacele mediatice, procesul de influen]are este
lent, pe termen lung, fie teoria potrivit c`reia oamenii au discern`mânt, sunt capabili s` aleag` modelele
pozitive [i s` le sanc]ioneze pe cele negative, nu sunt u[or de influen]at dac` au un sistem axiologic bine
fundamentat; publicul este cel care prin zapping selecteaz` atât canalele de televiziune cât [i con]inuturile
media. Aceast` teorie func]ionalist` este cea mai apropiat` de valorizarea receptorilor media, dar se aplic` mai
degrab` unor segmente reduse ale popula]iei, elitelor sau celor conservatori [i nu maselor de adolescen]i
dornici de modele, de idoli, mereu \n c`utare de noi solu]ii gratificante prin pl`cere [i emo]ii puternice.
”Pe m`sur` ce societ`]ile devin tot mai complexe, mass media furnizând servicii din ce \n ce mai
sofisticate, ajung treptat s` fie indispensabile. Mass media nu furnizeaz` doar diverse informa]ii fundamentale,
ci [i multiple posibilit`]i de evadare. Prin urmare, devenind un furnizor dominant de informa]ii [i
divertisment, mass media \nl`tur` progresiv alte surse, fapt ce-i permite s`-[i desf`[oare efectele simultan, pe
plan cognitiv, afectiv [i comportamental (G. Ferreol, A. Neculau, 2003, p. 183).
Potrivit acestui model psiho-social, s-au conturat câteva perspective asupra rolului pe care \l are
televiziunea \n comportamentul violent al tinerilor:
1. Abordarea catartic`: televiziunea v`zut` ca mijloc de eliberare a agresivit`]ii, \n mod similar
mecanismului de sublimare despre care scria Freud (este totodat` mijloc de defulare prin proiec]ie);
2. Analizele f`cute \n termeni de stimuli negativi: televiziunea v`zut` ca surs` de stimuli agresivi
care determin` un comportament violent prin amplificarea tensiunii emo]ionale. Mai mult decât atât, prin
modul \n care sunt prezentate anumite scene, televiziunea determin` ce este just [i ce este injust.
3. |nt`rirea: agresivitatea prezent` \n mass media \nt`re[te, intensific` agresivitatea natural` a
indivizilor. |n acest mod este activat` predispozi]ia indivizilor de a fi violen]i.
4. Ucenicia prin observa]ie: \nv`]area violen]ei prin imita]ie; comportament mimetic al celui din
fa]a televizorului.
5. Cultura violen]ei: programele tv induc team` [i anxietate – adrenalina care curge prin vene atunci
când vezi un cadavru uman zdrobit pe [osea la [tiri este unul dintre cele mai ieftine droguri. Ai parte de
senza]ii tari pentru c` ]i se poate \ntâmpla [i ]ie mâine, ast`zi sau chiar acum.
|n perspectiva acestor abord`ri psiho-sociale, ”televiziunea nu inventeaz` violen]a, ci o pune \n scen`
[i o ajut` s` p`trund` \n casele noastre” (G. Ferreol, A. Neculau, 2003, p. 188).
Distinc]ia dintre agresivitate [i violen]` este foarte important` \n aceste abord`ri, cum precizeaz`
coordonatorii lucr`rii de referin]`, publicat` \n ]ara noastr`: Gilles Ferreol [i Adrian Neculau. Sunt prezentate

20
defini]ii [i \n]elegeri paradigmatice ale agresivit`]ii: potrivit paradigmei psihanalitice (autorii prefer` s` o
denumeasc` ”fiziologic`”), agresivitatea este un instinct \nn`scut, primar, este chiar ”pulsiunea vie]ii”, opus`
”pulsiunii mor]ii” (S. Freud). |n termenii lui Freud este opozi]ia dintre Eros [i Thanatos, adic` dintre
pulsiunea sexual` (sexualitatea fiind un instrument generator sau cel pu]in favorizant pentru agresivitate) [i
instinctul/teama mor]ii. Mai curând apar]ine unei ”paradigme fiziologice” teoria lui K. Lorentz despre
cromozomul suplimentar y sau ”gena criminal`”, potrivit c`reia agresivitatea este expresia emergent` a unor
factori genetici. Dar \n viziunea psihanalitic` propriu-zis`, agresivitatea este rezultatul mecanismului psiho-
social al frustr`rii. |n lucrarea citat`, frustrarea ca surs` [i mecanism al agresivit`]ii [i \n consecin]` al actelor
de violen]` este explicitat`, sub diversele sale fa]ete [i consecin]e. Mai \ntâi, autorii apreciaz` c` indiferen]a
[i dezinteresul (altora fa]` de noi) sunt forme de violen]` simbolic`. Acestea \mbrac` concretiz`ri variate:
nerecunoa[terea meritelor personale [i a statutului social, nerecunoa[terea cultural`, nerecunoa[terea la nivel
individual (a nu avea stim` de sine [i a nu primi stima celorlal]i), a nu fi ”dezirabil social” (dezirabilitatea
social` se bazeaz` pe compararea social`, pe interac]iune [i competi]ie social` pentru apropierea de un model
uman), nerecunoa[terea unor simboluri cu valoare de autoritate [i de valori ale unui grup social provoac`
frustrare [i, finalmente, conduce la acte de violen]`. Autorii cita]i disting \ntre consecin]ele frustr`rii mai
multe forme de violen]`: ”violen]a reactiv`” (ca r`spuns la o frustrare sau la un act efectiv de agresiune);
violen]a ”deliberat`” (programat`, planificat`); violen]a ”instrumental`” care folose[te mijloace fizice [i
violen]a ”emo]ional`”. Frustrarea devine surs` de agresivitate [i violen]` mai ales \n lumea modern`, odat`
cu evolu]ia modelelor familiale (accentuarea domina]ie masculine), cu formarea marilor aglomer`ri urbane
cu cartierele lor periferice (sc`pate de sub controlul social) [i cu formarea de subculturi, legate de ”cultura”
str`zii (grupurile marginale, deviante, delincvente, denumite ”grupuri la col] de strad`”). Este vorba de
sl`birea func]iei inhibante [i de control social a ”supraeului social”. |n]elegem c` teoria freudist` a frustr`rii
eului nu se reduce la un psihologism primar, c`ci sunt lua]i \n considerare [i factorii sociali ai frustr`rii sau
ai sublim`rii agresive a acesteia, mai ales \n contexte de sl`bire a ac]iunii ”supraeului” ca mijloc de dezinhibare
socio-cultural`.
O alt` variant` a paradigmei psihosociale se bazeaz` pe principiul ”agresivit`]ii \nv`]ate” (tema va
fi dezvoltat` inclusiv \n raport cu stimulii mediatici de c`tre Bandura – cum se va preciza \n paragraful
urm`tor).
Concluzia indubitabil` a acestei abord`ri este c` agresivitatea (fie ea \n]eleas` ca o pulsiune
instinctual` care ]ine de apropierea natural` dintre om [i animal, fie ca rezultat reactiv al mecanismelor
frustrante sau ca o parte a \nv`]`rii sociale) este inerent` fiin]ei umane, indiferent dac` este \nn`scut` sau
dobândit` \n interac]iunile umane. Dar, pe de alt` parte, este de re]inut c` manifest`rile ei \n comportamente
violente ]in de conjunc]ia a numero[i factori socio-culturali, de modul \n care este socializat` fiin]a uman`,
de reprezent`rile omului asupra violen]ei.
Pentru o abordare corect` a violen]ei este esen]ial – cum s-a subliniat \n acest capitol, s` se re]in`
importanta distinc]ie dintre no]iunile de agresivitate [i de violen]`. |n ce ne prive[te, re]inem dou` pertinente
defini]ii ale agresivit`]ii, din volumul coordonat de G. Ferreol [i A. Neculau: ”... agresivitatea poate fi un refuz
al rupturii, al respingerii, al ]inerii la distan]` a unui individ de c`tre altul sau de c`tre un grup, respingerea
fiind real` sau imaginar` (simbolic`, am spune noi), dar \n acest caz limit`, actul violent ]ine loc de revan[`
[i de manier` de a exista” (G. Ferreol, A. Neculau, 2003, p.10), [i ”agresivitatea reprezint` un motor energetic
al comportamentului uman. |mpreun` cu anxietatea, ea este prezent` \n reu[itele de excep]ie, asigurând un
comportament combativ, sus]inut. Comportamentele de lupt`, de rezolvare a problemelor, de supravie]uire
\n cele mai dificile situa]ii se bazeaz` pe agresivitate” (idem, p.141).
Nu era, desigur, \n preocup`rile autorilor, s` extind` analiza agresivit`]ii (ca un element \nn`scut sau
dobândit de fiin]a uman`, ca nou instinct, o pulsiune sau o dispozi]ie \nv`]at`) la analiza reprezent`rilor
violen]ei, \n produc]iile mediatice, mai ales televizuale. Oricum, pornind de la aceste defini]ii ale agresivit`]ii
putem \n]elege amalgamul agresivit`]ii [i al violen]ei \n con]inuturile programelor de televiziune: cel mai
adesea violen]a mediatic` este scenarizat` \ntr-un mod ”naturalizant” (confundat` fiind cu agresivitatea
\nn`scut` sau socialmente un rezultat inerent al frustr`rilor [i ca solu]ia de r`spuns legitim la stimuli agresivi).
Confuzia dintre agresivitate [i violen]` constituie sursa principal` a modului deformant, exagerat [i periculos
\n care este reprezentat` violen]a \n scenele/imaginile de televiziune. De aceea, este important s` insist`m
asupra diferen]ei dintre cele dou` [i despre rolul decisiv al socializ`rii, inclusiv prin mass media, nu doar prin

21
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

familie [i [coal`, \n autolimitarea pornirilor agresive [i deci \n limitarea actelor de violen]` individuale [i de
grup. |n genere, produc]iile mediatice ac]ioneaz` \n reprezent`rile lor dup` un dublu mecanism:
”culturalizarea [i umanizarea agresivit`]ii” [i ”naturalizarea violen]ei„. Astfel, agresivitatea este prezentat` ca
f`când parte din psiho-fiziologia fiin]ei umane, ca un atribut al omului asem`n`tor cu al oric`rei alte specii
de animale, fiind \ns` socialmente controlabil, violen]a ap`rând atunci culturalmente ca o form` cu caracter
natural. Cele mai frecvente reprezent`ri mediatice ale violen]ei sunt scenariz`ri justificative sau \n orice caz
atr`g`toare ale pornirilor agresive, semnificând reducerea omului la o fiin]` predominant animalier`, fie c`
este vorba de brutalitate, de for]`, de curaj, de comportament combativ, de lupt` sau de performan]`.
Reg`sim \n violen]a televizual`, de fapt, reprezent`ri ale agresivit`]ii primare, \n forme dintre cele mai variate,
de la ludice la eroizante. Ce se mascheaz` prin aceast` amalgamare? Faptul c` agresivitatea nu este pentru
fiin]a uman`, socializat` cultural, structur` fundamental`, c` omul con]ine \n germene doze de agresivitate,
nu este obligatoriu o fiin]` primordial violent`. Violen]a nu poate fi transpus` \n valoare fundamental` a
conduitei umane. Se uit` c` agresivitatea este un dat instinctual, pe când violen]a de comportament intr` \n
sfera valorilor, iar \n aceast` perspectiv` nimic nu justific` ipostazierea ei (transpus` din datul natural al
agresivit`]ii) \ntr-o lege universal` a lumii sociale. Prea de pu]ine ori violen]a este scenarizat` ca un derivat
al agresivit`]ii \n contexte culturale inadecvate [i precare. Adic`, \n mod normal, ca o conduit` evitabil`
culturalmente.
Abordarea general` pe care o propunem abunden]ei de scene violente pe micul ecran este \ntre]inut`
de confuzia dintre natur` (amplificarea impulsurilor agresive) [i cultur` (folosirea scenelor violente ca
legitim`ri socio-culturale ale agresivit`]ii), prin mijlocirea suprareprezent`rii emotivit`]ii.
Unii autori consider` c` dac` agresivitatea, \n]eleas` ca un instinct \nn`scut [i pân` la un anumit
punct posibil util`, violen]a este dobândit` \n interac]iuni umane generatoare de frustr`ri sau caracterizate
de interac]iuni \n care intervin prejudicieri fizice, morale, psihologice. Solicitând captarea emo]ional` a
telespectatorului, televiziunea tinde s` amplifice pân` la limitele absolutului astfel de interac]iuni,
naturalizându-le [i prin simplul mecanism al repetitivit`]ii [i al amplific`rii. De aceea, cum a constatat de mult
G. Gerbner, lumea televizual` este mult mai violent` decât lumea interac]iunilor interindividuale [i de grup.
Dar \n spectacolul televizual al violen]ei se amalgameaz` nu doar agresivitatea (instinctual`) [i
violen]a (dobândit` \n anumite contexte interac]ionale deficitare, sau supraexpus` mediatic ca ingredient
senza]ionalist), ci [i lumea simbolic` [i cea dinafara micului ecran. C`ci \n zilele noastre parc` totul se petrece
pe micul ecran – aceasta fiind una din consecin]ele ”efectului de real” al televiziunii, teribil de perturbator
mai ales pentru copii. Pentru copil este aproape imposibil s` \n]eleag` caracterul fic]ional al \mpu[c`turilor,
omuciderilor, teroriz`rii din filmul de ac]iune [i de groaz`. Pentru el, acestea sunt la fel de reale ca [i
\nfrunt`rile, mai mult sau mai pu]in violente la care este martor sau la care particip` ca actor. |n plus, el
tr`ie[te emo]ional mai intens ceea ce vede la televizor ca scene de violen]`. Mai ales dac` avem \n vedere c`
estetica violen]ei televizuale se apropie uneori de limitele sublimului spectatorial. Consecin]a pentru copil este
c` \n rela]ionarea sa cu acest spectacol predomin` atrac]ia \n dublul mecanism al pl`cerii [i al refuzului, [i
are ca efect perturbator (deseori subliminal) groaza, co[marul \n somn.
Nevoia televiziunii de captare, propensiunea spre violen]` a televizualit`]ii ca medium,
spectacularizarea senza]ional` (pentru a suprapune inteligibilitatea emo]ional` a lumii peste inteligibilitatea
ra]ional`), efectul de ”real” al televizualit`]ii (amestecul indistinct dintre fic]ional [i real) – toate acestea
\nclin` televiziunea spre producerea unei ”culturi a violen]ei” – dincolo de inten]iile telea[tilor sau, \n orice
caz, dincolo de con[tientizarea de c`tre ace[tia a urm`rilor sociale generate prin semnific`rile asociate actelor
violente. Nu este plauzibil c` cinea[tii sunt porni]i \n corpore - cel mult sunt incita]i de competi]ie – s`-i
\ngrozeasc` pe copii, s` formeze genera]ii \mboln`vite de microbul violen]ei. Sistemul industriei mediatice
este de a[a natur` \ncât produce din abunden]` [tiri ”proaste” (a capta marele public), emisiuni de nivel
mediocru [i submediocru [i mai ales programe \n]esate de violen]`. Cum, mai ales la nivelul copiilor,
rezisten]a individual` la acest sistem este practic anihilat`, s-au impus m`suri de contracarare institu]ionale
(autorit`]ile na]ionale de reglementare a audiovizualului), educa]ional` [i legislativ`. Unui sistem
institu]ionalizat [i profesionalizat \n scenarizarea mediocrit`]ii, vulgarit`]ii, obscenit`]ii, violen]ei
(ingredientele acestei subculturi televizuale) i se opun un sistem coercitiv [i protector – nu o cenzur` – precum
[i rezisten]ele din interiorul industriei televizuale – scenari[tii, realizatorii [i produc`torii de emisiuni de
calitate.

22
 Revenind la tema-cheie a distinc]iei dintre agresivitatea \nn`scut` (prin care se explic` prezen]a
inevitabil universal`, \n forme dintre cele mai variate, a violen]ei \n lume) [i actele de violen]` (prelungiri sau
reac]ii la agresivitate, condi]ionate socio-cultural), vom cita criteriile propuse de Michel Floro \n 1996 pentru
a explica diferen]ele dintre cele dou`:
1. criteriul ontologic: agresivitatea este predominant interioar`, iar violen]a este mai mult
exterioar`;
2. criteriul func]ional: agresivitatea este o poten]ialitate care permite orientarea [i dirijarea ac]iunii,
chiar formarea unei strategii, pe când violen]a este adaptat` obiectivului de atins;
3. criteriul etic: agresivitatea este acceptabil` dac` r`mâne la stadiul de poten]ialitate care permite
dep`[irea unor situa]ii [i rezolvarea unor probleme; violen]a este, \n schimb, inacceptabil`, fiind o ac]iune care
produce suferin]`. Mediul familial dezorganizat, mediul social de indiferen]`, neimplicare [i nep`sare,
caren]ele individuale [i anumite particularit`]i individuale, cum ar fi egocentrismul, lipsa sentimentului de
culpabilitate [i de responsabilitate, sl`birea mecanismelor voluntare de autocontrol – devin cauze ale
comportamentelor violente (apud G. Ferreol, A. Neculau, 2003, pp.141-143).
Agresivitatea intern`, \nn`scut` (dar [i dobândit`) stimulat` prin priv`ri [i frustr`ri repetate conduce
la comportamente violente de natur` transgresiv`, deci \mpotriva regulilor [i normelor sociale, ca [i \mpotriva
celor care le sus]in sau le reprezint`. Dar nu to]i copiii sau al]i indivizi (to]i având \n grade diferite impulsuri
agresive) se manifest` violent; ceea ce se poate repro[a – \ntre altele – multor programe de televiziune este c`
nu se ocup` de autoreprimarea pulsiunilor care conduc, \n anumite contexte, la efectul conduitelor violente.
Sunt aproape inexistente emisiunile \n care s` fie scenarizate interiorizarea interdic]iilor [i a prescrip]iilor
normative antiviolente sau a actelor legitime (din p`cate [i acestea tot violente) ca reac]ii de ap`rare sau de
prevenire a promotorilor trecerii de la agresivitatea intern` la violen]a manifest`.
|n finalul acestui paragraf, trebuie s` remarc`m faptul c` tardiv abord`rile psihosociale ale
agresivit`]ii [i violen]ei au fost dublate [i \n România de studierea semiodiscursiv` a violen]ei mediatice, mai
ales televizuale. Impactul televiziunii ca factor simbolic de socializare prin programe care pun \n scen` mai
curând agresivitatea [i manifest`rile violen]ei decât autoreprim`rile acestora nu poate fi \n]eles f`r` o analiz`
semiotic` [i semiodiscursiv` a ”textelor” con]inând violen]` sau a discursurilor generatoare de acte violente.
Este tocmai sensul cercet`rilor grupului nostru, \ncepute \n anul 2004 [i reluate \n anii urm`tori. M`sura \n
care televiziunea ac]ioneaz` ca un stimul al agresivit`]ii sau, dimpotriv`, ca un liberator cathartic, ca un
impuls mimetic al comportamentelor violente, ca un dezinhibant desensibilizator de violen]e depinde,
finalmente, de modul de prezentare a violen]ei pe micul ecran, de modul cum este ”ar`tat`” [i mai ales cum
este semnificat` violen]a. Poten]ialul de influen]are a comportamentului individual – mai ales la copii,
adolescen]i [i tineri - ]ine nu doar de ”cantitatea” de violen]` con]inut`/reprezentat`/produs` \n emisiuni, cât
de modurile de a o scenariza/semnifica/ de a produce \n]elesuri, de tipurile de violen]` scenarizate.
Chiar dac` aceste studii consacrate analizei violen]ei televizuale sunt inspirate metodologic cu
prec`dere de semiotic`, de analiza de con]inut sau de analiza de discurs, ele se sprijin` \n bun` m`sur` pe
ansamblul teoriilor, independent de discipline, despre agresivitate [i violen]`. De aceea, ni se pare util` o
reamintire, fie [i sumar`, a acestor teorii, precum [i a unor studii de referin]`.

23
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

PROGRAMAREA {I EXPUNEREA LA VIOLEN}A MEDIATIC~

3. {I EFECTELE ACESTEIA: |NTRE TEAM~,
SEDUC}IE {I ORIENTARE AGRESIV~

ercetarea efectelor se \nscrie metodologic \n trei tradi]ii: 1. studii experimentale, dup` un model,
C \n esen]`, bahaviorist, concluzionând \n genere asupra m`rimii agresivit`]ii tinerilor, a
insensibiliz`rii, angoaselor [i fricii; 2. cercet`ri de psihologie social` asupra socializ`rii, dup` care con]inuturile
violente ale tv [i altor media au un rol important \n construirea identit`]ii individului (mai ales a copiilor [i
tinerilor) [i a raporturilor acestora cu lumea; 3. o perspectiv` constructivist` – explorarea rela]iei spectatorului
cu violen]a reprezentat` dup` trei ipoteze contradictorii (catharsis, mimesis, intoxicare), ceea ce conduce la
eviden]ierea unui efect contradictoriu al con]inuturilor violente din programele tv, care oscileaz` \ntre fascina]ie
(mai atr`g`toare, fiind spectaculoas`) [i respingere. Violen]a poate fi \n]eleas` – când o raport`m la media – ca
pl`cere-fascina]ie, fric` sau speran]`, ori „c`utarea experien]elor limit`”, atât de frecvent reprezentae \n fic]iunile
tv. Nu se poate ignora rela]ia dintre violen]` (supraexploatat` de televiziune) [i „ira]ionalul” existent \n
psihologia individului. A nu uita, de asemenea, c` societatea [i leg`turile sociale se bazeaz` pe interdic]ii
normative ale violen]ei, din p`cate, sl`bite prin formarea unei „culturi a violen]ei” cu largul concurs al altor
media (Violence et médias, \n Claire Bélisle et al., Pratiques médiatiques, 2005, CNRS Editions, Paris, pp.
395-399).
O prim` constatare a cercet`rilor (pe care o verific`m [i \n ]ara noastr`) const` \n faptul c`
prezentarea mediatic` a violen]ei [i expunerea la aceasta au devenit un ritual cotidian \n toate c`minele [i din
cea mai fraged` copil`rie.
Totu[i, cercet`rile arat` c` impactul este selectiv, preferin]ele [i modul \n care sunt percepute
reprezent`rile violente variaz` \n func]ie de un num`r limitat de factori ca: disponibilit`]ile subiec]ilor fa]` de
un media sau altul, fa]` de un gen de prezentare; nivelul social; vârsta, sexul [i modurile de selectare a
emisiunilor (aceste variabile sunt incluse [i \n studiul nostru).
|nc` primele cercet`ri din anii ’50 (W. Schramm, un „clasic” al studiilor media) au indicat dou`
tipuri fundamentale de preferin]e ale telespectatorilor: 1. cele care sunt orientate spre povestiri [i reprezent`ri
producând o gratifica]ie imediat` (crim`, corup]ie, accidente, catastrofe, sporturi [i jocuri extreme,
divertisment, cronica monden`, fapte diverse, probleme umane); 2. cele orientate spre povestiri, reprezent`ri
[i imagini care produc o gratifica]ie amânat` (afaceri publice, probleme economice [i sociale, [tiin]`, educa]ie,
s`n`tate etc.).
Alte cercet`ri au ar`tat c` preferin]ele b`ie]ilor pentru povestiri despre asasinate, furturi [i accidente
erau cu 10% superioare fa]` de cele ale fetelor (deci variabila „sex” este important`).
Cercet`ri precum cele ale lui Signorielli au scos \n eviden]` c`, mai ales \n intervalele orare de
maxim` audien]`, publicul larg, \n care sunt cuprin[i [i copiii, nu are de ales, \n aceste intervale producându-
se o concentrare masiv` de imagini ale violen]ei (\n emisiunile informative sau \n seriale [i telefilme, dar [i \n
promo-uri).
Au fost mai importante pentru orientarea studiului Centrului nostru cercet`rile care au ar`tat c`
popularitatea emisiunilor violente [i obi[nuin]ele copiilor \n rela]ia cu televiziunea sunt puternic influen]ate
de p`rin]i (de preferin]ele [i obi[nuin]ele de televizionare ale p`rin]ilor).
Sugestive pentru noi au fost [i cercet`rile care arat` corela]ia dintre popularitatea unor emisiuni
(cote ridicate de audien]`) [i ora (intervalele orare) la care sunt difuzate (de unde [i disputa dintre
programatori care plaseaz` programe de atrac]ie bazate inclusiv pe violen]` la orele de maxim` audien]`, \n
care sunt prezen]i [i copiii, [i institu]iile de reglementare a audiovizualului, care au adoptat un model de
programare vizând plasarea emisiunilor violente la ore mai târzii).
Concluzia principalelor cercet`ri (supus` verific`rii [i \n studiul nostru) este urm`toarea: „gradul de
expunere la violen]a mediatic` depinde mai mult de politica editorial` a media, a televiziunilor \n special [i
de apartenen]a la anumite grupuri, decât de alegerile operate de telespectator” (deci, contrar unor idei
sus]inute de industriile mediatice, violen]a nu este capabil` prin ea \ns`[i s` captiveze un num`r sporit de

24
telespectatori: esen]ialul ]ine de o programare care concentreaz` astfel de emisiuni \n orele de maxim`
vizionare – ceea ce reduce marja de alegere a indivizilor, inclusiv a copiilor – [i de interese economice:
producerea de seriale violente, dup` formule [i re]ete deja utilizate revine mai ieftin decât inventarea [i crearea
de noi tipuri de emisiuni, mai complexe, [i deci mai costisitoare). Deci, factorul programare [i factorul
economic condi]ioneaz` popularitatea [i audien]a emisiunilor violente \n mai mare m`sur` decât atrac]ia \n
sine a violen]ei. De unde [i importan]a capital` a reglement`rilor privind restructurarea program`rii [i a
politicilor editoriale ale televiziunilor, pentru a reduce nivelul expunerii copiilor la programe violente.
Percep]ia. No]iunea se refer` la „procesul prin care individul interpreteaz` stimulii senzoriali, \n
lumina experien]ei sale [i a a[tept`rilor momentului”. De unde [i pertinen]a anchetelor prin care subiec]ii
(inclusiv tinerii) sunt interoga]i asupra modului \n care interpreteaz` stimulii la care sunt expu[i, deci [i a
scenelor violente de la televiziune. Ceea ce permite a deduce o concluzie despre efectele scenelor violente
asupra indivizilor, inclusiv idei de orientare a cercet`rilor:
1. Pentru copii violen]a este mai pu]in traumatizant` (Snow, 1974) când este prezentat` \ntr-un
context ludic, cum sunt povestirile umoristice.
2. Decorul emisiunilor are o influen]` deloc neglijabil`.
3. Identificarea cu un personaj face ca ac]iunile s` par` mai violente (Robinson, 1981).
4. Un studiu complet asupra expunerii repetate a copiilor la scene violente (Van der Voort, 1986,
p. 199, apud G. Gerbner et alii, 1994, p. 25) a ar`tat c` cu „cât ace[tia sunt mai mult timp \n contact cu
violen]a tv, cu atât mai pu]in ei o percep, dar cu atât mai mult ea le produce pl`cere [i le pare mai
acceptabil`”, aceasta fiind o a doua ipotez` a studiului nostru.
5. Totu[i, este „imposibil de verificat prin anchete obi[nuite dac` [i \n ce m`sur` un mod durabil
de a gândi [i a ac]iona este rezultatul unui tip anumit de mesaj particular sau mai curând al unei expuneri
constante la ansamblul programelor tv [i a sistemului de emisiuni difuzate (modul \n care se \mbin` realism,
fantezie, seriosul, umanul, violentul \n meniul cotidian servit de televiziune)”. Mai este de precizat c` violen]a
coabiteaz` aproape natural cu televiziunea, cu specificul acesteia ca medium tehno-psihologic: violen]a este
un element ideal pentru finalitatea de seduc]ie [i capta]ie spectacular-senza]ional` a televiziunii. Este vorba,
\ntre altele, de captarea aten]iei publicului prin activarea emo]ional` a mecanismului de orientare. Totodat`,
chiar simpla vizionare a programelor tv (din ce \n ce mai trepidante, zgomotoase [i terifiante) reprezint` un
mod de violentare a aten]iei [i min]ii umane.
|n anii ‘70-’80, cercet`rile privind rela]ia dintre violen]a mediatic` [i comportamentele agresive ale
indivizilor (de la copii [i adolescen]i la adul]i) s-au concentrat asupra impactului violen]ei programelor tv
asupra agresivit`]ii.
Marile anchete (din care am extras idei [i pentru cercetarea noastr`) au fost, \n ordine cronologic`,
urm`toarele:
– studiile Payne Fund asupra filmelor din anii ’30;
– analizele asupra benzilor desenate (Westhem, 1954);
– celebrele anchete Himmelweit (1958, 1960 etc.) asupra rela]iei copiilor cu televiziunea \n Marea
Britanie;
– experien]ele de laborator ale lui Bandura (1963, 1968, 1975, 1979 etc.) pentru m`surarea
impactului violen]ei televizuale asupra copiilor de vârst` pre[colar`;
– cercet`rile lui G. Gerbner [i colab. asupra indicatorilor culturali ai violen]ei (1960, 1986 etc.);
– [i alte cercet`ri numeroase.
Unele concluzii ale acestui [ir lung de cercet`ri, care continu` [i azi [i din care au fost citate doar
unele, sunt:
1. Seria studiilor conduse de Phillips (1974 - 1984, 1990 etc.) a dedus existen]a unui raport \ntre
anumite acte ar`tate la televiziune [i acte analoage comise \n via]a de toate zilele de copii, adolescen]i [i
adul]i.
2. Anun]urile din media referitoare la sinucideri [i acte de violen]` sunt urmate de cre[teri ale actelor
de violen]`.
3. Formele de violen]` recunoscute cultural (legitimate) fac ca tinerii \nclina]i spre violen]` s` ajung`
mai u[or la comiterea de acte de violen]`.

25
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

4. Majoritatea cercet`rilor, cu diferite nuan]e, constat` c` „violen]a vehiculat` prin media este, \ntr-o
anumit` m`sur`, surs` de agresivitate”. Doar Himmelweit se \ndoie[te de existen]a unei rela]ii directe, dar
admite c` violen]a mediatic` are ca efect de a-i face pe indivizi mai pu]in con[tien]i de consecin]ele pe care
aceasta le antreneaz`, ca prim semn al riscului de „desensibilizare” (G. Gerbner et alii, 1994, p. 25).
Experien]ele de laborator ale lui Bandura au permis constatarea c` violen]a televizat` sau filmat` are ca efect
„reducerea la copii a inhibi]iei \n materie de violen]`”, dezvoltarea unui comportament mai agresiv [i
„\nv`]area de a deveni mai agresiv” (idem). „Mai mult, faptul de a vedea modele agresive ]inând de realitate,
de reproducerea acestora \n filme sau a personajelor agresive din benzile desenate genereaz` la copii un
comportament agresiv, mai ales atunci când, \n cursul experien]ei, este creat` \n mod artificial, o stare de
frustrare” (idem). Exist`, desigur, limit`ri ale experien]elor de laborator (caracter artificial), ca [i ale anchetelor
de teren (dificultatea de a stabili raporturi de la cauz` la efect, lipsa posibilit`]ilor de a controla variabilele [i
de a compara e[antioanele). De aceea, metodologic este preferabil a fi utilizate, complementar, investiga]ii
experimentale de laborator [i investiga]ii de teren, de preferin]` longitudinale.
5. Studii longitudinale interculturale pe scar` extins` efectuate \n Finlanda, SUA [i Austria au
sus]inut ideea rela]iei dintre violen]a mediatic` [i cea real` (variabile importante fiind capacit`]ile intelectuale
ale copilului, raporturile cu p`rin]ii [i raporturile sociale generale).
6. Studiile americane (Atkin, 1983) ca [i altele similare efectuate \n Australia [i \n Germania pentru
a se stabili dac` scenele reale conduc la agresivit`]i \n mai mare m`sur` decât scenele fictive \n cazul copiilor.
S-a dovedit (prin benzi video special construite) c` „scenele violente f`când parte din actualitatea social`
real` genereaz` mai mult` agresivitate decât cele cu caracter fic]ional”.
7. Studiile ini]iate de G. Gerbner (cunoscute sub denumirea de „indicatori culturali” ai violen]ei)
au sus]inut concluzia c` violen]ele din media m`resc sentimentele de angoas` [i de insecuritate „\n rândul
popula]iei, ca [i a sentimentelor de team`”, „dorin]a de a poseda avere, ne\ncredere [i o anumit` alienare”.
|n plus, „formele de violen]` transmise de televiziune m`resc vulnerabilitatea spectatorilor” \n func]ie de
grupuri (telespectatorii care v`d c` grupul lor este statistic mai amenin]at, \ncearc` mai acut sentimente de
team` [i de ne\ncredere [i insecuritate).
8. Televiziunea [i violen]a televizual` ocup` un loc preponderent \n studiul violen]ei mediatice
pentru un motiv simplu [i evident. |n ciuda multiplic`rii canalelor, televiziunea se impune ca mediul cel mai
presant [i mai pu]in selectiv: dac` fiecare poate alege sau nu o povestire violent`, „violen]a televizual` este,
practic, inevitabil`” pentru toat` lumea, \n virtutea program`rii generalizate a violen]ei \n aproape toate
canalele, \n intervalele orare de maxim` ascultare. De aici [i importan]a, inclusiv pentru cercet`rile grupului
nostru, a c`ut`rii unui r`spuns la \ntrebarea: absorb]ia violen]ei mediatizate este cea care determin` preferin]a
pentru programe violente sau invers? Nu cumva indivizi \nclina]i spre agresivitate [i acte violente aleg
spectacolul violen]ei pentru a-[i \nt`ri \nclina]iile lor?” (G. Gerbner et alii, 1994, p. 29).
„R`spunsul este dublu. Mai \ntâi, prin media utilizabile selectiv, predispozi]iile legate cu diverse
influen]e pot efectiv antrena alegerea de materiale con]inând violen]`, ceea ce, \n sens invers, poate \nt`ri
respectivele predispozi]ii”. Cu televiziunea lucrurile stau diferit: „Aici, pentru c` televizorul este mai mereu
deschis” copiii absorb violen]a f`r` s` fi fost expu[i \n prealabil. Predispozi]iile care, pentru alte media, pot
influen]a asupra materialelor care vor fi v`zute, rezult` ele \nsele, \ntr-o mare m`sur`, din influen]a deja
exercitat` de televiziune:
„Problema nu este atât de a [ti ce determin` alegerile consumatorilor, cât num`rul de ore petrecute
privind televiziunea [i modul \n care telespectatorii reac]ioneaz` la con]inuturile mesajelor primite”.
„Trebuie deci s` ne \ntreb`m nu dac` violen]a transmis` de media genereaz` sau nu cutare sau
cutare tip de comportament – ca violen]a real` –, ci \n ce mod informa]iile [i spectacolele pot influen]a asupra
diverselor scheme de gândire [i de ac]iune ale copiilor” (G. Gerbner et alii, 1994, p. 31).
|n finalul acestui paragraf, câteva concluzii specifice pot fi notate, urmând ca unele idei s` fie
precizate \n paragrafele urm`toare:
Este probabil c` violen]a reprezentat` de media exercit` o anumit` influen]`, \ntr-un mare num`r
de cazuri, dar rareori ca factor unic.
Oricât de mari ar fi repercusiunile violen]ei mediatice, aceasta nu poate explica singur` (Tan, 1986),
toate manifest`rile de agresivitate [i de violen]` cunoscute \n lume.

26
 „Cercet`rile ale c`ror rezultate r`spund \ntr-o anumit` m`sur` la chestiunea general` de mai sus au
fost efectuate mai ales \n perioada anilor ‘70-’80 sub form` de mari proiecte finan]ate din fondurile publice.
Un num`r de efecte ale reprezent`rii violen]ei [i terorii au fost decelate: \nt`rirea pulsiunilor agresive;
obi[nuirea cu violen]a; depersonalizarea [i izolarea delincven]ilor; declan[area sporadic` de acte de violen]`;
sentimente subtile de vulnerabilitate [i dependen]` la cei care apar]in grupurilor a c`ror existen]` reflect`
imaginea unei lumi reale [i periculoase”, precum [i ceea ce Gerbner a denumit „sindromul lumii rele” (G.
Gerbner et alii, 1994, p. 31).
Aceste concluzii devin obiective centrale, teme [i metode de cercetare ale Centrului nostru: esen]ial`
este detectarea schemelor de gândire [i de ac]iune ale copiilor, a structurilor cognitive [i afective [i
comportamentale ale copiilor expu[i masiv la programe tv, benzi desenate, jocuri video, publicitate [i desene
animate. Mai multe cercet`ri au confirmat \n timp ideea original` a lui G. Gerbner dup` care violen]a
televizual` \i conduce pe oameni s` supraestimeze violen]a din lumea real` (noi am numi aceast` consecin]`
„efect de amplificare”), f`cându-i s` vad` peste tot [i \n orice timp pericole [i riscuri iminente, s` tr`iasc` cu
sentimentul amenin]`rilor cu poten]iale agresiuni, f`cându-i mai irascibili, mai tem`tori, mai stresa]i. Este aici
[i un efect derivat: violen]a este perceput` ca scuzabil` pentru pre\ntâmpinarea riscurilor fa]` de agresiuni,
chiar ca universal legitim`. Paradoxal, teama de violen]` (indus` multor telespectatori de c`tre televiziune)
accentueaz`, \ncurajeaz` [i legitimeaz` violen]a [i agresivitatea.
Efectele violen]ei televizuale sunt [i de alt ordin. Este vorba de faptul (deja subliniat \n aceast`
lucrare) c` televiziunea este mediumul cel mai activ \n a transmite violen]a (percep]ia [i sentimentul violen]ei).
Nici un alt media nu este atât de activ \n a transmite violen]a, aceasta fiind un element ideal pentru captarea
audien]elor (mai ales tinere) prin utilizarea „mecanismului de orientare”. Mai mult, vizionarea emisiunilor
reprezint` ea \ns`[i \n mod incon[tient o violentare a percep]iei, aten]iei [i a min]ii umane (ritmul emisiunilor,
imaginilor [ocante, scenariz`rile paroxistice, personaje ca cele de vampiri, savan]i nebuni, dezaxa]i, uciga[i
\n serie, vitezomani ultrapericulo[i, criminali de toate speciile etc.) sunt de natur` s` trezeasc` reac]ii de
orientare, care iau adesea forma reflexelor condi]ionate. Televizorul ne bruscheaz`, f`r` a ne da seama,
confortul [i lini[tea min]ii, violen]a televizual` ac]ionând puternic prin mecanisme de implicare emo]ional`
a telespectatorului.
Impactul imaginilor televizuale este condi]ionat mai ales de ceea ce americanul G. Comstock numea
“relevan]a psihologic` [i realist`” a stimulilor mediatici.
Nu trebuie s` reducem influen]a violen]ei televizuale la efecte directe, imediate, punctuale,
comportamentale: televiziunea dispune de o for]` neb`nuit` \n crearea imaginarului social ca un imaginar
violent [i \n sus]inerea unei culturi a violen]ei.
De altfel, cercet`rile Centrului Media [i Noi Tehnologii de Comunicare iau \n considerare o ipotez`
mai general`, [i anume c` impactul televiziunii – \n primul rând al violen]ei televizuale – asupra imaginarului
postmodern ]ine, \n esen]`, de \nsu[i mediumul tv, de particularit`]ile fluxului, ritmului, imageriei [i
discursului televizual \n ansamblu. Toate aceste caracteristici tehnico-estetico-discursive ale televiziunii ca
medium se reg`sesc \n emergen]a patternurilor culturale ale form`rii „genera]iei catodice” pornind de la
copil`rie. Conform acestei ipoteze, violen]a televizual` const` tocmai \n fluxul ne\ntrerupt, \n ritm din ce \n
ce mai accelerat (supraritmul clipurilor [i al spoturilor publicitare s-a generalizat \n derularea ansamblului
comunic`rii televizuale) \n care defileaz` pe ecrane imaginile tv. Acestea \l cople[esc pur [i simplu ca flux pe
telespectator, printr-o violen]` care transgreseaz` o imagine sau alta – fie ea agresiv`, erotic`, pornografic` –
, având ca efect un amestec de excitare [i de depresie. „Dezbaterea recurent` asupra «violen]ei imaginilor»
nu trebuie s` priveasc` \n mod spontan doar o imagine sau alta, ci dezl`n]uirea trepidant` a imaginilor, care
ne \mpiedic` a judeca ceea ce vedem pe ecrane [i mai mult decât atât, a avea m`sura realit`]ii lumii, ceea ce
este [i mai adev`rat pentru copii” (l’Esprit, martie-aprilie, 2003, p. 122). |n polemica despre analiza violen]ei
televizuale (pe de o parte cei care insist` asupra m`sur`rilor punctuale ale emisiunilor având ca specific
violen]a, [i pe de alta cei care sus]in c` \n ansamblu [i prin natura sa ca medium, televiziunea este violent`),
cercet`rile noastre \mp`rt`[esc ideea c` televiziunea \ns`[i reprezint` o comunicare mediatic` intrinsec
violent`, dar care poate fi ponderat`. Ceea ce nu exclude necesitatea evalu`rii gradualit`]ii, tipurilor [i
formelor de violen]`, dup` canale, programe, emisiuni [i contragerea exceselor de violen]`, mai ales \n
intervalele protejate.

27
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Dar cea mai serioas` dificultate metodologic` ridicat` de evaluarea [i clasificarea con]inuturilor [i
imaginilor violente este legat` de confuzia dintre „imaginile violen]ei” (violen]a zis` „real`”, dar [i
„fic]ional`”) [i imaginile ele \nsele violente. |n studiile noastre estim`m c` nu putem defini [i caracteriza
toate „imaginile violen]ei” ca fiind \n mod necesar violente.
Din aceste considera]ii conceptuale au derivat, pentru cercetare, dou` prescrip]ii metodologice:
1. Durata expunerii la televiziune [i a consumului televizual este indicatorul principal (\n realitate frecven]ele
[i duratele de expunere) pentru a m`sura impactul televiziunii asupra form`rii a ceea ce se nume[te „genera]ia
catodic`” [i evaluarea rolului televiziunii \n promovarea unei „culturi a violen]ei”, \ncepând din copil`rie. De
unde importan]a m`sur`rii timpului petrecut mai ales de copii [i adolescen]i \n fa]a ecranelor televizoarelor
[i a ecranelor ordinatoarelor; 2. Importan]a major` a variabilei vârst` \n m`surarea consumului televizual [i
a efectelor acesteia, pornind de la ideea conform c`reia copiii v`d altfel [i altceva \n emisiunile tv, \n
compara]ie cu adul]ii, copiii atribuind imaginilor semnifica]ii specifice. De aceea, studiul consumului
televizual este gândit \n func]ie de tran[ele de vârst` (vârsta pre[colar` sau copil`ria mic` – de la 3 la 5 ani;
vârsta celei de-a „doua copil`rii” – 6-11 ani; preadolescen]a – 12-15 ani; adolescen]a 15-18 ani; tinerii – 18-
25 (30) ani). Mul]i autori consider` ca esen]ial` focalizarea studiilor despre consumul [i receptarea televiziunii
asupra celei de-a „doua copil`rii” (7-12 ani), cea \n cursul c`reia copiii privesc cel mai mult la televizor,
putând fi \n mare m`sur` impregna]i de violen]a televizual`.
De asemenea, metodologic este important a ie[i din dogma „efectelor directe, imediate [i pe termen
scurt” ale comunic`rii de mas` [i \n special ale comunic`rii televizuale, pentru a m`sura impactul violen]ei
televizuale prin corelarea a trei variabile: 1. Con]inuturi violente transmise prin televiziune; 2. Durata
expunerii la televizor [i 3. Vârsta receptorilor de programe de televiziune. Modelul de urmat este, \n acest sens,
studiul longitudinal american asupra 700 de familii tr`ind \ntr-o zon` din Nordul statului New York.
Cercet`torii au urm`rit expunerea la televiziune [i evolu]ia comportamentelor subiec]ilor aceluia[i e[antion,
\ncepând de la vârsta de 6 ani (1975), pân` la 22 de ani (1991), \nregistrând apoi conduitele delincvente ale
subiec]ilor pân` \n anul 2000. Cercet`torii nu s-au interesat de genurile emisiunilor privite, ci de durata
expunerii subiec]ilor la televiziune ca medium. Ancheta a trasat [i reconstituit duratele expunerii la tv \n
copil`rie, adolescen]`, tinere]e [i \nceputul vârstei adulte. Acest studiu longitudinal observând pe o lung`
durat` de timp consumul televizual al subiec]ilor din e[antion a permis concluzii valide privind impactul
cumulat \n timp al televiziunii asupra delincven]ei subiec]ilor din e[antion. Sunt men]ionate \n continuare
dou` constat`ri ale acestei cercet`ri longitudinale:
Timpul zilnic petrecut \n fa]a televizorului \n jurul vârstei de 14 ani [i implicarea \n acte de delincven]`
violent` c`tre 16 ani au un indice ridicat de corela]ie, \n condi]iile unor factori contextuali: caren]e educative;
locuirea \ntr-un cartier „criminogen”; venit familial redus; tulbur`ri psihice frecvente.
Expunerea la televizor mai mult de 3 ore pe zi \n jurul vârstei de 14 ani m`re[te semnificativ
propensiunea tinerilor (b`ie]i) s` comit` ulterior agresiuni fizice [i \nc`ier`ri, \ntre 16-22 ani; expunerea mai
\ndelungat` la tv nu are acelea[i efecte asupra fetelor, \n m`sura \n care se asigur` controlul factorilor
contextuali.
|n ansamblu, anchetele longitudinale au eviden]iat un efect bidirec]ional: conduitele violente sunt
favorizate de o \ndelungat` expunere la tv („marii consumatori” de televiziune, Gerbner) [i de vârsta
expunerii, ca [i de contextele de via]` ale subiec]ilor (l’Esprit, martie-aprilie, 2003, pp. 119-120).

VIOLEN}A TELEVIZUAL~ {I RISCURILE PENTRU

4. COPII. CERCET~RI AMERICANE {I EUROPENE

umeroase dezbateri [i analize iau \n considerare fenomene care amplific`, \n cazul copiilor,
N riscurile violen]ei televizuale: de la doi ani [i jum`tate copiii \ncep a deschide singuri televizorul;
la trei ani [tiu s` mânuiasc` telecomanda; \n unele ]`ri durata televizion`rii \ntr-o s`pt`mân` este superioar`
timpului petrecut \n [coal`. |n continuare, sunt amintite astfel de date, referitoare mai ales la continentul
nord-american (A. C. Nielsen et alii, 1990):

28
 – Copiii \ntre 2 [i 5 ani petrec \n medie 25 de ore pe s`pt`mân` privind la televizor.
– Copiii \ntre 6 [i 11 ani petrec \n medie mai mult de 22 de ore pe s`pt`mân` privind la televizor.
– Copiii \ntre 12 [i 17 ani petrec \n medie 23 de ore pe s`pt`mân` la televizor.
– 30% din persoanele de vârst` medie (\n acest studiu vârsta medie a fost de 39,5) privesc la televizor
3 sau mai multe ore pe zi, \n timp ce al]i 61% privesc 1-2 ore pe zi (sursa: studiul din 1989 al lui L. Tucker
de la Brigham Young University).
„Pân` \n momentul când \mplinesc 18 ani, majoritatea americanilor au petrecut mai multe ore \n
fa]a televizorului decât \n [coli, [i cu mult mai mult timp decât au petrecut vorbind cu profesorii lor, cu
prietenii sau chiar cu proprii p`rin]i” (N. Minnow, C. LaMay, 1995).
– Pân` \n clasa a I-a, majoritatea copiilor petrec echivalentul a trei ani [colari \n fa]a aparatului tv
– 62% din copiii de clasa a IV-a declar` c` petrec mai mult de trei ore pe zi la televizor (sursa: Studiu
realizat de Serviciul de Teste Educa]ionale, 1990, apud A.C. Nielsen et al., 1990).
– 64% din copiii de clasa a VIII-a declar` c` petrec mai mult de trei ore pe zi \n fa]a televizorului
(idem).
– Persoanele care au atins vârsta de 70 de ani au petrecut aproximativ 7 ani vizionând programele
tv (Studiu realizat de Academia American` de Pediatrie, 1990, apud A. C. Nielsen et alii, 1990).
Un studiu realizat \n SUA \n 1992 ar`ta c` pân` la vârsta de 18 ani un tân`r a v`zut prin intermediul
televizorului circa 200.000 de acte de violen]`, ceea ce genereaz` fric`, insecuritate, percep]ie negativ` a
rela]iilor umane [i a lumii, dar [i exaltare agresiv`.
O statistic` american` din 2001 aduce date noi \n ce prive[te schimbarea rela]iilor sexuale [i a
comportamentelor sexuale:
– \n medie, un spectator din SUA [i ]`rile europene asist` la tv – la 10.000 scene cu conota]ii sexuale;
– problema apare din cauz` c` televiziunea abordeaz` sexualitatea la „nivel infantil, superficial,
gregar; latura afectiv` este ignorat`/estompat` \n 90% din scenele cu conota]ii sexuale”;
– actele sexuale sunt reprezentate \n filme [i seriale ca acte fizice primare, nu ca expresii ale unor
sentimente umane.
Cercet`rile Funda]iei Kaiser, publicate \n anul 2002 cu privire la materialele erotice prezente \n
peste câteva mii de programe apar]inând tuturor genurilor din SUA au ar`tat c` 64% din programele de
televiziune ale unei canal american con]in materiale privind sexualitatea (4,4 scene pe or`), \n 61% apar
discu]ii despre sexualitate (3,8 scene pe or`) [i \n 32% apar prezentate explicit scene sexuale (2,2 scene pe
or`). Dintre genuri, se arat` c` telenovelele conduc deta[at cu 96% având \n medie 5,1 scene pe or`, iar \n
final se afl` programele cu con]inut realist din care doar 28% con]in materiale sexuale (4,5 scene pe or`).
McLuhan sugerase c` televiziunea contribuie semnificativ la hipertrofierea sensibilit`]ii sexuale, a rolului
sexualit`]ii \n via]a indivizilor. „Genera]ia tân`r`, afirma acest original cercet`tor al media, este orientat` \n
\ntregime c`tre o \ntoarcere la primitiv, lucru care se reflect` \n costuma]ia, muzica, p`rul lung [i
comportamentul ei socio-sexual. Adolescentul nostru devine deja o parte a unui clan din jungl`. Pe m`sur`
ce tinerii p`trund \n aceast` lume de clan, asist`m la o amplificare a sensibilit`]ii lor sexuale”. Dar acest
fenomen relevat de McLuhan explic` de ce televiziunea transmite atâta sexualitate: pentru c` efectul acestui
mesaj asupra publicului este foarte puternic, pentru c` este foarte c`utat [i pentru c` televiziunea se exprim`
seduc`tor prin erotism. Neuropsihologii ofer` un r`spuns par]ial la aceast` \ntrebare, ei arat` c`, experien]a
vizual` pe parcursul vizion`rii fiind excesiv de frustrant` din punct de vedere al atingerii, prin decuplarea
telespectatorului de la cealalt` dimensiune a experien]ei umane, implicarea senzorial` creeaz` o anumit`
tensiune psihic` afectând \nsu[i raportul fizic al omului cu mediul \n care tr`ie[te. Ace[ti tineri sunt mult mai
sensibili la atingere, simt nevoia acestei experien]e, \ns` nu se raporteaz` la ea nici din punct de vedere
neurologic, nici psihic precum cei din genera]iile anterioare, care \nc` din primii ani ai vie]ii beneficiaz` de
un num`r semnificativ de ore de percep]ie senzorial` a realit`]ii. Institutul Na]ional de S`n`tate Mental` din
SUA arat` \nc` din 1982 c` aspectul mai semnificativ pe care \l \nva]` tinerii de la televizor este setul de
mesaje privind caracteristicile [i atitudinile pe care b`rbatul [i femeia trebuie s` le aib` \n rela]iile sexuale. Cei
mai mul]i cercet`tori consider` c` telenovela reprezint` programul cel mai senza]ional, cel mai inexact [i
generator de dependen]` prin referin]ele lui la sexualitate. Rela]iile sexuale \n afara c`s`toriei sunt portretizate
a fi de 8 ori mai obi[nuite decât cele \ntre so]i, 94% din \ntâmpl`rile erotice \nf`]i[ate \n telenovele se
desf`[oar` \ntre persoane care nu sunt c`s`torite (Greenberg, Abelman, Neuendeov, 1981). Aproape

29
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

niciodat` personajele implicate \n rela]iile sexuale pe micul ecran nu se \mboln`vesc de vreo boal` cu
transmitere sexual`, cu toate c` \n realitate una din [ase persoane risc` s` se contamineze cu o astfel de boal`
(Greengerg, Abelman, Neuendeov, 1981). Vizionarea canalelor tv accentueaz` tinerilor sentimentul c` toat`
lumea de vârsta lor [i-a \nceput deja via]a sexual`, iar aceasta a contribuit \n ultimii 20 de ani la o sc`dere
gradual` dar constant` a vârstei la care tinerii au primul lor contact sexual (Braberman, Strasburger, 1993).
|ntr-un alt studiu se arat` c` tinerii de liceu, care urm`resc intensiv telenovelele, estimeaz` ca fiind mult mai
mare num`rul persoanelor divor]ate sau al celor care au un copil nelegitim \n lumea real`, decât cei care se
uit` mai pu]in la televizor (Buerkel, Rothfuss [i Myer, 1981, Carveth [i Alexander, 1985).
Comisia juridic` a Senatului American (1999) a constatat \ntr-un raport c`:
– televiziunea singur` este vinovat` de peste 10% din actele de violen]` ale tinerilor, iar \n cople[itor
de multe alte cazuri, are o influen]` foarte important` \n comiterea actelor de violen]` de c`tre ace[tia;
– 59% dintre p`rin]ii americani spun c` progeniturile lor \n vârst` de 4-6 ani (b`ie]ii) imit`
comportamentele agresive v`zute la televizor;
– 40% dintre adolescen]i au \nv`]at cum s` vorbeasc` cu iubitul/iubita lor din emisiunile cu con]inut
sexual ale tv, stimularea sexualit`]ii precoce de c`tre televiziune;
– 1 din 12 copii \[i \ncep via]a sexual` la vârste precoce;
– clipurile publicitare au un ritm apropiat de limita subliminalului (1 imagine la 3-5 secunde) fa]`
de capacitatea perceptiv` normal` de o imagine la 16 secunde;
– propor]ia copiilor cu tulbur`ri de concentrare, memorie, echilibru a crescut cu 600% \n ultimele
dou` decenii;
– timpul real mediu petrecut \n [coal` \ntr-un an de un copil american [i european este de 900 ore;
\n schimb, \n fa]a tv el petrece 1024 ore anual;
– lectura de carte a copiilor [i tinerilor a sc`zut de 10 ori din 1960 pân` \n prezent;
– \n Germania, Fran]a, Olanda obezitatea la copii a ajuns la 40% din aceste grupe de vârst`, din
cauza sedentarismului (favorizat atât de televiziune cât [i de calculator), a publicit`]ii la produse alimentare
(mai ales dulciuri, sucuri, fast food etc.) care sunt „obezogene”;
– copilul tipic american asist` \n timpul vie]ii lui la 8.000 crime [i 100.000 de acte de violen]`
televizate (sursa: Asocia]ia American` de Psihologie, 1993).
– pre[colarii au dificult`]i \n distingerea lumii reale de cea imaginar`, mai ales când aceasta e
prezentat` la televiziune; vivacitatea acesteia face ca fantasticul s` par` aproape ca [i lumea real` (L. G. Katz,
1989, p. 10).
– o mare parte din ceea ce copiii v`d la televizor este alc`tuit din violen]`, reprezentat` ca cea mai
potrivit` cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de r`zbunare a insultelor [i ofenselor, de a ob]ine
dreptatea [i toate lucrurile dorite de la via]` (L. Eron, 1992, p. 143).
Deci, modul de reprezentare a violen]ei [i duratele televizion`rii sunt un factor posibil (pentru mul]i
autori cert) de amplificare a agresivit`]ii [i a violen]ei \n via]a real`, precum [i de cre[tere a riscului
\mboln`virilor.
Cum spune un scriitor: „Oamenii s-au schimbat. Ei par s` aib` nevoie de [tiri, fie ele proaste,
senza]ionale sau greu de suportat. Se pare c` informa]ia [i divertismentul televizual au \nlocuit romanul,
dialogul [i chiar familia. Consum`m violen]a a[a cum consum`m produse. Imaginile violente devin o marf`
fabricat` \n mas`. Singurul nostru efort este s` facem diferen]a \ntre un tip cu pu[c` adev`rat` [i unul din
scenariul unui film cu violen]` (ceea ce este mai greu pentru un copil predispus \n mai mare m`sur` la
confundarea imaginarului [i realului – n. ns.). Totul se petrece acum pe ecranul televizorului – aceasta este
realitatea”.
|n Fran]a, de pild` (dar situa]ia este mai general`), diversitatea [i ierarhia genurilor [i a tipurilor de
emisiuni vizionate este urm`toarea:
1. Fic]iuni, filme mai ales; telefilme; seriale;
2. Jocuri [i variet`]i;
3. Informa]ie;
4. Magazine [i documentare.
Locul 5 revine emisiunilor pentru tineret [i copii (emisiuni de platou, seriale, desene animate); deci
mai pu]in de 10% din timpul petrecut \n fa]a televizorului de copii/adolescen]i.

30
 Explica]ie: 1. “efectul de ofert`”: emisiunile pentru copii [i tineret nu ocup` decât 7% din timpul
de anten` (de difuzare) al canalelor hertziene; 2. intervalele orare de difuzare a acestor emisiuni (deci trebuie
comparate audien]ele cu oferta \n programe [i cu orele de difuzare) sunt importante: aceste emisiuni sunt
difuzate (\ntr-o propor]ie semnificativ`) la orele matinale, \nainte de plecarea copiilor la [coal` [i când ei
sunt disponibili pentru televizionare sau dup`-amiaza. Nu sunt \ns` difuzate \n orele când [i audien]a copiilor,
ca [i a „marelui public” este cea mai ridicat`, adic` \n „access prime time” [i \n „prime time”. Copii sunt
„]int`” privilegiat` sâmb`ta [i duminica diminea]a, când copiii sunt suprareprezenta]i \n audien]`: 1 din 3
telespectatori este copil fa]` de 1 din 10, media s`pt`mânal` (\n Fran]a). Anchetele privind consumul
televizual al copiilor (CNA, CURS, CSMNTC) [i m`sur`torile de audien]` cu people metters confirm` c`
[i \n ]ara noastr` cele mai puternice audien]e ale copiilor [i tinerilor privesc emisiuni destinate „marelui
public”: filme, jocuri, divertisment [i ce locuri revin emisiunilor destinate copiilor.

RAPORTAREA COPIILOR LA EMISIUNILE DE FIC}IUNI

5. {I LA CELE DE INFORMARE

ntr-un clasament al emisiunilor celor mai vizionate (pe zi, pe s`pt`mân`) e de [tiut care este
| emisiunea pentru copii care ocup` locul cel mai \nalt \n ierarhie (\n Fran]a desenul animat Titeuf
era \n 2002 pe rangul 12 al ierarhiei generale). |n studiile de la noi a \nceput a fi m`surat` pozi]ia serialelor
[i desenelor animate care ocup` locuri importante \n ierarhia audien]elor pentru copii [i tineret ca ocazii de:
atrac]ii minunate, de identificare cu eroi copii, de a se \ntâlni cu umorul specific vârstei lor, de a se aventura
pe teritoriul celor mari etc.
Analiza semnifica]iilor televizion`rii fic]iunilor au fost sintetizate \n formula: “fic]iunile exprim` o
dorin]` progresiv` de realitate” (Médéric Albouy). Aceasta \nseamn`:
– programele pentru copii [i adolescen]i (fic]iuni, filme, seriale, telefilme, desene animate, americane,
europene, române[ti) par a oferi celor de aceast` vârst` \ntâlnirea cu eroi apropia]i acestei vârste [i
corespunzând aspira]iilor lor. Eroii cu care se identific` mai curând copiii [i adolescen]ii din România sunt
vedete [i chiar starlete, dar [i personaje publice realmente proeminente din media, arte, cultur`, sport.
|n cercet`rile efectuate \n alte ]`ri se urm`re[te a eviden]ia \n ce m`sur` sunt receptate [i cum sunt
interpretate dou` categorii diferite de fic]iuni: cele pentru tineret ([i adul]i) [i cele pentru copii [i adolescen]i
[i ce fel de referen]i culturali ofer` acestea copiilor prin imaginarul propus:
1. Unele dintre aceste seriale [i filme scenarizeaz` grupuri de tineri, rela]ii interpersonale de prietenie
sau dragoste, ca [i via]a de familie. O \ntrebare-cheie care necesit` r`spuns: cum sunt percepute de c`tre copii
– de pild`, ca „moduri de a anticipa experien]a autonomiei”, ca moduri de confruntare cu lumea adul]ilor.
2. Diferen]a (de con]inut), dar mai ales de percep]ie a desenelor animate ([i altor emisiuni pentru
copii), fa]` de percep]ia celor pentru tineret: de verificat dac` desenele animate sunt v`zute ca prezent`ri
imaginare care \i feresc pe copii de lumea real` sau, dimpotriv`, ei exprim`, v`zând aceste emisiuni, dorin]a
„de a vedea realitatea” chiar când ea este idealizat`. Se pare c` dorin]a de integrare [i \n]elegere a realit`]ii
este tot mai precoce. Aceasta ar putea \nsemna c` acomodarea imaginar` cu lumea adul]ilor poate fi un mod
de utilizare/gratificare a acestor programe.
Fantasticul, frisoanele, neobi[nuitul constituie emo]ii c`utate [i tr`ite de copii ([i a[tept`ri fa]` de
emisiuni), \ndeosebi de la vârsta de 7 ani – precum [i paranormalul sau, dimpotriv`, descoperirile [tiin]ifice,
ca [i spiritul de aventur` (astfel de seriale par s`-l ini]ieze pe copil, \ntr-un registru imaginar, \n teritoriul
adul]ilor, ceea ce poate explica succesul unor emisiuni la copii). Toate pot fi [i expresii ale unei precocit`]i
mai timpurii, ceea ce nu exclude decodific`rile „incitatorii” [i chiar aberante.
3. Este important s` se acorde mai mult` aten]ie contextelor \n care sunt inserate actele de violen]`:
„tocmai contextul este cel care face ca o conduit` violent` s` fie semnificativ`, ca ea s` fie recompensat` sau
pedepsit`, ca ea s` apar` ca acceptabil` sau condamnabil`, iar consecin]ele s` fie gratificante sau penibile
pentru autorul violen]ei” (Claire Bélisle, Jean Bianchi, Robert Jourdan, (1999), Violence et médias, in
„Pratiques mediatiques”, CNRS, Paris, p. 404).

31
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Unele emisiuni (seriale) sau chiar desene animate pot fi receptate ca expresii ale unor pulsiuni sau
\nclina]ii transgresive din partea copiilor (dep`[irea a ceea ce le este interzis, a regulilor stabilite de p`rin]i sau
de [coal`); este mai ales cazul recept`rii [i c`ut`rii umorului \ndr`zne], chiar u[or impertinent, de fapt adult
(cum sunt unele episoade, scene chiar din Titeuf sau din multe alte desene animate). Acest umor este posibil
a fi tr`it ca o \ncercare imaginar` a regulilor vie]ii \n comun – ale c`ror modalit`]i de aplicare le sunt prezentate
copiilor, \n unele fic]iuni clasice, sub o form` „normal`” sau sub unghiul „derizoriului” (\nc`lc`rile sunt [i
ele o parte a vie]ii, mai legitime atunci când sunt expuse sub latura derizoriului sau a ludicului). |n fic]iuni,
\nc`lcarea normelor de c`tre prsonaje apare sub trei semnific`ri principale: 1. ca forme normale [i logice
\ntr-un scenariu narativ; 2. sub unghiul derizoriului [i banalului; 3. \ntr-un registru al ludicului. La care am
putea ad`uga registrul eroiz`rii. Toate aceste moduri de semnificare le fac mai acceptabile [i mai acomodate
lumii reale [i interpretarea lor ca „parte a vie]ii”. Desigur, consecin]ele asupra indivizilor pot fi foarte variate:
1. pot deprima anumite persoane; 2. le pot [oca pe altele; 3. pot r`ni sensibilitatea multora; 4. \i pot \ncuraja
pe unii s` se inspire din ele [i s` le imite.
R`mâne ca cercet`rile s` verifice dac` [i \n România se manifest` un supraconsum de fic]iuni care
nu sunt adresate copiilor, \n timp ce se constat` un sub-consum (la copii) de „magazine” [i „documentare”
– 10% consum, \n Fran]a, fa]` de 30% \n oferta propus` de televiziunile hertziene.
De unde [i recomand`rile pentru atenuarea [i prezentarea \n forme mai pu]in incitante a violen]ei:
a. |n fic]iuni: Violen]a \n termenii referen]iali ai lumii reale trebuie s` se disting` de violen]a ca efect
al fanteziei [i s` fie supus` unor restric]ii mai accentuate \n cazul unor elemente de con]inut similare.
Reciproc, reprezentarea violen]ei marcate drept imaginar poate fi mai larg`. |n programele care con]in referiri
la violen]a real` trebuie prezentate publicului efectele finale ale violen]ei asupra f`pta[ilor [i asupra victimelor.
De[i se admite c` \n cazul filmelor de gen (ac]iune, science fiction, thriller) gradul crescut de conven]ie
permite o prezentare mai explicit` a violen]ei, trebuie totodat` avut \n vedere c` \n melodrame sau telenovele
conven]ia poate avea efecte nedorite, \n percep]ia sinuciderilor, de pild`, care pot afecta publicul.
– |n programele pentru copii cu personaje reale, violen]a se va prezenta numai dac` este esen]ial`
pentru dezvoltarea personajelor sau a intrigii.
– Programele de anima]ie care con]in violen]` stilizat` [i non-realist` nu vor avea violen]a ca tem`
central` [i nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase.
– Programele pentru copii vor trata cu aten]ie teme care pot induce copiilor sentimente de
insecuritate, anume atunci când redau certuri sau evenimente tragice (decese) \n familie, moartea sau r`nirea
animalelor, consum de droguri sau atacuri stradale.
– Programele pentru copii trebuie s` evite promovarea de comportamente imitative periculoase.
– Programele nu vor con]ine scene de violen]` realist` care s` induc` ideea c` violen]a este modul
cel mai eficient de a solu]iona probleme sau conflicte reale.
– Programele nu vor minimaliza efectele violen]ei \n via]a real`.
– Programele nu vor con]ine elemente terifiante arbitrare, f`r` rela]ie de continuitate cu tema
programului.
Un rol important este rezervat controlului parental, care nu trebuie s` devin` un substitut pentru
responsabilitatea direct` a p`rin]ilor [i, mai ales, al responsabilit`]ii radiodifuzorilor.

b. |n [tiri [i programe informative: Violen]a va fi prezent` \n [tiri [i programe informative numai

dac` prezentarea ei aduce o informa]ie relevant` pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau dac` este
necesar` pentru a semnala [i con[tientiza un pericol sau un risc general – individual sau colectiv.
Informa]iile con]inând scene de violen]` vor fi precedate de avertiz`ri cu privire la poten]ialul efect
de stres pe care \l pot avea asupra publicului \n general sau asupra unor categorii speciale (minori). Se va avea
\n vedere ca pozi]ia \n jurnalele de [tiri a reportajelor con]inând violen]` s` nu creeze elemente suplimentare
de [oc [i s` nu afecteze identitatea [tirilor din imediata vecin`tate.
Informa]iile despre incidente violente care pot afecta minorii sau familiile trebuie prezentate \ntr-o
manier` cât mai pu]in explicit`. Dac` acest lucru nu se poate face, [i dac` nu se contravine interesului public
al necesit`]ii inform`rii eficiente, acestea vor fi difuzate \n intervale de regul` inaccesibile minorilor. Respectul
pentru demnitatea fiin]ei umane impune reguli speciale prin care s` se evite excesul de realism atunci când
sunt prezentate victime (\n cazul \n care aceste victime au o motivare excep]ional`).

32
 Se va evita prin cumul de difuzare de programe cu violen]` motivate individual, pentru a nu se crea
ca rezultant` presiuni asupra publicului. Reportajele [i [tirile despre evenimente conflictuale sau acte teroriste
nu vor fi prezentate \n a[a fel \ncât s` incite la dezordine [i violen]` sau s` creeze panic`. Prezentarea unor
incidente violente sau a urm`rilor acestora nu va fi controlat` [i cosmetizat` \n a[a m`sur` \ncât relevan]a
informa]iei s` fie afectat` sau s` se creeze o imagine fals` despre condi]ia uman`.
O surs` important` de \nv`]`minte ofer` perspectiva teoretic` [i abordarea conceptual` propuse de
pre[edinta Comitetului BBC asupra violen]ei la televiziune, care \n Introducerea la Directivele asupra
reprezent`rii violen]ei \n programele BBC (din 1993, London) spunea: „A decide dac` trebuie incluse sau
nu elemente de violen]` \n emisiunile de televiziune este complicat [i delicat. Aceasta variaz` \n func]ie de
context, de ora de difuzare, de con]inutul emisiunilor care preced [i care urmeaz`, de starea de spirit a
societ`]ii \n care tr`im. Elementele cele mai importante care vor orienta deciziile nu pot fi definite de aceste
Directive. Ele se bazeaz` pe bunul sim] al produc`torilor, pe sensibilit`]ile umane, pe sentimentul a ceea ce
este judicios, adaptat [i decent de a fi prezentat marelui public, un public care \i poate cuprinde pe proprii
vo[tri copii, ca [i pe ai altora, pe proprii p`rin]i [i familiile altora, dar [i dezechilibra]i sau pe cei care au fost
confrunta]i cu situa]ii precise cum sunt cele prezentate pe ecran”. |n continuare, aceasta mai relev` c`:
„Televiziunea p`trunde \n interiorul a tot felul de oameni. {tim, de asemenea, gra]ie studiilor de audien]`,
c` exist` un public vast [i variat, pentru toate programele. Niciodat` audien]a nu este compus` doar dintr-un
public «]int`». Aceasta \nseamn` c` produc`torul trebuie s` reprezinte cu pruden]` situa]iile forte [i s` fac`
toate eforturile necesare pentru a se asigura c` telespectatorii sunt pe deplin avertiza]i de con]inutul emisiunii,
pentru ca ei s` nu fie prin[i \n capcana unui subiect care ar putea s`-i afecteze”. Aceast` idee poate fi corelat`
cu faptul – stabilit prin m`sur`tori de audien]` – c` \n ]`rile occidentale, copiii vizioneaz`, \n medie, \n
propor]ie de 80% emisiuni destinate adul]ilor [i c` vârful cotei de televizionare a minorilor se situeaz` \n
intervalul de prime time (orele 19.30-22.30), când ei \ngroa[` masa „marelui public”, expus masiv la
programe violente.
„Sinteza cercet`rilor [i concluziilor ne face s` reflect`m asupra faptului c` raporturile dintre violen]a
de pe ecran [i violen]a din via]a de toate zilele sunt extrem de complexe. Chiar dac` nu exist` o leg`tur`
direct` de la cauz` la efect, trebuie s` recunoa[tem c` emisiunile violente pot, \n acela[i timp, s` deprime
anumite persoane, s` le [ocheze pe altele, s` r`neasc` sensibilitatea unora sau s` le \ncurajeze pe altele s` se
inspire din ele [i s` le imite”.
Preocuparea produc`torilor de programe trebuie s` tind` la a minimiza, pe cât posibil, aceste efecte,
\ntrebându-se: este oare aceasta necesar? Nu va fi o provocare gratuit` o emisiune? Va \ngrozi sau va nelini[ti
ea [i, mai ales, este prezentarea unei violen]e justificat` de context?
Dou` concluzii s-au dovedit utile, \n practic`: 1. Publicarea „directivelor” [i a “avertismentelor”, pentru
a-i face pe telespectatori con[tien]i [i avertiza]i; 2. Re\nnoirea contractelor [i a acord`rii licen]elor, aceasta obligând
televiziunile la pruden]` [i la difuzarea de „emisiuni acceptabile” – ceea ce ar \nsemna o politic` a „morcovului
[i a bastonului” (J. Drumgoole, 1994, pp. 45-47).
|n prezent studiile se concentreaz` asupra evalu`rii:
– variet`]ii influen]elor [i efectelor asupra diferitelor categorii de copii [i tineri (anchete, focus
grupuri, teste experimentale);
– func]ionalit`]ii \n fiecare ]ar` a sistemului de avertizare, \n sensul con[tientiz`rii [i avertiz`rii
publicului (mai ales din partea p`rin]ilor);
– studii aparte \n rândul produc`torilor [i profesioni[tilor de televiziune, pentru a evalua nivelul
standardelor profesionale [i deontologice ale acestora [i rela]ia dintre standarde [i con]inuturile emisiunilor
[i programelor difuzate.
Cercet`rile efectuate \n diferite ]`ri, inclusiv cele din România (mai ales cele ale Centrului de Studii
Media [i Noi Tehnologii de Comunicare, Universitatea din Bucure[ti, Facultatea de Sociologie [i Asisten]`
Social`) au eviden]iat caracterul relativ al eficien]ei sistemelor de avertizare (afi[ate pe micile ecrane), \n
ciuda perfec]ion`rilor aduse (m`rirea duratei [i frecven]ei afi[`rii [i vizibilit`]ii avertismentelor; definirea mai
clar` a criteriilor de clasificare a emisiunilor [i filmelor dup` gradul de violen]` [i de nocivitate; stabilirea mai
clar` a pragurilor de vârst` [i a intervalelor orare \n care sunt permise diferite categorii de emisiuni).
O anchet` cu tema „Stil de via]` [i consum media de c`tre liceenii din Bucure[ti” (mai, 2002; 625
de elevi – adolescen]i din 37 complexe [colare, 148 clase, selecta]i dup` [apte categorii de variabile) efectuat`

33
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

de Centru Media [i Noi Tehnologii de Comunicare a Universit`]ii din Bucure[ti, confirm` permisivitatea
familiilor \n ce prive[te respectarea signaleticii anti-violen]` [i anti-obscenitate, sau anti-vulgaritate, cum se
observ` din graficul urm`tor.

Care dintre urm`toarele afirma]ii sunt adev`rate \n cazul dumneavoastr`?

P`rin]ii ne dau voie s` ne uit`m la programe

sau filme cu scene sexuale sau extrem de
violente
11,5%
P`rin]ii nu ne las` s` ne uit`m la programe
49,4% 15,4% sau filme cu scene sexuale sau extrem de
violente [i respect`m aceast` interdic]ie

23,7% P`rin]ii nu ne las` s` ne uit`m la programe

sau filme cu scene sexuale sau extrem de
violente, dar ne uit`m f`r` [tirea lor

Ns/Nr

Figura 1. Consum media [i signaletica anti-violen]` (Iulie, 2002 – Stil de via]` [i consum media la liceenii
bucure[teni) – CSMNTC.

Cumulând propor]ia elevilor-adolescen]i ai c`ror p`rin]i manifest` o total` permisivitate (49,4%) cu

a celor care nu respect` recomand`rile p`rin]ilor (15,4%), rezult` c` pentru majoritatea acestora (65%)
signaletica de avertizare este ignorat`, ceea ce arat` un nivel foarte sc`zut al eficien]ei acesteia \n contextul
familiilor din Bucure[ti [i un foarte slab control parental asupra televizion`rii de c`tre minori.
Aceste date vor fi confirmate, \n linii generale, [i de anchetele na]ionale ulterioare.
De aceea, unele instan]e de reglementare, cum este Consiliul Superior al Audiovizualului din Fran]a
(CSA) \[i redirec]ioneaz` eforturile \n principal c`tre trei obiective: 1. Reducerea, \n ansamblul programelor,
a con]inuturilor violente [i a scenelor de sexualitate [i pornografie; 2. Clasificarea dup` criterii mai precise a
emisiunilor [i stabilirea mai restrictiv` a orelor la care sunt difuzate diferite categorii de emisiuni; 3. Lansarea
unui vast program de sensibilizare a publicului [i mai ales a p`rin]ilor [i educatorilor asupra nocivit`]ii
programelor violente.
Dac` \n ]ara noastr` exist` foarte pu]ine organiza]ii care au ca obiectiv protec]ia minorilor \n fa]a
violen]ei mediatice (\n afara reglement`rilor Consiliului Na]ional al Audiovizualului), \n ]`rile vest-europene
exist` un mare num`r de organisme publice, organiza]ii nonguvernamentale [i funda]ii care, pe de o parte,
exercit` o puternic` presiune asupra operatorilor de radio [i mai ales de televiziune pentru atenuarea [i
diminuarea con]inuturilor violente [i cu conota]ie sexist` ori pornografic`, iar, pe de alt` parte, organizeaz`
dezbateri publice [i campanii de sensibilizare [i educare a publicului \n general, a elevilor, adolescen]ilor [i
tinerilor asupra riscurilor expunerii acestora la programe violente. Dac` lu`m cazul Fran]ei, se dovedesc
active \n acest sens Asocia]iile familiale [i Asocia]iile de educa]ie popular`, precum: „Collectif inter-associatif
enfance et médias”; „L’Union Nationale des Associations Familiales”; „Ligue de l’Enseignement”; Comisia
de control a DVD [i Videocasetelor subordonat` fa]` de Ministerul de Interne; Comisia de clasificare a
filmelor de pe lâng` Ministerul Culturii [i Comunic`rii; Conseil National de la Jeunesse; „Semaine de la
presse à l’Ecole” organizat` annual de un organism universitar – CLEMI, Université Paris III, \n cooperare
cu Ministerul Educa]iei Na]ionale, CSA [i principalele canale de televiziune [i de radio, \mpreun` cu asocia]ii
ale educatorilor [i p`rin]ilor.

34
 Capitolul

II
METODOLOGIE
Ioan Dr`gan

ABORDAREA CALITATIV~ {I CANTITATIV~

1. A VIOLEN}EI TELEVIZUALE

um s-a men]ionat, textul de fa]` reprezint` raportul de cercetare comparativ` (anul 2009, fa]`
C de 2004 [i 2008) al programului ini]iat [i finan]at de Biroul regional UNICEF, proiect
reprezentând, ca tematic` [i metodologie de abordare a violen]ei televizuale, o premier` \n studiile media din
]ara noastr`. Dincolo de valoarea lor [tiin]ific`, deontologic` [i ca suport al unor ac]iuni concertate \ntre
radio-operatori, [coal` [i familie pentru limitarea violen]ei televizuale [i mai ales a impactului negativ al
acesteia asupra minorilor [i tinerilor, aceste studii contribuie la dep`[irea unei serioase lacune \n cercetarea
româneasc` a violen]ei mediatice, comparativ cu abunden]a [i varietatea cercet`rilor de acest gen \ntreprinse
\ncepând cu anii 50-60 \n SUA [i ulterior \n ]`rile vest-europene, \n contextul dezvolt`rii explozive a
industriilor mediatice [i a fenomenului mediatiz`rii violen]ei atât sub forma „violen]ei reale” (mai ales \n [tiri
[i telejurnale), cât [i a „violen]ei fic]ionale” (\n filmele de cinema difuzate [i prin televiziune, telefilme, seriale
[i foiletoane TV).
|n actuala edi]ie (2008 pentru CNA [i 2009 pentru UNICEF), proiectul analizeaz`, prin metode
cantitative [i calitative, con]inuturile violente din programele a 11 canale TV – dintre care trei pentru copii
– timp de o s`pt`mân` (5-11 ianuarie 2009), pe [ase genuri [i categorii de programe / emisiuni.
Prin volumul, varietatea [i dimensiunile corpusului2 studiat, dar mai ales prin metodologia de
abordare, proiectul de fa]` nu doar reia premiera din anul 2004, dar o rafineaz` mai ales printr-o rigurozitate
sporit` a tehnicilor de num`rare, contextualizare [i semnificare a prezent`rii / reprezent`rii / scenariz`rii
con]inuturilor violente. |n fapt, acest studiu nu este un proiect standard de monitorizare, inevitabil
simplificator. |n acest caz, termenul „monitorizare” desemneaz` doar obiectul investigat (emisiunile, duratele
[i intervalele orare), nu [i metodele de cercetare utilizate [i anume metoda analizei de con]inut (iconice [i verbale)
[i metoda analizei semio-discursive (\n acest text sunt prezentate sintetic mai ales rezultatele ob]inute prin
analiza de con]inut, centrat` pe evaluarea cantitativ` a emisiunilor ca texte date, dar completate cu analiza
discursiv` care \nseamn` focalizarea evalu`rii [i interpret`rii pe producerea discursiv` a textelor (emisiunilor)

2
Celor 21 de studen]i-operatori care au participat la investiga]ie, \ncepând din a doua s`pt`mân` a lunii ianuarie [i \n cursul primelor dou` s`pt`mâni
din luna februarie 2009, direc]ia Centrului le aduce mul]umiri pentru calitatea efortului prestat [i pentru faptul de a-[i fi sacrificat o mare parte a
timpului personal \n favoarea proiectului.

35
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

\n situa]ii specifice de comunicare implicând un „pact” de interac]iune comunica]ional` \ntre „instan]e de

produc]ie mediatic`” [i „instan]e de receptare”, pact bazat pe reprezentarea simbolic` reciproc` a codurilor
[i imaginarelor socio-culturale ale celor dou` instan]e [i implicând anumite procese discursive, narative,
argumentative. Cercetarea noastr` [i raportul de fa]` adopt` o alt` perspectiv`, interesându-se \n primul rând
[i \n principal de evaluarea cantitativ` [i calitativ` a reprezent`rii [i semnific`rii actelor de violen]` din
programele de televiziune.
Corpusul de analiz` – emisiuni denumite de „real”, de fic]iune [i ludice / de divertisment – cuprinde
348 de ore [i 15 minute de programe. Canalele analizate sunt: Televiziunea public` - TVR1; televiziunile
private ProTV, Acas`, Antena1, Antena3, Realitatea TV, PrimaTV, OTV, trei canale pentru copii
(desene animate): Cartoon Network, Jetix, Minimax. |n total, 11 canale de televiziune.
Corpusul de analiz` constituie un e[antion de programe reprezentativ pentru principalele tipuri de
canale de televiziune din România: publice [i private; generaliste [i tematice; cu o distribu]ie echilibrat` dup`
identitatea editorial` – televiziunile generaliste acoperind \n propor]ii relativ apropiate cele trei mari genuri
de emisiune – informative, fic]ionale [i de divertisment; canale comerciale caracterizate prin identit`]i specifice
(de fic]iuni, de informare \n continuu sau de divertisment) [i având adresabilit`]i orientate editorial cu
prec`dere c`tre anumite publicuri ]int`, ori propunând emisiuni semnificative pentru scenarizarea
spectacular` a violen]ei. |n compara]ie cu proiectul realizat \n 2004, corpusul studiat a fost diversificat la 11
canale (dintre care trei pentru copii), dar din ra]iuni financiare, durata corpusului a fost redus` de la dou` la
o s`pt`mân`, iar volumul orar la circa jum`tate fa]` de cel din 2004. Restrângerea corpusului analizat (ca
extensie temporal` [i volum orar) a fost \ns` compensat` prin criterii mai bine definite de selectare a canalelor,
a genurilor de emisiuni, distribuite pe principalele intervale orare, precum [i dup` indicatorii de audien]` ai
programelor. Corpusul studiat, de[i mai restrâns, se caracterizeaz` printr-o corela]ie mai bine definit` \ntre
con]inuturile programelor, genurile de emisiuni relevante pentru reprezentarea violen]ei, intervalele orare de
programare [i indicatorii de audien]`.
Teoretic [i metodologic, proiectul este integrat \n cadrul direc]iilor mari de abordare a temei pe
plan european [i interna]ional. La nivel mondial câmpul cercet`rilor asupra violen]ei mediatice [i a impactului
acesteia \n societate totalizeaz` peste 7000 de studii, majoritatea fiind consacrate violen]ei televizuale [i
influen]ei acesteia asupra socializ`rii copiilor, adolescen]ilor [i tinerilor. O mare parte a studiilor este
consacrat` analizei [i evalu`rii tipologice a con]inuturilor violente [i licen]ioase din programele TV. Studiile nu
au ajuns la o defini]ie general acceptat` a violen]ei mediatice [i nici la o concluzie univoc` relativ` la impactul
violen]ei televizuale asupra indivizilor [i grupurilor. Dar, \n mod unitar, aceste cercet`ri au contribuit la
fondarea unor politici na]ionale, europene, interna]ionale de protec]ie a minorilor [i a demnit`]ii umane \n
domeniul audiovizualului. Cinci factori sunt considera]i esen]iali pentru \n]elegerea fenomenului [i mai ales
a impactului violen]ei televizuale:
1. Con]inutul, caracteristicile [i „contextele de semnificare”, adic` de producere semnifica]iilor [i
\n]elesurilor actelor / scenelor de violen]`;
2. Duratele expunerii copiilor, adolescen]ilor, tinerilor la programele tv;
3. Contextul [i mediul socio-cultural al producerii [i recept`rii mesajelor;
4. Caracteristicile psihologice ale individului receptor – de la copil la tân`r – pornind de la premisa
c` cei mici, chiar dac` privesc acelea[i programe ca [i adul]ii, v`d „altceva” [i „altfel” \n con]inuturile
emisiunilor tv.

Mecanisme psiho-sociale asociate [i generate de modurile scenariz`rii / semnific`rii

actelor de violen]` \n diferitele programe de televiziune.
Indiferent de pozi]ia adoptat` de un autor sau de altul \n chestiunea con]inuturilor [i a efectelor
violen]ei televizuale, marea majoritate a cercet`torilor sunt de acord asupra ideii c` mass-media contribuie
la emergen]a unei culturi a violen]ei \n societatea contemporan` [i c` violen]a media particip` la socializarea
copiilor, mai ales a celor care dispun de acces redus la alte surse de \nv`]are [i de socializare, impregnând
imaginarul colectiv cu simboluri, coduri [i atitudini violente.
Toate aceste considera]ii motiveaz` un astfel de program consacrat evalu`rii con]inuturilor [i
reprezent`rilor violen]ei \n emisiunile de televiziune, menite mai \ntâi s` conduc` la m`surarea „cantit`]ii” de

36
violen]` televizual` [i la tipologizarea acestor con]inuturi pe categorii de violen]`, pe canale, genuri de emisiuni
[i pe intervale orare, precum [i la identificarea modalit`]ilor semio-discursive de contextualizare / semnificare a
prezent`rii [i a scenariz`rii vizuale [i verbale a con]inuturilor violente.
|n actuala edi]ie a proiectului s-a urm`rit mai consecvent testarea pertinen]ei \n evaluarea violen]ei
televizuale din programele difuzate \n România a celor trei indicatori clasici defini]i de americanul George
Gerbner pentru analiza violen]ei televizuale:
- Procentajul emisiunilor con]inând scene de violen]` pe zi, pe categorii de emisiuni, pe intervale
orare, mai ales \n prime time, când [i copiii se integreaz` masiv \n marele public al telespectatorilor; aceasta
[i explic` pentru ce 80% din emisiunile vizionate de copii sunt cele destinate adul]ilor;
- Num`rul (frecven]a) [i ponderea scenelor de violen]` pe or`;
- Procentajul personajelor principale violente implicate \n acte de agresiune, \ndeosebi \n fic]iunile
de televiziune.
|n Raportul „Violen]` [i teroare \n media” \ntocmit de George Gerbner prin analiza a 4600 de
r`spunsuri primite din partea comunit`]ii universitare interna]ionale (UNESCO, 1988), acesta a dat cea mai
semnificativ` defini]ie a violen]ei: „Este expresia popular` pentru for]a fizic` folosit` \mpotriva altuia, a sinelui
sau \ndreptarea ac]iunilor \mpotriva altuia pentru a-i provoca durere, a-l r`ni sau omor\ (...). Violen]a este o
ac]iune care deranjeaz` dureros [i periculos din punct de vedere fizic, psihic [i social bunul trai al persoanelor
sau grupurilor. Efectele ei pot varia de la banal la catastrof`. Violen]a poate ap`rea ca natural` sau poate fi
creat` de oameni, poate ac]iona \mpotriva oamenilor sau \mpotriva propriet`]ii, poate fi justificat` sau nu,
poate fi real` sau simbolic`, spontan` sau gradual`.”
Teoretic, chestiunea esen]ial` const` \n a cunoa[te ce coniven]` intrinsec` exist` \ntre televiziune [i
violen]`, ceea ce presupune a descifra logica producerii industriale a divertismentului spectacular [i, \n cadrul
acesteia a con]inuturilor violente, erotice, pornografice, a lua \n considerare natura \ns`[i a mediului
televiziunii [i apoi structura mental` [i cultural` a individului contemporan. C`utarea [i reprezentarea
violen]ei intr` \n logica tehnologic` [i spectacular` a televiziunii. Problema nu este atât aceea a cantit`]ii de
violen]` prezent` \n programele tv, cât mai ales a modului \n care este scenarizat` violen]a [i \n consecin]`
cum este construit` social violen]a ca parte a universului simbolic [i real al omului contemporan.
O a doua idee teoretic` important` se refer` la definirea cadrelor contextuale ale proceselor de
semnificare asociate con]inuturilor violente. Aceast` idee presupune c` nu ne putem limita la evaluarea
cantit`]ii (frecven]ei) con]inuturilor violente [i a sus]inerii aser]iunilor despre excesul de violen]` televizual`,
omi]ându-se c` ceea ce conteaz` mai ales sunt modurile de prezentare, de scenarizare verbal` [i iconic`, de
semnificare a actelor [i scenelor de violen]`. |n acest sens, \n spiritul altor cercet`ri, un accent deosebit a fost
pus pe contextele de semnificare a actelor de violen]` \n func]ie de: dualitatea pozitivitate / negativitate, de
formele „naturaliz`rii” actelor de violen]` (fac parte sau nu din logica vie]ii sau a structurilor narative), de
nivelurile [i modalit`]ile mediatiz`rii violen]ei gratuite, de prezentare a scenelor violente \ntr-un registru
umoristic. Au fost astfel evaluate \n mod distinct scenele [i comportamentele violente care sunt prezentate ca
acte care nu implic` nici „costuri umane” [i nici „consecin]e” vizibile pentru cel`lalt (este vorba de scene de
violen]` ar`tate f`r` durere, angoas`, moarte, mutilare, handicapuri, f`r` suferin]`, chiar dac` \n aceast`
privin]` s-au cristalizat o serie de reguli deontologice restrictive).
No]iunea de violen]` gratuit` constituie un cadru conceptual de baz` \n evaluarea con]inuturilor.
No]iunea va fi abordat` \n accep]iunea urm`toare: este o violen]` deconectat` de context, neutil` desf`[ur`rii
nara]iunii [i care nu are alt` motiva]ie decât violen]a \ns`[i. |n cazul violen]elor prezentate \n emisiuni
informative (violen]a „real`”), ne-a interesat [i perspectiva func]ionalist` asupra informa]iei, anume: dac`
[tirile despre violen]` func]ioneaz` mai mult ca „avertisment” (a-i \nv`]a pe copii s` supravegheze mediul [i
s` evite / s` se apare de violen]`) sau ca prezentare pur senza]ional` [i atractiv` a faptelor de violen]`.
|n opera]ionalizarea conceptelor s-a pornit, de asemenea, de la distinc]ia devenit` clasic` \n studiul
violen]ei televizuale [i anume aceea dintre „violen]a real`” (prezent` \n emisiunile informative, mai ales [tiri
[i telejurnale) [i „violen]a fic]ional`” (prezent` \n filme de cinema transmise [i prin televiziune, \n telefilme,
\n seriale de diferite categorii [i foiletoane).
Premiza teoretic` care a fondat evaluarea [i categorizarea scenelor [i actelor de violen]` mediatizate
de televiziuni a constat \n ideea c` violen]a televizual` are, \n principal, o motiva]ie economic` proprie
ansamblului industriilor mediatice care valorizeaz` \ntr-un registru spectacular-dramatizant, adresat cu
prec`dere emotivit`]ii umane, elemente, fapte, tr`s`turi de comportament apar]inând lumii reale a individului

37
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

[i grupurilor sociale. Dar aceast` supravalorizare dramatizat` a violen]ei [i a \nclina]iilor agresive constituind
o deformare exagerat` a unor elemente de viat` real` recurge inadecvat la forme din ce \n ce mai sofisticate
care mobilizeaz` la maximum resursele artistice, narative, lingvistice [i iconice ale discursului televizual.
Competi]ia dintre canale conduce [i la noi \n ]ar` la generalizarea modelului spectacular-consumerist \n
ansamblul televiziunilor generaliste [i tematice, fie ele private sau publice, [i la o tendin]` de reducere a
disparit`]ilor dintre ele inclusiv \n ce prive[te mediatizare violen]ei. Astfel, ipoteza noastr` este c` motiva]ia
economic` (a ob]ine audien]` [i publicitate) este disimulat` sub forme specifice discursului televizual, ceea
ce presupune un efort considerabil de deconstruc]ie [i categorizare a modurilor de prezentare [i a contextelor
de semnificare, dincolo de frecven]a [i durata scenelor de violen]`. De asemenea, am luat \n calcul ipoteza
sinergiei dintre violen]` „real`” [i violen]` „fic]ional`” \n programele televiziunilor generaliste, ceea ce
presupune c` cele dou` au ponderi apropiate \n orele de maxim` audien]` sau de audien]` ridicat`, când
minorii [i tinerii sunt integra]i \n categoria „marelui public” al televiziunii.

DOU~ METODE COMPLEMENTARE ÎN ANALIZA

2. SCENARIZ~RII VIOLEN}EI

naliza de con]inut [i analiza semio-discursiv` reprezint` metodele de baza ale acestui studiu.
A Marea majoritate a anchetelor consacrate evalu`rii imaginilor violente pe tipuri de emisiuni
utilizeaz` dou` metode principale:
- analiza de con]inut, \n formele ei variate, inclusiv „analiza afirma]iilor evaluative” a lui Osgood,
model pertinent pentru determinarea intensit`]ii evaluative cu care o emisiune – sau un text – reprezint` fapte
[i semne iconice sau verbale care au tr`s`turi violente. Utilizând aceast` metod` putem evalua, de exemplu,
intensitatea pozitivit`]ii violen]ei (utilizarea violen]ei pentru a pedepsi, pentru a face dreptate, pentru a
recompensa, etc.) sau, din contr`, intensitatea negativit`]ii actelor, cuvintelor [i imaginilor de violen]`
televizual` ar`tând \n acela[i timp gravitatea consecin]elor actelor violente, suferin]a victimelor, etc).
- analiza semio-discursiv` care nu se limiteaz` la cuantificarea scenelor de violen]` [i la stabilirea
tipologiilor de acte violente (violen]` psihologic`, violen]` verbal`, violen]` fizic`, violen]` social`, violen]`
sexual`, violen]` economic`), la indicatorii de frecven]` [i de durat` ai secven]elor violente (pe canale, genuri
[i categorii de emisiuni, intervale orare, intervale zilnice sau s`pt`mânale), ci permite identificarea contextelor
de semnificare a actelor violente [i a cadrajelor situa]iilor de comunicare [i de reliefare a semnifica]iilor unei
secven]e violente.
Prin aceast` metod` descoperim pericolul „mesajelor false” transmise prin intermediul informa]iilor,
prin programe de fic]iune (seriale, telefilme, foiletoane, jocuri [i reality show-uri, emisiunile sportive, etc.).
Din perspectiva unei metode semio-discursive, studiul nostru a vizat punerea \n eviden]` a
mecanismelor prin care „mesajele false” au o puternic` influen]` destructiv` asupra copiilor [i adolescen]ilor,
luând \n considerare incapacitatea copiilor de a semnifica [i de a con[tientiza sensul influen]ei anumitor
secven]e din imaginile televizuale.
Un protocol valid [i pertinent de cercetare destinat s` valorizeze atuurile metodei semio-discursive
presupune utilizarea cadrajelor urm`toare, de natur` s` reveleze „mesajele false” din anumite secven]e [i
imagini:
- violen]e care apar ca benefice, omi]ând consecin]ele negative ale actelor violente. Conform statisticilor
americane, \ntr-o propor]ie important`, autorii actelor de violen]` din programele tv nu sunt pedepsi]i;
- violen]a este omniprezent` [i deci inevitabil`: este o metod` inevitabil` [i eficace pentru a rezolva
ne\n]elegerile [i situa]iile conflictuale. Auzind vestea c` tat`l unei prietene a murit, o feti]` \ntreab`: „cine l-a
omorât?”. |ntrebare evident indus` de privitul la televizor [i care arat` c` \n mintea ei „violen]a este cauza
normal` a mor]ii” (omul moare cel mai adesea \n fic]iunile sau [tirile violente pentru c` cineva l-a omorât).
Omniprezen]a violen]ei \n programele tv, combinat` cu absen]a sanc]iunii autorit`]ilor [i cu evitarea
suferin]elor, a consecin]elor actelor violente amplific` confuzia realului [i a fic]ionalului \n raportarea copiilor
la scenele de violen]` [i mai ales a tr`irii pur emo]ionale a acestora;

38
 - violen]a e necesar`: o foarte mare parte a actelor violente sunt comise de „b`ie]ii buni pentru a-i
\nvinge pe cei r`i”. |ntr-o viziune maniheist`, violen]ele sunt comise de cei „buni” („puri”) pentru a \nvinge
sau a pedepsi pe cei „r`i”, iar cei „r`i” („puri” de asemenea) pentru a se r`zbuna. De aici copiii \nva]` c`
violen]a este nu numai necesar`, ci [i eroic`, mai mult c` e forma cea mai frumoas` de eroism.
- violen]a este amuzant`: mai ales \n desenele animate (conform studiului realizat \n 2004 de autorii
proiectului, emisiunile principalelor dou` canale de desene animate difuzate \n România con]ineau de 7 ori
mai multe scene de violen]` decât programele pentru adul]i, fapt confirmat [i de studii asupra celor trei
canale de desene animate efectuate \n toamna anului 2008 [i la \nceputul anului 2009); personajele sunt
antrenate s` se loveasc` \ntre ele ca \ntr-o joac` (dimensiunea ludic` a violen]ei este supralicitat` \n multe
fic]iuni, ceea ce o face atr`g`toare);
- violen]a este surs` de pl`cere: mai ales \n filmele [i serialele de ac]iune; majoritatea personajelor
g`sesc pl`cere \n a se lupta [i chiar \n a ucide, dup` cum telespectatorii g`sesc pl`cere ca efect al suscit`rii
emo]iilor: contemplarea violen]ei ca spectacol, chiar când e vorba de distrugeri sau chiar de „masacre
grandioase” este pentru mul]i o atrac]ie, cu condi]ia ca finalmente s` existe ie[iri [i respectarea codului:
„Binele triumf`”. |n prea pu]ine fic]iuni, acest cod narativ este deconstruit prin spectacolul consecin]elor
dezastruoase [i prin introducerea de scene insuportabile, deci a unor forme de denun]are a spectacolului
violen]ei. Balan]a cuplului atrac]ie / respingere a violen]ei este net \nclinat`, ca scenarizare, \n favoarea pl`cerii
[i atrac]iei. Frica / teama de violen]` sau compasiunea fa]` de victimele violen]ei sunt tratate fic]ional pur [i
simplu ca opusul curajului agresiv.
Deci, a fost important s` verific`m, printr-un studiu aprofundat asupra contextelor [i formelor de
cadraj care amplific`, prin mecanisme discursiv-reprezenta]ionale, impactul negativ poten]ial al con]inuturilor
violente [i al imaginilor televizuale, dintre care cele mai importante sunt urm`toarele:
1. Absen]a de consecin]e negative, dup` gradul de nocivitate al actelor violente (reprezentarea violen]ei
ca metoda cea mai buna [i cea mai eficient` pentru a rezolva problemele [i conflictele);
2. Recompensa [i absen]a pedepsirii (copiii nu percep diferen]a dintre recompensa solu]iei
conflictuale [i recompensa modului de solu]ionare);
3. Desensibilizarea copiilor [i a tinerilor ca urmare a „banaliz`rii” „R`ului” (deci a violen]ei), \ntr-un
context de violen]` televizual` omniprezent`;
4. Scenarizarea estetic` a violen]ei (o estetic` spectacular` [i dramatizant` a violen]ei), care confer`
o aur` de glorificare a personajelor violente sau a indivizilor violen]i; [i \n cercetarea de fa]` perspectiva
comparativ` \ntre violen]a televizual` \n România [i t`ri / zone de referin]`: SUA, Europa occidental`,
constituie o abordare important`;
5. Prezentarea maniheist` a violen]ei (o disput` \ntre „tipuri pure”: cei „buni” [i cei „r`i”. Nu
reg`sim decât arareori \n filme, seriale, foiletoane, punerea \n discu]ie a conven]iei narative manihesite (Binele
care \nvinge [i face agreabil` contemplarea violen]ei) prin ducerea violen]ei la limita extrem` a absurdului,
când se condamn` singur` prin autodestructibilitate total` (cazul filmului Rambo, unde r`zboiul este \mpins
prin consecin]e [i drama Eroului la limita extrem` a absurdit`]ii).
6. Contextualizarea naturalizant` a violen]ei (conflictul \ntre Bine [i R`u; legea celui mai puternic,
confuzia \ntre „logica narativ`” \n fic]iuni [i „logica natural`” a realit`]ilor.)
Ne-am propus s` compar`m frecven]a, durata [i modurile de contextualizare a violen]ei \n programele
televiziunilor române[ti cu datele stabilite de studiile americane [i europene, de exemplu, cu datele cercet`rii
Mediascope (USA, 1995):
- 57% din programele analizate con]ineau secven]e violente;
- 33% din programele televizuale con]ineau 9-10 interac]iuni violente \ntr-o secven]`;
- numai 15% din emisiuni afi[au semnul anti-violen]`;
- 51% din actele violente se derulau \n contexte „realiste”;
- 73% din scenele violente con]ineau acte de violen]` nepedepsite;
- 39% erau prezentate cu umor;
- 58% dintre interac]iunile violente nu ar`tau suferin]`;
- 44% ap`reau justificate;
- timpul real petrecut de un copil american [i european la [coal` este de aproximativ 900 de ore pe
an, \n timp ce timpul petrecut \n fa]a televizorului este de mai mult de 1200 de ore pe an.

39
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|ntr-o cercetare din Fran]a, comparativ cu una american` (1995-USA) din 230 de emisiuni analizate
(1174 ore 36 minute), au fost num`rate 1047 de secven]e violente, adic` 8,9 pe or`; jum`tate din emisiuni
con]ineau 2 secven]e de violen]` cel pu]in; 30% din e[antionul analizat comporta o secven]` de violen]` sau
mai multe (D. Frau-Meigs, S. Jehel, Les écrans de la violence, Economica, Paris, 1997, p. 56-57).
Compara]ia Fran]a – Canada – România este semnificativ` (aceasta a servit ca termen de compara]ie
pentru studiul nostru).

Secven]e violente pe or` (%)

FRAN}A CANADA ROMÂNIA ROMÂNIA ROMÂNIA

2004 2008 2009
Canale Canale Re]ele Re]ele Canale Canale Canale Canal Media publice
private publice private publice private publice private public [i private
Secven]e
violente 9,3 8,2 11,1 6,4 14, 31 10,17 12,36 8,31 14
pe or` (%)

Sursa: D. Frau-Meigs, S. Jehel, 1997, p. 58. Studiul CSMNTC, 2008 [i 2009

O prim` cercetare (2004) realizat` \n România de Centrul Universit`]ii din Bucure[ti indica un
num`r mai ridicat de secven]e violente pe or` \n programele televiziunilor române[ti: 14,31 (televiziunile
private) [i 10,17 (televiziunile publice). Evaluarea pentru 2008 [i 2009 indic` o u[oar` descre[tere a
indicatorilor violen]ei televizuale \n România, dar valorile medii continu` a fi mai mari, \ndeosebi \n cazul
televiziunilor private, decât \n ]`ri de referin]` – SUA, Canada, Fran]a.
O gril` de analiz` a con]inuturilor imaginilor [i secven]elor violente, pentru a cadra mai ales
„contextele de semnificare” ale actelor violente a fost elaborat` de autorul proiectului. Grila care a servit ca
tehnic` de „cadrare” a violen]ei televizuale atât \n cercetarea din 2004, cât [i \n cea de fa]`, va fi prezentat`
la finele acestui capitol.
|n aceast` parte a proiectului o aten]ie particular` a fost acordat` anumitor aspecte ale structurii
narative a emisiunilor con]inând secven]e [i imagini violente, concentrându-ne pe figura reversibilit`]ii \n
punerile \n scen` ale povestirilor violente. Problematica reversibilit`]ii este foarte important` pentru a
caracteriza modurile de narare televizual`. Este evident c` reversibilitatea este pozitiv` când permite
diversificarea punctelor de vedere [i conduce la schimb, dar nu este logic` \n cazul violen]ei „\n care moartea
[i r`nile sunt ireversibile”. Or, aceste programe care adeseori proiecteaz` ideea evitabilit`]ii mor]ii (sau
resurec]ia magic` prin reg`sirile miraculoase), punând \n scen` situa]ii improbabile sau foarte rare, nu permit
fic]iunii televizuale sau tele-realit`]ii s` utilizeze polisemia: violen]a devine acolo un scop \n sine, unilateral`
[i reductoare, aparent inevitabil` c`ci numai procesul de derulare al interac]iunii violente este reprezentat.
Dar, cele mai mari dificult`]i ridicate de metodologia clas`rii con]inuturilor [i imaginilor violente provine din
confuzia \ntre imagini despre violen]` [i imagini violente (mai ales \n emisiunile de informare, dar [i \n
fic]iune). |n ceea ce ne prive[te, reamintim c` nu putem defini toate imaginile despre violen]` ca fiind neap`rat
[i imagini violente.
|n aceast` perspectiv`, este important de subliniat c` „banalizarea violen]ei” a devenit o amenin]are.
Probabil c` lumea noastr` nu este \n ansamblu mai violent` decât lumea de alt`dat`, dar, cu precizarea c` s-
au amplificat amenin]`tor comportamentele violente ale minorilor (\n special omuciderile), amuzamentul [i
indiferen]a cu care lumea contempl` violen]a [i modurile \n care sunt imaginate violen]e din ce \n ce mai
numeroase [i monstruoase gra]ie imaginilor de cinema [i televiziune este f`r` precedent. |n programele tv
violen]a nu mai este legendar`, eroic` sau cavalereasc`, sau instrumental-pragmatic` (\n func]ie de epoc`, ca \n
literatur`), ci un amalgam pseudo-cultural, extrem de periculos pentru copii, pentru c` violen]a televizual`
apare ca un comportament culturalizat ca universal. |n plus, cultura televizual` este un show cvasi-permanent
al violen]ei. Chiar prezentarea suferin]ei [i a intimit`]ii (ca \n reality shows), fantasma abolirii distan]ei (\ntre
micul ecran [i via]a real`) constituie o form` de sado-masochism: acest model de prezentare este sadic pentru
c` se arat` [i chiar se provoac` suferin]a altora [i masochist pentru c` se propune telespectatorilor identificarea
cu persoanele \n suferin]`, exploatând \n acela[i timp \ntr-un mod pervers emo]iile telespectatorilor.

40
 |n lucrarea deja citat`, autoarele franceze (Frau-Meigs [i Sophie Jehel) subliniaz` c` modelul de
reprezentare a violen]ei \n film [i la televiziune, concordant cu modelul cultural-valoric american [i cu codul
cultural american, a fost \ncet`]enit [i dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferen]ial` a tehnicii
„planului mediu” [i mai ales a „planului apropiat” de filmare a ac]iunii. Consecin]a acestor tehnici de filmare
care const` \n plasarea violen]ei „\n zona interpersonal`”, \nseamn`, de fapt, apropierea zonei de adresare de
„zona intimit`]ii” pân` la punctul confund`rii lor. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste [i
naturalizante: lupta Binelui [i R`ului, legea celui mai puternic, \nfruntarea ca tr`s`tur` a interac]iunii umane
din zona interpersonal` intim` (ceea ce vedem sistematic \n schema narativ` a serialelor americane), cu
procedeul tehnic al film`rii preferen]iale \n „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumit` schem` narativ`
[i anumite procedee de vizualizare), favorizeaz` reprezentarea violen]ei [i agresivit`]ii ca un fapt uman natural
(mai pu]in cultural), ceea ce conduce (cf. D. Frau-Meigs [i S. Jehel) la o reprezentare a violen]ei televizuale
\ntr-o perspectiv` apropiat` darwinismului social. Consecin]a mai general` a acestei combina]ii de schem`
narativ` [i de tehnic` a film`rii const`, \n cele din urm`, \n a amalgama pân` la anulare a elementelor specifice
tramei narative fic]ionale [i a modurilor \n care oamenii \[i fac dreptate. Violen]a nu apare doar ca legitim`
(\n anumite situa]ii ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ]ine de firea lucrurilor: logica narativ` a
ac]iunii [i interac]iunilor violente se impune ca o logic` natural` a lumii reale a oamenilor.
Reprezentarea violen]ei la televiziune este, deci, tributar` unor specificit`]i [i constrângeri ale
mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comport` ca note
dominante „caracterul repetitiv [i banalizat”, spectacularizant [i simplificator al discursului televizual.
Schemele, codurile [i semnifica]iile prezent`rii con]inuturilor violente la televiziune au fost puse \n eviden]`
\n cercet`ri de referin]` americane [i europene, cercet`ri efectuate prin analize de con]inut, analize de imagine,
analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de fic]iune, iar pe de alt` parte emisiunilor informative
(telejurnale, magazine de informare).
Televiziunea este nociv` (R. Silverstone) deoarece produce dependen]a \n cazul copiilor, mai ales
prin scenarizarea spectacular` a violen]ei. Autorul englez citeaz` un caz limit` al familiariz`rii copiilor cu
televizorul: „voi lua cu mine \n inim` televizorul. V` iubesc!”, scria \n \nsemn`rile l`sate p`rin]ilor, [colarul
Genero Garcia din New York, care s-a \mpu[cat dup` ce tat`l s`u i-a interzis s` se mai uite la televizor
(Sunday Times, 20.02.1983).
Pre[colarii [i [colarii au dificult`]i \n separarea lumii reale de cea imaginar`, mai ales atunci când
aceasta este prezentat` la televiziune: vivacitatea acesteia face ca fantasticul s` fie confundat cu realul sau
invers, ceea ce este acela[i lucru.
O mare parte din ceea ce copiii v`d la televizor este alc`tuit` din violen]` naturalizat`; aceasta este
reprezentat` ca cea mai potrivit` cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de r`zbunare a insultelor [i
ofenselor, de a ob]ine dreptatea [i toate lucrurile dorite de la via]`.
|n func]ie de variabila vârst`, copiii sunt doar aparent expu[i la acelea[i con]inuturi ca [i adul]ii
(peste 50 dintre elevi vizioneaz` emisiunile tv seara, intrând \mpreun` cu adul]ii \n aceea[i categorie a marelui
public), deoarece:
- contextele de vizionare sunt diferite;
- modul de a accepta programele [i sensul atribuit con]inutului acestora difer` fa]` de adul]i, \ntrucât
capacit`]ile cognitive, empatice difer` de ale adul]ilor, ca [i imaturitatea caracterologic` [i a experien]ei de
via]` (toleran]` redus` la frustrare, egocentrism, impulsivitate, capacitate redus` la autocontrol, subestimarea
gre[elilor personale, imaturitatea con[tiin]ei morale ca factor reglator de evaluare a situa]iilor [i de
comportament, supraexcitabilitate emo]ional`);
- dificultatea distingerii imaginarului de real: pentru preadolescen]i, \n programele vizionate apare ca
efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului: desene animate, seriale) la real (via]`), ci
rezultatul amalgamului confuz al celor dou` universuri, la ei predominând credin]a \n realitatea televizual` [i
tendin]a accentuat` de identificare mimetic` cu personaje, ac]iuni, situa]ii de pe micul ecran;
- violen]a coabiteaz` aproape natural cu specificul mediului televiziune: violen]a este un element
ideal pentru finalitatea de seduc]ie capta]ional` a televiziunii – captarea aten]iei publicului prin activarea
mecanismului de orientare; chiar vizionarea programelor tv (din ce \n ce mai trepidante [i mai terifiante)
reprezint` un mod specific de violentare a aten]iei [i min]ii umane.

41
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Ca urmare, efectele violen]ei televizuale sunt mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului”
sau a „\nv`]`rii”: violen]a depersonalizeaz`, dezechilibreaz` [i desensibilizeaz` (se ajunge \n mas` la o stare
denumit` ca fiind „crim` de indiferen]`”, ca rezultat al banaliz`rii mediatice a violen]ei).

CORPUSUL INVESTIGAT (CANALE, INTERVALE

3. ORARE, DURATE, GENURI DE EMISIUNI)

n baza contractului \ncheiat cu UNICEF, \n s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009 au fost monitorizate
| [i evaluate con]inuturile violente din emisiuni difuzate pe 11 canale de televiziune: TVR1, ProTV,
Acas`, Antena1, Antena3, Prima, OTV, Realitatea, precum [i trei canale de desene animate: Cartoon
Network, Jetix, Minimax.
|n ce prive[te canalele studiate, fa]` de cercetarea similar` realizat` \n 2004, \n cea prezent` s-a
renun]at la canalele Atomic, MTV, Na]ional, iar fa]` de cea din 2008 la canalele B1 [i KanalD. De asemenea,
restric]iile bugetare au restrâns studiul la o s`pt`mân` de program.
Intervalele orare de monitorizare au acoperit cele trei mari intervale clasice: Access Prime Time
(17-19), Prime Time (19-23), Post Prime Time (23-24), la care s-au ad`ugat dou` intervale specifice
canalelor de desene animate (\n total, 348 ore [i 15 minute de programe [i emisiuni tv).
Timpul de monitorizare [i evaluare cuprinde:
- 17h-19h - 3 canale, [tirile de la orele 17 pentru ProTV, de la 16 pentru Antena1 (Intervalul
Acces Prime Time) [i „Focus„ de la 18h pe PrimaTV
- Intervalul Prime Time: 19h-23h (10 canale)
- Intervalul Post Prime Time: 23-24 (9 canale)
- Intervalele 13h-15h, respectiv 19h-21h, pentru cele trei canale de desene animate (Cartoon
Network, Jetix [i Minimax).

S-a urm`rit identificarea scenelor de violen]` (num`r [i durat`) din emisiunile programelor TV
prezentate \n s`pt`mâna men]ionat`, a contextelor de scenarizare [i a tipurilor [i formelor de reprezentare a
violen]ei.
Evaluarea a avut ca suport grile separate pentru violen]a real` [i cea fic]ional`, la care s-au ad`ugat
grile pentru cadrarea semnificant` a contextelor \n care se prezint` scene de violen]`. Evident, ca \n orice
analiz` de con]inut sunt luate \n calcul unit`]i de \nregistrare, de context, de num`rare [i schema categoriilor
de analiz`.
Dup` genuri [i tipuri de emisiuni, actele [i scenele de violen]` sunt m`surate [i \ncadrate dup` cum
urmeaz`:
- {tirile „soft” (fapte diverse – un tân`r care \[i ucide p`rintele sau un tat` care \[i violeaz` fiica) [i
„hard” (violen]ele generate de anumite medii sociale conflictuale, acte de violen]` \ntr-un cartier periferic
s`rac [i cu rat` \nalt` de delincven]`), caracterizate de conflicte [i acte de violen]` (o analiz` a telejurnalelor
difuzate de televiziunea public` [i televiziunile private), inclusiv reportaje („violen]a real`”);
- Fic]iuni de televiziune – telefilme, seriale violente, erotice;
- Desene animate [i alte emisiuni pentru copii;
- Emisiuni pentru tineret, inclusiv muzicale;
Reality-show-uri [i talk show-uri;
- Jocuri [i variet`]i;
- Sport;
- Spoturi [i promo-uri.

42
4. OPERA}IONALIZAREA CONCEPTELOR

cenele [i actele de violen]` au fost categorizate [i \nregistrate \n [ase tipuri de violen]` (fizic`,
S verbal`, psihologic`, social`, sexual` [i economic`).
Studiul a cuprins urm`toarele etape de lucru:
- Monitorizarea emisiunilor de televiziune [i completarea grilelor de monitorizare;
- |nc`rcarea datelor din grile \n baza de date SPSS;
- Prelucrarea datelor din baza de date;
- Analiza rezultatelor [i redactarea raportului de cercetare.

Pentru m`surarea violen]ei s-au utilizat urm`torii indicatori:

Procentul emisiunilor con]inând scene de violen]` \n ansamblul emisiunilor unui canal ([i pe
ansamble)
- Num`rul de scene de violen]` “real`” [i “fic]ional`”;
- Durata scenelor de violen]` “real`” [i “fic]ional`”;
- Num`rul mediu pe or` de scene [i acte de violen]e;
- Tipurile [i formele de violen]`.
Reamintim c` \n schema clasic` a indicatorilor pentru m`surarea violen]ei televizuale, celebrul
sociolog american al comunic`rii de mas` George Gerbner a calculat urm`torii indicatori: procentajul
emisiunilor con]inând scene de violen]` (\ntr-o zi, s`pt`mân`, lun`, an); num`rul [i procentajul scenelor de
violen]` pe or` (\ntr-o zi); num`rul [i procentajul personajelor principale implicate \n acte de violen]` de
diferite feluri (omucideri, tâlh`rii, b`t`i etc.), personaje ca eroul / falsul erou, agresorul / victima, generosul
sau tolerantul, arbitrul, precum [i distribuirea acestora pe grupuri etnice [i categorii socio-culturale, dup`
metoda „indicatorilor culturali”.
|n prima etap` s-au m`surat indicatorii con]inuturilor violente pe fiecare canal \n parte, calculându-
se indicatorii astfel:
- Pe cele trei intervale orare men]ionate (plus un interval pentru canale de desene animate);
- Tipuri [i forme de violen]` (real` [i fic]ional`);
- Tip de emisiune (informativ`, filme [i seriale, emisiuni de divertisment, talk show-uri, reality
show-uri, desene animate, publicitate, promo);
- Zilele s`pt`mânii (weekend /zile lucr`toare).
|n a doua etap` s-a efectuat o analiz` comparativ` \ntre cele 8 canale pentru adul]i [i \n cele 3 canale
pentru copii.
Metoda analizei de con]inut include cele trei mari categorii de „opera]ionaliz`ri” ale conceptelor:
1. Prescrip]ii legate de clasificare (sistem de categorii pentru clasificarea con]inuturilor din texte; \n
acest caz categorii de clasificare a con]inuturilor violente);
2. Prescrip]ii referitoare la unit`]ile de m`surare [i \nregistrare (recording units);
3. Prescrip]ii referitoare la unit`]ile de contextualizare.

Unit`]i analitice
Am utilizat ca unit`]i de analiz`, [tiri din telejurnale, emisiuni de genul talk show, reality show, filme
[i seriale, emisiuni de divertisment, desene animate, ecrane publicitare [i ecrane promo, iar ca unitate
minimal` de analiz` scena de violen]` prezent` \n cadrul unei emisiuni (informative, de divertisment sau
fic]ionale). Prin cumularea num`rului [i a duratelor scenelor de violen]` din cadrul unei emisiuni, se ob]in
frecven]a medie [i durata total` a scenelor de violen]` din cadrul emisiunii evaluate. Demersul continu` cu
descompunerea unit`]ilor analitice \n unit`]i de m`sur` – segmente care prin distribuire \ntr-una din categorii
pot servi unei analize cantitative.

43
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Unit`]i de m`sur`
Violen]a televizual` este m`surat` prin utilizarea unor indicatori cantitativi cum sunt durata actelor
violente (minute [i secunde), frecven]a actelor de violen]` televizual` [i ponderea acestora \n durata total` a
programului (frecven]a relativ`), prezen]a violen]ei \n cadrul programelor TV (procentul din programele TV
care con]in cel pu]in o scen` violent`). Uneori segmentul de m`surare - actul sau scena de violen]` – este egal
cu o [tire sau o secven]` violent` dintr-un film, alteori putem avea mai multe segmente \ntr-o secven]` ([tire,
de pild`).

Unit`]i de \nregistrare
Acte / scene de violen]`, dup` specificul formelor [i manifest`rilor violente, ce vor fi men]ionate
mai târziu.

Unit`]ile de context (pentru evaluarea / valorizarea pozitiv` sau negativ` a scenelor [i actelor de
violen]`). Scenele au ca prim` unitate de context secven]ele – „blocuri de ac]iune” care au un con]inut
semnificant de sine st`t`tor, iar ulterior contextul \n care este plasat` secven]a (o [tire, telejurnalul, de pild`).
Secven]e din: telejurnale, talk show-uri, reportaje, reality show-uri, emisiuni de divertisment [i
emisiuni sportive; filme de cinema difuzate de TV, filme de televiziune, seriale, cu numeroasele variante [i
subgenuri, emisiuni muzicale [i clipuri, ecrane publicitare [i ecrane promo. Unit`]ile analitice [i de \nregistrare
(scenele) cap`t` sens (de pild`, de avertizare sau, dimpotriv`, de incitare la violen]`), \n func]ie de contextul
imediat (secven]a iconic` [i verbal`), sau de contextul mai general – [tirile dintr-un telejurnal, reportajul,
episodul unui serial.

Clasificarea tipurilor [i formelor de violen]`

|n realizarea cercet`rii de fa]` am pornit de la defini]ia violen]ei dat` de Comitetul de Mini[tri al
Consiliului Europei:
Violen]a – „orice act care aduce atingere vie]ii, integrit`]ii corporale sau psihologice sau libert`]ii
unei persoane [i vat`m` \n mod serios dezvoltarea personalit`]ii acesteia”.
Conform Recomand`rii Consiliului Europei, violen]a include dou` tipuri de ac]iuni diferen]iate
prin prezen]a sau absen]a inten]iei: agresiunea [i accidentul.
Agresiunea reprezint` comportamentul orientat \mpotriva altei persoane (sau a propriei persoane) sau
a unui obiect cu inten]ia de a produce daune fizice sau psihice.
Accidentul constituie ac]iunea neinten]ionat` (\ntâmpl`toare) concretizat` \n daune provocate
persoanelor sau obiectelor.
Pentru realizarea tipologiilor actelor de violen]`, am folosit cele 6 categorii “clasice”de violen]`
mediatic`:
- Violen]a psihologic`;
- Violen]a verbal`;
- Violen]a fizic`;
- Violen]a social`;
- Violen]a economic`;
- Violen]a sexual`.
Fiecare dintre cele 6 mari tipuri de violen]` se subdivide \n diverse forme; o prim` trecere \n revist`
a tipologiei este prezentat` \n grilele de analiz` a diferitelor categorii [i genuri de programe [i emisiuni.
Au fost integrate \n proiectul metodologic [i aplicate grile referitoare la categoriile negativit`]ii [i
gradele de intensitate a actelor violente:
- Tipul [i gravitatea consecin]elor asupra victimelor;
- Nivel de vizibilitate (f`]i[`, mascat`);
- Nivel de realitate (material`-fizic` sau predominant simbolic`);
- Nivel de inten]ionalitate (cu premeditare, asociere \ntâmpl`toare, asociere accidental`);
- Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, deta[are).
|n grila categoriz`rii discursiv simbolice (contexte [i categorii interpretative) s-au opera]ionalizat
principalele tipuri de violen]` [i manifest`rile lor \n contextele principale de semnificare (violen]` gratuit`,

44
logic`, legitim`, ca avertizare, estetic`, ludic`, atractiv` prin eroizare, exaltare senza]ional`, negativ-distructiv`
prin prezen]a antieroilor).

Tipurile de violen]` au urm`toarele accep]iuni:

- Violen]a psihologic` const` \n ac]iuni ce aduc atingere integrit`]ii psihice a individului (intimidare,
batjocur`, umilire, amenin]`ri);
- Violen]a verbal` se manifest` prin certuri, injurii, ridicarea tonului, utilizarea limbajului licen]ios,
obscen [i pornografic;
- Violen]a fizic` provoac` victimei o serie de v`t`m`ri corporale;
- Violen]a social` reprezint` o form` de violen]` care const` \n controlarea comportamentelor victimei,
izolarea acesteia de mediul s`u social „natural”, familie [i prieteni, având drept consecin]` diminuarea [i
dereglarea mediilor sociale, precum [i restrângerea accesului la informa]ie;
- Violen]a economic` este o alt` form` de violen]`, care presupune oprirea accesului victimei la bani
sau la alte mijloace economice sau privarea acesteia de mijloace economice, precum [i distrugeri de bunuri;
- Violen]a sexual` reprezint` for]area sau tentativa de obligare a victimei la activitate sexual` nedorit`
(violuri, pedofilie, prostituarea minorilor, proxenetism).
Reprezentarea violen]ei poate fi realizat` \n contexte de: informare, educa]ie, sensibilizare (caritate),
exprimare artistic`, divertisment, critic` social`, ironie, umor, senza]ional.
|n analiza semio-discursiv` violen]a poate fi reprezentat` sub formele: realist`, naturalist`, hedonist`,
estetic`, ludic`, agresiv`. Reprezent`rile [i formele violen]ei men]ionate mai sus sunt preluate din Anexa la
Recomandarea nr. R (97) 19 a Comitetului de Mini[tri ai Consiliului Europei c`tre Statele membre, cu privire
la Reprezentarea violen]ei \n mijloacele electronice de comunicare \n mas`.
Instrumentul de lucru folosit pentru analiza de con]inut a programelor TV este grila de analiz`.
Grilele de analiz` au fost concepute pentru a fi aplicate asupra emisiunii \n totalitatea sa; de exemplu, o gril`
se aplic` specific, pentru emisiunea „{tirile de la ora 17” (ProTV). Pentru fiecare emisiune se folose[te o gril`,
ceea ce induce necesitatea particulariz`rii grilei \n func]ie de tipul de emisiune, dar [i de canalul TV.

Semnifica]ia evaluativ`
Asocierea [i disocierea “obiectelor atitudinale”, precum [i calificarea lor printr-un termen evaluativ
general recunoscut, sunt reprezentative pentru felul \n care autorul unui text evalueaz` acele obiecte
atitudinale. Prin asocierea termenilor folosi]i (sau a actelor) au fost evaluate contextul [i gradele de intensitate
a negativit`]ii actelor de violen]`. |n mod deosebit, vor fi stabilite conexiunile [i semnifica]iile unor obiecte
atitudinale care definesc diferite grade de violen]` (verbal`, sexual`, fizic`, etc).

Text [i discurs: analiza structurilor discursive

Metoda NET - inspirat` de Osgood - ia \n considerarea patru premise:

- orice text con]ine un anumit discurs;
- discursul este ansamblul evaluativ al obiectelor atitudinale [i al rela]iilor dintre ele;
- obiectul atitudinal apar]ine lumii reale [i poate fi perceput ca atare;
- orice fraz` dintr-un text poate fi „redus`” la una sau mai multe „propozi]ii-cheie”, fiecare
dintre aceaste „propozi]ii-cheie” denotând rela]ia dintre dou` obiecte atitudinale.

Obiectele atitudinale [i rela]iile dintre ele

\n cadrul metodei NET, „obiectele atitudinale” sunt elemente discursive. Discursul este considerat
a fi ansamblul obiectelor atitudinale [i al rela]iilor dintre acestea, generând \ntr-un text o serie de judec`]i de
valoare. Pe aceast` baz`, sunt evaluate contextele [i “situa]iile” actelor [i scenelor de violen]` [i, deci, vor fi
eviden]iate mai clar semnifica]iile, adic` sensul produs de scenele de violen]` (violen]` “gratuit`”,”legitim`”,
“incitatoare”, “ludic`”, “logic`”, etc)

45
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Propozi]iile cheie
Orice text poate fi redus la una sau mai multe propozi]ii cheie (sau semne iconice cheie). |n cadrul
metodei NET, propozi]ia cheie reprezint` o construc]ie lingvistic` care, având o semnifica]ie echivalent` cu o
fraz` sau un segment al unei fraze, face conexiunea dintre dou`-niciodat` mai mult de dou` – obiecte atitudinale
aflate \ntr-o rela]ie asimetric`. |n cadrul acestei metode se face distinc]ia \ntre dou` tipuri de propozi]ii cheie.
|n primul tip de propozi]ie cheie, autorul (sau emitentul) rela]ioneaz` obiectul atitudinal X cu un etalon al c`rui
valoare normativ` este marcat cu B (“binele”). Propozi]iile cheie apar]inând celui de-al doilea tip rela]ioneaz`
dou` obiecte atitudinale X [i Y. Folosind aceasta tehnic`, autorii actelor violente vor fi mai semnificativ califica]i
ca “eroi”- “anti-eroi”.
Forma final` a Raportului de cercetare va cuprinde totalitatea fazelor analizei de con]inut:
- analiza de frecven]`;
- analiza de contingen]`;
- testul chi p`trat;
- analiza de tendin]`.

5. ANALIZA SEMIO-DISCURSIV~

bordarea semiotic` a violen]ei televizuale presupune evaluarea modului \n care este generat
A sensul, la nivel vizual [i verbal, \n scenele de violen]` din programele TV, luând \n considerare
tipul de emisiune promovat, intervalul orar de difuzare [i ziua (lucr`toare sau de week end).
Analiza vizeaz` aplicarea unui model tridimensional, structurat pe urm`toarele niveluri: 1. nivelul
sintaxei (al succesiunii [i combin`rii elementelor mesajului); 2. nivelul semanticii (al elabor`rii sensului, al
construc]iei semnifica]iilor); 3. nivelul retoricii (al strategiei discursive [i al figurilor de stil menite s` seduc`
publicul).
1. La nivelul sintaxei (al succesiunii [i combin`rii elementelor mesajului) se poate aplica schema
general` a basmului: un erou-salvator, cu (mari) eforturi, \ncearc` s` recupereze un obiect-lips`, cu sprijinul
adjuvan]ilor [i \n pofida tuturor oponen]ilor.
2. La nivelul semanticii (al elabor`rii sensului, al construc]iei semnifica]iilor) au fost urm`rite:
- Mituri [i simboluri prezente \n scenele de violen]`, asociate eroilor / antieroilor;
- Coduri cromatice [i lingvistice incluse \n prezentarea scenelor de violen]`;
- Conota]ii [i denota]ii asociate actelor de violen]`;
- Semnifica]iile generate de scenarizarea vizual`:
a) Semnele operante la nivelul imaginii: 1) semne iconice (semne analogice, bazate pe o rela]ie de
asem`nare cu referentul, figurative); 2) semne plastice (instrumentele plastice propriu-zise ale imaginii: culoare,
iluminare, form`, compozi]ie, textur` etc.) [i 3) semne lingvistice („imaginea” textului, de exemplu, titlul
filmului)
b) Planurile: (evaluarea reprezent`rii distan]ei personale): Gros-plan (ochii) (efect de intimitate /
efect de voyeurism); Plan detaliu (efect de voyeurism); Prim plan (fa]a) (efect de personalizare); Plan mediu
(pân` la mijloc) (efect de sociabilitate); Plan american (pân` la genunchi) (efect de sociabilitate); Plan \ntreg
(obiectul \n \ntregime) (efect de sociabilitate); Plan general (efect de spa]iu public).
c) Axa: frontal` (prezentare din fa]`) (de exemplu, efect de obiectivitate – prezentatorul de [tiri); de
acompaniament al privirii (viziune de interiorizare, efect de interiorizare); plurifocalizant` (mai multe cadre
simultan) (efect de ubicuitate)
- Semnifica]iile generate de scenarizarea verbal` (raportarea mesajului verbal la imagine):
a) Semnele operante la nivelul mesajului verbal: semne lingvistice;
b) Semnifica]iile mesajelor transmise de voci-in (personaje) [i voci-off (vocea comentatorului) [i
raportarea lor la imagine, precum [i la mesajul sonor reprezentat de muzic` [i zgomote;
c) Func]ia de ancor` a mesajului verbal (fixarea semnifica]iei mesajului iconic, stabilirea nivelului bun

46
de lectur`); func]ia de releu (completarea mesajului iconic pentru a facilita \n]elegerea acestuia – de exemplu,
indica]ii de timp [i loc \ntr-o [tire).
Analiza semiotic` este dublat` de o analiz` discursiv`, pentru a surprinde situa]ia de comunicare,
identitatea discursiv` a actorilor prezen]i \n scenele de violen]`, pozi]iile sus]inute, rela]ia dintre ace[tia \n
func]ie de contextul [i resursele de care dispun, valorile [i normele sociale la care apeleaz` pentru construirea
discursului, modul \n care se raporteaz` la public.

Etapele metodologice ale analizei discursive

1. Identificarea evenimentului:
- Localizarea actului de comunicare a unui vorbitor pe axa eu-aici-acum-tu
- Actul de comunicare este un act \ntreprins de un anumit actor social \ntr-o situa]ie dat`, \ntr-un
anumit moment [i adresat unui anumit public.
2. Mecanica sau modalizarea evenimentului:
- Reprezint` axa cum;
- Se identific` diferitele resurse pe care vorbitorii le exploateaz` \n actul de comunicare pentru a-[i
atribui o anumit` pozi]ie \n raport cu interlocutorul, cu tema pus` \n discu]ie [i cu alte lu`ri de pozi]ie
referitoare la tema discutat`;
- Trebuie identificate sursele pe care vorbitorii le utilizeaz` cu o anumit` frecven]`, constan]`, adic`
definirea constantelor de comunicare.
3. Normalizarea evenimentului:
- Dup` identificarea constantelor unui discurs, se stabile[te \n ce m`sur` aceste constante exprim`
o serie de norme sociale, practici institu]ionale, sau conven]ii tacite existente la un moment dat \n societate
sau \ntr-un grup;
- Corelarea constantelor de comunicare cu o serie de practici sociale, valori, norme care alc`tuiesc
teritoriul „normalit`]ii” pe care o societate \l \ntre]ine la un anumit moment.

Importan]a contextualiz`rii pentru producerea efectelor. Nivelul de vizibilitate [i

„realitate”. Probabilitatea imit`rii-\nv`]`rii comportamentelor violente prezentate \n programele tv. depinde
de relevan]a sau importan]a psihologic` a acestora (G. Comstock). Relevan]a ([i posibila influen]are a
telespectatorului) este dat` de trei factori: 1. faptul prezent`rii \n sine a acestor comportamente la TV [i,
\ndeosebi, prezentarea repetat`; 2. raportarea la sistemul de valori pozitive din societate (modul \n care sunt
prezentate consecin]ele actelor respective [i \n care sunt corelate actele violente cu satisfac]ii personale, cu
recompense sau pedepse); 3. gradul de realism (când imaginile [i „portretiz`rile” oferite de tv. sunt total rupte de
realitate, se reduc [ansele perceperii actelor-comportamente ca semnificative [i tendin]ele de \nv`]are-punere
\n practic` a comportamentelor respective). Sunt importante, deci, atât num`rul [i duratele \n sine ale
comportamentelor violente prezentate, cât [i modul \n care sunt contextualizate-semnificate: actele percepute
ca relevante con]in un mare poten]ial de imitare-\nv`]are, mai ales prin accentuarea stimul`rii emo]ionale.
Comportamentul are [anse de fi imitat atunci când vizionarea lui la TV se \ntâlne[te cu contexte asem`n`toare
din via]a real` a telespectatorilor. Astfel, dup` ce telespectatorul (mai ales minor [i tân`r) vizioneaz` scene
palpitante de violen]` (confrunt`ri \ntre bande rivale, \ntre delincven]i [i poli]i[ti etc.), iar intriga sau modul
de prezentare sugereaz` c` violen]a este o modalitate necesar`, fiind valorizat` pozitiv (chiar dac` ilegal`),
relevan]a scenei este puternic`, mai ales \n lipsa prezent`rii comportamentelor alternative. Iar dac`
telespectatorul \ntâlne[te o situa]ie real`, asem`n`toare \n via]`, este foarte probabil s` se produc` efectul de
\nv`]are-imitare a comportamentului violent (D. McQuail).

47
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Categorii [i contexte de semnificare (sinteza grilelor semio-discursive)

Categorii Tipuri de violen]`

contextuale
de evaluare (Psihologic`, verbal`, fizic`, social`, economic`, sexual`)
Categorii ale Tipul [i Nivel de Nivel de Nivel de Nivel ludic Scene de
negativit`]ii gravitatea vizibilitate realitate inten]iona- (umor, groaz` [i
[i grade de consecin]e- (f`]i[`, (fizic`, litate ironie, oroare
intensitate lor asupra mascat`) simbolic`) (premeditat`, amuzament, (tragedii)
victimelor \ntâmpl`toare, deta[are)
(omucidere, accidental`)
r`nire etc)
Poten]ialul Personaje Utilizarea Scenari- Absen]a Evitarea Amestecul
impactului prezentate de arme zare sanc]iunii suferin]ei de violen]`
negativ al atractiv, (albe sau „realis- actelor de [i a conse- [i umor
scenelor [i ca autor de foc) t`” a violen]` cin]elor
actelor sau victim` violen]ei reale ale
violen]ei
Scenarizare Violen]a ca Acte [i Acte [i Violen]a Acte [i Violen]a
[i contexte avertisment. scene de scene de ca joc [i scene de natural`
de Acte [i violen]` autoap`- amuzament exaltare,
semnificare scene de gratuit` rare (ludic`) eroizare
violen]` sau a violen]ei
legitim` estetic`
Contexte de Cadrul Situa]ii de Loc de Strada [i Situa]ii de Violen]a
localizare a domestic, distrac]ie, munc` utilizarea interac]i- ca mod de
violen]ei familial relaxare serviciilor une cu interac]iune
autorit`]ile [i rezolvare
a situa]iilor
Contextua- Eroi Anti-eroi Personaje „Binele” „R`ul” Violen]a –
lizare negative confruntare
maniheist` atr`g`toare indisocia-
bil`
Contextua- Violen]a Violen]a Violen]a Violen]a Violen]a Violen]a
lizare ca fapte ca fapte ca fapte ca momente ca mod „logic`”
discursiv` diverse „de socie- „natura- logice ale eficient [i
senza]io- tate” lizate” nara]iunii natural de
nale rezolvare
a situa]iilor
[i diferen-
delor

Un mod de a defini violen]a gratuit`: „o violen]` deconectat` de context, neutil` desf`[ur`rii ac]iunii,
o violen]` f`r` alt obiectiv decât acela de a se hr`ni singur` [i propria sa ur`, din voin]a de a face r`u, de a
umili umanul, f`r` alt` explica]ie decât aceea a unei pulsiuni ucig`toare” (Paul Paillet, „Les jeunes face aux
médias”, Paris, p. 96). Este o scenarizare frecvent` \n filmele de ac]iune, de groaz`, dar [i \n desenele animate,
[i care poate fi mai nociv` decât violen]a r`zboinic` [i mai terifiant` pentru copii [i adolescen]i.

48
6. INDICATORI AI VIOLEN}EI „REALE” {I „FIC}IONALE”

A. Acte de agresiune (comportamente care inten]ioneaz` s` r`neasc` sau s` distrug` pe cineva, fizic
sau psihic:
– instrumente vizând scopuri coercitive pentru exercitarea violent` sau represiv` a puterii [i / sau a for]ei;
– fizic` – atingere adus` integrit`]ii corporale a altora;
– verbale – jigniri [i alte forme de agresare verbal` a unor persoane;
– directe / indirecte;
– controlate / impulsive – (deliberate-involuntare, premeditate-spontane);
– masculine / feminine;
– comise de adul]i / copii / tineri;
– agresivitate latent` / manifest`;
– r`nirea sau distrugerea (uciderea victimei).
B. Categorisirea \n forme dup` dou` criterii principale (James Potter, 1999) – gradul de
inten]ionalitate [i r`nirea produs` victimelor:
– Tipul violen]ei actului (de la major la minor);
– Tipul actului (forme fizice, forme verbale);
– Inten]ionalitatea (de la premeditat` la accidental`);
– Gradul de r`nire a victimelor;
– Tipul r`nirii (fizic`, emo]ional`, psihologic`);
– Nivelul de vizibilitate (de la violen]a mascat` la cea manifest`);
– Nivelul de realitate (de la fantezie, mai ales \n fic]iuni, la violen]a “real`” din telejurnale);
– Nivelul umorului agresiv (sarcasm, etichet`ri, satir`, acuza]ii, \njur`turi, stereotipuri ale umorului
care r`ne[te).
C. Durate [i frecven]e ale manifest`rilor agresive [i actelor de violen]`, pe categorii [i tipuri de emisiuni [i
de programe, pe tipuri de acte violente [i intervale orare:
– Durata medie, \n secunde, a scenelor violente \n decursul unui telejurnal, unui telefilm, unui serial,
unui film (poli]iste, de ac]iune, thriller, western-uri, de groaz`, science-fiction etc.);
– Frecven]a scenelor de violen]` \n diferite categorii de emisiuni, la nivelul unei zile (\n prime time [i
\n afara acestui interval), la nivelul unei s`pt`mâni;
– m`surarea se concentreaz` pe intervalele orare de audien]` ridicat` a copiilor [i adolescen]ilor (cele
patru vârfuri de audien]` a acestora: diminea]a, la prânz, access prime time, prime time);
– Propor]ia [i volumul emisiunilor violente, licen]ioase, pe canale tv, tipuri de emisiuni, zile [i intervale orare.
D. Contextualizarea actelor de violen]`:
– acte [i scene de violen]` „gratuit`”;
– scenele de groaz`;
– acte [i scene de violen]` „legitim`”;
– acte [i scene de „autoap`rare”;
– acte [i scene incluse logic \ntr-o tram` narativ`;
– violen]a ca joc [i amuzament;
– actele [i scenele de „exaltare” a violen]ei („eroizarea” violen]ei);
– prezen]a [i utilizarea armelor;
– acte [i scene care supradimensioneaz` reprezentarea violent` a lumii, societ`]ii, grupurilor,
indivizilor;
– acte care redau via]a [i pericolele care o amenin]`, exercitând o func]ie de avertizare;
– violuri, tâlh`rii, omucideri;
– violen]a ca pedeaps` sau recompens`;
– acte de violen]` atractiv` (eroi salvatori etc.);
– limbaje: obscen, pornografic, jargon, argou, obraznic, insolent (de la \njur`turi la glume de mahala).

49
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

E. Clasificarea emisiunilor dup` gradul susceptibil de a produce efecte asupra minorilor [i a tinerilor:
– imita]ia [i \nv`]area social` (identificarea copiilor cu personaje agresive);
– impregnarea (asimilarea, chiar incon[tient`, a stilului violent de rela]ionare uman`);
– dezinhibarea (imaginile care pot favoriza \n grad \nalt trecerea minorilor la acte violente);
– desensibilizarea [i repetarea frecvent` a scenelor violente reduce sensibilizarea copiilor la violen]`
[i spore[te gradul de acomodare a acestora cu actele violente;
– catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive);
– incuba]ie (fric`, spaim`, insecuritate).
|n cercetare au fost utilizate [i alte scheme de categorizare a actelor de violen]` televizual`.

Schema categoriilor de analiz` a formelor de violen]` \n [tiri / informa]ii tv

1. R`nire Orice loviri, v`t`m`ri asupra unei fiin]e umane sau animal; poate fi [i de natur`
emo]ional`; forma extrem` de r`nire este crima (omorul)
2. Prejudiciu Ac]iunea prin care se aduce o v`t`mare, atingerea intereselor, reputa]iei sau demnit`]ii
unei persoane
3. Distrugere Deterior`ri sau distrugeri \n mediul fizic
4. Daun` Acele ac]iuni prin care se provoac` o pagub` de natur` material` sau moral`

Gradul de inten]ionalitate 1. Premeditat

2. Accidental

Modalit`]i de ac]iune (schem` propus` de drd. Doru Petru]i \n colaborare cu prof. univ. dr. Ioan Dr`gan).

Schema categoriilor de analiz` a telejurnalelor / Actorii

1. Individ
Agresor 2. Grup(uri) umane
3. Animal(e)

1. Individ (chiar [i propria persoan`)

Victim` 2. Grup(uri) umane
3. Animal(e)

1. Fizic`
2. Moral`
Forme de manifestare a violen]ei 3. Psihic`
4. Verbal`
5. Social`
6. Sexual`

Cine sunt actorii, cei care iau parte la ac]iunile din sfera violen]ei. Atacatorul (sau agresorul) – cel
care efectueaz` ac]iunea – [i Victima, cel care suport` ac]iunea.
Al]i indicatori:
– num`rul de [tiri care con]in acte violente;

50
 – num`r total de [tiri;
– durata total` a [tirilor care con]in acte violente;
– durata total` a jurnalului;
– prezen]a sau absen]a armelor.
Not`m ca exemplu indicatorii unui comportament violent la copii:
(Frecven]a scenelor \n fic]iuni tv)
– mânie intens` – atunci când este furios sparge, trânte[te, love[te tot ce \i apare \n cale, aduce injurii
[i \i amenin]` pe cei apropia]i;
– pierderi frecvente ale cump`tului [i izbucniri necontrolate;
– iritabilitate extrem`;
– implicare \n b`t`i;
– chinuirea animalelor;
– lovirea f`r` motiv a prietenilor de joac`;
– impulsivitate excesiv` – subiectul nu se gânde[te la consecin]ele actelor sale;
– frustrare – atunci când ceva nu este conform cu dorin]ele sale, \[i pierde r`bdarea, controlul; este
cazul unor copii care plâng des [i au manifest`ri agresive.
Sau o alt` gril` de analiz` care prive[te violen]a verbal`, dup` forme de etichetare:

Forme de violen]` verbal`

Nr. Categoriz`ri Expresii, forme verbale
crt.
1 Ridiculizare prin „declasare” Golan, derbedeu, pleav`
2 Ridiculizare prin desconsiderare „Nimicuri”, handicapat, paralitic, pitic,
[i umilire fizic` scursur`, retardat, pleav`, sa[iu, chior, [chiop
3 Etichetare \n registru „bestiariu” Animal, porc, p`duche, [obolan, plo[ni]`
4 Calomnie \n registru infrac]ional Ho], bandit, corupt, criminal, mafiot, delapidator
5 Atac la persoan` \n registru licen]ios, Curvar, homosexual, violator, sex \n grup,
libidinos prostituat, prostituat`, proxenet
6 Porecle denigratoare Ciobanul, chiorul
7 Etichet`ri xenofobe }igan jegos, jidan \mpu]it, boanghin`, ]`ran lene[

SPOTURI /CLIPURI PUBLICITARE, PROMOURI

Q1: Tipul de clip 1. Promo 2. Publicitate 3. Altul

Q2: Canal TV 1. TVR 5. Antena3 11. Cartonn Network

2. ProTV 6. RealitateaTV 12 Jetix
3. Acas` 7. PrimaTV 13. Minimax
4. Antena1 8. OTV

Q3: Ziua 1. luni 5. vineri

2. mar]i 6. sâmb`t`
3. miercuri 7. duminic`
4. joi

Q4: Con]inutul 1. Nu con]ine niciun aspect, semn / simbol cu con]inut violent

de violen]`: 2. Scenarizare structurat` pe o idee, un model violent
3. Prezen]` aluziv`, tangen]ial` a unor semne / simboluri violente (sonore, fizice,
sexuale, psihologice, verbale)
4. Nu este cazul

51
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Q5: Intervalul orar Diminea]a 7-14 APT 17,30-19 PPT 22-24

PM 14-7,30 PT 19-22

Q6: Contexte ale 1. Familia, locuin]a 3. Natura 5. Strada 7. {osele, 9. Terenuri

scenariz`rii spa]iale drumuri de sport
2. Magazine, marketuri, 4. Cartiere 6. {coal` 8. Locuri 10. altele
pie]e agroalimentare de joac`

Q7: Copiii ca 1. Prezint` copii ca 3. Publicizate sucuri, 5. Reclam` la 7. Nicio referire

„referen]i” personaje, actori dulciuri etc. pentru jocuri video la copii (actori si
[i/sau ]inte copii reclame adul]i)
2. Publicizate articole 4. Juc`rii 6. Alte produse 8. Scene \n care
de \mbr`c`minte pentru copii copiii cer produse
pentru copii publicizate

Q8: Publicizare de 1. Produse tipice pentru 2. Juc`rii, produse asociate 3. Animale \n

produse care promo- exersarea/manifestarea unor acte, manifest`ri ipostaze [i cu tent`
veaz` violen]a la copii violen]ei (pistoale, arme, violente(ex. Ma[inu]e, agresiv` (lei, ur[i,
arcuri,[i s`ge]i) trenule]e vapora[e care tigri, câini fioro[i
lovesc, r`stoarn`, distrug) etc.)

Q9 Copii sunt actori: 1. principali 2. secundari 3 nu apar copii

Q10 Num`rul copiilor care apar in clip: 1. unul 2. doi 3. mai mul]i 4. nu e cazul
Q11 Sexul (actorilor copii) 1. Masculin 2. feminin 3. indefinit 4. nu e cazul

Contexte de scenarizare /semnificare Da Nu

Q12 Valorizarea ingenuit`]ii [i a vis`rii proprii copilului; Copiii prezenta]i ca 1 2
fiin]e ingenue, vis`toare, bune, exuberante dar nevinovate, zâmbitoare,
bucuroase, fericite la aten]ia altora (p`rin]i, rude, apropia]i, educatori,
\nv`]`tori);
Q13 Copiii scenariza]i \n posturi de transgresare a „rolurilor” (sugerarea [i 1 2
valorizarea \nc`lc`rii normelor statutare [i de rol pentru a-[i impune
dorin]e [i a ob]ine achizi]ii etc.) [i \n contexte permisive (copiilor le
este permis totul sau aproape totul);
Q14 Contexte de „permutare a rolurilor”: copiii ca fiin]e „dominatoare” \n 1 2
raport cu p`rin]ii [i adul]ii \n general (formarea [i manifestarea
personalit`]ii „autoritare”); valorizarea copilului nesupus [i „dominator”;
Q15 Copiii ca fiin]e „rele”, „posesive”, agresive din na[tere (naturalizarea 1 2
violen]ei [i posesiunii; valorizarea impulsurilor, instinctualit`]ii agresive
la copii); valorizarea copilului impulsiv;
Q16 Copilul ca centru al universului familial, social, cultural (toat` lumea este a 1 2
lui, are dreptul de a ob]ine orice, orice dorin]` trebuie s` i se \ndeplineasc`);
Q17 Copilul ca fiin]` care trebuie protejat`, ajutat`, \n]eleas`, sprijinit` de 1 2
c`tre p`rin]i, nu de c`tre adul]i \n genere; scenarizarea dragostei, aten]iei
[i generozit`]ii p`rinte[ti fa]` de copii;
Q18 Confuzia rolurilor socializatoare parentale: copiii r`spl`ti]i indiferent de 1 2
purtarea lor bun` sau rea;
Q19 Jocurile copiilor ca manifest`ri ale desc`tu[`rii [i consum`rii energiei copiilor 1 2
Q20 Jocurile copiilor ca manifest`ri ale desc`tu[`rii [i consum`rii impulsurilor 1 2
agresive
Q21 Violen]a spoturilor, clipurilor ca expresie a tehnicilor televizuale (ritm 1 2
trepidant, zgomot asurzitor, imagini [ocante).

52
 Capitolul

III
REZULTATE SINTETICE
ALE STUDIULUI –
EDI}IA 2009

Ioan Dr`gan, Alexandra Povar`

INSTRUMENTELE ANALIZEI.
1. INDICATORI {I OBIECTIVE

naliza de fa]` este a patra cercetare a violen]ei TV din audiovizualul românesc. Relu`m sintetic
A unele preciz`ri metodologice.
Metodele de cercetare folosite:
- metoda analizei de con]inut (iconice [i verbale);
- metoda analizei semio-discursive.
Tipologia violen]ei:
- Tipurile violen]ei dup` genul emisiunilor \n care acestea apar:
• violen]a real`,
• violen]a fic]ional`.
- Tipurile violen]ei dup` categoria \n care este prezent` violen]a:
• V. Fizic`;
• V. Verbal`;
• V. Psihologic`;
• V. Economic`;
• V. Sexual`;
• V. Social`.
Cinci tipuri de emisiuni au fost studiate: informative, fic]ionale, divertisment, reality-show,
publicitate [i promo.
Perioada monitorizat`: 5-11 ianuarie 2009.
- 11 Canale TV analizate:
• Canale generaliste:
- Publice: TVR1;
- Private: ProTV, Acas`, Antena1, PrimaTV, OTV.
• Canale specializate:
- de emisiuni informative: Antena3, Realitatea TV;
- canale pentru copii (desene animate): Cartoon Network, Jetix, Minimax.

53
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Volumul de programe analizate cuprinde 348 de ore [i 15 minute.

Intervalele orare analizate:

Canale generaliste [i tematice pentru adul]i Canale de desene

animate
Acas` Antena1 Antena3 OTV Prima ProTV TVR1 Realitatea CN J MM

24 h 38 h 34 h 21 34 41h 36h 35h 27 27 29

15min 45min 45min 10min 20min
Total 265 ore [i 15 minute Total 83 ore
TOTAL: 348 ore [i 15 minute

Intervalele orare ale emisiunilor de pe canalele CN [i J analizate

interval
orar Ma Mi J V S D L
9--10
10--11
11--12
12--13
13--14
14--15
15--16
16--17
17--18
18--19
19--20
20--21
21--22

Obiectivele avute \n vedere au fost:

1. Calcularea indicatorilor clasici ai violen]ei:
1. frecven]a actelor de violen]` (pe or`);
2. durata actelor de violen]`;
3. ponderea violen]ei, ca durat`, \ntr-o emisiune [i \ntr-o or` de emisiune;
2. Identificarea tipului de violen]` (dup` tipologiile amintite);
3. Identificarea formelor concrete de manifestare a diferitelor tipuri de violen]`;
4. Portretizarea actelor de violen]` de pe fiecare canal ]inând cont:
1. de tipul de emisiune;
2. de contextualizarea actului de violen]` (contextul \n care are loc, de la localizarea
fizic` la inten]ionalitate, legitimitate, context ludic, gratuitate etc.);
5. Analiza actorilor (personajelor) din scenele de violen]` (\n ceea ce prive[te natura, sexul, vârsta,
modul de definire / reprezentare etc.);
6. Modurile de scenarizare / semnificare.

54
2. DATE {I TENDIN}E GLOBALE

cest subcapitol face o prezentare a cantit`]ii [i a tipului de violen]` prezente \n perioada analizat`
A
(5-11 ianuarie 2009), \n programele celor opt canale TV luate \n analiz`: TVR1, ProTV,
Antena1, Antena3, Realitatea, Prima, Acas`, OTV. Datele prezentate \n graficele ce urmeaz` se refer`
la violen]a de tip „real”3 [i la cea de tip „fic]ional”4. Un capitol separat este dedicat violen]ei din desenele
animate, iar un alt capitol prezint` violen]a din spoturile publicitare [i de promo.

2.1. Frecven]a actelor de violen]`. Ierarhia canalelor dup` ponderea scenelor / actelor de
violen]`

23,40 22,58
25

20
14,21 12,95
15
10,29 10,00 9,40 9,00
10

0
ea
V

a3

1
V

a1

s`

R
m
T

ca

at
en

en

V
ro

ri

lit

T
A
nt

nt
P
P

ea
A

A
R

Frecven]a actelor de violen]` pe canalele monitorizate,

exprimat` pe ore (%)

Acest prim grafic prezint` num`rul mediu de acte de violen]` pe or`, \nregistrate \n s`pt`mâna
analizat`, pentru fiecare dintre canalele monitorizate. Facem precizarea c` rezultatele se refer` la valorile pe
or`, excluzând publicitatea. Referindu-ne la TVR1, graficul arat` c` \ntr-o or` de emisiune propriu-zis` (f`r`
publicitate), la canalul public de televiziune au putut fi urm`rite 9 acte de violen]`. Aceasta valoare este
maxim` \n cazul ProTV, unde au putut fi urm`rite 23,4 acte de violen]` \ntr-o or` de emisiune. Aceste date
sunt ob]inute prin \nsumarea actelor de violent` real` cu cele de violen]` fic]ional`. Canalele care au prezentat
cele mai pu]ine acte de violen]` pe ora de emisiune au fost TVR1, Antena3 [i Realitatea, iar canalele care
au prezentat cele mai multe acte de violen]` pe or` au fost ProTV, OTV [i Prima. Media este de 14 acte
de violen]` pe or`. |n schimb, \n programul canalului de desene animate Jetix frecven]a este \n medie de 37
scene violente pe or`.

3
Violen]a real` cuprinde violen]a prezent` \n emisiunile de [tiri, de dezbateri, de divertisment, reportaje, documentare [i reality-show-uri.
4
Violen]a fic]ional` cuprinde violen]a prezent` \n toate tipurile de filme [i seriale, precum [i \n programele dramatice, de teatru.

55
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Graficul urm`tor arat` care este ponderea violen]ei dintr-o or` de emisiune, indiferent de tipul de
emisiune.

37,68
40
35
30
26,59
25
20 15,42 14,34
15 12,98 11,16
7,30
10 6,04
5
0

e
1
V

a1

a3

s`
at
R
m
T

ca
en

en

it
O

ro

ri

A
l
nt

nt
P

ea
P

R
Durata total` a actelor de violen]`, exprimat` ca pondere pe or` (%)

Se observ` c` cea mai mare durat` a actelor de violen]` s-a \nregistrat la canalul OTV, unde 37,7%
dintr-o or` de emisiune a fost „ocupat`” de acte violente. Pe locul doi \n acest top al canalelor cele mai
violente dup` acest indicator se plaseaz` ProTV, cu 26,6% pondere a violen]ei pe ora de emisiune. Pe locul
al treilea, dar la peste 10 procente de ProTV, se afl` Prima (15,4%). Durata medie a actelor violente este
de 18,65%, ceea ce plaseaz` majoritatea canalelor analizate sub aceast` valoare. Cel mai mic scor pentru
acest indicator a fost ob]inut de Acas`TV (6% ponderea violen]ei), de Realitatea (7,3%) [i de TVR1
(11,1%).
Dup` indicatorul duratei ponderate a scenelor violente pe or`, canalele analizate se ierarhizeaz`
dup` cum urmeaz`:
- OTV: mai mult de 22 de minute (\n medie dintr-o or` de emisiune) con]in scene/acte de violen]`
– date care confirm` [i sub acest aspect tabloidizarea canalului OTV.
- ProTV: durata medie de scene violente pe or` se men]ine la aproape 16 minute; 75% dintre scene
reprezint` violen]e verbale, ceea ce este, desigur, foarte mult, dar oarecum consonant cu identitatea editorial`,
profilul [i stilul acestui canal comercial excesiv de tributar modelului televiziunii comerciale trepidante,
pulsionale [i senza]ionale (abunden]` de filme de import, \nc`rcate de violen]`, difuzate la ore de mare
audien]` [i un telejurnal integral senza]ionalist [i violent difuzat \n access prime time, când copiii se afl` \n
fa]a televizorului \n num`r semnificativ). Situa]ia ProTV (ca [i a altor canale) ne arat` cât de important` este
strategia editorial` pentru amplificarea sau reducerea ponderii violen]ei televizuale, dar mai ales pentru
utilizarea dozelor de senza]ional violent pentru a forma audien]e. Este semnificativ pentru stilul acestui canal
c` violen]a fizic`, mai ales din filmele de ac]iune, de]ine o pondere foarte mare: 57,4% \n ansamblul celor
[ase tipuri de violen]`.
- Prima, Antena1 [i Antena3 ocup` o pozi]ie intermediar` ca ponderi ale duratei medii a scenelor
de violen]` pe or` care oscileaz` \ntre 8 [i 9 minute.
- Canalul public TVR1 ocup` o pozi]ie oarecum similar` cu aceea a altor canale publice din ]`ri
occidentale, dar având o medie, \n general, mai mare decât a acestora.
- Realitatea TV [i Acas`TV de]in cele mai bune scoruri, adic` cele mai mici ponderi \n minute de
scene violente pe or`. |n cazul Realit`]ii TV, nu atât selectarea [i modul de prezentare a [tirilor genereaz`
diferen]a fa]` de alte canale de informare, cât moderarea mai strâns` a dezbaterilor [i ponderarea polemicilor.
Exemplul Realit`]ii TV eviden]iaz` rolul decisiv al moderatorului (pe lâng` selectarea invita]ilor [i
comportamentul acestora) \n reducerea violen]ei verbale. Acas`TV beneficiaz` de sprijinul fic]iunilor
transmise cu preponderen]`, adic` telenovele roman]ioase, dulcege [i pu]in orientate spre scene de violen]`
prin defini]ie.

56
 2.2. Durata medie a unui act de violen]`

S-a pus \ntrebarea: care este durata medie a unui act de violen]`, indiferent de categoria general` a
acesteia (real` sau fic]ional`)? Poten]ialul de influen]are a scenelor violente este dat nu doar de frecven]ele
[i duratele medii ale acestora, ci [i de extensia temporal` a fiec`rei scene (cre[terea a ceea ce se nume[te
„poten]ial de impregnare”). Clasificarea canalelor ob]inut` \n func]ie de acest indicator plaseaz` \n top OTV-
ul (cu o durat` medie a actului de violen]` de 60 de secunde – reamintim c` \n cazul acestui canal singura
emisiune analizat` a fost Dan Diaconescu Direct), urmat de Antena3 (aproape 48 de secunde \n medie pentru
un act de violen]`) [i de TVR1 (aproape 45 de secunde valoare medie pentru un act de violen]`). La polul
opus se afl` Prima (19,5 secunde \n medie), Acas` (21 secunde) [i Realitatea (26 secunde).

70
60
60
49,7
50 44,6
40,9 39,8
40

30 26,3
21,1
19,5
20

10

0
ea
a3

a1

a
V

s`
R

m
T
T

ca
at
en

en
V

ro
O

ri
lit
T

A
nt

nt

P
P

ea
A

Durata medie a unui act de violen]` (secunde)

Nefireasc` [i neconform` cu statutul de canal public este pozi]ia ocupat` de TVR1: dac` dup`
frecven]` [i durata medie pe or` a scenelor de violen]` acest canal este mai aproape de identitatea unui canal
public, \n ce prive[te extensia \n secunde a scenelor de violen]` este departe de misiunea sa editorial`
(educativ`, cultural`, informa]ional`, pedagogic` - desigur \ntr-un registru televizual, diferit de cel [colar).

2.3. Tipul [i formele de violen]`

Se impune [i o alt` precizare. Mai recent, mul]i cercet`tori ai televiziunii atrag aten]ia asupra
reprezent`rii simpliste care reduce televiziunea la un mediu al imaginii. |n realitate, cum observ` [i Breton
(Télévision, 2007), televiziunea scenarizeaz` cel mai adesea cuvântul [i comunicarea verbal`, \ncât
telespectatorul mai mult „ascult`” televizorul privindu-l. Se confirm` astfel importan]a studiilor asupra
limbajului verbal al televiziunii (nu doar a celui vizual), precum [i a necesit`]ii de a se acorda o aten]ie mai
mare acurate]ei, corectitudinii [i evit`rii incivilit`]ilor sau obscenit`]ii [i trivialit`]ilor de vorbire pe micul
ecran.

57
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

50
43,9
40
33,6
30

20

8,4 9,0
10
4,1
1,0
0
sexual` social` economic` psihologic` fizic` verbal`

Tipologia violen]ei (%)

Graficul de mai sus a fost ob]inut prin compararea a [ase tipuri diferite de violen]`: fizic`, verbal`,
psihologic`, economic`, social` [i sexual`. Este interesant de urm`rit reparti]ia fiec`rui tip de violen]`, mai
\ntâi f`r` a ]ine seama de canalul la care este difuzat, apoi f`când defalcarea pe canale. Pe primul loc ca
pondere a frecven]ei se plaseaz` violen]a verbal`, cu aprox. 44%, urmat` de cea fizic`, cu 33,6%. Aceast`
tendin]` a fost deja decelat` \n studiul din decembrie 2008 (pentru CNA), care a indicat o schimbare major`
\n ce prive[te ierarhia tipurilor de violen]` \n sensul trecerii pe primul loc a violen]ei verbale, care o devanseaz`
cu zece procente pe cea fizic`. Analiza mai atent` a datelor ne arat` c` aceast` inversare se datoreaz` nu atât
descre[terii frecven]ei [i duratei medii ale scenelor de violen]` fizic`, cât cre[terii [i difuz`rii sociale alarmante
a comportamentelor de violen]` verbal`. Recordul este de]inut de OTV: 75% dintre scenele de violen]` \n
programele din s`pt`mâna studiat` sunt reprezentate de violen]a verbal`. Procentele sunt ridicate [i \n
emisiunile altor canale, ceea ce alimenteaz` aceast` tendin]` general`.
Fenomenul este congruent cu alte tendin]e, cum este, \n primul rând, cel denumit de noi prin
sintagma “amplificarea violen]ei difuze”, fenomen având dou` laturi complementare: 1. difuzarea scenelor
de violen]` \n ansamblul programelor [i genurilor de emisiuni tv, nu doar \n cele tradi]ional identificate [i
receptate ca violente, precum jocurile extreme, filmele de ac]iune, jurnalul ProTV de la ora 17,00, infestate
cu scene violente (sexuale, psihologice, verbale etc.), ca [i a celor mai diverse genuri de emisiuni [i programe
– fie ele de „realitate”, fic]ionale sau ludice – aceast` „dispersare” a violen]ei \n toate genurile de emisiuni
blocheaz` receptarea distan]at` fa]` de violen]a identificat` ca atare prin genul programelor, \ngreuneaz` [i
reduce eficacitatea signaleticii de avertizare a p`rin]ilor [i copiilor [i \ntregul mecanism de protec]ie a
minorilor. |n televiziune – indiferent de programe – violen]a tinde a fi omniprezent`, ceea ce are ca rezultat
pierderea treptat` a separa]iei dintre emisiuni violente [i non-violente [i formarea credin]ei c` violen]a este
fie o prezen]` banal`, fie un mod de existen]` [i de comportament universal sau universabil.
A doua latur` a exploziei violen]ei verbale la televiziune tinde s` legitimeze un tip de violen]` care,
fiind de ordinul limbajului, ar fi socialmente mai pu]in periculos. Se uit` un adev`r de mult [tiut: [i cuvintele
pot nu doar r`ni, dar pot [i ucide. De asemenea, se uit` c` alterca]iile verbale sunt adeseori preludiul [i sursa
escalad`rii violen]ei comportamentale sub toate aspectele acesteia. S` amintim [i adev`rul stabilit de
pragmatic` (J. Austin) potrivit c`ruia „cuvintele nu sunt doar moduri de a spune ceva, ci [i moduri de a face,
de ac]iune social`”. Actele de limbaj sunt asertive (locutorii), perlocutorii, ilocutorii. Violen]ele de limbaj
intr` din plin \n sfera actelor perlocutorii [i ilocutorii, având o putere de ac]iune social` tot mai evident`.
Adeseori, degenerarea mediilor sociale este alimentat`, anun]at` [i preg`tit` simptomatic de multiplicarea
limbajului violent, licen]ios.

58
 OTV 6,5 75,6 12,6 3,7 1,6
3,2
Prima 31,6 49,3 7,4 8,2 0,4
3,3 1,7
Realitatea 18,3 67,2 8,3 0,6

Antena3 10,1 59,4 5,1 14,5 8,7 0

Antena1 37,7 35,5 9,6 11,4 3,7 2,2

2,3
Acas` 25,1 46,5 17,7 4,7 3,7

ProTV 57,4 21,5 6,8 8,4 5,1 0,8

TVR1 35,6 40,3 10,6 7,4 6,0 0

0% 20% 40% 60% 80% 100%

fizic` verbal` psihologic` economic` social` sexual`

Tipologia violen]ei (real` [i fic]ional`), compara]ia canalelor (%)

Ponderea fiec`rui tip de violen]` depinde de canalele analizate, ca [i de specificul fiec`rui canal.
Astfel, OTV, prin natura emisiunii analizate, de]ine cea mai mare pondere a violen]ei de tip verbal (75,6%
dintre toate tipurile de violen]`), ca [i cea mai mic` pondere a violen]ei de tip fizic: 6,5%. Canalul care a
prezentat cea mai mare parte a actelor de violen]` fizic` este ProTV (57,4%), unde au predominat filmele
de ac]iune.
Acest grafic arat` diferen]ierea canalelor ca specific editorial [i ca mod de programare \n func]ie de
tipul de violen]` predominant, care sunt corelate, la rândul lor, cu modul specific de programare. Cantitatea,
tipurile [i modurile de scenarizare a violen]ei confirm` rela]ia dintre violen]a televizual` [i strategia editorial`
[i de programare a fiec`rui canal. Exist`, am putea spune, o specializare a canalelor \n func]ie de tipurile de
violen]` promovate, care provine, ca efect cumulativ, din competi]ia \ntre canale pentru captarea
senza]ionalist`: unele dau prioritate filmelor de ac]iune [i implicit violen]ei fizice, altele serialelor [i
foiletoanelor siropoase, mai pu]in violente; canalele tematice de informa]ie expun violen]` „real`” [i pentru
c` televiziunea este incapabil` de a realiza o veritabil` punere \n scen` a conversa]iei [i dialogului, oferind
realmente scene \n care preopinen]ii nu-[i vorbesc atât unii altora, cât se adreseaz` fiecare publicului, se
lanseaz` \ntr-o oratorie captativ` bazat` \n mare m`sur` pe violen]ele de limbaj. Este o \ntrecere de limbaj
\n fa]a publicului \n care preopinen]ii vor s` apar` mai inventivi, mai prezen]i nu atât prin argumente [i
rigoare, cât prin s`ge]ile otr`vitoare ale ofensei, injuriei, categoriz`rilor. {i astfel, spectacolul violen]ei
televizuale devine tot mai obscen, licen]ios – chiar dac` aluziv – injurios, pres`rat cu glume de proast` calitate.
Aceast` tendin]` este confirmat` [i de studiile asupra limbajului verbal la televiziune, realizate de Institutul
de Lingvistic` al Academiei Române pentru CNA (a se vedea site-ul CNA).

Graficele ce urmeaz` detaliaz` formele de manifestare pentru fiecare tip de violen]`, pentru a vedea
care dintre acestea sunt prezente predominant (dac` este cazul) de canalele tv. Datele sunt prezentate
\nsumate, [i nu decalate pe fiecare canal. Se observ` c` formele de manifestare a violen]ei fizice cel mai des
prezente pe micul ecran sunt b`t`ile [i omuciderile, care \mpreun` reprezint` 46% dintre toate formele de
manifestare a violen]ei fizice.

59
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

b`taie 25,3
omucidere, 21,1
crim`
agresare, 6,2
ciocnire
violen]` 5,9
de mas`
accident 5,6
de circula]ie
tentativ` 5,3
de omor
r`nire 5,2
cu arme de foc
r`nire cu obiecte 4,1
contondente
accident natural, 3,8
catastrofe
atentate 3,0
teroriste
palme 3,0
luare 2,2
ca ostatic
r`nire 2,1
f`r` arme
explozii 1,9

r`zboi 1,8

tâlh`rire 1,1
violen]`
asupra animalelor 1,0

altele 0,8

tortur` 0,7

0 5 10 15 20 25 30

Forme de manifestare a violen]ei fizice

(toate canalele - %)

Pe primul loc \n topul formelor de manifestare a violen]ei verbale se afl` ]ipetele [i ridic`rile de ton,
cu o pondere de 28%, urmate de formele de tipul violen]` verbal` cum sunt \ntreruperile celuilalt (16%).
Datele indic` propensiunea actan]ial` spre manifest`ri violente, pierderea inhibi]iei [i a st`pânirii de
sine: este pl`cerea multor actori din imaginile tv de a se bucura [i a g`si gratifica]ii \n jigniri, \n proasta
\n]elegere a umorului [i a satirei. Mitoc`niile de expresie, \njur`turile, categoriz`rile pornite din stereotipuri
etnice [i alte forme de imaginar lingvistic denigrator contribuie la degradarea emisiunilor de televiziune.

60
 ]ipete, 28,6
ridicarea tonului
întreruperea 16,2
celuilalt
insulte, 14,4
injurii
limbaj licen]ios, 9,9
obscen
etichetare 7,2
prin declasare

ceart` 6,5

ridiculizare 4,9

atac 4,1
la persoan`
porecle 3,4
denigratoare
etichetare 2,0
în termeni infrac]ionali

altele 1,6

etichet`ri, 0,9
stereotipii etnice
etichet`ri, 0,1
în termeni religio[i
0 5 10 15 20 25 30 35

Forme de manifestare a violen]ei verbale

(toate canalele - %)

|n ceea ce prive[te violen]a psihologic`, pe primul loc ca form` de manifestare se afl` amenin]area,
cu cca. 70% din num`rul total al actelor de violen]` de acest tip. Se impune precizarea c`, la limit`, orice act
de violen]` presupune, implicit, [i o form` de violen]` psihologic`. Am \nregistrat \n categoria violen]ei
psihologice doar actele violente care nu f`ceau parte din celelalte cinci categorii de tipuri de violen]`, pentru
a evita dubla \nregistrare.
|n privin]a violen]ei economice, care este din ce \n ce mai des prezent` la televizor (prin compara]ie
cu datele provenite din cercet`rile anterioare), cele mai des difuzate forme de manifestare sunt incendierile
(accidentale sau premeditate) [i furturile.
Violen]a social` este transpus` pe micul ecran sub forma sinuciderilor: mai mult de jum`tate dintre
aceste forme de manifestare sunt reprezent`ri ale sinuciderilor.
De[i au fost \ntâlnite doar 20 de acte de violen]` de tip sexual, formele de manifestare pentru acest
tip de violen]` au acoperit o plaj` larg`, de la h`r]uire sexual` [i viol pân` la pornografie, prostitu]ie [i
pedofilie.

61
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

amenin]are 69,3

culpabilizare 15,6

umilire 5,2

obr`znicie 4,7

stereotipii etnice 2,1

h`r]uire 2,1

violare 1,0
a intimit`]ii personale

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Forme de manifestare a violen]ei psihologice

(toate canalele - %)

acte ale crimei 3,4

organizate

ocupare abuziv` 3,4

a locuin]ei

jaf 5,1

abuz,
exploatarea victimei 9,6

acte de corup]ie 10,7

distrugerea de bunuri
ale victimei 12,4

altele 12,9

furt 14,6

incendieri 17,4

0 5 10 15 20

Forme de manifestare a violen]ei economice

(toate canalele - %)

62
 sinucidere 55,3

altele 10,6

abuzuri ale poli]iei/ 7,1

autorit`]ilor

arest`ri abuzive 4,7

condi]ionarea 4,7
comportamentului

târâre 4,7
în scandal public

explozii provocate 3,5

agresiuni în grup 3,5

amenin]are/tentativ` 1,2
de sinucidere

confrunt`ri 1,2
bande rivale

atacare grevi[ti 1,2

consum de droguri 1,2

interdic]ia 1,2
de a comunica

0 10 20 30 40 50 60

Forme de manifestare a violen]ei sociale

(toate canalele - %)

63
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

h`r]uire sexual` 5

viol 4
obligare la
perversiuni sexuale 3

altele 2

pedofilie 2

tentativ` de viol 2

pornografie 1

obligare
la prostitu]ie 1

0 1 2 3 4 5 6

Forme de manifestare a violen]ei sexuale

(toate canalele - %, frecven]e - N=20)

2.4. Actorii actelor de violen]`

Actorii violen]ei constituie unul dintre capitolele cele mai importante ale studiului de fa]` [i ei au
fost analiza]i din perspective diverse, de la \nregistrarea datelor demografice (de tipul vârstei, sexului, profesiei,
statusului socio-cultural), pân` la \nregistrarea datelor referitoare la rolul lor \n ac]iune (am pornit de la
considerentul c` impactul unui act de violen]` comis de un personaj pozitiv va fi mai mare – cel pu]in asupra
copiilor – decât dac` acel act de violen]` ar fi comis de un personaj negativ). Toate datele se refer` la cele
dou` „p`r]i” implicate \ntr-un act de violen]`, respectiv victimele [i agresorii.

0,7 9,2
Societatea
15,9
Neprecizat
Mai mul]i
Unul

74,2

Num`rul agresorilor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

Este violen]a un act individual sau o ac]iune de grup? R`spunsul tinde c`tre prima variant`, de
vreme ce trei sferturi dintre violen]e au fost comise de c`tre agresori singulari. Semnal`m totu[i existen]a
câtorva acte de violen]`, la care agresorul a fost identificat sub forma societ`]ii \n ansamblul ei – a fost o
situa]ie specific` [tirilor economice despre criza economic`, ce producea „victime” umane, sub forma
concedia]ilor.
Trei sferturi dintre actele de violen]` sunt comise de un agresor. O treime dintre violen]e au o singur`
victim`, iar o cincime au mai multe victime.

64
 11,0 1,7
Una
Mai multe
Neprecizat
Societatea
20,7
66,5

Num`rul victimelor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

Dou` treimi dintre victime sunt persoane individuale [i nu grupuri. Comparativ cu situa]ia
agresorilor (16% dintre agresori ac]ionau \n grup), cre[te num`rul actelor de violen]` care au mai multe
victime – aproximativ o cincime dintre actele de violen]` au mai mult de o victim`. Este o tendin]`
\ngrijor`toare, aceea de a avea un agresor care prejudiciaz` mai multe victime, deoarece se induce ideea
eficien]ei actului de violen]`, cel pu]in din perspectiva persoanelor asupra c`rora acesta are consecin]e.

indivizi 87,4

grupul 5,7

altele 1,8

masa de oameni 1,4

natura 1,4

societatea 0,7

robot/ma[in`rie 0,6

animal 0,5

0 20 40 60 80 100

Natura agresorului din actele de violen]`

(toate canalele - %)

|n majoritatea actelor de violen]`, agresorii [i victimele sunt fiin]e umane. Sunt foarte rare cazurile
\n care violen]a este produs` de un animal, sau de o ma[in`rie/robot. Referitor la animale, atragem aten]ia
c` exist` de dou` ori mai multe animale \n ipostaza de victime decât de agresori.

65
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

indivizi 86,8

grupul 6,4

masa de oameni 3,4

animal 0,9

societatea 0,8

robot/ma[in`rie 0,7

alt tip 0,5

natura 0,1

0 20 40 60 80 100

Natura victimelor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

Distribu]ia actorilor violen]ei pe sexe a fost un indicator m`surat cu fidelitate. Am urm`rit verificarea
unei opinii existente la nivelul popula]iei, conform c`reia agresorii sunt mai degrab` b`rba]i, iar victimele sunt
mai degrab` femei.

Nespecificat 3,8
19,6
Nu e cazul
Feminin
Masculin
55,9
20,6

Sexul agresorilor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

Datele au ar`tat c` 56% dintre agresori sunt b`rba]i, iar 20% sunt femei. Procente foarte
asem`n`toare se \ntâlnesc [i \n cazul victimelor, ceea ce ne permite s` afirm`m c` femeile [i b`rba]ii sunt \n
egal` m`sur` victime [i agresori.

66
 Nespecificat
1,7
Feminin 20,2
Nu e cazul
Masculin

54,1
23,9

Sexul victimelor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

Din punctul de vedere al vârstei, cea mai mare parte a agresorilor este adult`: 62%. O valoare mai
mic`, dar tot majoritar` (54%) s-a \nregistrat [i pentru victime. Am dorit s` verific`m dac` b`trânii [i copiii
(categorii mai vulnerabile, ]inând cont de posibilitatea mult redus` de ap`rare) sunt mai expu[i riscului de a
fi victime ale violen]ei. Procentele aproape identice de b`trâni [i copii care au fost \nf`]i[a]i \n rolurile de
victime [i de agresori nu ne permit s` tragem o astfel de concluzie, a expunerii lor mai mari la actele de
violen]`.

70
61,9
60
50
40
30
20,6
20
10,1
10 1,9 2,0 3,4
0,1
0
l
n

`r

lt
il

at
zu
en
râ

op

du
fic
ân
ca
sc
`t

A
ci
T
le
B

pe
do

es
N
A

Vârsta agresorilor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

60 54,0
50
40
30 23,6
20
10,3
10 2,0 2,0 3,5
0,1
0
l
ân

`r

lt
il

at
zu
en
op

du
fic
ân
r

ca
sc
`t

A
ci
T
le
B

pe
do

es
N
A

Vârsta victimelor din actele de violen]`

(toate canalele - %)

67
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Am precizat mai sus c` pot exista diferen]e de impact al violen]ei \n func]ie de rolul \n ac]iune al
agresorilor [i victimelor: dac` violen]a ar fi comis` de un personaj pozitiv, valoarea sa simbolic` ([i implicit
impactul) va fi mai mare decât \n cazul \n care violen]a ar fi comis` de un personaj negativ (acesta, prin
defini]ie este negativ, deci un act de violen]` comis de c`tre acesta nu ar ie[i din logica personajelor).

35 32,6
31,0
30

25

20 18,6

15
11,2
10
6,6
5

0
Neutru Nu e cazul Pozitiv Negativ Nespecificat

Rolul în ac]iune al agresorilor

(toate canalele - %)

Aproape o treime dintre agresori sunt personaje negative, iar aproape 19% dintre agresori sunt
personaje pozitive. |n ceea ce prive[te victimele, un sfert dintre acestea au rol negativ, iar 17% dintre ele au
rol pozitiv. Putem spune c` exist` o tendin]` de a \nf`]i[a agresorii ca personaje negative \n mai mare m`sur`
decât de a \nf`]i[a victimele ca personaje pozitive, varia]iile fiind reduse.

30
25,2 25,2
25

20 18,1
17,1
14,5
15

10

0
Nu e cazul Pozitiv Neutru Negativ Nespecificat

Rolul în ac]iune al victimelor

(toate canalele - %)

68
 Om comun
0,8 6,6
Profesie 21,4 9,0
Activism civic
Mass-media
Top economic 18,5
Nu e cazul 42,3

Statutul socio-cultural al agresorilor

(toate canalele - %)

Am dorit sa verific`m dac` exist` un anumit statut socio-profesional al actorilor actelor de violen]`,
de a vedea dac` o anumit` categorie este portretizat` \n ipostaza de victim` sau de agresor. Valorile
asem`n`toare ale categoriilor luate \n discu]ie, pentru agresor [i pentru victim`, ne determin` s` afirm`m c`,
cel pu]in la nivel de ansamblu, nu exist` o tendin]` observat` a televiziunilor de a \nf`]i[a o anumit` categorie
socio-profesional` ca victim` sau ca agresor.

Om comun
2,2 4,5
Activism civic 43,2 7,6
Mass-media
Top economic
19,3
Nu e cazul
Profesie
22,0

Statutul socio-cultural al victimelor

(toate canalele - %)

|n cele dou` grafice anterioare se poate observa c` 20% dintre actorii actelor de violen]` sunt defini]i
mediatic prin profesia lor. Am aprofundat analiza, pentru a vedea exact care sunt profesiile care, din punct
de vedere mediatic, se „asociaz`” cu statutul de victim` sau de agresor.

69
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

altele 38,1

poli]ist 35,1

elev 6,5

asistent medical 6,5

student 4,4

profesor 4,4

medic 3,1

avocat 0,7

judec`tor 0,7

0 10 20 30 40 50

Profesia agresorului
(toate canalele - %)

Meseria de poli]ist este dual`, \n sensul c` presupune [i existen]a fa]etei de agresor (\n peste o treime
din cazurile \n care agresorul este definit prin profesie, aceasta este cea de poli]ist), dar [i cea de victim` (un
sfert din victime au fost definite prin profesia de poli]ist). Acelea[i considera]ii sunt valabile [i pentru statutul
de elev sau asistent medical. Medicul [i avocatul sunt mai degrab` mediatiza]i ca fiind victime [i nu agresori.
Tendin]a invers` s-a observat \n cazul profesiei de profesor, la care au existat mai multe cazuri de profesori-
agresori decât profesori-victime.

altele 48,7

poli]ist 24,5

medic 6,8

elev 5,9
asistent medical 5,5

student 3,3

profesor 3,1

avocat 2,0

judec`tor 0,2

0 10 20 30 40 50 60

Profesia victimei
(toate canalele - %)

70
 2.5. Contextualizarea actelor de violen]`

|n aceast` parte a analizei am dorit s` nuan]`m rezultatele, prin luarea \n calcul a unor elemente care
pot justifica, sau dimpotriv`, pot agrava violen]a.

cas` 23,4

emisiune TV 20,3

altele 11,7

strad` 11,6

natur`-parc 10,0

loc de munc` 6,7

neprecizat 5,3

cluburi-baruri 4,4

alte locuri 3,4

publice
[osele 1,2

[coal` 1,2

pie]e 0,3
agro-alimentare
cartiere 0,2
mijloace de transport 0,1
în comun

0 5 10 15 20 25

Loca]ia actelor de violen]`

(toate canalele - %)

Locul de desf`[urare a violen]ei este, \n aproximativ un sfert dintre actele de violen]`, casa. O
pondere ridicat` a ob]inut-o „platoul emisiunii TV” ca loca]ie a violen]ei, fapt explicabil ]inând cont c` o mare
parte a actelor de violen]` au fost de tip verbal, petrecute \n cadrul emisiunilor de dezbateri.
Indiferent de tipul de violen]`, aceasta este prezent` pe micul ecran ca desf`[urându-se preponderent
\n spa]ii comune (\n 60% din durata total` a [tirilor violente) [i nu private, precum [coal`, strad`, club, parc
etc. Violen]a este, la nivel mediatic, o caracteristic` a vie]ii publice, a traiului \n comun, a societ`]ii \n
ansamblu.
Violen]a \n spa]iul privat este receptat` mai intens de telespectatori, beneficiind de apropierea
emo]ional` cu propria persoan`/situa]ie. |n momentul \n care aproape un sfert din actele violente au loc
mediatic \n familie/gospod`rie, poate apare un sentiment de angoas` la nivelul telespectatorilor respectivelor
[tiri, cu efecte pe termen mediu [i lung. Spa]iul comun care este asociat cel mai des cu actele violente este
strada. Ideea „str`zii ca loc al violen]ei” este sugerat` de ProTV ([tirile de la 17.00 [i de la 19.00), putând
contribui la formarea opiniei c` cet`]enii nu mai sunt \n siguran]` când se afl` pe strad`.

71
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

0,5 6,3
Nu e cazul 7,5
Neidentificat
Accident
Cu inten]ie

85,7

Inten]ionalitatea actelor de violen]`

(toate canalele - %)

Se poate justifica prezen]a violen]ei prin faptul c` aceasta este accidental`, de tipul accidentelor
naturale sau al catastrofelor. Graficul de mai sus arat` c` nu acesta este motivul cantit`]ii ridicate de violen]`
din programele analizate, deoarece peste 85% dintre actele de violen]` au fost inten]ionate, doar 7,5% dintre
ele putând „beneficia” de justificarea accidentalului.

50
43,7
40

30 26,7
20
6,8 8,4 9,1
10
0,6 4,6
0
e

le

l
e

ce

ta nt
e

zu
al
al

ic

na

en su
zi

te
m
ci
xu

ca

Fi
io
So

no

ez u
Se

e
o]

pr N
co

u
m

N
E

Consecin]ele actelor de violen]` asupra victimelor

(toate canalele - %)

Faptul c` \n aproape 44% din actele de violen]` mediatizate nu sunt prezentate consecin]ele actelor
de violen]` pentru victim` poate conduce la formarea opiniei \n rândul telespectatorilor tineri [i foarte tineri
c` violen]a nu are urm`ri asupra victimelor ei.

72
 70 65,7
60
50
40
30
21,7
20
7,4
10 3,7
1,5
0
e

le

t`
le

ta nt
al

ga

is
en su
te
or

ci

ex
Le
So

ez u
M

pr N

u
N
Consecin]ele actelor de violen]` pentru agresor
(toate canalele - %)

Acest indicator este „\n oglind`” cu cel precedent, „consecin]ele violen]ei asupra victimei”. Lipsa
prezent`rii consecin]elor asupra agresorului are aceea[i interpretare pentru tineri telespectatori ca [i \n situa]ia
precedent`, cu o intensitate m`rit` \ns`, dat` de cele 66 de procente de acte de violen]` \n aceast` situa]ie.

8,54
Non-ludic
Ludic

91,46

Contextul ludic/nonludic \n care au loc actele de violen]`

(toate canalele - %)

O alt` posibil` justificare pentru violen]`, al`turi de prezentarea ei accidental`, ar fi prezentarea ei

ca „joc”. M`surând acest indicator am ob]inut c` majoritatea covâr[itoare a actelor de violen]` sunt prezentate
\n modul de semnificare al seriosului [i gravului, nu al ludicului. Violen]a prezint` \ns` moduri de semnificare
variabile. Oricum, dac` semnificarea ludic` a violen]ei o face mai acceptabil` social, modul seriosului [i
gravului accentueaz` periculozitatea social` a violen]ei, con]inând fie [i implicit o func]ie de avertizare /
condamnare.
Pentru cercetarea de fa]`, scenariz`rile ludice ale violen]ei (ca joc amuzant sau joc periculos)
reprezint` unul din modurile cele mai insidioase de “materializare” a violen]ei.

73
 Capitolul

IV
REPREZENTAREA VIOLEN}EI
REALE |N AUDIOVIZUALUL
ROMÅNESC
Alexandra Povar`

1. ANALIZA VIOLEN}EI REALE PE CANALE

nainte de a analiza fiecare emisiune a fiec`rui canal, prezent`m câteva rezultate globale referitoare
| la violen]a real`, cumulate pe toate canalele care au intrat \n monitorizare. Diferen]a fa]` de datele
prezentate \n capitolul de rezultate sintetice const` \n aceea c` datele de fa]` se refer` exclusiv la emisiunile
de “realitate” (\ndeosebi cele informative), ele necumulând emisiunile de tip fic]ional. Reamintim c` prin
emisiuni de tip real se \n]eleg buletinele de [tiri, emisiunile de divertisment, reality-show-urile, emisiunile de
dezbateri [i talk-show-urile.

1.1. Tipologia violen]ei reale

Violen]a de tip real presupune, \n primul rând, violen]` verbal`: aproape jum`tate din actele de
violen]` \nregistrate \n aceste emisiuni au fost reprezentate de forme ale violen]ei verbale. Este de remarcat
c` violen]a fizic` a \nsumat doar jum`tate din violen]a verbal`, fiind de aproape 25%. Pe locul al treilea \n
topul formelor de violen]` cele mai telegenice se plaseaz` violen]a economic`, cu 13% din actele violente.
Emisiunile de tip real au prezentat doar „accidental” acte de violen]` sexual` (1,1%).

75
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

60

50 48,4

40

30 24,3
20
13,3
10 6,1 6,8
1,1
0
Sexual` Social` Psihologic` Economic` Fizic` Verbal`

Tipologia violen]ei (%)

Ajungând cu analiza tipurilor de violen]` la nivelul fiec`rui canal, apar deosebiri evidente \ntre
acestea. La poli opu[i se plaseaz` OTV (unde forma dominant` – 75,6% - de violen]` este cea verbal`) [i
ProTV, unde forma de violen]` verbal` este aproape insignifiant`, de doar 5,5%. Dincolo de aceste extreme,
o parte din canale (Antena3, Realitatea, Prima) accentueaz` formele de violen]` verbal` \n detrimentul
celor fizice, \n timp ce televiziunea public` [i Antena1 accentueaz` formele de violen]` fizic`.

OTV 6,5 75,6 12,6 3,7 1,6

Prima 28,6 46,0 6,3 11,1 7,1 0,8

3,3 1,7
Realitatea 18,3 67,2 8,3 0,6

Antena3 10,1 59,4 5,1 14,5 8,7

Antena1 34,4 29,3 7,6 18,5 6,4 3,8

3,0 2,4
ProTV 49,4 5,5 25,0 14,6

TVR1 43,1 22,4 5,2 24,1 5,2

0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 %

fizic` verbal` psihologic` economic` social` sexual`

Tipologia violen]ei reale, compara]ia canalelor (%)

76
 1.2. Actorii actelor de violen]`

Sexul actorilor actelor de violen]`

Mai mult de jum`tate din agresorii din actele de violen]` difuzate la OTV, Realitatea [i Antena3
sunt b`rba]i. De altfel, b`rba]ii sunt principalii agresori care apar la emisiunile monitorizate, chiar dac`
propor]ia lor, comparativ cu cea a femeilor-agresor, este diferit`.

OTV 56,3 30,7 11,8 1,3

Prima 41,0 32,0 26,2 0,8

Realitatea 59,1 11,7 25,1 4,1

Antena3 70,7 6,0 23,3

Antena1 41,2 31,4 26,8 0,7

ProTV 37,3 9.0 43,3 9,7

TVR1 35,1 3,5 59,6 1,8

0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 %
masculin feminin nu e cazul nespecificat

Sexul agresorilor în violen]a real` (%)

Cele mai pu]ine femei-agresor au putut fi urm`rite la emisiunile de la TVR1, Antena3 [i ProTV.
|ncercând o explica]ie, am spune c` cele trei televiziuni promoveaz` un model al violen]ei masculinizat, \n
concordan]` cu situa]ia real` [i statistic` a violen]ei. Un element \ngrijor`tor este \nregistrat la ProTV [i la
canalul public, unde mai pu]in de jum`tate din actele de violen]` au defini]i agresorii. A vedea la televizor
un act de violen]` a c`rui origine (\n termeni de identitate a agresorului) nu poate fi stabilit` poate \nsemna
cre[terea la nivelul telespectatorilor a angoasei [i a sentimentului de pericol nedefinit.

OTV 56,2 32,0 11,0 0,9

Prima 37,4 21,7 34,8 6,1

Realitatea 54,5 9,6 32,7 3,2

Antena3 35,7 16,7 46,8 0,8

Antena1 51,0 17,0 28,1 3,9

ProTV 31,6 18,4 42,6 7,4

TVR1 28,1 3,5 66,7 1,8

0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 %
masculin feminin nu e cazul nespecificat

Sexul victimelor în violen]a real` (%)

77
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Cel mai mare procent al femeilor-victime ale violen]ei a fost m`surat la OTV, acest canal fiind urmat
de Prima. ProTV, Antena1 [i Antena3 au \nregistrat valori foarte asem`n`toare pentru acest parametru,
\n jur de 17%.

1.3. Loca]ia actelor de violen]` real`

Unde au loc actele de violen]`? Dintre loca]iile considerate \n analiz`, cele mai „sensibile” ca locuri
ale violen]ei sunt considerate casa, locul de munc`, strada [i [coala. {coala este portretizat` ca loc al violen]ei
\n ponderi reduse, cele mai mari procente \nregistrându-se \n cazul Antenei1 [i al Realit`]ii. Antena1,
ProTV [i Prima au plasat casa ca principal loc al violen]ei (\n multe cazuri este vorba de violen]a domestic`).
Locul de munc` este [i loc al violen]ei \n 15,5-16% din actele de violen]` prezentate de TVR1 [i Prima.
TVR1, ProTV [i Antena1 prezint` o mare parte a actelor de violen]` ca având loc pe strad`. Strada poate
deveni, \n imaginarul colectiv, un loc al pericolului cotidian.
Asocierea acestor locuri familiare cu fenomenul violen]ei poate fi explicat` prin aceea c` este normal
ca violen]a s` apar` acolo unde individul \[i petrece cea mai mare parte a timpului (cas`, serviciu/[coal`), [i
\n consecin]` este normal ca televiziunile s` reflecte prioritar aceast` realitate.

% TVR1 ProTV Antena1 Antena3 Realitatea Prima OTV

casa 3,4 29,3 45,9 2,9 3,3 28,6 0,4
locul de munc` 15,5 7,3 5,1 2,9 1,1 15,9
cluburi-baruri 3,4 1,2 1,3 0,8 0,4
[coala 1,2 3,2 0,7 3,3 2,4
strada 24,1 20,7 14,0 6,5 8,3 7,9 1,2
alte spa]ii publice 3,4 10,4 1,3 0,7 1,7 7,1
natur`-parc 12,1 7,3 3,8 2,9 2,2 11,1 0,4
emisiune TV 3,4 1,9 62,3 65,0 9,5 85,8
pie]e agro-alimentare 3,2
[osele 1,7 6,1 0,6 0,6 4,0
cartiere 0,4
altele 20,7 12,2 12,7 9,4 6,1 5,6 1,6
neprecizat 12,1 4,3 8,9 9,4 7,2 3,2 9,3

1.4. Inten]ionalitatea actelor de violen]` real`

2,8
OTV 96,7 0,4

Prima 81,0 13,5 5,6

Realitatea 89,4 3,9 6,1 0,6

Antena3 87,7 5,1 5,8 1,4

Antena1 79,0 15,3 3,8 1,9

ProTV 50,0 39,6 10,4

TVR1 72,4 19,0 8,6

0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 %
cu inten]ie accident neidentificat nu e cazul

Inten]ionalitatea actelor de violen]` – violen]a real` (%)

78
 |n capitolul anterior s-a afirmat c` lipsa de inten]ionalitate a actelor de violen]` poate reduce din
impactul negativ pe care prezen]a violen]ei pe micul ecran o produce telespectatorilor. |n acest spirit,
consider`m c` violen]a prezentat` de OTV, care \n propor]ie de 97% este inten]ionat`, are efecte \n timp mult
mai puternice asupra telespectatorilor. Semnal`m pozitiv faptul c` la ProTV au putut fi urm`rite 40% acte
violente accidentale (provenind din catastrofe naturale sau din accidente de circula]ie), \n acest fel televiziunea
asumându-[i un rol de avertizare \n rela]ia sa cu publicul.

1.5. Consecin]ele violen]ei reale

a. Consecin]ele actelor de violen]` asupra victimelor

% TVR1 ProTV Antena1 Antena3 Realitatea Prima OTV

fizice 44,8 61,7 35,3 14,1 16,4 27,8 6,9
emo]ionale 3,4 2,0 1,5 4,5 11,0
sociale 5,2 5,6 16,3 6,7 10,7 0,8 5,3
economice 24,1 20,4 13,1 17,8 6,8 15,9 0,8
sexuale 1,2 0,7 0,8
nu sunt prezentate 20,7 9,9 30,7 31,1 52,0 48,4 68,7
nu e cazul 1,7 1,2 2,0 28,9 9,6 6,3 7,3

Care sunt urm`rile actelor de violen]` asupra victimelor? ProTV, TVR1 [i Antena1 prezint` cu
preponderen]` consecin]e fizice, de tipul decesului, r`nirii, spitaliz`rii, handicapului. OTV, Realitatea,
Prima [i Antena3 nu prezint` consecin]ele pe care actul de violen]` le are asupra victimelor. Gândindu-ne
la copii, o astfel de abordare a realit`]ii de c`tre politica editorial` a televiziunilor poate fi \n]eleas` de cei mai
mici dintre telespectatori ca o invita]ie la practicarea violen]ei, de vreme ce una din barierele morale \mpotriva
recurgerii la aceste gesturi – prezentarea suferin]ei pe care actul de violen]` o produce la nivelul victimei –
este neprezentat`.

b. Consecin]ele actelor de violen]` asupra agresorilor

Ce p`]esc agresorii \n urma comiterii actelor de violen]`? Din p`cate, de regul`, r`spunsul este:
„nimic”. La majoritatea televiziunilor, comiterea actelor de violen]` nu este urmat` de prezentarea consecin]elor
la nivelul agresorilor (\ntre 45,5 [i 73% din actele de violen]` nu au prezentate consecin]ele asupra agresorilor
– procentele variaz` \n func]ie de televiziuni). Un telespectator minor ar putea \n]elege, privind la programele
televiziunilor române[ti, c` violen]a este solu]ia perfect` de rezolvare a problemelor, de vreme ce recurgerea la
ea nu implic` nici consecin]e la adresa celui care o comite, nici urm`ri la adresa celui care o suport`.
0,8
OTV 26,0 72,8
0,8
Prima 14,3 51,6 32,5
1,7
Realitatea 6,8 30,5 61,0
3,0
Antena3 8,1 23,7 65,2
2,0
Antena1 15,9 8,6 73,5

ProTV 29,4 11,7 10,4 48,5

TVR1 19,3 7,0 28,1 45,6

0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 %
legale sociale nu sunt prezentate nu exist`

Consecin]ele actelor de violen]` asupra agresorilor (%)

79
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

1.6. Analiza pe canale

TVR 1

Datele care vor fi prezentate \n continuare pot fi uneori greu de urm`rit, datorit` multitudinii
informa]iilor [i a detalierii lor pe canale, intervale de timp [i momente ale s`pt`mânii. Dincolo de aceste
dificult`]i inerente r`mâne satisfac]ia ob]inerii unei „h`r]i” detaliate a violen]ei, care s` indice mare parte
dintre aspectele violen]ei prezente \n emisiunile canalelor monitorizate.

Jurnalul de [tiri de la ora 19.00

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 26,3 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 11 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 41,9%
n Durata medie a buletinului de [tiri 45,3 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 16,7 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 23,9%
n Durata medie a unei [tiri violente: 91 secunde
n 40% [tiri violente externe, 60% [tiri violente interne
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 13,3% la \nceput, 86,7% la mijloc.

60
48,9
50

40
28,9
30

20
8,9
10 6,7 6,7

0
economic` fizic` psihologic` social` verbal`

Tipologia actelor de violen]` – frecven]e (%)

Ca tip de violen]` predomin` violen]a fizic`, cu o pondere de aproape jum`tate din num`rul actelor
de violen]`. TVR1 este unul dintre cele dou` canale unde violen]a fizic` are o pondere mai mare decât
violen]a verbal`, probabil datorit` num`rului mic de emisiuni care, prin natura lor, „favorizeaz`” apari]ia
formelor de violen]` verbal`. Pe locul al doilea \n acest top se afl` violen]a economic`, datorit` contextului
economic de la \nceputul anului 2009 care a propus multe teme economice dezbaterii publice.

80
 50
44,3
41,9
40

30

20

10 6,6 6,3
0,9
0
economic` fizic` psihologic` social` verbal`

Tipologia actelor de violen]` – durate (%)

Din punctul de vedere al duratelor, clasamentul tipurilor de violen]` se modific`, pe primul loc
trecând violen]a economic`. Inversiunea dintre violen]a fizic` [i cea economic` semnific` o durat` mai mare
de timp alocat` dezbaterii problemelor economice, decât cea alocat` problemelor ce au generat violen]`
verbal`.

100
80 75
80

60

40
20 25
20

0
agresor victim`
masculin feminin

Sexul actorilor din actele de violen]`

– frecven]e (%)

Raportându-ne la sexul actorilor implica]i, apar primele diferen]e \ntre „profilul” victimei [i cel al
agresorului. Astfel, exist` o tendin]` de a portretiza agresorul ca fiind b`rbat, [i victima ca fiind femeie (chiar
dac` diferen]ele procentuale dintre cele dou` categorii nu sunt mai mari de cinci procente).

100
85,7
80 71,4
60

40

20 14,3 14,3 14,3

0
copil tân`r adult
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

81
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

TVR1 nu prezint` agresori-copii, \n schimb prezint` victime-copii. Poate fi un semnal de alarm`

pentru prezentarea copilului \n ipostaza de victim` a violen]ei (victimizarea lui), ]inând cont [i de faptul c`
tinerii sunt prezenta]i \n propor]ii egale ca victime [i agresori, o situa]ie similar` fiind \ntâlnit` [i pentru
categoria adul]ilor (cu o tendin]` de a prezenta mai pu]ini adul]i-victim` decât agresori).

TVR 1 – alte emisiuni

“Edi]ie special`”- dezbatere

n Durata emisiunii: 56 minute

n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 296 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 317 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 23 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 8,8%
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 13
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 13,9

82
 ProTV

ProTV, una dintre principalele televiziuni comerciale din România, \n competi]ie mai ales cu
Antena1, prezint` o structur` cu 3 buletine de [tiri \n intervalele temporale analizate. Orele de difuzare sunt
aproximativ similare cu cele ale Antenei1, astfel \ncât analiza va sublinia [i asem`n`rile [i deosebirile dintre
cele 2 canale.

{tiri de dup`-amiaz` – 17.00 h

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 36,3 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 29 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 79,9%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 53 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 42 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 79,2 %
n Durata medie a unei [tiri violente: 87 secunde
n 99% [tiri violente interne
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 21% la \nceput, 78% la mijloc, 1% la sfâr[it.

{tirile de la ora 17,00 reprezint` un plus de violen]` pentru ProTV, ponderea violen]ei fiind de
80%, comparativ cu cele 54 de procente ale Antenei1, devansând deci cu mult buletinele de [tiri de pe
celelalte canale.

60
51,2
50

40

30
22,9
20 17,2

10
0,9 3,7 4,1
0
psihologic` sexual` verbal` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 17.00 –

durate procentuale

60
53,1
50

40

30
24,0
20 15,6
10
2,1 2,1 3,1
0
psihologic` sexual` verbal` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 17.00 –

frecven]e procentuale

83
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Remarc`m ponderile extrem de ridicate pe care le au actele de violen]` \n structura acestei emisiuni
de [tiri: aproape 80% din num`rul [i durata [tirilor sunt alocate [tirilor violente, acestea dând specificul
buletinului de [tiri.

Violen]a fizic` este prima form` de violen]` difuzat` \n cadrul acestui buletin de [tiri, atât ca pondere
a frecven]ei actelor de violen]`, cât [i a duratei lor.

100
79
80

60 60
40
40
21
20

0
agresor victim`
masculin feminin

Sexul actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Este mai clar` decât \n cazul TVR1 tendin]a de a portretiza femeia ca victim` a violen]ei (de dou`
ori mai multe femei-victim` decât femei-agresor), precum [i b`rbatul ca agresor.

100
87,9
80
67,6
60

40

20
18,9
8,1 6,1 5,4
0
3,0 3,0
copil adolescent tân`r adult
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Copiii [i adolescen]ii sunt semnificativ mai des prezenta]i ca victime decât ca agresori, de[i ei pot fi
\ntâlni]i [i \n aceast` ipostaz`. Procentul adul]ilor care sunt victime [i agresori este majoritar, \ns` num`rul
victimelor este considerabil mai mic decât al agresorilor.

{tirile de la ora 19.00

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 2,2 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 11,5 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 45,6%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 50 minute

84
 n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 20,3 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 40,5 %
n Durata medie a unei [tiri violente: 106 secunde
n 75.5 % [tiri violente interne, 24,5% [tiri violente interna]ionale
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 43% la \nceput, 45% la mijloc, 12% la sfâr[it.

{tirile de la ora 19.00 sunt principalul program de [tiri al ProTV-ului, cel care \nregistreaz` unele
dintre cele mai mari audien]e zilnice. Care este „re]eta” pe care au folosit-o strategii canalului? Principalul
buletin de [tiri de la ProTV are o pondere a violen]ei de 40-45%, care este ridicat` ca valoare absolut`, dar
este sc`zut` dac` o raport`m la ponderile violen]ei din cazul [tirilor de la ora 17.00. Remarc`m [i o diferen]`
\n modul de tratare a [tirilor violente, c`rora le este alocat un timp mai \ndelungat pentru prezentare decât
le era alocat \n precedentul buletin de [tiri (106 secunde, comparativ cu 87 secunde).

50
46,0
40

30 26,4
20 16,0
10
3,2 5,6
2,7
0
sexual` psihologic` verbal` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 19.00 –

durate procentuale

Atât ca durat`, cât [i ca frecven]`, violen]a fizic` este principalul tip de violen]` care poate fi urm`rit
la [tirile de la 19.00. Exist` o similaritate evident` \ntre graficele de la cele dou` buletine de [tiri, \n privin]a
tipului de violen]` „promovat”, diferen]ele fiind date de ponderile diferite acordate violen]ei.

50
44,9
40

30
24,5
20
12,2 12,2
10
2,0 4,1
0
sexual` psihologic` verbal` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 19.00 –

frecven]e procentuale

85
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

100
82,4
80

60
58,8
41,2
40

20
17,6

0
agresor victim`
masculin feminin

Sexul actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Se p`streaz` tendin]a observat` la precedentul buletin de [tiri, de a \nf`]i[a femeia ca victim` a

violen]ei. Remarc`m pozitiv absen]a copiilor ca actori ai actelor de violen]`.

100

80
81,3 76,5
60

40
23,5
20 18,8

0
agresor victim`
tân`r adult

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

{tirile de la ora 22.30

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 16 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 8 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 50 %
n Durata medie a buletinului de [tiri: 26,5 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 6 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 22,6 %
n Durata medie a unei [tiri violente: 45 secunde
n 58% [tiri violente interne, 42% [tiri violente interna]ionale
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 21 % la \nceput, 63 % la mijloc, 16% la sfâr[it.

De[i sunt multe [tiri violente difuzate, acestora le este acordat un timp redus de prezentare, ce
genereaz` o pondere redus` a duratei [tirilor violente.

86
 50
45,0
40

30

20 16,3 17,7
9,6 11,5
10

0
psihologic` sexual` social` fizic` economic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 22.30 –

durate procentuale

Violen]a economic` este principalul tip de violen]` \ntâlnit, dup` indicatorul frecven]ei. Concret,
aproape jum`tate dintre [tirile de la ora 22,30 de la ProTV au avut subiecte economice.
Din perspectiva indicatorului duratei, ierarhia tipurilor de violen]` se modific`, pe primul loc trecând
violen]a fizic`. Explica]ia o constituie faptul c` [tirile economice sunt numeroase, dar au o durat` foarte
redus`, \n timp ce [tirile ce prezint` acte de violen]` fizic` sunt mai reduse ca num`r, dar au o durat` mult
mai mare.

50
42,1
40
31,6
30

20 15,8

10
5,3 5,3
0
psihologic` sexual` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile ProTV de la 22.30 –

frecven]e procentuale

87
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Antena1

Pentru Antena1, ca [i pentru ProTV – principalul concurent – \n perioada monitorizat` au fost

difuzate zilnic 3 buletine de [tiri, analiza prezentându-le pe fiecare \n parte, din ra]iuni de comparativitate.
Antena1 avea programate \n gril` 3 buletine de [tiri, la orele 16.00 ([tirile de la ora 16.00), la orele 19.00
(Observatorul), [i la orele 23.00. |ntrebarea la care am \ncercat s` r`spundem a fost dac` exist` diferen]e \ntre
aceste 3 buletine de [tiri, [i dac` da, la ce nivel: este motivul pentru care analiza este de multe ori repetitiv`.

{tiri de dup`-amiaz` - 16.00 h

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 28 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 15 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 53,6%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 53 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 20 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 37,7%
n Durata medie a unei [tiri violente: 80 secunde
n 87% [tiri violente interne, 13% [tiri violente externe
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 4,5% la \nceput, 82% la mijloc, 13,5% la sfâr[it.

Ce spun datele? Dintr-un num`r mediu de 28 [tiri/zi difuzate, 15 au fost violente (au con]inut cel
pu]in o scen` de violen]`), ceea ce reprezint` o pondere de cca. 54%5 (raportul \ntre num`rul de [tiri violente
[i num`rul total de [tiri, difuzate \n cadrul unui buletin de [tiri). Din punctul de vedere al ponderii duratei
(cât de mult timp „]in” [tirile violente), [tirile violente au reprezentat mai pu]in de 38%6 din totalul [tirilor,
ceea ce \nseamn` [i c` o [tire violent` a avut, \n medie, o durat` mai mic` decât o [tire non-violent`.
Calcularea frecven]ei/duratei [tirilor non-violente se face ca diferen]` \ntre num`rul/durata total(`) a [tirilor
[i num`rul/durata [tirilor violente. Referitor la duratele efective, o [tire violent` dureaz` \n medie 80 de
secunde.
De[i are o pondere a num`rului [tirilor violente de peste 50%, buletinul de [tiri de la ora 16.00 al
Antenei1 nu poate fi echivalat cu cel de la ora 17.00 de la ProTV. Prezentarea [tirilor violente se face \ntr-un
interval scurt de timp, ceea ce explic` valoarea semnificativ mai redus` a ponderii duratei [tirilor violente.

5
O monitorizare similar` realizat` \n toamna anului 2004 de c`tre CSMNTC a \nregistrat o pondere a frecven]ei [tirilor violente din cadrul buletinului
de la ora 17.00 de aproximativ 64%. O posibil` explica]ie pentru aceast` sc`dere ar fi modificarea politicii de programe ale Antenei1 (idee sus]inut`
[i de faptul de a modifica ora de difuzare a buletinului de [tiri de dup`-amiaz`, de la 17.00 a 16.00), \n sensul sc`derii cantit`]ii [i duratei violen]ei,
chiar dac` prin aceasta este „acordat” un avantaj concurentului direct pe acela[i segment de audien]` [i interval orar, ProTV.
6
|n urm` cu cinci ani, pentru acest indicator s-a \nregistrat un procent de apoximativ 60%.

88
 60
50,1
50

40
30,0
30

20
13,0
6,9
10
0 0
0
psihologic` sexual` verbal` social` fizic` economic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 16.00 –

durate procentuale

Pe primul loc ca tip de violen]` prezentat se afl` violen]a economic`, cu 45% pondere a num`rului de
acte [i 50% pondere a duratei acestor acte. Violen]a fizic` reprezint` o treime din tipul actelor de violen]` difuzate.

50
45,5
40
36,4
30

20

9,1 9,1
10
0 0
0
psihologic` sexual` verbal` social` fizic` economic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 16.00 –

frecven]e procentuale

Agresorii sunt b`rba]i, victimele sunt tot b`rba]i. Nuan]area pe care o facem este \n privin]a
procentelor, astfel c` b`rba]ii-victime sunt mai pu]in numero[i decât b`rba]ii-agresori. Diferen]a se reg`se[te
la statistica privitoare la femeile-actor al actelor de violen]`, care sunt 13% agresoare [i 18% victime.

100
86,7 81,8
80

60

40
18,2
20 13,3
0
agresor victim`
masculin feminin

Actorii actelor de violen]` dup` sex –

frecven]e procentuale

Femeile apar, deci, cu 40% mai frecvent decât b`rba]ii \n postura de victime.

89
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Remarc`m distribu]ia actorilor actelor de violen]` \n func]ie de vârst`: de 3,5 ori mai mul]i copii \n
ipostaza de victime ale violen]ei, de peste trei ori mai pu]ini adul]i ca victime ale violen]ei.
Este evident` asocierea copiilor-victime ale violen]ei, \n propor]ii ridicate.

80
66,7
60,0
60

40
20,0 20,0
20 16,7 16,7

0
copil tân`r adult
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

{tiri de sear` – „Observatorul” de la 19.00 h

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 24 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 10,75 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 44.8%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 46,4 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 19,8 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 42,67%
n Durata medie a unei [tiri violente: 110 secunde
n 70,6% [tiri violente interne, 29,4% [tiri violente externe
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 25,5% la \nceput, 68,6% la mijloc, 5,9% la sfâr[it.

|n principalul jurnal de [tiri de la Antena1 au fost difuzate, \n medie, 24 [tiri, dintre care 10,75
violente, ponderea violen]ei fiind astfel de 44,80%, \n cazul frecven]ei, [i de 42,67% \n cazul duratei. O [tire
violent` dureaz` \n medie 110 de secunde. Aspectul negativ este c` \n principalul jurnal de [tiri, [tirile violente
sunt prezentate mai pe larg decât \n jurnalul de la ora 16.00 (având o durat` medie mai mare), iar aspectul
pozitiv este c` s-a redus semnificativ ponderea num`rului de [tiri violente: de la 53,6% la 44,8% (varia]ia
provine de la faptul c`, \n cifre reale, num`rul [tirilor violente de la ora 19.00 este mai mic decât num`rul
[tirilor violente de la ora 16.00: 15/11).

50
43,1
40
33,3
30

20

10 7,8 7,8 7,8

0
sexual` social` verbal` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 19.00 –

frecven]e procentuale

90
 50
42,0
40
33,0
30

20

8,9 9,0
10 7,2

0
verbal` sexual` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 19.00 –

durate procentuale

Au fost vizionate scene de violen]` fizic` (42% din durat`: accidente de circula]ie, accidente naturale,
omucideri), economic` (33% din durat`), social` (9% din durat`: abuz al autorit`]ilor/poli]iei, consum de
droguri), sexual` (8,9% din durat`: proxenetism), [i verbal` (7,2% din durat`: insulte, ]ipete).

100
84,2 80,0
80

60

40

20 15,8 20,0

0
agresor victim`
masculin feminin

Distribu]ia actorilor actelor de violen]` dup` sex –

frecven]e procentuale

Ca [i \n cazul buletinului de [tiri precedent, majoritatea actorilor actelor de violen]` – fie agresori,
fie victime – sunt b`rba]ii. Se \nregistreaz` o u[oar` cre[tere a ponderii femeilor-victim`, comparativ cu
femeile-agresor.

100
81,25
80

60 50,0
40 35,7
18,75
20 14,3
0
copil tân`r adult
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

91
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Agresorii \n [tirile din principalul buletin de [tiri al zilei sunt adul]ii [i tinerii. Nici o alt` categorie
de vârst` nu a fost prezentat` ca fiind agresor. Referindu-ne la victime, apare o nou` categorie de vârst` la
nivelul acestora, cea de copil. Era de a[teptat ca o parte din actele de violen]` s` \i aib` pe copii ca victime,
ceea ce este \ns` nea[teptat este procentul extrem de ridicat al acestora: peste o treime din [tiri \i prezint` pe
copii ca victime ale violen]ei.

{tiri de noapte – 22.30 h

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 17 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 8 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 47,05%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 28 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 17,6 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 62,85%
n Durata medie a unei [tiri violente: 132 secunde
n 83% [tiri violente interne, 17% [tiri violente externe
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 37,5% la \nceput, 50% la mijloc, 12,5% la sfâr[it.

|n cazul [tirilor de noapte se remarc` ponderea mai ridicat` pe care o au [tirile violente, atât \n ceea
ce prive[te num`rul, dar mai ales durata lor de difuzare: 47% ponderea num`rului, comparativ cu 62,85%
ponderea duratei.

50
43,75
40

30 25,0

20
12,5
10 6,25 6,25 6,25

0
verbal` psihologic` sexual` economic` social` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 22.30 –

frecven]e procentuale

Primul tip de violen]` prezent \n buletinul de [tiri de la ora 22,30 este cel fizic, urmat de violen]a
social`. Ierarhia se p`streaz` [i dup` indicatorului duratei.

50
41,2
40 36,6

30

20
10,1
10 5,4
2,5 4,2
0
verbal` sexual` psihologic` economic` social` fizic`

Tipologia violen]ei, [tirile Antena1 de la 22.30 –

durate procentuale

92
 Buletinul de [tiri de noapte de la Antena1 este atipic fa]` de buletinele discutate anterior, din
punctul de vedere al sexului actorilor: de[i b`rba]ii sunt majoritari \n rolurile de victime [i de agresori,
remarc`m ponderea mai ridicat` a b`rba]ilor-victim` decât a b`rba]ilor-agresor, respectiv ponderea mai mic`
a femeilor-victim` decât a femeilor-agresor.

80
66,7 70,0
60

40 33,3 30,0
20

0
agresor victim`
masculin feminin

Sexul actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Agresorii sunt doar adul]i [i tineri, \n timp ce victimele acoper` toat` paleta de vârste, inclusiv b`trâni
[i copiii (\mpreun` reprezint` aproape o treime dintre victime).

100

80 77,5
60,0
60

40
20,0
20 12,5
10,0 10,0
0
copil adolescent tân`r adult b`trân
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

{tirile de la 22.30 ale Antenei1 ies din tiparele canalului, asem`nându-se, cel pu]in la nivelul
ponderilor violen]ei, cu [tirile de la 17.00 de la ProTV.
Sunt dou` aspecte care merit` semnalate: pe locul al doilea \n tipologia violen]ei se afl` violen]a de
tip social – situa]ie nemai\ntâlnit` la celelalte buletine de [tiri -, iar reparti]ia pe sexe a victimelor [i agresorilor
este asem`n`toare. |n privin]a reparti]iei pe vârste a actorilor, copiii, adolescen]ii [i b`trânii sunt \nf`]i[a]i
numai ca victime, iar tinerii numai ca agresori - consecin]` [i manifestare probabil` a discursului stigmatizant
despre tineri.

Comparând cele trei buletine de [tiri de la Antena1 dup` criteriul num`rului de scene violente [i
al duratei lor, putem afirma c` se observ` deosebiri structurale \ntre ele. Principala remarc` este referitoare
la „calmarea” [tirilor de la ora 16.00, element ce reiese din durata medie pe care o au [tirile violente prezentate
\n acel buletin. Aceast` durat` este cea mai redus` dintre cele 3 durate comparate, iar durata este indicatorul
care are o putere de ilustrare mai mare decât indicatorul frecven]ei. Principalul jurnal de [tiri, de la ora 19.00
a devenit mai violent decât cel de la ora 16.00. Afirmând c` jurnalul de la 19.00 este mai violent decât cel de
la 16.00 ne referim la indicatorul „durata medie a unei scene violente”, indicator ce este un simptom al
accentului care se pune \n prezentarea detaliat` a actelor [i scenelor violente.

93
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Antena1 – alte emisiuni

Noaptea erorilor – divertisment

n Durata emisiunii: 160 minute

n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 388 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 145,5 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 22,8 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 4,04%
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 17
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 6,4

Test de fidelitate – reality-show

n Durata emisiunii: 90 minute

n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 1430 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 953 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 28 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 26,5%
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 51
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 34

94
 OTV

Dan Diaconescu \n Direct

n Durata emisiunii: 3103 secunde (51 minute, 43 secunde) x 3 ore egal 9309 secunde
(155 minute [i 9 secunde)
n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 3350 secunde (55,8 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 1117 secunde (18,6 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 59 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 36%
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 56,8
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 18,9

90
79,7
80
70
60
50
40
30
20 12,1
10
0,1 3,0 5,1
0
social` economic` psihologic` fizic` verbal`

Tipologia violen]ei, durate (%)

Peste trei sferturi dintre actele de violen]` care au putut fi urm`rite la OTV au fost reprezentate de
violen]a verbal`. Dac` ne referim la durata actelor de violen]`, aproape 80% dintre acestea apar]in tipului de
violen]` verbal`.

80 75,6
70

60

50

40

30

20
12,6
10
6,5
1,6 3,7
0
social` economic` fizic` psihologic` verbal`

Tipologia violen]ei, frecven]e (%)

Am dorit s` vedem dac` exist` diferen]e \ntre duratele actelor de violen]`, \n func]ie de tipul lor.
Astfel, cea mai ampl` durat` o au actele de violen]` fizic` (110 secunde), urmate de cele de violen]` verbal`
(pu]in peste un minut) [i de violen]` economic` (48 secunde).

95
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

120
110,0
100

80
62,2
60
48,1
40
23,7
20
5,0
0
social` psihologic` economic` verbal` fizic`

Durata medie, în secunde, a unui act de violen]`,

exprimat` pe fiecare tip de violen]`

Este \ngrijor`toare propor]ia actelor de violen]` ale c`ror consecin]e pentru victime nu sunt
prezentate: peste dou` treimi din num`rul total al actelor violente. Am discutat anterior despre efectele pe
care o astfel de prezentare a faptelor o poate avea la nivelul telespectatorului, mai ales dac` acesta este u[or
influen]abil (cu prec`dere copiii [i adolescen]ii). |n cazul ideal, un act de violen]` ar trebui s` prezinte atât
consecin]ele la nivelul victimei, dar [i la cel al agresorului. Astfel, un telespectator va vedea c` actul de violen]`
este pedepsit, dar [i c` el produce suferin]e celui care \l suport`.

80
68,7
70
60
50
40
30
20
6,9 7,3 11,0
10 5,3
0,8
0
economice sociale fizice nu e cazul emo]ionale nu sunt
prezentate
Consecin]ele violen]ei pentru victim` (%)

|n concordan]` cu graficul de mai sus, emisiunea DDD nu prezint` nici consecin]ele violen]ei pentru
agresor: \n aceast` situa]ie se plaseaz` 73% dintre actele de violen]`. Cu alte cuvinte, violen]a de care d`
dovad` agresorul nu este sanc]ionat` \n nici un fel.

80
72,8
70
60
50
40
30 26,0
20
10
0,8 0,4
0
sociale morale nu sunt nu exist`
prezentate
Consecin]ele violen]ei pentru agresor (%)

Avem aici un caz tipic de “naturalizare” a violen]ei.

96
 Prima TV

Jurnalul de [tiri de la ora 18,00

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 28 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 12 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 42,9%
n Durata medie a buletinului de [tiri: 49,3 minute
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 17,9 minute
n Ponderea duratei [tirilor violente: 36,3 %
n Durata medie a unei [tiri violente: 89 secunde
n 21,1% [tiri violente externe, 78,9% [tiri violente interne
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 28,1 % la \nceput, 57,9% la mijloc, 14% la sfâr[it.

70

60 57,9
50

40

30
24,6
20
14,0
10
1,8 1,8
0
psihologic` sexual` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, frecven]e procentuale

70

60 58,6

50

40

30
20,9
20 16,5
10
1,4 2,0
0
sexual` psihologic` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, durate procentuale

97
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Jurnalul de [tiri de la Prima prezint`, \n propor]ie de 58%, acte de violen]` fizic`, urmat` de violen]a
economic` (21-24%).

80 73,3
61,9
60

40
38,1
26,7
20

0
agresor victim`
masculin feminin

Sexul actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Buletinul de [tiri de la Prima \nregistreaz` aceea[i tendin]` observat` [i \n cazul buletinului de [tiri
de noapte de la Antena1: de[i b`rba]ii sunt majoritari \n rolurile de victime [i de agresori, remarc`m ponderea
mai ridicat` a b`rba]ilor-victim` decât a b`rba]ilor-agresor, respectiv ponderea mai mic` a femeilor-victim`
decât a femeilor-agresor.

100
87,5
80

60
46,2
40
38,5

20
6,3 7,7 6,3 7,7
0
copil adolescent tân`r adult
agresor victim`

Vârsta actorilor din actele de violen]` –

frecven]e procentuale

Agresorii sunt preponderent adul]i (87,5% dintre actori), dar [i tineri [i adolescen]i (\n propor]ii
egale, de 6,3%). Procentul copiilor-victime este absolut \ngrijor`tor, la nici un alt buletin de [tiri din cele
analizate \n aceast` cercetare nefiind \ntâlnit` o pondere de aproape 46% de copiii-victim`. Nu cunoa[tem
motivul pentru care Prima a ales s` prezinte preponderent [tirile care \i au \n prim-plan pe copii, cei care
sunt (sau mai corect spus, ar trebui sa fie) proteja]i prin Legea audiovizualului.

PrimaTV – alte emisiuni

“Cirea[a de pe tort” - divertisment

n Durata emisiunii: 43,3 minute

n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 192 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 266 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 7,4 secunde

98
 n Ponderea duratei violen]ei: 7,4 %
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 26
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 36

“Mondenii” – pamflet

n Durata emisiunii: 42 minute

n Durata actelor de violen]` pe emisiune: 322 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 460 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 7,5 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 12,8 %
n Num`rul actelor violente pe emisiune: 43
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 61,6

”Tribunalul poporului” - dezbatere

n Durata medie a emisiunii: 47 minute

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 374 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 477,5 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 31 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 13,26%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 12
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 15,3

Dintre celelalte emisiuni monitorizate la Prima, remarc`m num`rul extrem de mare de acte violente
care se petrec \n emisiunea Mondenii: 43 de acte violente pe emisiuni, care \nseamn` aproape 62 de acte
violente pe o or` de emisiune (f`r` publicitate). Altfel spus, un telespectator al acestei emisiuni este expus la
un act violent pe minut.

99
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

CANALE DE INFORMARE

ANTENA3

“{tirile de la 21,00”

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 15,7 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 4 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 25,5 %
n Durata medie a buletinului de [tiri: 2260 sec (37,6 minute)
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 328 sec (5,5 minute)
n Ponderea duratei [tirilor violente: 14,5%
n Durata medie a unei [tiri violente: 82 secunde
n 28,5% [tiri violente externe, 71,5% [tiri violente interne
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 42,8% la mijloc, 57,2% la sfâr[it.

45
40,1
40
35 32,1
30
25
20
19,1
15
10
5,4
5 3,3
0
social` verbal` psihologic` fizic` economic`

Tipologia violen]ei, durate procentuale

60

50
50,0

40

30
25,0
20
12,5
10
6,3 6,3
0
psihologic` social` economic` verbal` fizic`

Tipologia violen]ei, frecven]e procentuale

100
 Dup` durata actelor de violen]`, pe primul loc \n ierarhia tipurilor de violen]` se plaseaz` violen]a
economic`, cu o pondere de 40%. Din punctul de vedere al frecven]ei actelor de violen]`, \n top se afl`
violen]a fizic` (50%), urmat` de cea verbal` (25%) [i de cea economic` (12,5%). Explica]ia schimb`rii de
ierarhie o g`sim \n durata actelor de violen]`, pe fiecare tip de violen]`: astfel, [tirile economice (reduse
numeric) sunt prezentat \ntr-un timp mai \ndelungat, \n timp ce [tirile despre violen]e fizice sunt prezentate
pe scurt, chiar dac` ele sunt mai semnificative numeric.

80

60 60
60

40 40
40

20

0
agresor victim`
masculin feminin

Distribu]ia actorilor actelor de violen]` dup` sex –

frecven]e procentuale

Propor]ia b`rba]ilor [i femeilor agresori [i victime se inverseaz` \n func]ie de rolul de]inut. Astfel,
40% dintre b`rba]i sunt agresori, \n timp ce 60% dintre femei sunt agresori. Dincolo de aceast` varia]ie
interesant`, trebuie remarcat un fapt deosebit, [i anume c` femeile sunt portretizate \n ipostaza de agresoare,
[i mai pu]in \n cea de victime – este o tendin]` invers` celor observate deja \n celelalte buletine de [tiri.

120
100 100
100

80

60

40

20

0
agresor victim`
adult

Vârsta actorilor din actele de violen]` (%)

{i victimele [i agresorii din actele de violen]` prezentate la Antena3 sunt adul]i. Nu exist` nici o
varia]ie \n func]ie de vârsta actorilor.

”{tirea zilei” - dezbatere

n Durata medie a emisiunii: 2918 secunde (48,6 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 347 secunde (5,8 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 428 secunde (7,1 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 48 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 14,7%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 7,3
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 9

101
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

”Bizbazar” - dezbatere

n Durata medie a emisiunii: 2461 secunde (41 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 345 secunde (5,8 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 505 secunde (8,4 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 26,5 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 14%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 13
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 19

”Revista presei”

n Durata medie a emisiunii: 690 secunde (11,5 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 15 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 78 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 15 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 2,2%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 1
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 5,2

”|n gura presei” - pamflet

n Durata medie a emisiunii: 2940 secunde (49 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 621 secunde (10,3 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 760 secunde (12,7 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 59 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 21,1%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 10,5
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 12,8

”7 p`cate” - divertisment

n Durata medie a emisiunii: 1260 secunde (21 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 204 secunde (3,4 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 583 secunde (9,7 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 34 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 16,2%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 6
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 17,1

102
 Realitatea TV

“Realitatea de la 21.00”

n Num`r mediu de [tiri pe buletin: 19,8 [tiri

n Num`r mediu de [tiri violente pe buletin: 6,8 [tiri
n Ponderea num`rului [tirilor violente: 34,3 %
n Durata medie a buletinului de [tiri: 2505 sec (41,7 minute)
n Durata medie a [tirilor violente \n buletin: 786 sec (13,1 minute)
n Ponderea duratei [tirilor violente: 31,4 %
n Durata medie a unei [tiri violente: 116 secunde
n 40,6% [tiri violente externe, 59,4% [tiri violente interne
n Locul [tirii violente \n structura jurnalului: 6,3% la \nceput, 65,6% la mijloc, 28,1% la sfâr[it.

70

60 57,6
50

40

30 27,3
20

10 6,1 6,1
3,0
0
sexual` psihologic` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, frecven]e procentuale

70

60
58,7

50

40 35,0
30

20

10
1,5 2,2 2,7
0
sexual` psihologic` social` economic` fizic`

Tipologia violen]ei, durate procentuale

103
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Principalul tip de violen]` \ntâlnit la [tirile de la ora 21.00 de la Realitatea este cea fizic` (58%),
urmat` de violen]a economic` (27% / 35%).

100
85,7
80
66,7
60

40 33,3
20 14,3
0
agresor victim`
masculin feminin

Distribu]ia actorilor actelor de violen]` dup` sex –

frecven]e procentuale

Contrar tendin]ei de la jurnalul de [tiri competitor, cel de la Antena3, la Realitatea exist` o

tendin]` pronun]at` de a identifica agresorul [i victima din punct de vedere al genului. Astfel, agresorul este
majoritar b`rbat (86%), iar victima este majoritar feminin` (67%). Este o situa]ie care nu a mai fost \ntâlnit`
(cel pu]in nu cu atâta intensitate) la nici una dintre emisiunile anterior analizate.

120
100 100
100

80

60

40

20

0
agresor victim`
adult

Vârsta actorilor din actele de violen]` (%)

Ca [i \n cazul [tirilor de la Antena3, \n emisiunile de la Realitatea nu exist` nici o diferen]iere

\ntre agresori [i victime dup` grupa de vârst`: actorii actelor de violen]` sunt adul]i.

”Realitatea zilei” - dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 7150 secunde (119,1 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 320 secunde (5,3 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 161 secunde (2,7 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 20 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 4,5%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 16
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 8,06

104
”Realitatea te prive[te” – dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 3390 secunde (56,5 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 38 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 40,4 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 7,6 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 1,12%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 5
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 5,3

”Fe]ele cotidianului” – dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 3180 secunde (53 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 734 secunde (12,2 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 831 secunde (13,8 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 24,5 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 23,0 %
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 30
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 34

”100% cu Turcescu” - dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 2760 secunde (46 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 67 secunde
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 87,4 secunde
n Durata medie a unui act de violen]`: 11 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 2,43%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 6
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 7,8

”Edi]ie special`” – dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 2520 secunde (42 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 131 secunde (2,2 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 187 secunde (3,1 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 7,3 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 5,2%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 18
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 25,7

”Zon` de impact” – dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 2700 secunde (45 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 356 secunde (5,9 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 475 secunde (7,9 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 19,8 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 13,2%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 18
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 24

105
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

”Cap [i pajur`” – dezbateri

n Durata medie a emisiunii: 3120 secunde (52 minute)

n Durata medie a actelor de violen]` per emisiune: 323 secunde (5,4 minute)
n Durata medie a actelor de violen]` pe or`: 373 secunde (6,2 minute)
n Durata medie a unui act de violen]`: 10,4 secunde
n Ponderea duratei violen]ei: 10,35%
n Num`rul mediu al actelor violente per emisiune: 31
n Num`rul mediu al actelor violente pe or`: 35,8

2. ANALIZA VIOLEN}EI REALE PE TIPURI DE EMISIUNI

2.1. Analiza comparativ` a jurnalelor de [tiri TVR1, ProTV, Antena1, Antena3, Realitatea,
Prima

2.1.1. Caracteristicile [tirilor

a. Defini]ii ale [tirilor

Informa]ia televizat` a cunoscut o cre[tere spectaculoas` \ncepând cu anii 1990, când la nivel
european (\n ]`rile vest europene \n special) a avut loc o puternic` dezbatere asupra scopurilor sale [i mai ales,
asupra viitorului ei. Aceast` perioad` de intense dezbateri a coincis (ca perioada temporal`) cu schimb`rile
profunde din societ`]ile est europene, inclusiv la nivel de institu]ii mediatice. |n ]`rile vest europene un format
a r`mas dominant, cel al [tirilor de sear`. Societ`]ile est-europene au „gustat” din bog`]ia programelor
fic]ionale ce nu mai aveau restric]ii politice, dar chiar [i \n aceste condi]ii, buletinele de [tiri [i-au p`strat
locul \n grilele de programe, precum [i \n agenda telespectatorului. Dar ce sunt [tirile? „Ele reprezint` o
institu]ie social` [i cultural` […], având \n mare parte acelea[i caracteristici. Institu]ia [tirilor cuprinde cuvinte
[i imagini, adic` un subsistem specific diferen]iat din cadrul limbajului” (J. Hartley, 1999, p. 14). {tirile sunt
privite ca un tip specific de discurs, cu ale c`rui coduri [i conven]ii telespectatorul se familiarizeaz` treptat,
devenind „alfabetizat \n [tiri” (idem, p. 15). „{tirile presupun un discurs structurat de discursul mai larg al
televiziunii, el \nsu[i dependent de sistemul mai general al limbajului, atât prin elementele sale (semnele), cât
[i prin regulile [i conven]iile sale (codurile)” (ibidem).
Howard Humber (1999) aprecieaz` c` dou` dintre cele mai dificile \ntreb`ri din sociologia [tirilor
[i a jurnalismului sunt „ce sunt [tirile” [i „ce produce [tirile”? Teoreticienii comunic`rii de mas` au f`cut
eforturi continue pentru a defini [tirile. Walter Lippmann, \n \ncercarea de a identifica natura [tirilor, a fost
unul dintre primii gânditori ai secolului XX care a privit [tirile ca produse ale rutinelor jurnalistice [i ale
procedurilor standardizate. Lippmann afirma c` pân` ca [tirile s` ajung` la destinatarii lor, ele sunt rezultatul
unui proces de selec]ie. Aceste alegeri sunt mai degrab` impuse decât sunt rezultatul aplic`rii unor standarde
obiective. Robert Park, jurnalist ca [i Lippmann, afirma c` esen]a [tirilor ]ine mai degrab` de „sim]ul comun”
decât de „cunoa[terea formal`”. {tirile reprezint` un punct pe un continuum [i sunt caracterizate de
efemeritate. Daniel Boorstin vede [tirile ca o serie de pseudo-evenimente, deoarecece exist` o cerere mai
mare din partea publicului pentru informa]ii decât poate realitatea s` ofere \n mod efectiv. Apare astfel
necesitatea de a fi produse pseudo-evenimente doar pentru a se ocupa golurile din programele informative.
Un pseudo-eveniment este o \ntâmplare care are urm`toarele caracteristici: 1. nu este spontan`, dar devine
spontan` pentru c` cineva o pl`nuie[te sau o incit` (exemplul clasic este cel al unui cutremur, despre care
exist` doar relat`rile celor care l-au sim]it. Nu este difuzat cutremurul \n sine, ci interviul despre el); 2. rela]ia
cu realitatea situa]iei este ambigu`. Sunt explorate noi dimensiuni ale \ntreb`rii „Ce \nseamn` evenimentul
care tocmai s-a petrecut”; 3. de obicei este o profe]ie auto-realizant` (de exemplu, o afirma]ie apreciatoare

106
la adresa standardelor unui hotel chiar creaz` apreciere pentru respectivul hotel); 4. este mai dramatic` decât
o [tire real`; 5. poate fi repetat` \n func]ie de necesit`]i; 6. crearea lor cost` bani. Galthung [i Ruge pun
problema identific`rii diferi]ilor factori care stau la baza [tirilor. Pe baza ideii c` aprecierea unui fapt drept
eveniment este determinat` cultural, ei descriu factorii care afecteaz` procesul de selec]ie [i gradul de
importan]` al diver[ilor factori \n rela]ie unii cu al]ii. Cei doi cercet`tori consider` c` evenimentele devin
[tiri dac` ele satisfac condi]iile de frecven]` (perioada de desf`[urare a unui eveniment: de ex., crimele dureaz`
mai pu]in timp decât evol]iile economice), prag (amploarea unu eveniment: exist` un prag pân` la care un
eveniment nu poate deveni subiect de [tire), claritate (lipsa de ambiguitate a unui eveniment; evenimentele
nu trebuie s` fie \n mod necesar simple, dar gama semnifica]iilor posibile trebuie limitat`), substan]`,
relevan]`, proximitate cultural` (evenimentele \n acord cu back-ground-ul cultural al reporterului vor fi
creditate cu o m`rit` capacitate de a genera \n]elesuri fa]` de celelalte, [i \n consecin]` vor avea [anse mai mari
s` fie selectate), predictibilitate (m`sura \n careebenimentul este dorit/a[teptat). Pe lâng` aceste valori generale
ale [tirii, Galthung [i Ruge propun alte patru, de importan]` major` \n mass media occidental`: referirea la
na]iuni de elit` ([tirile despre r`zboaie [i dezastre constituie un bun exemplu: dac` r`zboaiele \n care sunt
implicare SUA sau Rusia sau alte for]e aliate explicit cu acestea vor fi relatate, altele vor trece neobservate –
cum au fost conflictele din Indonezia sau Timorul de Est. Aceast` ecua]ie se aplic` [i dezastrelor: dezastrele
din ]`rile lumii a treia trebuie s` provoace sute de mii de victime pentru a atinge pragul critic de valoare de
[tire, \n timp ce dezastrele din ]`rile de „elit`” devin [tiri la un num`r mult mai mic de victime), referirea la
persoane de elit` (pentru c` se presupune ac]iunile lor au mai multe conscin]e decât activit`]ile zilnice ale
indivizilor obi[nui]i), personalizarea (evenimentele constituie ac]iuni ale indivizilor ca atare: guvernul este
adesea personificat prin „C`lin Popescu-T`riceanu” sau „Emil Boc”), negativismul (ve[tile proaste asigur`
[tiri de calitate. Ele sunt \n general neprez`zute, clare, se \ntâmpl` \ntr-un interval scurt de timp sunt
consonante cu expectan]ele generale despre starea lumii [i deci pragul lor este mai coborât decât al majorit`]ii
[tirilor pozitive) (J. Hartley, 1999, pp. 85-88). Relevan]a modelului lui Galthung [i Ruge este calitatea sa
predictiv` \n determinarea pattern-urilor [tirilor \n studii române[ti ap`rute recent, Ioan Dr`gan (2007,
Comunicarea. Paradigme [i teorii) \mpreun` cu Diana Cismaru (2009, TeleRomânia \n 10 zile) discut` pe
larg efectele macrosociale ale [tirilor, atât a celor autentice, cât [i a celor provenite din pseudo-evenimente
(concept preluat de la D. Boorstin).
Defini]ia pe care o apreciem drept cea mai cuprinz`toare \i apar]ine unui clasic al sociologiei, Herbert
J. Gans (1999, p. 237), care considera [tirile ca informa]ii care sunt transmise de la surse la audien]`, prin
intermediul jurnali[tilor (care sunt atât angaja]i ai unor organiza]ii comerciale birocratice cât [i membri ai unei
profesii), ce au rol de a sumariza, rafina [i de a modifica ceea ce le parvine de la sursele lor, cu scopul de a
face informa]iile potrivite pentru audien]ele lor.

b. Sursele de informa]ii

De mai mult de 50 de ani teoreticienii mass media ([i nu numai) au abordat problema leg`turii dintre
jurnali[ti [i sursele lor de informa]ii. Prin analiza acestei rela]ii se ajunge [i la \n]elegerea rela]iei mai generale
dintre jurnalism [i societatea \n care func]ioneaz`. Una din criticile cele mai des aduse jurnalelor de [tiri este
cea referitoare la dimensiunea lor aluziv` [i superficial`. Mai mult decât orice alt suport informativ, buletinul
de [tiri \[i propune s` aduc` la cuno[tin]a telespectatorilor actualitatea, adic` de a r`spunde la \ntrebarea „Ce
se \ntâmpl` \n acest moment \n lume?” (P. Charaudeau, 1997, p. 37). Pentru a r`spunde la aceast` \ntrebare,
redactorii de [tiri au la dispozi]ie mai multe surse de informa]ie: depe[ele emise de agen]iile de pres`
interna]ionale, consultarea site-urilor Intrenet, comunicatele de pres` ale institu]iilor politice, economice,
culturale, informatorii, sursele proprii. O a [asea surs` de informa]ii \n procesul de fabricare al buletinelor de
[tiri a fost descris` de Jacques Siracusa \n 2001, cu referire la revista presei. Aceast` ac]iune, \ntreprins` zilnic
de responsabilii editoriali[ti ai departamentelor de [tiri, este centrat` asupra unor cotidiene considerate de
referin]` [i a devenit un factor important de omogenizare \ntre buletinele de [tiri concurente. Acest proces de
omogenizare al buletinelor de [tiri datorat \n mare parte acces`rii unor surse similare de informa]ii, a fost
analizat de Pierre Bourdieu (1996), care s-a referit la proces ca fiind „unul din mecanismele prin intermediul
c`ruia se ob]ine omogenitatea produselor mediatice propuse”, ceea ce „produce un formidabil efect de
\nchidere mintal”, care de afl` „la originea unei circula]ii circulare a informa]iei \ntre diferitele canale”.

107
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Cum ajung [tirile interna]ionale pe micul ecran? Am putea crede c` fiecare televiziune are
coresponden]i \n fiecare ]ar` din care se transmite o [tire, coresponden]i care concep [i transmit [tiri doar
pentru televiziunea proprie, asigurând astfel unicitatea con]inuturilor [tirilor. Cazurile \n care se \ntâmpl` a[a
sunt extrem de pu]ine, \n marea majoritate a cazurilor fiind utilizate informa]iile transmise marile agen]ii de
pres`, de tipul Reuters, Associated Press [i Agence France Presse. Aceste agen]ii de pres` „r`mân fabrici de
informa]ie chiar mai bine implantate decât marile canale de televiziune zise de informa]ie direct` [i \n
continuu. […] \n 1997, atunci când CNN spunea c` are 30 de birouri permanente, Reuters [i AFP s-au
declarat prezente \n cel pu]in dou` treimi din cele aproximativ 200 de state suverane” (M. Palmer, 2003,
pp. 68-69). Aceast` situa]ie este valabil` [i la nivelul acoperirii cu imagini a comentariilor, existând mari
agen]ii de imagini de actualitate, de cele mai multe ori comune cu agen]iile de pres` interna]ionale. Michel
Palmer ofer` exemplul Reuters TV, agen]ia care furnizeaz` zilnic \ntre 1500 [i 1800 de ore de imagini, care
ajung simultan la marile trusturi mediatice
La fel ca [i redactorii din presa scris`, cei din mediul audiovizual sunt constrân[i s` g`seasc` c`i de
a atrage aten]ia telespectatorilor. Cel mai u[or [i cel mai atractiv mod de a face acest lucru \n televiziune este
de a prezenta imagini bune. C`utând cu disperare s` difuzeze imagini interesante care s` se potriveasc` cu
textul [tirilor, redactorii \ncearc` de multe ori s` construiasca drama televizual` care pare s` existe \n imaginile
televizate, chiar dac` aceasta exist` sau nu. Acoperirea mediatic` a dezastrelor \nseamn` accesul la imagini
excelente din punctul de vedere al televiziunilor. De multe ori televiziunile ofer` [tiri externe, pentru c` sunt
\nso]ite de imagini deosebite [i mai pu]in pentru valoarea lor informativ`. […] Imaginile fac ca o televiziune
s` fie bun` (C. Frost, 2000, p. 170). |n acest context, una din dimensunile de baz` ale televiziunii const` \n
profesionalismul oamenilor ei. Michel Palmer considera c` „profesionalismul (\n mass media) \nseamn`,
printre altele, arta de a produce un text care – oricare ar fi mijloacele sau mass media utilizate – vorbe[te, \l
atinge pe lectorul s`u, pe ascult`torul s`u, pe telespectatorul sau pe utilizatorul de internet prin jocul savant
al argument`rii, al demonstra]iei [i al apelului la sim]uri, la emo]ii, la afecte, mobilizând \n acest scop toat`
gama de media]ii posibile [i de suporturi pertinente” (2003, p. 21).

c. Con]inutul [tirilor

Herbert J. Gans afirma \n lucrarea Deciding What's News (1999) c` un jurnalist nu poate avea
capacitatea intelectual` [i tehnologic` de a introduce \n categoria [tirilor ce vor fi difuzate toate evenimentele
cu adev`rat reprezentative care se petrec \n ]ara lui, fiind astfel for]at s` adopte un sistem de rutinizare a
producerii [tirilor. Nu este o idee nou`, dup` cum am v`zut ea fiind comun` [i altor cercet`tori. Aceat`
rutin` \n producerea [ritilor de care vorbe[te Gans include procesul denumit „selec]ia [tirilor”. Exist` câteva
tipuri de teorii care descriu procesul de selec]ie:
1. teoriile centrate pe jurnalist sus]in ideea c` [tirile sunt rezultate ale judec`]ii profesionale ale
jurnalistului;
2. un al doilea tip de teorii localizeaz` rutinizarea selec]iei [tirilor la nivelul organiza]iei mediatice;
3. al treilea grup de teorii sunt centrate pe evenimentul \nsu[i. Se mai numesc [i teorii-oglind`,
deoarece evenimentele determin` selec]ia [tirilor iar jurnali[tii doar folosesc o „oglind`” pentru a reflecta
imaginea evenimentului c`tre public. Aceste teorii au fost intens criticate, intrând \n declin \n anii ‘60.
Principalul argument al criticilor a fost c` jurnali[tii creeaz` ei \n[i[i evenimentele pe care tot ei le transform`
\n [tiri.
4. ultimul grup de teorii explic` selec]ia [tirilor cu ajutorul unor elemente care nu ]in de organiza]ia
mediatic`. Un reprezentant al acestor teorii este Marshall McLuhan, autorul ideii c` mesajul este determinat
de tehnologia mediului. Exist` teorii ce sus]in c` economia na]ional` este cea care determin` selec]ia [tirilor,
sau ideologia politic` a celor care de]in puterea \n ]ar`, sau valorile na]ionale, sau – un punct de vedere mai
pragmatic – selec]ia [tirilor este \n strâns` leg`tur` cu sursa de informa]ii la care are acces jurnalistul
(H. Gans, 1999, p. 237).
Selec]ia [tirilor este compus` din dou` procese: primul determin` disponibilitatea [tirilor [i deci
leag` jurnali[tii de sursele lor, iar cel de-al doilea proces determin` gradul de adecvare al [tirilor [i leag`
jurnali[tii de audien]e (idem, p. 238). Reporterii care au pu]in timp la dispozi]ie pentru a g`si informa]ii
trebuie s` ob]in` cele mai potrivite [tiri de la cel mai mic num`r de surse posibil, cât de repede este posibil

108
[i cu cele mai mici costuri psibile pentru bugetul organiza]iei media (idem, p. 245). Având aceast` „re]et`”
\n minte, orice jurnalist va \ncepe prin a lua \n considerare sursele disponibile, \nainte chiar ca pove[tile (cele
care vor produce ulterior [tirile) s` fie cunoscute. Se ajunge astfel la situa]ia de a avea deja o re]ea de surse,
familiare [i de \ncredere, \nainte chiar ca [tirile s` existe.
Luând \n considerare toate aceste idei, r`spunsul la \ntrebarea „de ce violen]a trece de procesul de
selec]ie a [tirilor” devine evident: violen]a este unul din pu]inele elemente care \ndepline[te toate criteriile de
selec]ie: la nivelul jurnalistului exist` deja convingerea (provenit` din experien]ele anterioare) c` violen]a este
un subiect care produce audien]`; jurnalistul [tie deja c` cerin]ele organiza]iei \n care lucreaz` se refer` \n
primul rând la ob]inerea unei audien]e cât mai mari; \ntotdeauna violen]a va fi un subiect care produce
imagini „bune” din punctul de vedere al jurnalistului, iar acoperirea cu imagini a unui subiect este \ntotdeauna
un deziderat al profesioni[tilor [tirilor. {i nu \n ultimul rând, s` amintim c` printre sursele credibile la care
au acces jurnali[tii - surse cu care au lucrat deja \n trecut - se num`r` poli]i[ti, pompieri, medici SMURD
etc.
„|ntr-un jurnal de [tiri clasic, criteriile de selec]ie a [tirilor sunt din punct de vedere cantitativ foarte
selective, iar din punct de vedere calitativ foarte orientate. Pentru primul aspect, este suficient a se compara
sumarul unui buletin de [tiri televizual, redus la câteva zeci de itemi, cu cel al unui suport scris. Redactorii
de [tiri, datorit` constrângerilor temporale ale formatului, trebuie s` re]in` [i s` construiasc` ca evenimente
doar o parte infim` a elementelor factuale pe care le cunosc. Pentru cea de-a doua dimensiune, criteriile de
alegere a [tirilor sunt diverse, unele dintre acestea fiind comune cu cele care func]ioneaz` \n alte media
informative” (G. Lochard, 2005, p. 24).
John Hartley propune o clasificare a subiectelor [tirilor \n 6 subiecte majore (1999, pp. 47-48):
politica; economia; rela]iile intrena]ionale – de obicei rela]iile dintre guverne, rapoare despre r`zboaie, lovituri
de stat, cutremure etc.; [tirile autohtone - sunt grupate \n [tiri „hard” (caracterizate de conflict [i violen]`)
[i [tiri „soft” (caracterizate de umor [i interesul uman); [tirile ocazionale – relat`ri despre dezastre, celebrit`]i,
punctele fierbin]i ale zilei; sportul.

2.1.2. Situa]ia canalelor TV monitorizate. Num`rul mediu al [tirilor

Analiza datelor ob]inute din monitoriz`rile canalelor TV7 a urm`rit descrierea cantitativ` [i calitativ`
a violen]ei prezente \n buletinele de [tiri ale canalelor monitorizate8. Analiza calitativ` a [tirilor a fost necesar`
pentru nuan]area anumitor rezultate cantitative, dar mai ales pentru a aduce un plus de valoare studiului
prin includerea unor elemente suplimentare.
Indicatorii cantitativi calcula]i \n cazul tuturor canalelor sunt num`rul mediu de [tiri difuzate \n
perioada monitorizat`, durata medie a [tirilor difuzate \n respectiva perioad` pe or`, iar asociat acestora,
num`rul mediu de [tiri violente9, respectiv durata10 medie a [tirilor violente din perioada monitorizat`. Pentru
aprofundarea analizei propunem [i indicatorul pondere [tiri violente, calculat ca raport \ntre num`rul de [tiri
violente [i num`rul total de [tiri. Complementar acestui indicator este cel rezultat din raportul duratelor.
Calcularea celor dou` tipuri de ponderi permite atât compararea rezultatelor ob]inute pentru canale diferite,
cât [i m`surarea, \n cadrul aceluia[i canal, a concordan]ei dintre ponderea num`rului de [tiri cu ponderea
duratei [tirilor. Un alt indicator calculat este durata medie a unei [tiri violente, respectiv non-violente. Acest
indicator se ob]ine ca raport \ntre durata total` a [tirilor violente/non-violente [i num`rul de [tiri violente/non-
violente. Pentru analiza calitativ` a violen]ei au fost folosite informa]ii referitoare la locurile \n care se petrec
actele de violen]`, la nivelul de premeditare al actelor violente (fiecare act violent a fost considerat fie ca
accidental la nivelul inten]ionalit`]ii ini]iatorului s`u, fie ca premeditat, \n acest din urm` caz efectul asupra
telespectatorilor fiind mai mare), precum [i la contextul \n care are loc violen]a.
Pentru Antena1, ca [i pentru ProTV, \n perioada monitorizat` au fost difuzate zilnic trei buletine
de [tiri, analiza prezentându-le pe fiecare \n parte, din ra]iuni de comparativitate. |n intervalul de prime time,

7
TVR1, ProTV, Antena1, Antena3, Realitatea, Prima, Acas`, OTV.
8
Cu excep]ia canalelor Acas` [i OTV, unde nu au fost difuzate buletine de [tiri \n perioada monitorizat`.
9
{tirile violente sunt definite ca acele [tiri ce con]in cel pu]in o secven]` de violen]`.
10
Duratele sunt exprimate \n secunde. |n anumite situa]ii exprimarea duratelor este efectuat` \n minute.

109
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

canalul Antena3 difuzeaz` cinci buletine de [tiri, din or` \n or`, \ns` rezultatele referitoare la acest canal se
refer` la media celor patru buletine de [tiri.
De multe ori ne vom referi \n analiz` la buletinul de [tiri de la ora 19.00, considerat ca buletinul de
[tiri de referin]` al unei televiziuni. Acesta constituie „[tirile de sear`”. {tirile de sear` au un orar variabil de
la ]ar` la ]ar`, el depinzând de orele de odihn` de sear` ale popula]iei: astfel, \n Fran]a jurnalele de [tiri ale
marilor canale generaliste sunt difuzate la ora 20.00, \n Marea Britanie ele sunt difuzate la ora 18.00 iar \n
Spania la ora 22.00. |n România s-a stabilit ora 19.00 de c`tre cele mai importante televiziuni (dup` criteriul
audien]ei: Antena1 [i ProTV, TVR1), dup` mai multe \ncerc`ri de a g`si cea mai potrivit` or` pentru
plasarea \n grila de programe a jurnalului de [tiri de sear`. Varia]iile \ntre jurnalele de [tiri din diferite ]`ri
difer` inclusiv \n ceea ce prive[te durata propriu-zis`: \ntre 20 de minute [i o or`. Deoarece \n cvasi-totalitatea
]`rilor este necesar`, pentru cea mai mare parte a popula]iei, o surs` de informa]ie determinant`, putem
considera jurnalul de [tiri ca o manier` de „rendez-vous na]ional”, \n m`sura \n care televiziunea – [i jurnalul
de [tiri \n particular – au fost gândite de guvernan]i ca „mijloace de concretizare a leg`turilor dintre centrul
puterii [i periferie, permi]ându-se o comunicare direct` [i cu sens unic” (G. Lochard, 2005, p. 15).
|n s`pt`mâna monitorizat` (5-11 ianuarie 2009) au fost analizate buletinele de [tiri de la 6 canale,
dintre care 4 canale generaliste (TVR1, ProTV, Antena1 [i PrimaTV) [i dou` canale specializate
(Realitatea Tv [i Antena3). Facem observa]ia c` \n cadrul fiec`rui canal TV exist` mai multe tipuri de
jurnale de [tiri, \n func]ie de ora de difuzare [i \n func]ie de durata total` a jurnalului. Luând ca exemplu
Antena3, \n lista emisiunilor informative analizate s-au reg`sit atât jurnale de [tiri cu durata de 45 de minute
(de ex. jurnalul de la ora 21,00), cât [i jurnale cu durata de câteva minute. Graficele urm`toare prezint`
valori medii pe fiecare canal, care \n cazul Antenei3 sunt generate prin \nsumarea unor jurnale de tip diferit.
Pentru a face o compara]ie mai pertinent` a emisiunilor am prezentat datele [i pe fiecare buletin de [tiri.
Indicatorii lua]i \n calcul pentru realizarea compara]iilor se refer` la num`rul mediu al [tirilor \n jurnalele de
[tiri, durata medie a [tirilor din jurnal [i ponderea violen]ei.

1. Num`rul mediu al [tirilor \n jurnalele de [tiri este indicatorul care permite o prim` compara]ie
\ntre canale, dup` gradul de complexitate. Ne intereseaz` atât num`rul total de [tiri din fiecare jurnal, care arat`
cantitatea de [tiri la care este expus un telespectator al acestei emisiuni, dar care nu face o diferen]iere \ntre
[tirile violente11 [i cele non-violente, cât [i num`rului de [tiri violente din jurnal, care duce analiza la un nivel
superior: arat` care este num`rul de [tiri violente pe care le poate urm`ri un telespectator al respectivului
jurnal. Cu cât acest num`r este mai apropiat de num`rul total de [tiri, cu atât cantitatea de violen]` la care
telespectatorii sunt expu[i este mai mare.
Num`rul total al [tirilor (exprimat ca medie pe jurnalul de [tiri) variaz` \ntre 8,1 (Antena3) [i 28
(PrimaTV). Num`rul [tirilor violente \n jurnal variaz` \ntre 2,3 (Antena3) [i 16,6 (ProTV). |n func]ie de
acest prim indicator, putem spune c` cel mai violent jurnal de [tiri (ca medie) este cel de la ProTV, deoarece
include cel mai mare num`r al [tirilor violente, comparativ cu celelalte jurnale de [tiri, \n condi]iile \n care
duratele totale ale jurnalelor sunt comparabile.

30 28,0
26,3 26,9
25 23,3
20
19,8
16,6
15
11,1 12,0
11,0
10 8,1 6,8
5 2,3
0
Antena3 Realitatea Antena1 TVR1 ProTV Prima

nr. mediu [tiri/buletin nr. mediu [tiri violente/buletin

Compara]ia canalelor în func]ie de num`rul mediu de [tiri

11
{tirea violent` este definit` ca acea [tire care con]ine cel pu]in un act de violen]`.

110
 29
ProTV - 17.00 36,3
15
Antena1 - 16.00 28
12
Prima - 18.00 28
11,5
ProTV - 19.00 25,2
11
TVR1 - 19.00 26,3
10,7
Antena1 - 19.00 24
8
Antena1 - 22.30 17
8
ProTV - 22.30 16
6,8
Realitatea - 21.00 19,8
4
Antena3 - 21.00 15,7

0 5 10 15 20 25 30 35 40
nr. mediu [tiri/buletin nr. mediu [tiri violente/buletin

Compara]ia buletinelor de [tiri

în func]ie de num`rul mediu de [tiri/buletin

Privitor la detalierea acestui indicator pe fiecare emisiune de [tiri, remarc`m valorile extrem de mari
pe care le \nregistreaz` [tirile de la ora 17.00 de la ProTV. Jurnalele de [tiri principale ale principalelor canale
TV difuzeaz` \n medie 11-12 [tiri violente pe buletin, la o medie de 25-28 [tiri pe buletin, \n timp ce [tirile
de la ora 17.00 difuzeaz` \n medie 29 de [tiri violente din 36 de [tiri. Plasarea acestui tip de emisiune
informativ` senza]ionalist` \ntr-un interval orar caracterizat de audien]e medii sc`zute (cu excep]ia serialelor)
are ca scop maximizarea audien]ei canalului ProTV pentru respectivul interval orar.

2.1.3. Durata [tirilor

Durata medie a [tirilor \n jurnal - Durata medie a [tirilor violente \n jurnal

Un indicator care exprim` mai precis situa]ia violen]ei din jurnalele de [tiri este cel referitor la durat`.
Duratele sunt exprimate \n minute, [i arat` durata total` medie a jurnalului de [tiri (f`r` publicitate), respectiv
durata total` medie a [tirilor violente. Se observ` c` jurnalul de [tiri care are cea mai mare durat` medie este
cel de la Prima, urmat de cel de la ProTV (49,3, minute, respectiv 45,9 minute). Cel mai „scurt” jurnal este
cel de la Antena3, cu aproape 16 minute.

60
50
49,3
45,3 45,9
41,7 43,4
40
30 24,4
20 15,9 18,7 16,7 17,9
13,1
10
3,8
0
Antena3 Realitatea Antena1 TVR1 ProTV Prima

durata medie buletin durata medie [tiri violente

Compara]ia canalelor în func]ie de durata medie

a [tirilor (minute)

111
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|n momentul \n care datele sunt defalcate pe jurnale de [tiri, ierarhiile se modific`. Cele mai „lungi”
buletine de [tiri sunt cele din acces prime time de la Antena1 (ora 16.00) [i de la ProTV (ora 17.00), cu o
durat` de 53 de minute, urmate de jurnalul principal de [tiri de la ProTV [i de cel de la PrimaTV, cu
aproximativ 50 de minute.

42
ProTV - 17.00 53
20,3
ProTV - 19.00 50
20
Antena1 - 16.00 53
19,8
Antena1 - 19.00 46,4

Prima - 18.00 17,9

49,3
Antena1 - 22.30 17,6
28

TVR1 - 19.00 16,7

45,3

Realitatea - 21.00 13,1

41,7

ProTV - 22.30 6
26,5

Antena3 - 21.00 5,5

37,6
0 10 20 30 40 50 60
durata medie buletin [tiri durata medie total` [tiri violente \n buletin

Compara]ia buletinelor de [tiri

în func]ie de durata medie a [tirilor (minute)

Pornind de la cei doi indicatori pe care i-am detaliat pân` \n acest moment (num`rul [i durata
[tirilor), se construie[te un al treilea indicator, durata medie a unei [tiri violente, prin \mp`r]irea duratei totale
medii a [tirilor violente la num`rul total mediu de [tiri violente. Similar se construie[te indicatorul durata medie
a unei [tiri non-violente. Astfel se observ` dac` prezentarea unei [tiri violente se face \ntr-un timp mai lung decât
cel alocat pentru prezentarea unei [tiri non-violente.
Se consider` c` efectul unei [tiri violente este cu atât mai puternic cu cât i se aloc` un timp mai lung
pentru prezentarea/comentarea ei. Se poate afirma c`, dac` [tirile violente au o durat` mai mare decât [tirile
non-violente, atunci exist` o preocupare a echipei editoriale a jurnalului de [tiri de a accentua evenimentele
violente, \n detrimentul celor non-violente. Graficul urm`tor arat` c`, f`r` excep]ie, televiziunile analizate au
alocat mai mult timp pentru prezentarea [tirilor non-violente decât pentru prezentarea celor violente.

150 132
125 125 123
118 112 116
91 99 101
100 88 89

50

0
ProTV Prima TVR1 Antena3 Antena1 Realitatea

durata medie a unei [tiri violente durata medie a unei [tiri non-violente

Compara]ia duratei medii a unei [tiri violente cu durata medie a

unei [tiri non-violente (secunde)

112
 Cea mai mare durat` a unei [tiri violente se \nregistreaz` \n cazul [tirilor de la 22.30 de la Antena1:
132 de secunde, iar cea mai scurt` \n cadrul buletinului similar de la ProTV.

140 132
110 116
120 106
100 82 87 89 91
80
80
60 45
40
20
0

0
0

0
.0
.3

.0

.0

.0

.0

.0

.0

.0

.3
19
22

16

21

17

18

19

19

21

22
-
-

-
1
V

a1

a3

a1

ea

a1
R
m
T

T
en

en

en

at

en
V
ro

ro

ro
ri

lit
nt

nt

nt

nt
P
P

ea
A

A
R
Durata medie a unei [tiri violente –
compara]ia buletinelor de [tiri (secunde)

2.1.4. Ponderea [tirilor violente

Ponderea violen]ei este indicatorul cel mai pertinent pentru compararea unor emisiuni de la canale
diferite, deoarece converte[te \n procente valorile provenite din frecven]e [i durate, acestea fiind \nalt
comparabile. Ponderea num`rului (frecven]ei) [tirilor violente se ob]ine prin \mp`r]irea num`rului de [tiri
violente la num`rul total de [tiri din jurnal x 100. Acest indicator exprim` cât la sut` din num`rul total de
[tiri de la un anumit canal este reprezentat de [tirile violente. |n func]ie de acest indicator, canalul care are
ponderea frecven]ei [tirilor violente cea mai mic` este Antena3 (28,3%). Canalul cel mai violent dup` acest
indicator este ProTV, care are o pondere a [tirilor violente de 61,6%. Este urmat de Antena1 (47,8%) [i
Prima (42,9%).
Ponderea duratei [tirilor violente reprezint` cât la sut` din durata total` a jurnalului de [tiri este
ocupat` de durata [tirilor violente. Se calculeaz` ca raport \ntre durata [tirilor violente [i durata total` a
[tirilor din acel buletin de [tiri x 100. Se consider` c` este mai reprezentativ pentru analiz`, \n sensul c` este
mai important` durata la care este expus un telespectator la acte violente decât num`rul acelor acte vizionate.
|n func]ie de ponderea duratei violen]ei, ierarhia canalelor cuprinde ProTV (53,1% ponderea
duratei violen]ei) [i Antena1 (42,9%), la polul opus plasându-se TVR1 (23,9%) [i Realitatea (31,4%).
ProTV, TVR1, Prima [i Antena1 (toate canale generaliste) sunt canalele care au ponderea duratei
violen]ei mai mic` decât ponderea frecven]ei violen]ei.

80

61,6
60 53,1
42,9 47,8
41,9 42,9
40 34,3 36,3 36,9
31,4 28,3
23,9
20

0
TVR1 Realitatea Prima Antena3 Antena1 ProTV

ponderea num`rului [tirilor violente ponderea duratei [tirilor violente

Compara]ia canalelor în func]ie de ponderea

violen]ei (%)

113
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Dup` ponderea violen]ei, cel mai violent canal de [tiri este ProTV (61,6%, respectiv 53,1% ponderi
ale violen]ei). Cel mai violent buletin de [tiri este, dup` cum era de a[teptat cel de la ora 17.00 la ProTV,
cu o pondere a violen]ei de 80%. Cel mai pu]in violent jurnal de [tiri este la Antena3, la ora 21.00. Sunt
rezultate a[teptate, \n concordan]` cu politicile editoriale ale celor dou` televiziuni.

79,2
ProTV - 17.00 79,9
37,7
Antena1 - 16.00 53,6
22,6
ProTV - 22.30 50,0
62,8
Antena1 - 22.30 47,0
40,5
ProTV - 19.00 45,6
42,7
Antena1 - 19.00 44,8
36,3
Prima - 18.00 42,9
23,9
TVR1 -19.00 41,9
31,4
Realitatea - 21.00 34,3
14,5
Antena3 - 21.00 25,5
0 20 40 60 80 100

ponderea duratei [tirilor violente ponderea num`rului [tirilor violente

Compara]ia buletinelor de [tiri

în func]ie de ponderea violen]ei (%)

2.1.5. Tipologia violen]ei \n [tiri

Tipul de violen]` prezent \n emisiunile monitorizate este redat \n tabelul urm`tor, unde se
poate observa c` pe majoritatea canalelor tipul de violen]` care este predominant \n [tiri este cel de tip fizic.
Excep]ia o constituie canalul Antena3, unde violen]a verbal` este principalul tip de violen]`. Pe locul doi ca
frecven]` se plaseaz` violen]a economic`, atât \n cazul canalului public cât [i \n cazul canalelor private, fie
ele generaliste sau de informa]ii. Acte de violen]` social` sunt \nf`]i[ate mai frecvent la ProTV [i Prima, iar
violen]a sexual` este redat` mai consistent de Antena1 (5,6% din totalul actelor de violen]` a fost reprezentat
de violen]a sexual`, acest procent reprezentând valoarea cea mai ridicat` pe care a \nregistrat-o violen]a
sexual` la toate canalele analizate).

% TVR1 ProTV Antena1 Antena3 Realitatea Prima

fizic` 48,9 49,4 41,6 22,0 57,6 57,9
verbal` 8,9 5,5 7,9 46,3
psihologic` 6,7 3,0 1,1 6,1 1,8
economic` 28,9 25,0 32,6 22,0 27,3 24,6
social` 6,7 14,6 11,2 9,8 6,1 14,0
sexual` 2,4 5,6 3,0 1,8

114
 2.1.6. Actorii actelor de violen]`

a. Sexul actorilor
Ca [i \n cazul datelor sintetice, referitoare la toate canalele monitorizate [i la toate tipurile de
emisiuni, [i pentru [tiri am dorit s` verific`m dac` exist` practica televiziunilor de portretiza \ntr-un anume fel
victima [i agresorul, din punctul de vedere al sexului lor: cu alte cuvinte, sunt mai des \nf`]i[a]i b`rba]ii ca
fiind agresori, respectiv femeile ca fiind victime? R`spunsul la \ntrebarea noastr` se nuan]eaz` \n func]ie de
canalele analizate: de exemplu, la PrimaTV am \nregistrat 24,5% b`rba]i-agresori, comparativ cu 20,4%
b`rba]i-victime. Femeile sunt 15,1% agresori [i 7,4% victime, ceea ce ne permite s` afirm`m c` la Prima se
\nregistreaz` o tendin]` invers` ipotezei noastre, respectiv de a \nf`]i[a femeile \n ipostaze mai pu]in
vulnerabile (ca cele presupuse de rolul de victim`). Realitatea TV, \n schimb, portretizeaz` b`rbatul ca fiind
mai degrab` agresor decât victim` (18,8% fa]` de 6,9%), iar femeia este portretizat` mai degrab` ca victim`
decât ca agresoare (13,8% pentru femeia-victim`, fa]` de 3,1% pentru femeia-agresor). O tendin]`
asem`n`toare cu cea de la Realitatea a fost \nregistrat` [i pentru Antena3 [i ProTV.

Prima 24,5 15,1 58,5 1,9

3,1
Realitatea 18,8 59,4 18,8
2,5
Antena3 52,5 45,0
Antena1 41,2 9,4 48,2 1,2

ProTV 37,6 9,0 43,6 9,8

4,5
TVR1 27,3 65,9 2,3

0 20 40 60 80 100

masculin feminin nu e cazul nespecificat

Sexul agresorilor în [tiri (%)

Prima 20,4 7,4 61,1 11,1

Realitatea 6,9 13,8 62,1 17,2

Antena3 20,0 12,5 67,5

Antena1 32,9 9,4 50,6 7,1

ProTV 31,6 18,4 42,6 7,4

4,5
TVR1 20,5 72,7 2,3

0 20 40 60 80 100

masculin feminin nu e cazul nespecificat

Sexul victimei în [tiri (%)

b. Vârsta actorilor

Dintre agresorii prezenta]i \n cadrul buletinelor de [tiri, majoritatea sunt adul]i. Nici o televiziune
nu are practica prezent`rii copiilor sau adolescen]ilor ca agresori. Spre exemplificare, doar la Antena1 [i la
ProTV sunt prezenta]i doi, respectiv un copil \n postura de agresor.
Raportându-ne la victime, copiii sunt mai des surprin[i \n aceast` ipostaz` decât \n cea de agresori.
Din num`rul total al victimelelor, copiii reprezint` \ntre 4 [i 8% dintre acestea. TVR1, ProTV [i Prima
prezint` copiii ca victime \n 4-5% dintre [tiri, iar Antena1 \n 8,3% dintre acestea.

115
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

c. Num`rul actorilor

45 42,2 50
45,0
40 45
40 38,7
35
29,1 35
30
25,5 30
25
25
20
20
15
15 12,3
10
10
5 3,1 4,1
5
0
unul mai mul]i neprecizat societatea 0
una mai multe neprecizat societatea

Num`rul agresorilor în [tiri Num`rul victimelor în [tiri

Peste 42% dintre agresori au ac]ionat individual \n realizarea actului de violen]`. Violen]a ca act de
grup este \nf`]i[at` \n aproape 30% dintre [tiri. Raportându-ne la victime, observ`m c` 45% dintre victime
nu sunt persoane individuale, ci grupuri. Violen]a este suportat` de câte o persoan` individual` doar \n 39%
din cazuri, ceea ce ne conduce c`tre o concluzie enun]at` anterior, c` actul de violen]` este mediatizat [i din
perspectiva eficien]ei lui: un agresor produce r`u nu unei alte persoane, ci mai multor persoane. Este un
demers care se \nscrie \n logica valorilor modernit`]ii capitaliste, care gratific` eficien]a indiferent de forma
ei de manifestare.

d. Statutul socio-cultural al actorilor

Din acest punct de vedere, majoritatea covâr[itoare a [tirilor violente prezint` oameni obi[nui]i, atât
\n ipostaza de victime, cât [i de agresori ceea ce se explic` prin faptul c` neo-televiziunea scenarizeaz`
preponderent via]a cotidian` a oamenilor. Au fost foarte restrânse cantitativ [tirile care au portretizat diferit
actorii violen]ei.

2.1.7. Pozi]ionarea [tirilor violente

Conteaz` locul \n care este plasat` o [tire violent`, \n cadrul unui telejurnal sau buletin de [tiri?
Psihologii care au studiat mecanismele \nv`]`rii sunt categorici \n aceast` privin]`: pentru ca elementul dorit
s` aib` [anse mai mari de a fi \nv`]at/re]inut, el trebuie plasat la \nceput sau la sfâr[itul listei care \l include.
Cu alte cuvinte, o [tire violent` are cel mai mare impact dac` este difuzat` la \nceputul buletinului de [tiri.
Un impact de asemenea foarte important \l va avea [i pozi]ionarea acesteia la sfâr[it, fiind informa]ia care va
persista \n mintea publicului dup` terminarea buletinului de [tiri.
Dou` chestiuni sunt necesar a fi l`murite:
1. Ce \n]elegem prin \nceput/mijloc/sfâr[it \n cadrul unui buletin de [tiri? Primele trei [tiri, respectiv
ultimele trei [tiri ale buletinului informativ au fost considerate, \n cursul monitoriz`rii, ca apar]inând de
\nceput, respectiv de sfâr[it. Aceste valori au fost opera]ionale pentru cazul telejurnalelor / buletinelor de [tiri
cu mai mult de 10 [tiri difuzate, iar pentru buletinele de [tiri mai scurte ca durat` a fost folosit sistemul de
2/2 sau, la limit`, 1/1.
2. Care sunt valorile normale pe care ar trebui s` le ob]inem, pentru a nu putea caracteriza \n nici un fel
un canal TV? Reparti]ia statistic` neutr` este reprezentat` de sistemul de valori 33% / 33% /33%. Orice
deplasare a uneia dintre valori \ntr-o alt` direc]ie poate fi interpretat` ca inten]ionat`. Facem precizarea c`
am urm`rit \n special valorile de \nceput [i sfâr[it, deoarece valorile mediane pot fi dependente de lungimea
jurnalului de [tiri [i implicit, de num`rul de [tiri difuzate.

116
 Realitatea 6,3 65,6 28,1

Antena3 42,8 57,2

Prima - 18.00 28,1 57,9 14,0

Antena1 - 22.30 37,5 50,0 12,5

Antena1 - 19.00 25,5 68,6 5,9

4,5
Antena1 - 16.00 82,0 13,5

ProTV - 22.30 21,0 63,0 16,0

ProTV - 19.00 43,0 45,0 12,0

1,0
ProTV - 17.00 21,0 78,0

TVR1 - 19.00 13,3 86,7

0 20 40 60 80 100

la început la mijloc la sfâr[it

Pozi]ionarea [tirilor, compara]ie între canalele TV (%)

Canalele care au difuzat cele mai multe [tiri violente la \nceputul buletinelor de [tiri au fost [i ProTV
– 19,00 h (43%) [i Antena1 – 22,30 h (37,5%). Cu alte cuvinte, aproape jum`tate din [tirile cu con]inut
violent care au fost difuzate la principalul jurnal de [tiri de la ProTV au fost plasate la \nceputul buletinelor,
\n primele minute de emisie. La polul opus, cu o reparti]ie a valorilor inferioar` reparti]iei statistice „normale”,
se afl` Antena3 (la care nici o [tire violent` nu a fost difuzat` la \nceputul buletinului de [tiri), Antena1 –
16,00 h (4,5%) [i Realitatea (6,3%). Principalul canal public de televiziune a plasat [tirile violente cu
prec`dere la mijlocul buletinului, ceea ce ne face s` conchidem c` impactul acestor [tiri a fost mai mic decât
\n cazul altor canale tv, ]inând cont [i de faptul c` nici o [tire violent` nu a fost difuzat` la sfâr[itul buletinelor.
Privind statistica plas`rii [tirilor violente c`tre sfâr[itul buletinului de [tiri, remarc`m Antena3 [i Realitatea,
cu valori de 57%, respectiv 28%. |n cazul celorlalte buletine de [tiri, putem argumenta c` \n majoritatea
cazurilor, buletinele de [tiri se \ncheie cu [tiri externe sau cu [tiri „soft” (de divertisment). Cea mai mic`
valoare a acestui indicator s-a \nregistrat \n cazul ProTV – 17,00 h (1%); remarc`m, de asemenea, lipsa
total` a [tirilor violente la sfâr[itul buletinelor de [tiri din cadrul principalului buletin de [tiri de la televiziunea
public`.

2.1.8. Originea [tirilor violente

Subiectele [tirilor violente ce sunt difuzate \n jurnalele / buletinele de [tiri române[ti sunt interne sau
interna]ionale? O [tire violent` intern` are un impact mai mare asupra telespectatorului decât o [tire extern`?
Prin prisma apropierii telespectatorului de evenimentul violent, r`spunsul la aceast` \ntrebare este pozitiv: o
crim` petrecut` \n România va fi perceput` mai violent` decât o crim` petrecut` \ntr-o alt` ]ar`, pentru c`
violen]a de la noi este mai „aproape”.

117
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Graficul urm`tor prezint` situa]ia canalelor TV, din punctul de vedere al originii [tirilor violente
difuzate.

Realitatea 59,4 40,6

Antena3 71,5 28,5

Prima - 18.00 78,9 21,1

Antena1 - 22.30 83,0 17,0

Antena1 - 19.00 70,6 29,4

Antena1 - 16.00 87,0 13,0

ProTV - 22.30 58,0 42,0

ProTV - 19.00 75,5 24,5

ProTV - 17.00 99,0 1,0

TVR1 - 19.00 60,0 40,0

0 20 40 60 80 100

interne externe

Originea [tirilor, compara]ie între canalele TV (%)

Pe primul loc \n privin]a [tirilor violente interne difuzate se afl` ProTV - 17,00 h (99%), urmat`
de Antena1 - 16,00 h (87%) [i de Antena1 – 22,30 (83%). Nu exist` nici un buletin de [tiri \n care [tirile
violente externe s` fie mai numeroase decât cele violente interne.

2.2. Analiza comparativ` a emisiunilor de divertisment [i pamflet

Emisiunile de divertisment care au fost monitorizate sunt urm`toarele:

l „Noaptea erorilor” – Antena1

l „7 p`cate” - Antena3
l „Cirea[a de pe tort” – PrimaTV
l „Mondenii” – Prima
l „|n gura presei” – Antena3

Deoarece emisiunile analizate nu au durate totale comparabile, nu a fost posibil` folosirea

indicatorilor clasici ai frecven]ei [i duratei (ace[tia fiind tot timpul exprima]i pentru fiecare emisiune \n parte,
apare astfel riscul de a compara o emisiune de jum`tate de or` cu alta de dou` ore prin indicatori ce se
refereau la emisiune). Am construit indicatorul duratei totale a actelor de violen]` \ntâlnite \ntr-o
emisiune (exceptând publicitatea), exprimat pe or` (60 minute). Durata total` a actelor violente dintr-o
emisiune a fost \mp`r]it la durata total` a emisiunii exprimate \n minute [i apoi \nmul]it cu 60 (minute),
ob]inând astfel o valoare medie pe or`, care s` permit` comparativitatea rezultatelor de la o emisiune la alta,
indiferent de durata total` a acestora.

118
 2.2.1. Durata total` a actelor violente

|n graficul urm`tor se observ` c` emisiunea de divertisment care a inclus cea mai mic` durat` a
actelor violente este “Noaptea erorilor” de la Antena1 (145,5 secunde medie pe or`), urmat` de „Cirea[a
de pe tort” de la PrimaTV (266 secunde durata actelor violente medie pe or`) [i “Mondenii” de la PrimaTV
(460 de secunde medie pe or`). Cea mai violent` emisiune (pamflet), din punctul de vedere al duratei actelor
violente, a fost “|n gura presei”, cu o medie a duratei violen]ei pe or` de 760 secunde (din 60 de minute de
emisie continu`, 12,6 minute au fost ocupate de acte violente).

800 760
700
583
600
500 460
400
300
266
200 145,5
100
0
Noaptea Cirea[a de pe Mondenii 7 p`cate În gura presei
erorilor tort Prima Antena3 Antena3
Antena1 Prima

Durata total` acte violente/or` (secunde)

2.2.2. Durata medie a unui act violent

Acest indicator a fost ob]inut prin \mp`r]irea duratei totale a unei emisiuni la num`rul total de acte
violente. Se consider` c` un act violent este cu atât mai nociv pentru telespectatori cu cât el are o durat` mai
mare. Se observ` c` „|n gura presei” este emisiunea care are cea mai mare durat` medie a unui act de violen]`:
59 secunde, urmat` de „7 p`cate” cu 34 secunde.

70
59,0
60

50
40 34,0
30
22,8
20
7,4 7,5
10
0
Cirea[a de pe tort Mondenii Noaptea erorilor 7 p`cate În gura presei
Prima Prima Antena1 Antena3 Antena3

Durata medie a unui act violent (secunde)

119
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

2.2.3. Num`rul mediu de acte violente pe or`

Un alt indicator relevant pentru descrierea cantit`]ii violen]ei este num`rul mediu de acte violente
pe or`, calculat de o manier` asem`n`toare cu cea a duratei totale a actelor violente pe or`: num`rul total de
acte violente pe emisiune a fost \mp`r]it la num`rul de minute ce constituie durata emisiunii f`r` publicitate
[i apoi \nmul]it cu 60 (minute).

70
61,6
60

50
40 36,0
30
20
17,1
12,8
10
6,4
0
Noaptea erorilor În gura presei 7 p`cate Cirea[a de pe tort Mondenii
Antena1 Antena3 Antena3 Prima Prima

Num`rul mediu acte violente/or`

Emisiunea care are cel mai mare num`r de acte violente exprimat ca medie pe or` este „Mondenii”,
de la PrimaTV: 61,6 de acte violente \n 60 minute de emisiune. Cel mai mic num`r de acte violente pe or`
s-a \nregistrat la „Noaptea erorilor”(Antena1): 4 acte pe or`.

2.2.4. Ponderea violen]ei

Emisiunea care a fost monitorizat` ca cea mai violent` dup` indicatorul ponderii duratei violen]ei
a fost „|n gura presei” (21,1% din durata total` a emisiunii a fost violent`), urmat` de „7 p`cate”, cu 16,2%
ponderea violen]ei. Cea mai mic` pondere a violen]ei a fost \ntâlnit` la ”Noaptea erorilor” [i „Cirea[a de pe
tort”.

25
21,1
20
16,2
15
12,8
10
7,4
5 4,0

0
Noaptea erorilor Cirea[a de pe tort Mondenii 7 p`cate În gura presei
Antena1 Prima Prima Antena3 Antena3

Ponderea duratei violen]ei (%)

120
 2.3. Analiza comparativ` a emisiunilor de dezbateri

Emisiunile de dezbateri care au fost analizate sunt prezentate \n cele ce urmeaz`:

l “DDD” – OTV
l ”Tribunalul poporului” – PrimaTV
l {tirea zilei cu Gabriela Vrânceanu-Firea – Antena3
l “Bizbazar” – Antena3
l “Sinteza zilei” – Antena3
l „Edi]ie special`” – TVR1
l „Realitatea zilei” – Realitatea TV
l „Realitatea te prive[te” – Realitatea TV
l „Fe]ele cotidianului” – Realitatea TV
l „100% cu Turcescu” – Realitatea TV
l „Edi]ie special`” – Realitatea TV
l „Zona de impact” – Realitatea TV
l „Cap [i pajur`” – Realitatea TV

2.3.1. Durata total` a actelor violente din 60 minute de emisiune

DDD - OTV 1117

Fe]ele cotidianului - Realitatea 831

Bizbazar - Antena3 505

Tribunalul poporului - Prima 477

Zona de impact - Realitatea 475

{tirea zilei - Antena3 428

Cap [i pajur` - Realitatea 373

Edi]ie special` - TVR1 317

Edi]ie special` - Realitatea 187

Realitatea zilei - Realitatea 161

100% cu Turcescu - Realitatea 87,4

Realitatea te prive[te - Realitatea 40

0 200 400 600 800 1000 1200

Durata total` acte violente/or` (secunde)

Dup` durata medie a actelor violente pe or`, cea mai violent` emisiune este „DDD” la OTV (18,6
minute din 60 minute), iar cea mai pu]in violent` este „Realitatea te prive[te” (40 secunde din 60 minute),
\n intervalul studiat.

121
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

2.3.2. Durata medie a unui act violent

Durata medie a unui act violent variaz` \ntre 7,3 secunde (Realitatea) [i 59 secunde (OTV). Se
consider` c` impactul unui act violent este cu atât mai mare cu cât telespectatorul este expus acestui act pe
o durat` mai mare. Din acest punct de vedere, valoarea de 1 minut \nregistrat` \n cazul emisiunii DDD este
multiplu d`un`toare.

DDD - OTV 59

{tirea zilei - Antena3 48

Tribunalul poporului - Prima 31

Bizbazar - Antena3 26,5

Fe]ele cotidianului - Realitatea 24,5

Edi]ie special` - TVR1 23

Realitatea zilei - Realitatea 20

Zona de impact - Realitatea 19,8

100% cu Turcescu - Realitatea 11

Cap [i pajur` - Realitatea 10,4

Realitatea te prive[te - Realitatea 7,6

Edi]ie special` - Realitatea 7,3

0 10 20 30 40 50 60 70

Durata medie a unui act violent (secunde)

2.3.3. Num`rul mediu de acte violente pe or`

Dup` num`rul mediu al actelor violente pe or`, pe primul loc se plaseaz` „Cap [i pajur`” cu aproape
36 de acte violente pe o or` de emisie. Cele mai pu]ine acte violente pe or` au fost \nregistrate la „Realitatea
te prive[te” (5,3 acte violente pe or`). Acest indicator trebuie nuan]at \ns`, ]inând cont [i de indicatorul
precedent, deoarece exist` emisiunile plasate la mijlocul ierarhiei, unde, de[i num`rul mediu de acte violente
pe ora de emisiune este ridicat, aceste acte au o durat` medie mic`, [i \n consecin]` vor avea un impact mai
redus.

122
 Cap [i pajur` - Realitatea 35,8

Fe]ele cotidianului - Realitatea 34

Edi]ie special` - Realitatea 25,7

Zona de impact - Realitatea 24

Bizbazar - Antena3 19

DDD - OTV 18,9

Tribunalul poporului - Prima 15,3

Edi]ie special` - TVR1 13,9

{tirea zilei - Antena3 9

Realitatea zilei - Realitatea 8

100% cu Turcescu - Realitatea 7,8

Realitatea te prive[te - Realitatea 5,3

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Num`r mediu acte violente/or`

2.3.4. Ponderea violen]ei

Indicatorul cel mai relevant pentru aprecierea violen]ei din emisiunile analizate este cel al ponderii
duratei violen]ei, exprimat pe fiecare emisiune, indiferent de durata acesteia.
Astfel, pe primul loc s-a plasat emisiunea „Dan Diaconescu Direct” cu o pondere a violen]ei de
36% din durata total` a emisiunii, urmat` de „Fe]ele cotidianului” de la Realitatea TV. Emisiunile care au
cele mai mici ponderi ale violen]ei sunt ”Realitatea te prive[te”, „100% cu Turcescu” [i „Realitatea zilei”.

DDD - OTV 36

Fe]ele cotidianului - Realitatea 23

{tirea zilei - Antena3 14,7

Bizbazar - Antena3 14

Zona de impact - Realitatea 13.2

Tribunalul poporului - Prima 13.2

Cap [i pajur` - Realitatea 10.3

Edi]ie special` - TVR1 8,8

Edi]ie special` - Realitatea 5,2

Realitatea zilei - Realitatea 4,5

100% cu Turcescu - Realitatea 2,4

Realitatea te prive[te - Realitatea 1,1

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Ponderea duratei violen]ei (%)

123
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Singurul reality-show care a fost monitorizat \n perioada 5-11 ianuarie 2009 a fost „Test de
fidelitate” de la Antena1, ale c`rui date se reg`sesc la capitolul „Analiza violen]ei reale pe canale – Antena1”.

124
 Capitolul

V
REPREZENTAREA
VIOLEN}EI
FIC}IONALE |N
AUDIOVIZUALUL
ROMÂNESC
Anca Velicu

rin sintagma „violen]` fic]ional`” \n]elegem toat` acea violen]` care apare \n operele de fic]iune
P (cele care se bazeaz` pe un script anterior), adic` acolo unde violen]a este impus` de un om /
unii oameni cu rol \n crearea acelei fic]iuni (autor(i) al/ai scenariului, al/ai regiei sau al/ai textului original care
se ecranizeaz` etc.), dup` anumite norme narative, sau pentru efectul de real al filmului sau, pur [i simplu,
dup` propriul lor gust. Opus` acesteia, este violen]a, numit` de noi, „real`” care, a[a cum s-a v`zut din
analiza precendent`, prezint` reflectarea12 \n audiovizual a unei realit`]i violente. Fie c` aceast` violen]` este
relatat` / ar`tat` \ntr-un registru jurnalistic \n emisiunile de [tiri, fie c` apare ca manifestare spontan` a unor
participan]i la emisiuni de divertisment, emisiuni de dezbateri sau la reality show-uri, ceea ce o caracterizeaz`
\n mod fundamental este faptul c` este o manifestare neimpus` de niciun scenariu anterior, este o manifestare
lesne reg`sibil` (chiar dac` nu neap`rat frecvent`) \n via]a curent`.
Nu vom insista acum pe diferen]ele dintre cele dou` tipuri de violen]` \n ceea ce prive[te influen]a
violen]ei televizuale asupra telespectatorului, deoarece tema nu este obiectul acestui raport de cercetare. Vom
spune doar c` de[i violen]a fic]ional` creeaz` un imaginar violent care poate banaliza violen]a, totu[i exist`
(sau ar trebuie s` existe [i chiar se \ntâmpl` \n cele mai multe dintre cazuri) o anumit` distan]are a
telespectatorului fa]` de fic]iunea respectiv` [i, prin aceasta chiar, se realizeaz` o protec]ie la nocivitatea
violen]ei televizuale (VTV). Totu[i exist` unii cercet`tori care afirm` c` telespectatorii copii, la vârste mici
sau foarte mici, au dificult`]i \n diferen]ierea \ntre con]inutul televizual fic]ional [i cel real, caz \n care violen]a
televizual` fic]ional` este cu atât mai nociv` pentru ace[tia cu cât asist`m la o spectacularizare excesiv` a ei.

12
Am preferat s` folosim termenul “reflect`” pentru u[urin]a \n]elegerii diferen]ei dintre ceea ce numim \n aceast` carte “violen]` real`” respectiv
“violen]` fic]ional`”. Totu[i suntem de acord cu teoriile conform c`rora mass media mai degrab` construiesc decât reflect` realitatea pe care o
prezint`.

125
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

1. ELEMENTE METODOLOGICE

u fost analizate, \n acest registru al fic]ionalului, cinci canale TV, dintre care patru canale
A generaliste (TVR1, ProTV, Antena1 [i PrimaTV) [i un canal tematic (Acas` TV). Emisiunile
analizate au fost cuprinse \n intervalul 19-23h.
Unitatea de num`rare a fost dubl`: pe de o parte s-a num`rat frecven]a actelor de violen]` [i, pe de
alt` parte, s-a m`surat durata acestor acte (\n secunde).
Categoriile folosite \n analiz` au fost acelea[i ca [i la violen]a real` (anume: violen]` fizic`, verbal`,
psihologic`, economic`, social`, sexual`).

Obiectivele avute \n vedere au fost, [i de aceast` dat`:

1. Calcularea indicatorilor violen]ei (frecven]`, durat`, pondere a duratei scenelor de violen]` din
durata unei emisiuni, pondere a duratei scenelor de violen]` din o or` de emisiune, ponderea
scenelor de violen]` \n func]ie de ]ara de produc]ie a filmului, ponderea scenelor de violen]` \n
func]ie de tipul de film sau de seriale, cu diferitele lor forme);
2. Portretizarea violen]ei fic]ionale dup` actan]ii implica]i (cine sunt victimele [i cine agresorii, \n
func]ie de vârst`, sex, mod de definire);
3. Portretizarea violen]ei fic]ionale dup` contextele de semnificare \n care apare. Aici au fost avute
\n vedere caracterul legitim sau cel logic al actelor de violen]`, caracterul inten]ional, modurile
de scenarizare \n registrul senza]ionalist sau naturalizant etc.

2. REZULTATE GENERALE

2.1. Frecven]a actelor de violen]`

|n perioada studiat` (5-11 ianuarie 2009) au existat 1083 acte de violen]` fic]ional` pe canalele din
e[antionul nostru, cu o frecven]` medie pe canal de 216,6 acte.

Canal TV TVR1 ProTV Acas` Antena1 PrimaTV Total Frecven]a

canale medie
pe canal
Num`rul de
scene de 158 362 215 167 181 1083 216,6
violen]`
fic]ional`

|ntr-un clasament al canalelor violente, pe primul loc, \n ceea ce prive[te num`rul de acte de violen]`
pentru \ntreaga perioad` monitorizat`, se afl` ProTV, cu 362 acte, urmat de Acas`, PrimaTV, Antena1
[i, \n finalul clasamentului, de canalul public de televiziune, TVR1 (cu un num`r de acte, mai pu]in de
jum`tate fa]` de primul clasat).

126
 362

215 216,6

167 181
158

TVR1 Antena1 Prima Acas` Media pe canal ProTV

Num`r de scene de violen]` fic]ional` pe canal

Totu[i, acest indicator nu este foarte potrivit pentru a face un clasament al canalelor violente
deoarece, pe de o parte, Acas`TV este, a[a cum spuneam mai devreme, un canal tematic, pe care, \n toat`
perioada monitorizat` au fost majoritar filme. Pe de alt` parte, nici \n ceea ce prive[te restul canalelor nu se
pot pune \n balan]` aceste date brute, deoarece programul din s`pt`mâna studiat` a cuprins [i anumite
emisiuni atipice care au f`cut ca nu \n fiecare sear` s` existe filmele obi[nuite pe fiecare canal. Spre exemplu,
Antena1 a avut, luni, miercuri [i duminic` emisiuni de divertisment, ale c`ror scene de violen]` sunt
considerate ca fiind de violen]` „real`”, ceea ce i-a diminuat considerabil cantitatea de violen]` fic]ional`.
Un indicator dup` care putem face o compara]ie a canalelor este indicatorul compus numit “num`r
mediu de acte de violen]` pe emisiune”. Astfel, [i dac` anumite canale au difuzat \n perioada respectiv` mai
pu]ine emisiuni de tip fic]ional, putem vedea \nclina]ia unui canal de a difuza emisiuni mai violente decât
emisiunile difuzate de alt canal.

45

33

20 21

12 13

Acas` TVR1 Prima Media pe canal Antena1 ProTV

Num`r mediu de acte de violen]` per emisiune (analiza pe canale)

127
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

{i dup` acest indicator, cel mai violent canal este tot ProTV-ul, cu, \n medie, 45 acte de violen]`
pe emisiune de fic]iune, urmat de Antena1, PrimaTV, TVR1, [i Acas`TV. Vedem astfel c`, de[i Acas`TV
p`rea un canal violent dup` num`rul de acte de violen]` per canal, el transmite emisiuni mai pu]in violente
decât ProTV sau Antena1. Canalul public de televiziune, r`mâne [i dup` acest indicator un canal pu]in
violent, cu o medie de 13 acte de violen]` pe emisiune.

32

24

19
17
15
12

Acas` TVR1 Prima Media pe canal Antena1 ProTV

Num`r mediu de acte de violen]` pe ora de emisiune

Totu[i, [i acest indicator are unele deficien]e. Astfel, sunt comparate emisiuni care dureaz` jum`tate
de or`, sau mai pu]in, cu emisiuni care dureaz` o or` [i jum`tate sau mai mult. Pentru a \ndrepta [i aceast`
deficien]` am construit un alt indicator, anume «frecven]` medie a actelor de violen]` pe or` de emisiune»
(indicator clasic stabilit de Georege Gerbner). Men]ion`m c` ora de emisiune avut` \n vedere este chiar
durata concret` a emisiunii, f`r` pauzele publicitare care o preced, postced sau segmenteaz` (acolo unde
este cazul13).
Se poate observa c` structura „clasamentului” r`mâne aceea[i ca \n cazul frecven]ei violen]ei pe
emisiune, ProTV-ul r`mânând cel mai violent canal [i Acas`TV cel mai pu]in violent. La nivel mediu,
cantitatea de violen]` fic]ional` pe un canal este de 19 acte pe ora de emisiune [i 21 de acte per emisiune.

2.2. Durata actelor de violen]` fic]ional`

A[a cum am v`zut, canalele difer` \n ceea ce prive[te num`rul de acte de violen]` (per total, per
emisiune [i per or` de emisiune) [i \n ceea ce prive[te durata emisiunilor difuzate (cea care face s` existe
diferen]e \ntre num`rul de acte de violen]` per emisiune [i num`rul de acte de violen]` per or` de emisiune),
dar, vom vedea \n continuare, difer` semnificativ [i \n ceea ce prive[te durata actelor de violen]`.

Nr. de Durata Durata Suma Durata medie

emisiuni de minim` maxim` duratelor a unei emisiuni
tip fic]ional (minute) (minute) (minute) de tip fic]ional
(minute)
Pentru toate
canalele 52 60 134 3462 67

13
Canalul public de televiziune nu are voie, conform reglement`rilor \n vigoare, s` segmenteze emisiunile prin inser]ii publicitare.

128
 Astfel, la nivelul perioadei monitorizate, pentru toate canalele, durata medie a unei emisiuni este de
67 de minute. Durata medie a unui act de violen]` fic]ional` (VF) este, tot la nivel general, de 22 de secunde,
suma tuturor actelor de VF fiind de 24275 secunde (adic` 405 minute).

Num`rul Durata Durata Suma Durata

actelor de minim` a maxim` a duratelor medie a
violen]` actelor de actelor de actelor de actelor de
violen]` violen]` violen]` violen]`
(\n secunde) (\n secunde) (\n secunde) (\n secunde)
Pentru toate
canalele 1083 1 409 24275 22

De[i, cum am spus [i \n cazul frecven]elor, indicatorii \n frecven]e absolute nu sunt neap`rat
relevan]i la o compara]ie \ntre canale, vom spune totu[i c`, \n ceea ce prive[te durata total` a actelor de
violen]` pe fiecare canal, Antena1 se situeaz` pe primul loc cu 6071 secunde, urmat de TVR1, cu 6028
secunde de violen]`. ProTV-ul, canalul care \n ceea ce prive[te frecven]a actelor de violen]` se situa pe
primul lor, este acum (doar) pe locul trei cu 4992 secunde de VF. PrimaTV este, \n ceea ce prive[te acest
indicator, pe ultimul loc, cu 2822 secunde de violen]`.

6028 6071

4992
4855
4362

2822

Prima Acas` Media pe canal ProTV TVR1 Antena1

Durata total` a violen]ei de tip fic]ional (analiza pe canale, secunde)

129
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

38
36

22
20

16
14

ProTV Prima Acas` Media pe canal Antena1 TVR1

Durata medie a actului de violen]` (analiza comparativ` pe canale, secunde)

Pentru comparabilitate, am construit indicatorul “durata medie a actelor de violen]`”. Prin acesta
am vrut s` vedem dac` exist` un fel de profil al canalelor, \n ceea ce prive[te durata actelor de violen]`. |n
urma cercet`rii s-a constat c` TVR1 are cele mai lungi acte de VF, cu 38 secunde media actelor de VF, \n
timp ce ProTV are cele mai scurte acte de violen]` (14 secunde). Acas`TV este canalul a c`rui durat` a
actelor de VF este cea mai apropiat` de medie (de 22 secunde).

Ponderea duratei violen]ei fic]ionale Ponderea duratei violen]ei dintr-o or` de

din totalul duratei emisiunilor de acest tip emisiune
12 % 7

Un alt indicator construit a fost cel al ponderii pe care o are violen]a \n durata total` a emisiunilor
de tip fic]ional. La nivelul tuturor canalelor, aceast` pondere se afl` la nivelul de 12%. Pentru fiecare canal
\n parte \ns`, situa]ia difer` foarte mult. Dac` Antena1, cel mai violent canal sub acest aspect, are 24% din
durata emisiunilor de tip fic]ional reprezentat` de violen]`, Acas`TV, nu are „decât” 7%. TVR1 se dovede[te
a fi un „canal violent”, sub acest aspect, 16% din durata emisiunilor fic]ionale fiind reprezentat` de scene
violente.

130
 24

16

12 12

7 7

Acas` Prima Media pe canal ProTV TVR1 Antena1

Ponderea duratei actelor de violen]` din durata total` a emisiunilor (%)

Un alt indicator compus, echivalent cu cel anterior dar mai u[or de citit, este cel al “duratei scenelor
de violen]` din o or` de emisiune”. |n medie, acest indicator are valoarea 7, ceea ce \nseamn` c`, din 60 de
minute de emisiune, 7 minute sunt violente. Graficul de mai jos ne indic` faptul c`, pe Antena1, din o or`
de emisiuni fic]ionale, 45 de minute sunt neviolente, \n timp ce 15 minute14 sunt pline de violen]`. Pe TVR1,
\n perioada analizat`, au fost 10 minute de violen]` \ntr-o or` de emisiune, pe Acas` [i pe PrimaTV \n jur
de 415 minute. ProTV-ul este, de aceast` dat` la nivelul mediu, cu aproximativ 7 minute de violen]` dintr-
o or` de emisiune.

15

10

7 7

4 4

Acas` Prima Media pe canal ProTV TVR1 Antena1

Durata scenelor de violen]` fic]ional` din o or` de emisiune (minute)

14
Reamintim faptul c` m`surarea s-a f`cut \n secunde. Doar pentru citirea mai u[oar` a datelor s-a realizat trecerea \n minute.
15
Diferen]a de nivel \ntre Acas`TV [i PrimaTV se datoreaz` faptului c` \n reprezentarea grafic` sunt folosite datele reale, iar \n afi[area valorii, aceste
date au fost aproximate la unitate.

131
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

2.3. Analiza actelor de violen]` \n func]ie de tipul de emisiune \n care apar

Deoarece aceast` categorie mare folosit` pân` acum (cea a „emisiunilor fic]ionale”) poate fi, la
rândul s`u, \mp`r]it` \n mai multe subtipuri, dup` mai multe criterii, am analizat mai detaliat toate aceste
date.
Una dintre clasific`ri a fost cea a tipologiei clasice a filmelor. Astfel, au fost avute \n vedere: filmul
de ac]iune, comedia, thriller-ul, filmul de dragoste, drama, telenovela, filmul de aventuri, sit-com, western,
filmul poli]ist, comedia romantic`.
Cum era deja de a[teptat, cele mai violente filme sunt cele de ac]iune (cu 32% dintre cazurile de
violen]`), \n care predomin` violen]a fizic` dar apare [i cea psihologic` [i cea economic`. Acestea sunt urmate
de comedii, cu o pondere de 18% din totalul actelor de violen]`, thriller, filme de dragoste, drame [i telenovele
(9%). Chiar filmele de acela[i tip pot \ns` s` difere foarte mult \n ceea ce prive[te atât cantitatea de violen]`
con]inut`, cât [i tipul, structura acesteia. Astfel, comediile difuzate \n perioada monitorizat` au fost foarte
diferite, unele dintre ele con]inând peste 50 de acte, \n timp ce altele au cuprins sub 10 acte de violen]`. A[a
cum se vede \n tabelul de mai jos, exist` diferen]e [i \n ceea ce prive[te tipurile de filme difuzate de fiecare
canal. Astfel, Antena1, de[i a difuzat filme doar \n patru zile, are o palet` de genuri mai larg` decât ProTV-ul
care este „specializat” \n filme de tip ac]iune, thriller, comedie.

Ponderea apari]iilor scenelor de violen]` în diferite tipuri de filme

132
canal TV frecven]a pe canal procente pe canal
TVR1 dram` 48 30
thriller 58 37
comedie 52 33
Total 158 100
ProTV ac]iune 257 71
thriller 86 24
comedie 19 5
Total 362 100
Acas` dragoste 113 53
comedie 7 3
telenovel` 95 44
Total 215 100
Antena1 ac]iune 11 7
dragoste 15 9
comedie romantic` 10 6
comedie 72 43
aventuri 59 35
Total 167 100
Prima ac]iune 70 39
dram` 52 29
comedie 46 25
serial 13 7
Total 181 100

Reparti]ia actelor de violen]`

în func]ie de ]ara de origine a filmului

133
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|n func]ie de ]ara \n care este produs filmul16, majoritatea, 70% dintre actele de VF, apare \n filme
produse \n SUA, urmat`, \n 21% dintre cazuri, de cele care apar \n filme europene. Filmele latino-americane,
telenovelele \n spe]`, au doar 9% din actele de violen]`.

Prima 181

Antena1 76 91

Acas` 14 95 106

ProTV 362

TVR1 130 28

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

SUA latino-american european

Reparti]ia actelor de violen]` în func]ie de ]ara de origine a filmului

(analiz` comparativ` pe canal)

|n func]ie de canalul pe care sunt difuzate respectivele filme, se poate observa, din graficul de mai
sus c`, \n perioada men]ionat` doar Acas`TV a difuzat telenovele, a c`ror violen]` a reprezentat mai pu]in
de jum`tate17 din cantitatea de violen]` a acestui canal. Canalele PrimaTV [i ProTV au difuzat doar filme
de produc]ie SUA, toate actele de violen]` fiind deci de origine american`. Dintre filmele europene difuzate
de canalele TVR1, Acas` [i Antena1, cele de pe canalul public au fost cele mai pu]in violente.

16
Preciz`m c`, \n perioada studiat` (5-11 ianuarie 2009) grilele de programe ale canalelor studiate nu au cuprins produc]ii fic]ionale autohtone
(române[ti). Facem aceast` precizare deoarece un studiu anterior arat` c` filmele române[ti, atât seriale cât [i artistice, con]in o cantitate foarte mare
de violen]`. A se vedea \n acest sens raportul M`surarea gradului de violen]` prezent \n programele audiovizualului românesc (coord I. Dr`gan)
http://cna.ro/IMG/pdf/7.raport_fictionala_220109.pdf
17
Acest tip de grafic se cite[te \n urm`torul mod: pe PrimaTV au fost 181 de acte, toate (adic` 100%) fiind de produc]ie SUA, \n timp ce pe Acas`TV,
spre exemplu, 106 acte de violen]`, adic` sub 50%, au fost \n cadrul produc]iilor europene, 95 de acte, adic` \n jur de 45% au fost \n cadrul produc]iilor
sud-americane [i 14 acte, \n jur de 6-7 procente, au fost \n cadrul filmelor marca SUA.

134
 30

25
25
23

20

15

10 9

0
latino-american` european` SUA

Num`rul mediu de scene de violen]` pe emisiune,

func]ie de ]ara produc`toare a filmului

Deoarece nu toate canalele studiate au transmis filme de produc]ie european` sau latino american`
([i oricum o f`ceau \n propor]ii diferite, dup` profilul canalului), pentru comparabilitate, am calculat num`rul
mediu de acte de violen]` pentru emisiuni de produc]ie SUA, latino-american` [i european` [i, de asemenea,
am calculat ponderea duratei scenelor de violen]` din durata emisiunilor. Dup` primul indicator, filmele de
produc]ie SUA difuzate de canalele române[ti \n perioada analizat` sunt cele mai violente (25 acte de violen]`
per emisiune), urmate (destul de \ndeaproape) de filmele europene (cu 23 acte de violen]` per emisiune) [i
de cele de produc]ie sud-american` (9 acte per emisiune).
Din punct de vedere al ponderii, deci luând \n calcul [i valoarea duratei actului de violen]` (pe lâng`
durata emisiunilor [i num`rul mediu de acte de violen]`), filmele europene18 sunt cele mai violente, 16% din
durata acestora fiind constituit` de violen]`. Urmeaz`, \n topul violen]ei ca pondere, filmele SUA, cu 12%
durat` a scenelor de violen]` din durata emisiunii. Filmele latino-americane, nu doar c` au pu]ine acte de
violen]`, dar acestea sunt de scurt` durat`, doar 5% din film fiind violent`.

18
Facem din nou precizarea c` ne referim la filmele europene difuzate de canalele române[ti. Nu \nseamn` neap`rat c` filmele europene sunt mai
violente decât cele americane (de[i nu este nici exclus` o astfel de variant`), ci poate \nsemna c` televiziunile române[ti aleg acele filme europene care
sunt mai violente, cu mult invocata scuz` c` „Publicul cere s` vad` violen]`!”.

135
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

16

12

latino-american` european` SUA

Ponderea duratei scenelor de violen]` în durata emisiunilor

- dup` ]`rile de origine - (%)

3. TIPOLOGIA VIOLEN}EI

3.1. Tipurile de violen]`: frecven]e [i durate

De[i, la nivel general, per ansamblu actelor de violen]` studiate (real` [i fic]ional`), violen]a de tip
verbal se afl` pe primul loc, \n ceea ce prive[te violen]a fic]ional`, forma fizic` a violen]ei este cea mai frecvent
\ntâlnit` form` de manifestare a acesteia. Astfel, \n ceea ce prive[te tipurile de violen]`, din totalul actelor
\nregistrate \n perioada monitorizat`, 42% dintre acte sunt de violen]` fizic`, urmate de actele de violen]`
verbal`, \n propor]ie de 40%.

Tipuri de violen]` fic]ional` (valori totale)

136
 Violen]a psihologic` care nu \nso]e[te niciun alt act de violen]`19 este prezent` \n 11% dintre cazurile
analizate. Cel mai slab reprezentate tipuri de violen]` sunt cea social` [i cea sexual`, cu dou`, respectiv un
procent.

2,0
Media pe 42,8 39,5 11,7 3,5 0,8
canal

Prima 37,6 44,8 7,2 8,3 2,2

1,0
Antena1 40,7 41,3 11,4 4,8 0,6

2,3
Acas` 25,1 46,5 17,7 4,7 3,7
0,9
ProTV 61,0 28,7 8,6 0,8

1,3
TVR1 32,9 46,8 12,7 6,3

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

fizic` verbal` psihologic` economic` social` sexual`

Tipurile de violen]` fic]ional` pe fiecare canal (%)

Pentru fiecare canal \n parte, aceast` pondere a tipurilor de violen]` variaz` fa]` de media canalelor.
Astfel, \n ceea ce prive[te violen]a fizic`, ProTV-ul este cel mai violent canal, 61% din cazurile de violen]`
de pe acest canal fiind de tip fizic. Cel mai pu]in violent canal sub acest aspect pare s` fie Acas`TV unde
doar 25,1% dintre actele de violen]` fic]ional` prezentate sunt de tip fizic. Se poate observa u[or c` varia]ia
pe canale a VF de tip fizic este foarte mare, cel mai violent canal având de dou` ori [i jum`tate mai multe
acte de violen]` fizic` decât cel mai pu]in violent (respectiv ProTV-ul cu 61% fa]` de Acas`TV cu 25%).
|n ceea ce prive[te violen]a de tip verbal, varia]ia este mai mic`, practic patru din cinci canale analizate
situându-se \n jurul valorii de 42-49% violen]` verbal`. ProTV-ul este de aceast` dat` diferit; cu doar 28%
violen]` verbal` \n favoarea celei fizice, acest canal \[i consolideaz` imaginea de canal cu violen]` de tip
„hard”. Violen]a psihologic` este cel mai mult prezent`, relativ la celelalte tipuri de violen]`, pe canalul
Acas`TV. De altfel, telenovela, film predilect al acestui canal, privilegiaz` acest tip de violen]`; la fel [i
drama.
Violen]a economic` este cel mai mult prezent` pe PrimaTV (8,3%) [i cea social` pe canalul public
TVR1 (6,3%).
Violen]a sexual` nu este prezent` pe toate canalele, iar acolo unde este are procente foarte mici.
Astfel, violen]a sexual` apare doar pe canalele Acas`TV (cu 3,7% din total violen]`) [i Antena1 cu (0,6%).
O alt` manier` de a exprima acelea[i rezultate este prin ponderea actelor de violen]` de un anumit
tip de pe un canal din totalul actelor de acel tip. Cu alte cuvinte, cât la sut` din total acte de violen]` fizic`
de tip fic]ional apare pe canalul public, cât la sut` pe ProTV etc.

19
Revenim cu o precizare metodologic`: deoarece orice tip de violen]` (fizic`, verbal`, economic`, social` sau sexual`) poate s` fie \nso]it de violen]`
psihologic`, ceea ce ar fi multiplicat atât frecven]a cât mai ales durata actelor de violen]`, am decis s` num`r`m acest tip de frecven]` doar atunci
când nu \nso]e[te un alt act. |n caz contrar, era analizat actul principal de violen]`.

137
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Ponderea violen]ei fic]ionale

de tip fizic pe fiecare canal
(procente din totalul actelor
de violen]` fic]ional` de tip fizic)

Graficul de mai sus indic` aceast` pondere \n cazul violen]ei fizice. Se observ` faptul c` ProTV-ul
r`mâne cel mai violent canal [i sub acest aspect, 47% din totalul actelor de violen]` fizic` \nregistrate \n
s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009, apar]inând acestui canal. Dup` acesta urmeaz` Antena1 [i PrimaTV (cu
câte 15%) [i Acas`TV cu 12%. TVR1 contribuie cu cea mai mic` propor]ie de violen]` de tip fizic la totalul
num`rului de acte de acest fel, mai exact cu 11%.

Ponderea violen]ei fic]ionale

de tip verbal pe fiecare canal
(procente din totalul actelor
de violen]` fic]ional` de tip verbal)

|n ceea ce prive[te VF de tip verbal, propor]ia cu care fiecare canal contribuie la totalul acesteia este
una mai echilibrat`. Varia]iile au totu[i loc [i aici. Astfel, [i la acest capitol ProTV-ul este pe primul loc,
contribuind cu un sfert la VF de tip verbal. Tot cu aproape un sfert, mai exact 23% contribuie [i Acas`TV,
urmat` de PrimaTV (19%) [i TVR1 (17%). De[i \n cadrul canalului Antena1 cea mai mare parte a violen]ei

138
era de tip verbal, totu[i, „contribu]ia” acestui canal la totalul actelor de V Verbal`, reprezenta cea mai mic`
parte (16%)20.

Ponderea violen]ei fic]ionale

de tip psihologic pe fiecare canal
(procente din totalul actelor de
violen]` fic]ional` de tip psihologic)

|n ceea ce prive[te violen]a de tip psihologic, cea mai mare pondere a ei este pe canalul Acas`TV,
urmat` de cea de pe ProTV (aproape un sfert din totalul VF de acest tip). Cel mai pu]in contribuie la aceast`
scenarizare a violen]ei canalul PrimaTV (cu 11%).

20
Atragem aten]ia, \n mod deosebit legat de acest fapt, asupra importan]ei datelor metodologice (precum e[antionul de cercetare: canale studiate,
perioada de timp etc.) \n citirea rezultatelor. Tendin]a cititorul neavizat, sau a celui gr`bit, de a generaliza aceste rezultate, \n defavoare strictei
delimit`ri date de e[antion, este nu doar contraproductiv`, ci chiar neavenit`. Vom ilustra acest „avertisment” cu datele ob]inute la cercetarea
anterioar` (a se vedea M`surarea gradului de violen]` prezent \n programele audiovizualului românesc, cercetare efectuat` \n perioada 13-19.10.2008; vezi
rezultatele la http://cna.ro/article1638,1638.html), când violen]a verbal` de pe canalele Antena1 [i Acas`TV era la cote foarte ridicate prin serialele
române[ti difuzate, \n acea perioad`, pe cele dou` canale. Astfel, la nivelul tuturor canalelor, violen]a fic]ional` de tip verbal reprezenta 54% din totalul
violen]ei, urmat` de violen]a de tip fizic, cu 31% pondere; pe canalul Antena1, aceast` violen]` ajungea la propor]ia de 77,4%, \n timp ce, pe Acas`TV
violen]a verbal` era de 66,4%; de asemenea, când am studiat ponderea violen]ei de tip fic]ional \n func]ie de ]ara de produc]ie a emisiunii, 41% din
violen]a \nregistrat` era din filme române[ti ([i, cea mai mult` violen]` \ntâlnit` \n filmele române[ti era cea verbal`). Ori, simplul fapt c` \n prezenta
cercetare, efectuat` \n perioada 5-11 ianuarie 2009, nu au existat \n grilele de program ale canalelor selectate \n e[antion produc]ii române[ti a
modificat rezultatele cercet`rii atât \n ceea ce prive[te cantitatea de violen]` [i structura acesteia, cât [i un eventual „clasament” al celor mai (ne)violente
canale.

139
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Ponderea violen]ei fic]ionale

de tip economic pe fiecare canal
(procente din totalul actelor de
violen]` fic]ional` de tip economic)

Din totalul actelor de violen]` de tip economic, 40% apar pe canalul PrimaTV, urmate de
Acas`TV (26%) [i Antena1. Canalul public este, sub acest aspect, cel cu cea mai mic` ponderea a violen]ei
economice.

Media pe 43 40 11 4 2 1
canal

European` 38 37 12 4 5 4

Latino-american` 11 61 22 4 2

SUA 48 38 9 3 1

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

fizic` verbal` psihologic` economic` social` sexual`

Tipurile de violen]` corelate cu ]ara de produc]ie (% pe ]ara de produc]ie)

Dac` analiz`m \n ce m`sur`, anumite tipuri de produc]ii sunt asociate cu anumite tipuri de violen]`,
vom descoperi c` violen]a fic]ional` de tip fizic este mai degrab` fieful filmelor marca SUA, \n timp ce violen]a
verbal` [i cea psihologic` se \ntâlne[te mai ales \n fic]iunea latino-american`. |n bun` m`sur`, violen]a din
fic]iunea european` se aseam`n` cu cea nord american`, diferen]ele fiind \n ponderarea violen]ei de tip fizic
(mai mic` cu 10%) pentru a pune \n scen` ([i poate, a atrage aten]ia asupra) violen]a de tip social [i pe cea
sexual`.

140
 3.2. Formele de manifestare a violen]ei fic]ionale

Formele de manifestare ale VF de tip fizic (VFF),

procente din totalul actelor de VFF

Cele mai multe acte de violen]` fic]ional` de tip fizic (VFF) iau forma b`t`ii (b`taia
presupune, \n modul nostru de a opera]ionaliza conceptele, o violen]` simetric` 21, f`r` arme de foc, \n care
ambii combatan]i “dau” palme, pumni, picioare etc.). Urmeaz` apoi crima / omuciderea cu un sfert dintre
cazurile de VFF. Acest procent foarte mare, \n care violen]a este la nivelul maxim de gravitate, cu urm`ri
ireversibile, este unul \ngrijor`tor, cu atât mai mult cu cât monitorizarea s-a f`cut pentru perioada de prime
time. Dac` un copil de 8-9 ani a \nceput s` se uite la televizor, \n prime time al`turi de p`rin]i, \n acea „audien]`
familial`”, un sfert din actele de violen]` fizic` pe care le va vedea vor lua forma crimei (spre deosebire de
situa]ia de pe canalele de DA unde doar 1% dintre acte sunt de acest gen).

Formele de manifestare ale VF de tip verbal (VFV),

procente din totalul actelor de VFV

21
Facem aceast` precizare pentru c` \n român`, de multe ori se folose[te [i \n sens asimetric („p`rintele \[i bate copilul”). Folosirea noastr` este \ns`
\n sensul \n care doi „se bat”, adic` fiecare \l love[te pe cel`lalt.

141
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Violen]a fic]ional` de tip verbal se manifest` preponderent sub forma ]ipetelor [i a ridic`rii de
ton (42%), urmate de insulte [i limbaj licen]ios (\n 11% dintre cazuri). Insulta, limbajul licen]ios sau chiar
obscen, etichet`rile, atacul la persoan` [i injuriile, adic` formele tari de manifestare a VFV sunt prezente, \n
perioada analizat`, \n filmele difuzate de televiziunile române[ti \n aproape jum`tate dintre cazuri.
|n ceea ce prive[te VF de tip psihologic, trei sferturi din aceasta ia forma amenin]`rii, urmat` de
culpabilizare (14%), h`r]uire [i umilire (5 procente \mpreun`). Vom aminti aici c`, de[i de multe ori tratat`
ca violen]` “soft”, VFP este una cu impact foarte mare asupra micilor telespectatori. Astfel, s-a constat \n
cadrul unei cercet`ri c` cea care induce o stare de angoas` copiilor nu este violen]a fizic`, cu urm`ri clare, ci
a[teptarea de dinainte de momentul violent, suspence-ul, amenin]area iminent`22. Un rezultat care, cel pu]in
la nivel formal23, poate s` bucure este acela c` norma filmelor analizate de noi pare s` fie cea a „corectitudinii
politice”, doar 1% dintre actele de VFP fiind stereotipii etnice.

Formele de manifestare ale VF de tip psihologic (VFP),

procente din totalul actelor de VFP

Violen]a de tip economic ia forma distrugerii de bunuri (26% din cazuri), urmat` de abuz /
exploatarea victimei (19%), ocuparea abuziv` a gospod`rie (16), acte ale crimei organizate (14%) [i furt (\n
11% dintre cazuri).

22
A se vedea \n acest sens nota 68 din capitolul dedicat desenului animat al prezentei c`r]i.
23
Despre valoarea educativ` a filmelor [i/sau despre amprentarea lor ideologic` sunt multe lucruri de spus, existând teorii [i voci atât „pro”, cât [i
„contra”. Totu[i putem, pân` la proba contrarie, accepta ideea c` o form`, sus]inut` consecvent poate, cu timpul, s`-[i creeze fondul propriu.

142
 Formele de manifestare ale VF de tip economic (VFE),
procente din totalul actelor de VFE

Violen]a de tip social ia cel mai adesea forma sinuciderii (38%), urmat` de abuzurile poli]iei [i ale
altor autorit`]i (40% \n total), târârea \n scandalul public, 14%. Acest tip de violen]` este foarte interesant
pentru c` este cel mai mult dependent cultural. Astfel, ceea ce \ntr-un spa]iu (un stat de drept, spre exemplu)
este perceput ca fiind violent, \n alt spa]iu (o dictatur` militar` de exemplu) poate fi tolerat, ba chiar poate
friza normalul. De aceasta ni se pare normal s` atragem aten]ia asupra importan]ei gândirii contextuale a
violen]ei \n general [i a acesteia \n special. A judeca cu aceea[i m`sur` un comportament dintr-un context
istoric bine definit, care acum pare violent – dup` normele actuale ale unui stat de drept [i ale unei democra]ii
de tip occidental – [i un comportament al unor indivizi din Manhattan-ul secolului XXI, constituie o
\n]elegere irelevant`.

Formele de manifestare ale VF de tip social (VFSo),

procente din totalul actelor de VFSo

143
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|n ceea ce prive[te violen]a sexual`, num`rul actelor de acest fel a fost foarte mic \n perioada
monitorizat` (9 acte). Formele concrete de manifestare a acestora le-am reprezentat sub form` de tabel
pentru a nu deforma percep]ia asupra realit`]ii (prin ponderi statistice, acestea pot p`rea mult mai multe
decât sunt \n realitate).

Formele pe care le iau actele de violenta de tip sexual Num`rul de acte

Tentativ` de viol 1
H`r]uire sexual` 5
Obligare la perversiuni sexuale 3

ACTAN}II24 SCENELOR DE VIOLEN}~.

4. AGRESORI {I VICTIME

4.1. Agresorii actelor de violen]`

Media per canal 79,8 14,6 5,6

Prima 82,3 17,7

Antena1 68,9 19,2 12,0

Acas` 86,5 13,5

ProTV 85,1 9,1 5,8

TVR1 67,1 20,3 12,7

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

unul mai mul]i neprecizat

Num`rul agresorilor pe fiecare canal (%)

Actele de violen]` fic]ional` difuzate \n intervalul 5-11 ianuarie 2009 de televiziunile care au
constituit e[antionul nostru sunt, \n cea mai mare parte, acte individualizate, agresorul fiind un singur individ
(80%). |n aproape 15% dintre cazuri, violen]a a fost s`vâr[it` de doi sau mai mul]i agresori, iar \ntr-un
procent de 5,6, agresorul nu a putut fi identificat. Cea mai individualizat` violen]` apar]ine canalului
Acas`TV, \n timp ce canalul public de televiziune are cea mai mare cantitate de violen]` colectiv`25 (corelat
cu cea mai mic` propor]ie de violen]` individual`).

24
Folosim termenul de „actant” \n sens de actor, autor al unor acte (de violen]`, \n cazul nostru) [i nu cu sensul s`u din pragmatic`. Am ales s` folosim
acest termen \n loc de actor pentru a diferen]ia \ntre „actor”= cel care joac` un rol \ntr-o pies` de teatru, film [i „actor”=autor al unor acte,
comportamente etc.
25
Filmele istorice difuzate de acest canal TV sunt „vinovate” de aceast` situa]ie.

144
 TVR1 ProTV Acas` Antena1 Prima media per
canal
Uman 89,6% 94,0% 93,0% 87,2% 89,5% 91,4%
Animal 1,3% 0,6% 0,3%
Robot / ma[in`rie 1,4% 0,3%
Grupul 9,0% 4,0% 5,6% 8,7% 5,5% 5,9%
Masa de oameni 1,5% 1,1% 2,7% 0,6% 1,1%
Altele 0,9% 3,9% 1,0%

|n marea majoritate a cazurilor agresorul este de tip uman (fie c` este individual sau grup de
persoane). Animalele sau robo]ii, agresori obi[nui]i \n fic]iunile animate apar, pe canalele generaliste, \ntr-o
por]ie foarte mic`, de doar 0,3%.

Media per canal 60,9 21,1 12,9 5,1

Prima 57,5 28,2 14,4

Antena1 63,3 17,3 18,0 1,3

Acas` 46,3 40,2 13,1 0,5

ProTV 75,1 4,6 6,9 13,5

TVR1 49,3 28,4 20,9 1,5

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

masculin feminin nu e cazul neprecizat

Descrierea actelor de violen]` dup` sexul actan]ilor implica]i (%)

Agresivitatea/ violen]a r`mâne o ac]iune conotat` masculin, 60,9% dintre agresori fiind de acest
gen. Totu[i, mai bine de o cincime (21,1%) dintre agresori sunt femei. Analiza pe canale arat` c` cel mai
masculinizat canal \n ceea ce prive[te agresivitatea este ProTV-ul26 (75,1% agresori b`rba]i), \n timp ce
Acas`TV con]ine cea mai mult` violen]` exercitat` de femei (de altfel, acest canal con]ine foarte mult`
violen]` verbal` [i psihologic`, domenii \n care stereotipul este c` femeile sunt mai „violente” decât b`rba]ii).
Acesta este de altfel [i canalul cu cei mai pu]ini b`rba]i agresori, urmat de TVR1.
Agresorul „clasic”, pentru toate canalele studiate, dar [i la nivelul fiec`ruia dintre ele, este adultul.
De[i anii ’70-’80 au introdus \n scen` agresorul adolescent, uneori chiar copil (adolescentul rebel, cu sau f`r`
cauz`), aceste personaje sunt relativ slab reprezentate \n filmele difuzate pe canalele române[ti (cel pu]in \n
perioada analizat` de noi). Astfel, la nivelul tuturor canalelor, doar 3,4% dintre agresori sunt copii (cei mai
mul]i apar pe ProTV, anume 7,2%) [i 3,1% sunt adolescen]i (cei mai mul]i, la nivel de canal, sunt pe
PrimaTV, cu 8,3%). Tinerii apar cel mai mult, \n postur` de agresor, pe canalul Acas`TV (22%).

26
Poate c` aceast` predominare a agresorului masculin face ca [i percep]ia acestui canal s` fie de „canal violent” care promoveaz` modelul b`rbatului
macho.

145
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

3,4 3,1 0.2

Media per canal 10,7 64,1 4,0 14,5

0,6 1,1
Prima 8,3 8,3 54,1 9,9 17,7

2,0 1,3
Antena1 4,7 65,3 4,0 22,7

2,8
Acas` 4,7 22,0 52,3 6,1 12,1

1,1
ProTV 7,2 6,9 76,5 8,3

TVR1 16,4 62,7 20,9

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

copil adolescent tân`r adult b`trân nu e cazul nespecificat

Analiza actelor de violen]` în func]ie de vârsta agresorilor

(analiz` comparativ` pe canale, %)

|n ceea ce prive[te indicatorul “rolul actantului violen]ei (agresor sau victim`) \n ac]iune”, acesta a
fost studiat pentru a \n]elege violen]a televizual` [i sub aspect calitativ. Mai exact, interesa \n ce m`sur`
agresorul sau victima apar mai degrab` \n roluri pozitive sau negative27 [i, mai mult, interesa \n ce m`sur`
actorii violen]ei ap`reau \n roluri neutre sau nespecificate, ipostaze \n care ei nu erau mandata]i propriu-zis
s` participe la actele de violen]`, generând confuzie \n ochii spectatorului copil (care din basme [i pove[ti [tie
c` „alesul” se lupta cu zmeul sau vr`jitoarea, violen]a nedisipându-se printre toate personajele), sau chiar
având efectul de cre[tere a anxiet`]ii generat` de violen]a TV prin faptul c` victima este omul comun,
nespecificat (de aceea r`zboaiele sunt \nfrico[`toare, de aceea atacurile teroriste, cele care vizeaz` oameni
comuni, sunt cele care genereaz` cel mai adesea cre[terea sentimentului de insecuritate).
|n fic]iunile analizate de noi, cea mai mare parte a agresorilor au un rol nespecific \n ac]iune (mai
exact 32,6%). Ace[tia sunt urma]i de agresorul \ntruchipat de personajul negativ, \n 31,1% dintre cazuri, [i
de agresorul personaj pozitiv \n 18,6% din situa]ii. Canalul cu cea mai mult` violen]` f`cut` de personajul
negativ este Acas`TV28, cu 41,1%, iar cel cu cea mai mult` violen]` f`cut` de un personaj cu rol nespecificat
este pe TVR1, cu 40,3% dintre cazuri (din nou, filmele istorice contribuie la aceasta situa]ie).

27
De[i de cele mai multe ori, \n fic]iune cel pu]in, violen]a este echilibrat`, \n sensul \n care eroul pozitiv este de multe ori \n egal` m`sur` agresor
ca [i personajul negativ, dat fiind c` modul \n care restabile[te ordinea este unul tot violent (pentru spectaculozitate).
28
Faptul c`, pe acest canal sunt majoritar difuzate telenovele nu este str`in de acest rezultat deoarece specific acestui gen televizual \i este o intrig`
bazat` pe dihotomia bine-r`u accentuat` pân` la caricaturizare. Astfel, personajele negative din telenovele vor fi \ntotdeauna rele [i vor face r`u – nu
de pu]ine ori acte violente (cel pu]in violen]` verbal` [i psihologic`), iar personajele pozitive vor fi angelice, incapabile s` restabileasc` ordinea prin
recurs la acte violente, oricât de legitime ar fi acestea; pu]ine sunt cazurile unor personaje complexe, care pot da na[tere la ambiguit`]i interpretative.

146
 Media per canal 31,1 6,6 18,6 32,6 11,2

Prima 26,9 10,9 24,0 33,1 5,1

1,5
Antena1 27,2 26,5 31,6 13,2

Acas` 41,1 14,8 17,2 16,3 10,5

3,3
ProTV 31,1 14,4 40,8 10,4

TVR1 24,2 14,5 40,3 21,0

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

negativ neutru pozitiv nespecificat nu e cazul

Analiza comparativ` a actelor de violen]` pe canal în func]ie de rolul

pe care agresorul îl are în ac]iune (% din total frecven]e pe canal)

Un alt aspect studiat a fost cel al modalit`]ilor \n care are loc definirea actan]ilor violen]ei, mai
specific, perspectiva din care sunt defini]i. Subitemii avu]i \n vedere au fost: definirea personajului prin pozi]ia
de top \n domeniul economic (cu alte cuvinte „bogatul”), definirea personajului ca „activ civic” („justi]iarul”),
cei defini]i, \ntr-un fel sau altul, prin profesie („meseria[ul”, fie c` e vorba de instalator sau de profesor,
doctor, inginer, ideea era cea a identit`]ii personajului construit` pe profesie). Un caz special a fost considerat
cel al personajelor a c`ror identitate se construie[te pornind de la mass media: de[i acestea ar fi putut fi
\ncadrate, dup` anumite teorii, \n categoria „activistului civic”, \n timp de dup` altele era vorba de „un om
care \[i exercita o profesie”, ca oricare alta, am preferat s` \l privim caz aparte datorit` tendin]ei manifestate
de „neoteleviziune” (U. Eco) spre autoreflexivitate. Aceasta se traduce \n punerea \n discu]ie a statului
jurnalistului \n societatea actual` (definit` ca „societatea ecranului”): \ntre profesie [i via]` privat`, un demiurg
al credin]elor oamenilor sau doar un ucenic vr`jitor, jurnalistul, sau omul de media, este analizat [i reanalizat
\n fic]iunea televizual` uneori cu miza mult mai mare decât strict la nivel profesional; este vorba de a \n]elege
\ns`[i societatea \n care tr`im, societate care pivoteaz` \n jurul acestei institu]ii cvasi-religioase care este cea
a mass media. Conotarea omului de media \n regimul violent (fie c` e vorba de violen]` verbal`, economic`,
psihologic` sau, mai rar, fizic`) poate constitui \ncerc`ri de a „demitiza” un domeniu, dar poate, \ntr-o
anumit` m`sur`, s` \i [i consolideze rolul \n societate tocmai prin evocarea „excep]iei care confirm` regula”.
|n sfâr[it, omul comun, ultima categorie pozitiv`29 a acestui item, se auto-explic`: mama, nevasta sau vecinul,
femeia-la-40-de-ani sau b`trânul sunt câteva din ipostazele pe care le poate lua aceast` categorie a „omului
comun”.

29
„Nu este cazul” este o categorie negativ`, care are menirea de a „prinde” acele cazuri \n care itemul nu se poate aplica.

147
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

1,6 1,0
Media per canal 11,7 23,8 46,5 15,4

Prima 22,1 4,4 16,6 37,0 19,9

1,3
Antena1 5,3 27,3 51,2 14,7

4,7
Acas` 23,3 9,8 50,3 11,2

ProTV 8,2 32,1 50,3 9,4

TVR1 30,3 36,4 33,3

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

top economic activism civic profesie mass-media om comun nu e cazul

Analiza comparativ` a actelor de violen]` pe canal în func]ie de modul

în care este definit agresorul (% din total frecven]e pe canal)

Cercetarea ne-a relevat faptul c` majoritatea, 46,5% dintre agresorii violen]ei sunt reprezenta]i de
„omul comun”, urmat de personajele definite prin profesie, 23,8%, personajele definite prin „bog`]ie”
(11,7%) [i, cu pondere foarte mic`, personajele active din punct de vedere civic [i cele care activeaz` \n mass
media. Analiza pe fiecare canal \n parte, arat` anumite tendin]e specifice canalelor. Astfel, Acas`TV are cei
mai mul]i agresori defini]i economic30; Antena1, Acas`TV [i ProTV-ul au personaje agresive definite ca
„common people” \n propor]ie aproape egal`, de 50%. Definirea prin statutul profesional31 apare la agresori
\n aproape o treime dintre cazuri pe canalele TVR1 [i ProTV.

Tipurile de profesii prin care este definit agresorul

(% din totalul celor care sunt defini]i astfel)

30
Tema „bogatului r`u” [i al „fetei s`race bun`” este unul dintre leit-motivele \n jurul c`rora se ]es telenovelele; este o punere \n scen` mai degrab`
a unei realit`]i de tip feudal.
31
Aceste moduri de construc]ie a personajelor este mai degrab` „modern”.

148
 |n ceea ce prive[te profesiile \n care apare cel mai frecvent agresorul, cercetarea noastr` a confirmat
alte studii, care vorbeau despre „meseriile conotate violent”, cum este cea de poli]ist (50,4% dintre agresorii
defini]i profesional sunt poli]i[ti). Elevii [i profesorii, reprezint` [i ei o realitate destul de agresiv`, 18% dintre
agresori fiind de acest tip.

4.2. Victimele actelor de violen]`

Actul de violen]` r`mâne unul suportat individual \n majoritatea cazurilor de violen]` fic]ional`
(73,9%), doar \n 15% dintre cazuri existând victime multiple. La nivelul tuturor canalelor, \n 11% dintre
cazuri nu s-a putut identifica dac` este vorba despre una sau mai multe victime, iar \ntr-un procent foarte mic,
0,1% dintre cazuri, victima era societatea per ansamblu. PrimaTV este canalul cu violen]a cea mai clar
identificabil`, procentul de situa]ii neprecizate fiind minim (1,7%). Tot pe acest canal avem cea mai mare
cantitate de violen]` suportat` individual, \n timp ce cea mai mare cantitate de violen]` suportat` \n mod
colectiv (victime multiple) se \ntâlne[te pe Antena1.

Media per canal 73,9 15,0 11,0 0,1

1,7
Prima 82,9 14,9 0,6

Antena1 65,9 18,0 16,2

Acas` 80,9 14,4 4,7

ProTV 72,6 13,9 13,6

TVR1 65,8 15,2 19,0

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

una mai multe neprecizat societatea

Frecven]a victimelor actelor de VF (% per canal)

Natura victimei TVR1 ProTV Acas` Antena1 Prima Media per canal
Uman 93,8% 91,0% 96,2% 85,6% 86,0% 90,8%
Animal 0,6% 0,6% 0,3%
Robot / ma[in`rie 1,6% 0,5%
Grupul 4,7% 5,3% 3,8% 11,0% 5,6% 5,8%
Masa de oameni 1,6% 1,6% 3,4% 1,7% 1,5%
Alt tip 5,6% 1,0%
Societatea 0,6% 0,1%
TOTAL 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

149
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Cele mai multe victime ale violen]ei fic]ionale sunt oameni, singuri, sub form` de grup sau ca mas`.
Sub un procent dintre victime sunt animale sau robo]i.

Media per canal 63,0 21,2 15,5 0,2

Prima 53,1 31,8 15,1

Antena1 64,4 17,1 17,8 0,7

Acas` 51,7 34,1 14,2

ProTV 75,1 10,3 14,3 0,3

TVR1 64,1 17,2 18,8

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

masculin feminin nu e cazul nespecificat

Descrierea actului de violen]` dup` sexul victimelor (% per canal)

|n studiile de gen [i \n cele criminologice se pune accentul pe faptul c` exist` \n literatur`, [i \n

fic]iune \n general, tendin]a de a victimiza femeia (tendin]` corelat` cu conotarea agresiv` a masculinit`]ii),
fenomen care este „vinovat” de cre[terea \n mod real a agresivit`]ii asupra femeilor 32. Tocmai de aceea ne-a
interesat care este imaginea victimei (sex, vârst` etc.) care apare \n fic]iunile televizate difuzate pe canalele
române[ti, \ntr-o s`pt`mân` oarecare. Astfel, am reg`sit [i noi aceast` „politic`” de a de-victimiza femeia,
doar 21,2% dintre victime fiind femei [i 63% b`rba]i. La analiza pe canale, situa]ia se polarizeaz` [i mai
mult, ProTV-ul fiind cel mai „modern” canal, cu procentul maxim de b`rba]i victim` [i procentul minim
de femei victime (75%, respectiv 10%). |n acela[i timp, interesant este c` pe canalul Acas`TV, canal
specializat \n filme, [i perceput mai degrab` ca fiind pentru femei, exist` cele mai multe victime \n rândul
femeilor (34%, de trei ori mai multe decât pe ProTV).
Dup` vârsta victimei, majoritatea (64,6% dintre victime) este adult`, urmat`, \n 10% dintre cazuri
de tineri [i \n 3% de copii. Din p`cate copilul \n rol de victim` apare numai pe canalul Acas`TV, acolo unde
majoritatea actelor de violen]` se \ntâmpl` \n context domestic, \n cas` (55%). Ori, promovarea unor astfel
de imagini ale violen]ei domestice asupra copilului, poate avea un efect negativ prin „naturalizarea” sa. Cei
mai mul]i adolescen]i \n rol de victim` apar pe canalul PrimaTV, pe când cea mai mare propor]ie de tineri
\n aceast` postur` este reg`sibil` pe canalul public de televiziune.

32
Ideea central` fiind aceea c` acceptabilitatea social` a violen]ei \mpotriva femeilor este una dependent` cultural, [i deci una „corigibil`” prin
produse culturale. Astfel, a[a cum exist` „norme”, respectate de produc`torii de film, referitoare la „corectitudinea politic`”, tot a[a exist` un mod
tacit de a dezavua femeia pe post de victim`.

150
 1,1 2,9
Media per canal 10,6 64,6 3,7 17,2

Prima 10,6 8,4 54,2 7,3 19,6

3,4
Antena1 3,4 62,3 4,1 26,7

1,4 0,9
Acas` 4,7 17,1 67,8 8,1

0,3
ProTV 3,1 77,6 2,8 16,2

1,6

TVR1 29,7 43,8 4,7 20,3

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

copil adolescent tân`r adult nu e cazul nespecificat

Descrierea actului de violen]` în func]ie de vârsta agresorilor

(analiza comparativ` pe canale, %)

Dintre personajele care sunt identificabile dup` criteriul „rolul \n ac]iune”, observ`m c` victimele
au preponderent rol negativ [i neutru (25,4% [i 18,3%), cele mai pu]ine victime fiind personaje pozitive.
Acest rezultat ne reaminte[te de faptul c` noul cinematograf, a[a cum observ` Olivier Mongin, extinde
violen]a \n rândul personajelor neutre. Aceasta nu mai este, a[a cum spuneam mai sus, apanajul exclusiv al
personajelor cu „parte \ntreag` \n ac]iune” (cei „buni” sau cei „r`i”), ci multe dintre victime sunt, a[a cum
se observ`, fie cu un rol definit ca neutru, fie f`r` un rol bine definit [i, prin aceasta, \n zona de gri, a neutrului,
a comunului.

Media per canal 25,4 18,3 17,2 25,4 13,6

Prima 22,3 15,1 17,3 36,9 8,4

Antena1 30,8 15,4 14,6 18,5 20,8

Acas` 39,2 12,4 29,4 11,3 7,7

ProTV 19,3 24,9 11,8 29,2 14,8

TVR1 17,2 19,0 13,8 29,3 20,7

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

negativ neutru pozitiv nespecificat nu e cazul

Analiza comparativ` a actelor de violen]` pe canal în func]ie de rolul

pe care victima îl are în ac]iune (% din total frecven]e per canal)

151
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Din nou, [i \n ceea ce prive[te modul \n care este definit` victima, predomin` „omul comun”, f`r`
\nsu[iri definitorii nici economice, nici prin profesie [i nici prin tr`s`turi civice (cu 45,5% din cazurile de
violen]` \nregistrate). Ace[tia sunt urma]i de cei defini]i prin profesie (27,4%) [i de cei care reprezint` o
pozi]ie de top din punct de vedere economic (9,3%). Canalul care prezint` fic]iunea cea mai
„profesionalizat`” este TVR1, victimele fiind, pe acest canal, \n propor]ie de 40% definite prin profesie.
Acas`TV, canalul specializat \n filme [i mai ales \n telenovele, este, prin aceasta, tributar unei viziuni
„robinhoodiene” asupra violen]ei, de multe ori victimele acesteia fiind „boga]ii”33.

2,7 1,1
Media per canal 9,3 24,7 45,5 16,7

2,8
Prima 13,4 6,7 16,8 38,5 21,8

2,8

Antena1 10,4 21,5 47,9 17,4

2,8
Acas` 25,1 14,0 50,2 7,9

ProTV 3,4 31,1 49,7 15,9

TVR1 40,3 34,3 25,4

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

top economic activism civic profesie mass-media om comun nu e cazul

Analiza comparativ` a actelor de violen]` pe canal în func]ie de modul

în care este definit` victima (% din total frecven]e pe canal)

Ca medie pe canalele studiate, 42% dintre victimele care au fost definite prin profesii au avut o alt`
profesie decât poli]ist, medic sau asistent medical, avocat, judec`tor, profesor, elev sau student 34. Poli]istul
este victima cea mai frecvent`, cu 33% dintre cazurile \n care este prezentat` profesia victimei. Elevii [i
studen]ii, cei care \n DA reprezentau o pondere mare a victimelor, sunt, \n filmele neanimate, doar \n 7-8%
dintre victime. |n jur de 9% dintre victime sunt medici, [i \n jur de 4% sunt profesori.

33
|n primul rând explica]ia st` \n aceea c` personajele din telenovele sunt, \n general, definite economic (boga]ii [i/sau s`racii); prin urmare, [i actan]ii
violen]ei sunt, \n acest tip de fic]iune, \ntr-o pondere mai mare, defini]i ca boga]i / s`raci. Pe de alt` parte, acest tip de nara]iune este una clasic`,
\ntâlnit` mai ales \n basme sau pove[ti populare, [i folosit` foarte des \n aceste pove[ti televizuale care sunt telenovelele.
34
A se vedea \n acest sens explica]ia pe care o d`m la capitolul DA despre alegerea profesiilor analizate. Reamintim c` nu ne-au interesat toate
profesiile ci doar unele despre care am g`sit referiri \n studii de specialitate sau cele pe care situa]ia social` actual` le-a relevat ca fiind problematice.

152
 Tipurile de profesii prin care este definit` victima, frecven]e, reprezentare
grafic` în % pe canal (din totalul celor defini]i prin profesii)

4.3. Analiza comparativ` a victimelor [i a agresorilor

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva num`rului

acestora (% din total victime [i total agresori)

|n ceea ce prive[te analiza num`rului victimelor fa]` de num`rul agresorilor, situa]ia este destul de
echilibrat`, pu]ine fiind scenele de violen]` \n care un singur agresor are victime multiple.

153
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Tip Uman Animal Robot / Grupul Masa de Altele Societatea

Actan]i ma[in`rie oameni
Agresori 91,4% 0,3% 0,3% 5,9% 1,1% 1,0% 0%
Victime 90,8% 0,3% 0,5% 5,8% 1,5% 1,0% 0,1%

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva sexului acestora

(% din total victime [i total agresori)

{i \n ceea ce prive[te sexul actan]ilor, diferen]ele \ntre ponderea femeilor [i a b`rba]ilor din rândurile
victimelor [i ale agresorilor (la nivelul tuturor canalelor) sunt minime, situa]iile de violen]` fiind foarte
echilibrate.

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva vârstelor

acestora (% din total victime [i total agresori)

154
 O mic` diferen]` \n cazul determinantei vârst` a actan]ilor violen]ei ne face s` remarc`m c`, \n
\ntreaga perioad` analizat`, pe toate canalele, nu au fost cazuri \n care victima s` fie b`trân, [i de asemenea,
faptul c` propor]ia copiilor victime este mai mic` decât propor]ia copiilor agresori (care oricum sunt \ntr-un
procent foarte mic). Explica]ia acestui fapt ar putea fi aceea c`, o astfel de imagine reprezint` violen]` de un
alt tip, mai exact violenteaz` telespectatorul35.

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva rolului

acestora în ac]iune (% din total victime [i total agresori)

La analiza tuturor actan]ilor din scenele de violen]` se poate observa faptul c` agresorii sunt, \n mai
mare propor]ie decât victimele, personaje negative. Pe de alt` parte, personajele cu rol neutru mai degrab`
suport` violen]a decât o instituie. Acest mod de a portretiza scenele de violen]` este favorabil apari]iei efectului
de team` la nivelul telespectatorului, \n m`sura \n care violen]a iese din zona „marcat`” (a eroilor, pozitivi
sau negativi) pentru a se r`sfrânge asupra personajelor neutre, rol cu care, \n general, se identific`
telespectatorul.
|n general, ambii actan]i ai violen]ei sunt defini]i cam \n acela[i mod, ponderile celor defini]i prin
profesie, sau ca „om comun” nediferind foarte mult \n cazul victimelor [i al agresorilor. Singurele diferen]e
vizibile, poate f`r` o relevan]` statistic` deosebit` (diferen]e procentuale de 3-4%), dar pe care ]inem s` le
amintim pentru c` pot induce, dac` se accentueaz`, un imaginar diferit, apar \n ceea ce prive[te imaginea
„bogatului”, mai degrab` agresor decât victim`, [i imaginea activistului civic, mai degrab` victim` decât
agresor.

35
A se vedea, \n acest sens, nivelurile pe care poate fi studiat` violen]a televizual` \n accep]iunea lui S. Tisseron (Tisseron, 2003). Acesta face distinc]ia
\ntre violen]a reprezentat` la televizor (cea care face obiectul nostru de studiu aici) [i violen]a pe care o resimt telespectatorii (violentarea acestora
prin con]inutul televizual sau prin forma prin care este acesta pus \n scen`) [i efectele violen]ei asupra telespectatorului (\n sensul modific`rilor
comportamentale sau culturale pe care expunerea la violen]` televizual` le poate induce). |n ceea ce prive[te a doua accep]iune a violen]ei, cea de
violentare a telespectatorului, psihologul francez vorbe[te (Tisseron, 2000) despre dou` moduri prin care aceasta poate s` aib` loc: prin captivare (efect
ce ]ine de con]inuturi) [i prin siderare (efect ce ]ine de punerea \n scen`, de caracteristicile senzoriale ale violen]ei, cum ar fi efectele sonore, luminoase
etc.).

155
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva modului în care

ace[tia sunt defini]i (% din total victime [i agresori)

Diferen]e semnificative \ntre victim` [i agresor \n ceea ce prive[te profesia prin care sunt ace[tia
defini]i, apar mai ales \n cazul poli]i[tilor, care sunt \n propor]ie mai mare (cu aproape 20% mai mult) v`zu]i
ca agresori36, decât ca victim`, [i, de[i ecartul nu este a[a mare, \n cazul medicilor, care apar mai degrab` \n
postur` de victim` decât de agresor.

Compara]ia actan]ilor scenelor de VF din perspectiva profesiilor acestora

(% din total victime [i total agresori)

36
Nu vrem s` spunem cu asta c` ar fi promovat` imaginea poli]istului care practic` o violen]` nelegitim` sau gratuit` (de[i nici aceasta nu este exclus`,
dar face obiectul altor prelucr`ri). Ceea ce vrem s` spunem este doar c`, prin aceste personaje, meseria de poli]ist va fi una perceput` ca violent`,
legitim` sau nu. Legitimitatea este v`zut` aici \n sens weberian, de statut reprezentând statul, ca singur` autoritate mandatat` s` asigure ordinea, social`
[i public`, inclusiv prin violen]`.

156
5. CONTEXTELE ÎN CARE AU LOC ACTELE DE VIOLEN}~

5.1. Localizarea actelor de violen]`

Ca medie per canale, cele mai multe acte de violen]` au loc \n cas`, \n 31% dintre cazuri, urmate
de cele petrecute \n natur`, parc (16%) [i strad` cu 13%. Locul de munc` (8%), cluburile (tot 8 procente)
[i alte spa]ii publice, sunt alte zone predilecte pentru desf`[urarea actelor de violen]`.

„Scena“ actelor de violen]`

(% din frecven]e pe toate canalele)

Revenind pu]in la „locul cel mai violent” a[a cum pare s` fie casa, am spune c` poate ar trebui s`
fie pus \n leg`tur` (nu vom spune neap`rat c` leg`tura e uni- sau bi-dimensional` [i care ar fi sensul ei \n
primul caz), ca rezultat din analiza violen]ei fic]ionale, cu recrudescen]a violen]ei domestice despre care afl`m
atât de multe (poate chiar prea multe) \n anumite jurnale televizuale. Ar trebui s` fim poate mai aten]i la
procesul de conotare al casei, al c`minului, \n registrul violen]ei.
Canalul cu cea mai mare aplecare spre acest cadraj pare s` fie Acas`TV(cu 55% dintre acte \n
mediul domestic), cele mai pu]ine acte de violen]` \n spa]iul domestic (din totalul actelor de violen]`
prezentate de respectivul canal) apar]inând canalului TVR1. Tot pe canalul public apare [i cea mai mult`
violen]` la locul de munc`, \n timp ce pe Antena1 apare cea mai mult` cantitate de violen]` desf`[urat` \n
natur` / parc.
A[a cm se vede din al treilea grafic de mai jos, violen]a din spa]iul domestic este majoritar de natur`
verbal` (cu alte cuvinte, \n cas` mai mult se ]ip` decât se bate), cu 44% fa]` de 35% violen]` fizic`, [i 13%
violen]` psihologic`.

157
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

“Scena” actelor de violen]` (% din frecven]e pe canale)

“Scena” actelor de violen]` în func]ie de originea filmului (% din frecven]e pentru

filmele de o anumit` origine)

Pornind de la constatarea de mai sus legat` de imaginea casei ca loc violent, am vrut de asemenea
s` vedem care sunt produc]iile, \n func]ie de ]ara de origine, \n care se \ntâmpl` cel mai frecvent acest lucru.
Graficul de mai sus arat` corelarea spa]iului \n care au loc scenele de violen]` cu ]ara de origine a filmului.
Produc]iile sud-americane sunt cele care „promoveaz`” cel mai mult casa \n ipostaz` de loc violent, urmate
de produc]iile europene [i de cele americane. Tot produc]iile sud-americane au [i cea mai mare pondere a
scenelor de violen]` care se \ntâmpl` la locul de munc`, \n timp ce produc]iile europene prezint` cea mai
mult` violen]` desf`[urat` \n natur`, parc, iar cele nord-americane con]in cea mai mult` violen]` desf`[urat`
pe strad` [i \n cluburi.

158
 Ponderea tipurilor de violen]` în spa]iul domestic
(frecven]a [i % din totalul scenelor de violen]`
care au loc în cas`)

5.2. Inten]ionalitatea

|n ceea ce prive[te inten]ia actului de violen]`, \n emisiunile de tip fic]ional sunt puse \n scen`,
preponderent acte realizate cu inten]ie (89%). Doar 3% dintre cazuri sunt de factur` accidental`, iar \n 8%
dintre situa]ii nu s-a putut discerne inten]ionalitatea actului.

Inten]ionalitatea actelor de violen]` (% pe canal)

La analiza acestui indicator \n func]ie de canal, se observ` c` TVR1 st` cel mai pu]in sub semnul
inten]ionalit`]ii [i cel mai mult sub semnul indeciziei, PrimaTV are cea mai mare propor]ie de scene de violen]`
neinten]ionate, deci \n mod accidental, iar ProTV-ul are cele mai multe scene de violen]` f`cute cu inten]ie.
Se observ` astfel c` violen]a fic]ional` este \ntr-o mai mare propor]ie rezultatul unei inten]ii clar
exprimate fa]` de violen]a real`. La aceasta din urm`, datele arat` o inten]ie clar exprimat` \n 82% dintre
cazuri [i o lips` de inten]ie (accident) \n 12,4% dintre cazuri. Tot \n cazul violen]ei de tip real, nu s-a putut
identifica inten]ionalitatea \n 5% dintre cazuri.

159
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Din nou, aceste diferen]e ne atrag aten]ia asupra importan]ei analizei contextelor de semnificare ale
violen]ei. Dac`, din necesit`]i narative, violen]a din operele de fic]iune este asumat` ([i, de cele mai multe
ori, din acelea[i necesit`]i, pedepsit`), violen]a real` apare de multe ori sub semnul accidentului, ceea ce o
deresponsabilizeaz`. De[i, bine\n]eles, nu neg`m realismul acestei situa]ii, totu[i nu putem s` nu vedem c`
induce o stare de fatalism care, dac` se extinde [i asupra acelor acte care nu sunt \n registrul accidentului ci
\n cel inten]ional, pot fi nocive din punct de vedere social. Tocmai de aceea atragem aten]ia asupra
importan]ei \n]elegerii, de fiecare dat`, a contextului inten]ional.

Inten]ionalitatea actelor de violen]` în func]ie de originea filmelor (%)

5.3. Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru diferi]i actan]i

|n urma construirii acestui item, s-a v`zut c`, \n cea mai mare propor]ie, 45%, nu sunt prezentate
consecin]ele pentru victim` ale actelor de violen]`. Doar \n 27% dintre cazuri sunt prezentate consecin]e de
natur` fizic` [i \n 12% dintre cazuri sunt prezentate consecin]e emo]ionale.
Propor]ia relativ mic` de consecin]e de natur` emo]ional` resim]ite de victim`, corelat` cu propor]ia
mare de acte de violen]` verbal`, ne indic` o foarte mare „insensibilitate” la violen]a de tip verbal. Acest
pattern de receptare a vorbelor „urâte” face ca acestea s` se devalorizeze, s` nu le mai fie apreciat` negativitatea
[i s` fie folosite frecvent, uitându-se, de multe ori, c` [i vorbele „dor”, sau chiar „ucid”.

160
 Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru victim`
(% [i frecven]e pentru toat` VF)

Comparativ cu canalele de desene animate, se observ` o mult mai mic` „responsabilitate” \n

prezentarea actelor de violen]` pentru fic]iunea neanimat` prezentat` de canalele generaliste. Dac`, pe
canalele de DA, \n 70% dintre situa]ii erau prezentate consecin]ele (de o form` sau alta), \n cazul emisiunilor
fic]ionale neanimate doar \n 45% dintre cazuri exist` aceast` prezentare.

Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru victim`

(% per canal)

Cele mai multe consecin]e de tip fizic apar pe canalele ProTV [i TVR1 [i cele mai pu]ine astfel de
consecin]e apar pe Acas`TV. Pe acest din urm` canal, de cele mai multe ori, consecin]ele pentru victim` sunt
de natur` emo]ional`.

161
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru victim`

în func]ie de ]ara de origine a produc]iei (%)

Corelând prezentarea consecin]elor cu ]ara de produc]ie a emisiunii, observ`m c` cele mai multe
cazuri \n care nu sunt prezentate consecin]ele actelor de violen]` asupra victimelor apar \n filmele nord-
americane (urmate de cele latino-americane [i de cele europene). Consecin]ele fizice ale violen]ei sunt cel mai
mult vizibile \n produc]iile americane (cu 29% dintre cazuri) [i \n cele europene (28%). Astfel, de[i aceste
produc]ii sunt foarte violente, totu[i ele sunt poten]ial mai „u[or de citit” de c`tre copil, \n condi]iile \n care
contextul de semnificare al actelor este unul care conoteaz` negativ violen]a. Filmele latino-americane
prezint` de cele mai multe ori, la nivelul victimei, consecin]ele emo]ionale ale actelor de violen]`.

Consecin]ele fizice ale actelor de violen]` pentru victim` (%)

Atunci când sunt prezentate consecin]e fizice pentru victim`, acestea iau, de cele mai multe ori
forma mor]ii (60%), urmate de r`nire, \n 38%. Consecin]ele „pe termen lung” (bine\n]eles fa]` de r`nire, c`ci
moartea nu las` loc altor manifest`ri) nu apar decât foarte rar \n emisiunile de tip fic]ional. Protagoni[tii

162
filmelor sunt „doar” r`ni]i, etap` de moment, f`r` s` avem con[tiin]a urm`rilor acestei st`ri, urm`ri traduse
\n spitalizare sau eventual handicap.

Consecin]ele fizice ale actelor de violen]` pentru agresor (frecven]e [i %)

Dac`, pentru victim`, consecin]ele sunt, cât de cât, prezentate, consecin]ele pentru agresor sunt
eclipsate cu totul \n emisiunile fic]ionale. Ele fie nu exist` deloc, fie e posibil s` existe dar nu sunt prezentate
(\mpreun`, aceste dou` situa]ii reprezint` 90% din situa]ii). Cel mai mult, sunt prezentate consecin]ele sociale
pe care le suport` agresorul \n urma gestului s`u (\n 4% din cazuri). Consecin]ele legale pe care le suport`
agresorul sunt prezentate \n doar 3% din cazuri, ca [i consecin]ele morale. Din nou amintim faptul c` multe
dintre acte sunt de tip verbal; la acestea, consecin]a pentru agresor poate fi mai degrab` de tip moral sau social
decât legal. Sanc]ionarea social`, pe lâng` cea care ]ine de con[tiin]a fiec`ruia, sunt lucruri prea pu]in prezente
\n emisiunile fic]ionale.

5.4. Analiza contextelor de semnificare a actelor de violen]`

Primul context care a fost avut \n vedere la analiza sub aspect calitativ a violen]ei (adic` \ntrebându-se
nu cât` este? ci cum este scenarizat`-semnificat`?) a fost contextul legitimit`]ii.

163
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Analiza actelor de violen]` în contextul legitimit`]ii acestora (% pe canal)

82% dintre actele de VF analizate au fost \nf`ptuite \n context gratuit [i doar 16% \n context legitim.
„Campion” al violen]ei gratuite este Acas`TV (cu 93% astfel de acte), \n timp ce canalul public prezint` cea
mai mult` violen]` \n context legitim.

Analiza actelor de violen]` în func]ie de contextul ludic în care acestea apar

(% pe canal)

Spre deosebire de DA, \n care 35% din violen]` este prezentat` \n context ludic, pe canalele
generaliste aceasta este doar \n propor]ie de 7,1%. Cea mai mult` violen]` ludic` apare pe Antena1 (26%)
[i cea mai pu]in` pe ProTV (7%).

164
 Analiza actelor de violen]` în func]ie de contextul eroizant
în care acestea apar (% pe canal)

|n ceea ce prive[te contextul eroizant \n care pot fi scenarizate actele de violen]`, analiza lui s-a
impus deoarece se consider` c` prezen]a acestuia d` un aspect atractiv violen]ei. Totu[i, nu e mai pu]in
adev`rat c` micul telespectator identific` aceste situa]ii \n logica arhetipal` a luptei dintre bine [i r`u prin care
are loc \nv`]area unor valori [i a unor norme de comportament. Dac` \ns`, acest mod de a pune \n scen`
violen]a este „normal” \n cazul basmelor sau a literaturii pentru copii, abunden]a lui \n filmele hollywood-
iene destinate unui „public larg” (mai ales \n acele filme de serie B), devine pu]in simplificatoare [i chiar
simplist`. Bref, prezen]a contextului eroizant face actele de violen]` u[or de \n]eles pentru copil dar, \n acela[i
timp, exacerbarea situa]iilor de acest fel favorizeaz` o viziune simplist` [i maniheist` asupra realit`]ii [i induce
ideea c` violen]a e singura solu]ie pentru problemele vie]ii, via]` v`zut \ntotdeauna \n cheia valorilor
antagonice: alb [i negru, prieteni [i du[mani37, dragoste [i ur`38, bine [i r`u etc.
Cercetarea ne-a relevat c` foarte pu]ine acte au loc, \n programele care au constituit e[antionul
nostru, \n context eroizant (16%). Acest rezultat este de altfel corelat cu datele referitoare la rolul \n ac]iune
al actorilor unde foarte mul]i erau, a[a cum am v`zut, persoane neutre. |n ceea ce prive[te varia]ia pe canale
a acestui indicator, cel mai mult este prezentat` violen]a \n acest context pe PrimaTV [i TVR1 [i cel mai
pu]in pe ProTV (\n care violen]a este, dac` putem spune a[a, de tipul senza]ionalismului banalizat prin
prezentarea sa cotidian`).
Un indicator oarecum asem`n`tor este cel al contextului maniheist \n care au loc actele de violen]`.
De[i are o zon` de suprapunere cu indicatorul precedent (prin faptul c` scenarizarea de tip erou-antierou,
specific` contextului eroizant, presupune c` eroul ac]ioneaz` pozitiv [i antieroul negativ, adic` \ntr-o manier`
maniheist`, totu[i, exist` [i zone \n care contextul maniheist este mai larg decât cel eroizant (cum ar fi cazul
unui personaj reprezentat de omul comun, care chiar dac` nu are tr`s`turi de erou, poate totu[i s` fie
caracterizat doar prin tr`s`tura bun`t`]ii sau a r`ut`]ii, astfel \ncât toate ac]iunile sale s` fie astfel amprentate).
Acest mod de scenarizare este, din nou, simplificator [i caracterizeaz` operele fic]ionale f`r` profunzime, cu
personaje fade [i uneori caricaturale; de asemenea, dezvolt` \n telespectatori o „lene” intelectual` [i o
incapacitate de a \n]elege societatea sub unele aspecte ale ei mai pu]in evidente.

37
Dincolo de calitatea \ndoielnic` a liniilor melodice a manelelor (specie muzical` foarte gustat` \n societatea româneasc` actual`), unul dintre
motivele pentru care acestea sunt nocive este cel al promov`rii acelora[i „ochelari” dihotomici de \n]elegere a realit`]ii. Astfel, cuplul „prieten-
du[man” este un leit-motiv al acestor cântece.
38
Emo]ii primare care constituie pivo]ii telenovelelor sud-americane.

165
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Analiza actelor de violen]` în func]ie de modul maniheist

în care acestea apar prezente (% pe canal)

Rezultatele arat` c` majoritatea (83%) actelor de violen]` fic]ional` nu apar \ntr-un astfel de context
maniheist. Totu[i exist` unele canale pe care, \n perioada analizat`, au fost mai multe acte astfel scenarizate
decât pe altele. Astfel, PrimaTV a avut cele mai multe acte prezentate \n context maniheist (24%) [i
ProTV-ul cele mai pu]ine (11%).
|n fine, ultimul context analizat de noi este cel al interven]iei pentru ajutorarea victimei. Prin aceasta
am \n]eles orice gest de interven]ie, de la \ncercarea unui “al treilea” de a stopa conflictul [i/sau de a ajuta
victima s` fac` fa]` unor atacatori, la ajutorul medical39, psihologic, economic etc. dat unei persoane aflate
\n postur` de victim`. Itemul este important deoarece, \n contextul vocilor care vorbesc despre “alienarea”
prin televiziune, o astfel de scenarizare care prezint` modele concrete de comportament civic [i social (a lua
atitudine, a ajuta pe cel aflat \n dificultate, a \ncerca s` contribui la restabilirea ordinii \n spa]iile comune [i
activarea acelui spirit comunitar care este responsabil de anumite norme [i valori sociale etc.) poate inflen]a
pozitiv, tot a[a cum lipsa ei poate influen]a negativ, promovând nep`sarea, neimplicarea care duc la
atomizarea social` [i la cre[terea sentimentului de insecuritate social`.

39
Este interesant \n ce m`sur`, acest act de ajutorare a semenului, act \n general pus pe seama sentimentului de mil` [i credin]ei \n umanitate, este
de fapt un act cultural. Astfel, mult hulita nep`sare din occident, [i mai ales din SUA, fa]` de un om c`zut pe strad` reprezint` de fapt o educare [i
o autoeducare de neinterven]ie \ntr-un caz, posibil, medical f`r` cuno[tin]e de specialitate.

166
 Analiza actelor de violen]` \n func]ie de prezen]a unei interven]ii \n ajutorul
victimei (% pe canal)

Rezultatele cercet`rii au ar`tat c`, din totalul actelor de violen]` monitorizate, \n jum`tate dintre ele
nu a fost prezent` niciun fel de interven]ie pentru ajutorarea victimei, fa]` de doar 18% dintre cazuri \n care
s-a semnalat o astfel de interven]ie clar`. |n o p`trime dintre cazuri acest item nu a putut fi aplicat, iar \n 9%
dintre cazuri situa]ia a fost incert`.
Analiza acestui item pe fiecare canal \n parte ne relev` faptul c` pe canalele Acas`TV, PrimaTV
[i TVR1 apar cele mai multe interven]ii pentru ajutorarea victimei (peste media per canal), corelat cu cele
mai pu]ine cazuri de neinterven]ie (la acest item, canalul public de televiziune se dovede[te a fi cel mai „civic”
cu doar 25% cazuri de neinterven]ie explicit`). ProTV-ul [i Antena1 sunt, din contr`, canalele cele mai
„indiferente” la fenomenul violen]ei, prezentând, \n programele lor fic]ionale, cele mai multe situa]ii de
neinterven]ie [i cele mai pu]ine situa]ii de interven]ie explicit`.
Astfel, [i de aceast` dat`, prin analiza acestui item, lucrurile se „dezv`luie” prin relevarea
complexit`]ii lor [i nu a simplit`]ii lor. De la \nceputul analizei, ProTV-ul a p`rut un canal foarte violent, \n
compara]ie cu PrimaTV, sau cu Acas`TV, canale mai degrab` neviolente. {i totu[i, analiza contextelor a
eviden]iat faptul c` uneori, sub unele aspecte, violen]a promovat` de ProTV nu este atât de nociv` ca cea
de pe cele dou` canale. Pe de alt` parte, au fost itemi ai analizei, cum este cel anterior, care ne-au relevat faptul
c`, dincolo de violen]a excedentar` prezentat` de aceste canale, exist` un poten]ial nociv de o form` mai
subtil` care prive[te influen]ele culturale, pe termen lung. De aceea, ne re\ntoarcem \n final la ideea sus]inut`,
pe urmele lui Tisseron, la \nceputul capitolului, anume aceea a necesit`]ii \n]elegerii nivelului exact pe care
are loc, \ntr-un anumit moment, analiza violen]ei [i, mai mult, c` \n]elegerea fenomenului televizual [i al
locului s`u \n societatea actual` nu poate s` aib` loc decât printr-o analiz` concertat` a tuturor celor trei
niveluri prezentate mai sus.

167
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

REPREZENTAREA ÎN FIC}IUNEA TELEVIZUAL~ A

6. VIOLEN}EI ÎN {COAL~

n loc aparte l-a ocupat problema reprezent`rii violen]ei din [coal` \n operele fic]ionale (fie ele
U animate sau neanimate) prezente pe micile ecrane. Dat fiind c` asem`narea situa]iei copilului
telespectator cu situa]ia personajelor poate facilita efectul de imitare, aceste acte de violen]` suscit` un interes
deosebit \n analiz`. Itemii avu]i \n vedere au fost urm`torii:
1. care sunt actan]ii (victime [i agresori) [i care este rela]ia lor cu [coala;
2. care este localizarea actelor de violen]` \n raport cu geografia [colar`;
3. exist` un gest de ajutorare a victimei din partea cuiva? {i dac` da, din partea cui?
4. naturalizeaz` televiziunea gestul de a difuza violen]a? Cu alte cuvinte, cât de frecvent apare \n
filme difuzarea scenei violente folosind noile tehnologii de informare [i comunicare?

Analiza actan]ilor scenelor de violen]` care au loc în [coal`

(analiza VF, frecven]e)

|n filmele analizate, au fost reperate 44 de situa]ii de violen]` \n [coal`. |n cadrul acestora, num`rul
de agresori profesori a fost egal cu num`rul de victime profesori, \n timp ce elevii au fost mai mult agresori
decât victime. Mai este de remarcat faptul c` elevii sunt de dou`spr`zece ori mai numero[i decât profesorii
\n postur` de agresori [i doar de 7 ori mai numero[i \n postur` de victime. Atât \n privin]a victimelor cât [i
a agresorilor, urm`torii (dup` elevi) ca pondere sunt adul]ii din afara [colii.

168
 Locul desf`[ur`rii actului de violen]`
în raport cu geografia [colar`

|n raport cu “geografia [colar`”, doar 14 acte se petrec \ntr-un loc clar identificabil. Astfel, 4 acte
au loc \n jurul [colii, câte trei \n holul [i \n curtea [colii, 2 \n sala de sport.

Comportamentul de ajutorare al victimei în

cursul scenelor de violen]` din [coal`

|n cadrul violen]ei ce are ca «scen`» [coala, norma este mai degrab` aceea a neinterven]iei, \n 34 din
cele 44 de acte (adic` \n 78%) neexistând interven]ie pentru ajutorarea victimei. Totu[i, \n 9 cazuri, exist`
chiar mai multe astfel de interven]ii.

|n desenele animate sau \n filmele difuzate de cele trei canale pentru copii, au fost
identificate 317 cazuri de agresori \n [coal` [i 298 de cazuri de victime \n [coal`. Pentru a vedea, care este
propor]ia, profesorilor [i cea a elevilor, am folosit \n graficul de mai jos reprezentarea \n procente.

169
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Astfel, dac` atât din rândul victimelor cât [i din rândul agresorilor, procentul elevilor este constant
(44%), \n cazul profesorilor majoritatea apar \n postur` de victim` (51%) fa]` de doar 16% \n postur` de
agresor. Dincolo de „ghidu[iile”, uneori violente, f`cute de copii, c`rora le cad victime profesorii, acest mod
de reprezentare majoritar` a profesorului sub forma victimei ar trebui s` fac` loc unor reflec]ii despre locul
[i rolul profesorului ([i, prin extindere a „modelului”) \n societatea actual`. De[i exist` teorii care vorbesc
despre copil`rie ca despre o perioad` a „violen]ei naturale” totu[i, faptul c` trei sferturi (adic` 44% elevi [i
26% copii din afara [colii) dintre agresorii din actele de violen]` care apar \n cadrul [colii \n fic]iunea pentru
copii sunt copii este un foarte nociv mod de scenarizare a violen]ei.

Analiza actan]ilor scenelor de violen]` care au loc în [coal`

(violen]a din DA, %)

|n ceea ce prive[te locul desf`[ur`rii actelor de violen]` \n raport cu geografia [colar`, se remarc`
faptul este preferat` curtea, ca loc semi-neutru, ambiguu (nici \n [coal`, nici \n afara ei), urmat de hol (din
nou loc de „tranzitare”) [i de spa]iul imediat limitrof [colii \n exteriorul acesteia.

Locul desf`[ur`rii actului de violen]`

în raport cu geografia [colar` (V din DA)

170
 |n ceea ce prive[te comportamentul de ajutorare a victimei \n cazul actelor de violen]` care au loc
\n [coal`, se remarc` majoritatea covâr[itoare a situa]iilor de neimplicare, de noninterven]ie. Doar \n 23%
dintre cazuri apare ajutorarea victimei, dup` cum urmeaz`: \n 10% interven]ia unui coleg [i tot \n 10% mai
multe interven]ii, cadrele didactice [i for]ele de ordine intervenind \n cazuri aproape excep]ionale, adic` \n
2%, respectiv 1% din situa]ii.

Comportamentul de ajutorare a victimei în cursul scenelor

de violen]` din [coal` (VDA)

171
 Capitolul

VI
REPREZENTAREA
VIOLEN}EI
TELEVIZUALE PE
CANALELE
PENTRU COPII
Anca Valicu

1. ARGUMENT {I METODOLOGIE

n loc aparte \n cadrul cercet`rii l-au ocupat canalele pentru copii40. Dintre acestea au fost
U analizate canalele Cartoon Network (CN), Jetix (J) [i Minimax (MM). Spre deosebire de
canalele generaliste analizate pân` acum, acestea trei sunt canale interna]ionale care sunt difuzate [i \n
România, dar nu sunt canale române[ti. Aceasta \nseamn` c` nu intr` sub directa jurisdic]ie a Consiliului
Na]ional al Audiovizualului, acesta putând doar s` semnaleze anumite eventuale nereguli de difuzare
organelor de control din ]ara de unde se emite, sau canalului \nsu[i, f`r` \ns` a putea sanc]iona aceste nereguli.
A[a se face c`, mult clamata „violen]` din desenele animate” nu poate fi practic sanc]ionat` de c`tre institu]ia
abilitat` de pe teritoriul României.
Pe de alt` parte, aceste canale sunt cele mai urm`rite de c`tre copii, adic` de c`tre cei care sunt viza]i
\ndeosebi de c`tre programele [i cercet`rile care vizeaz` monitorizarea [i diminuarea violen]ei televizuale.
Astfel, conform rezultatelor studiului Expunerea copiilor la programele TV [i Radio (modele culturale ale
comportamentului de consum)41, \n preferin]ele copiilor cu vârste de 6-15 ani din România se afl`, \n primul
rând, canalul CN (cu 39% dintre voturi), urmat de MM (29% ), ProTV (26%) [i J(24%)42. Se observ` deci
c` singur Jetix-ul, dintre „canalele pentru copii”, ie[ea, la acel moment de pe „podiumul” canalelor preferate

40
|n general, \n cadrul altor cercet`ri de acest gen (a se vedea, spre exemplu, capitolul dedicat desenelor animate din cercetarea M`surarea gradului
de violen]` prezent \n programele audiovizualului românesc, http://cna.ro/article1638,1638.html) sau \n cadrul unor articole [tiin]ifice (a se vedea Velicu
2006a, 2006b), aceste canale au fost denumite „canale de desene animate (DA)”. |n ultimul timp \ns`, se \ntrevede o tendin]` de dep`[ire a acestei
limit`ri la un tip anume de fic]iune (cea realizat` \n tehnici animate), tendin]` manifestat` mai ales prin difuzarea unor filme, cu personaje jucate de
actori (oameni), despre [i pentru adolescen]i. |n aceast` situa]ie, am renun]at la sintagma „canal de DA”, \n favoarea sintagmei „canal pentru copii”,
unde termenul de „copii” este folosit mai degrab` \n sens generic (pân` la 18 ani) deoarece, cum am men]ionat deja, \i cuprinde [i pe preadolescen]i
[i pe adolescen]i.
41
Realizat de Metro Media Transilvania \n septembrie-octombrie 2007, beneficiar CNA.
42
http://cna.ro/IMG/pdf/ExpCopii_CNA2007.pdf

173
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

de ace[tia. |ntre timp, odat` cu deschiderea acestui canal spre filme dedicate adolescen]ilor, cre[terea \n topul
preferin]elor a fost spectaculoas`, astfel \ncât, \n 2008 au existat perioade \n care Jetix-ul a fost lider de pia]`43
a[a cum o dovedesc datele de audien]` ale GfK, citate \ntr-un comunicat al respectivei televiziuni.
Acestea fiind datele problemei, exist` deci un interes crescut de analiz`. Pentru c`, dac` a[a cum am
ar`tat \n primul paragraf, nu putem s` sanc]ion`m violen]a din desenele animate (cel pu]in nu atâta timp cât
este difuzat` de canale TV interna]ionale), atunci, cel pu]in, s` o „cunoa[tem” suficient de bine pentru a putea
fie s` protej`m copiii prin limitarea timpului sau limitarea accesului la anumite tipuri de desene animate, fie,
[i aceasta ar fi solu]ia dezirabil`, s` „educ`m” copiii astfel \ncât s` diminu`m efectele negative ale acesteia.
Din p`cate, aceast` ultim` solu]ie este [i cel mai greu de realizat, ea deschizând marea dezbatere a media
literacy, dezbatere care dureaz` \n occident din anii ’60-’70. A-i face pe tinerii telespectatori s` deceleze \ntre
mecanismele narative care duc violen]a de tip fic]ional \n registrul legitimului (binele care restabile[te ordinea
amenin]at` de principiul r`ului, poate folosi [i el violen]a, dar strict \n acest registru), sau al logicului (Propp
a ar`tat, \n analiza basmului, c` o secven]` inerent` a acestuia este amenin]area sau chiar ac]iunea r`ului
care pune \n pericol ordinea „fireasc`” a lucrurilor, legea moral` etc.), sau al ludicului (\ntotdeauna gluma,
satira, au inclus un anumit grad de „r`utate”, resim]it` uneori ca o „violentare”) de violen]a gratuit`, cea care
este prezentat` cu scopul cre[terii spectaculozit`]ii, \i preg`te[te pe ace[tia s` observe [i s` \n]eleag` derapajele
care exist` \n fic]iunea pentru copii. Vorbim despre derapaje deoarece literatura pentru copii [i, prin extindere,
fic]iunea televizual` (animat` sau nu) adresat` acelora[i consumatori, ar trebui s` beneficieze de un
maniheism structural care s` nu pun` probleme de interpretare valoric` micului lector; \n ultimul timp \ns`,
aceste pove[ti sunt din ce \n ce mai complexe, \ntr-un registru postmodern 44, autoreflexive uneori45,
practicând un metadiscurs46 alteori, distan]ându-se de mai vechile basme sau chiar amalgamându-le 47
\ntr-un dadaism animat.

1.1. Obiectivele cercet`rii

Pentru a radiografia cât mai exact violen]a din desenele animate (DA), pentru a o \n]elege atât \n
ceea ce prive[te cantitatea ei cât [i calitatea, tipul de violen]` pe care \l pune \n scen`, ne-am stabilit
urm`toarele obiective opera]ionale:
1. calcularea indicatorilor clasici ai violen]ei (frecven]a actelor de violen]`, durata actelor de violen]`
[i ponderea violen]ei, ca durat`, \ntr-o emisiune [i \ntr-o or` de emisiune);
2. identificarea tipului de violen]` difuzat de canalele de DA, cu precizarea c`, din cele dou` tipologii
folosite pân` acum (real-fic]ional [i fizic`-verbal`-etc.), nu o vom p`stra decât pe a doua tipologie, [i aceasta
pu]in modificat`, \n sensul excluderii violen]ei de tip sexual, care nu se reg`se[te decât cu totul excep]ional
\n programele pentru copii;
3. identificarea formelor concrete de manifestare a diferitelor tipuri de violen]`;
4. portretizarea actelor de violen]` de pe fiecare canal ]inând cont, pe de o parte, de tipul de emisiune48
(cu actori oameni sau desene animate, \n func]ie de universul fic]ional pe care \l pun \n scen`, \n func]ie de
provenien]a desenului animat) [i, pe de alt` parte, de specificul fiec`rui act de violen]` (contextul \n care are
loc, de la localizarea fizic` la inten]ionalitate, context ludic, gratuitate etc.);
5. analiza actorilor actelor de violen]` (\n ceea ce prive[te natura lor (uman`, animal`, tehnic` etc.),
sexul, vârsta, modul de definire / reprezentare etc.).

43
http://www.standard.ro/articol_47846/jetix__lider_de_audienta_in_mai.html
44
|ntr-un registru al hipermodernit`]ii ar spune Gilles Lipovetsky [i Jean Seroy pe urmele ideilor exprimate \n Ecranul global (2008, Polirom, Ia[i).
45
Din ce \n ce mai multe filme sau seriale de televiziune se \ntorc reflexiv asupra statutului televiziunii \n societatea actual`. Nici desenele animate
nu fac excep]ie de la aceast` tendin]`, serialele, [i \n cadrul acestora episoadele, care fac acest exerci]iu autoreflexiv, fiind din ce \n ce mai multe \n
ultimul timp. A[a cum ar`tam \n lucrarea Rela]ia copiilor cu televiziunea [i noile tehnologii de comunicare (Anca Velicu, tez` de doctorat, 2009, nepublicat`)
exist` chiar o abordare autoreflexiv` a desenelor animate cu privire la problema cre[terii agresivit`]ii copiilor \n urma consumului de violen]`
televizual`. Nu reiau discu]ia aici, doar amintesc c` [i desenele animate se angajeaz` \n aceste probleme ale societ`]ii ecranului, l`sând \n urm`
pove[tile cu prin]i [i balauri.
46
Dintre acestea, exemplul cel mai concludent este seria de desene Shrek (primul film din serie fiind produs \n 2001, dup` cartea cu acela[i nume
scris` de William Steig \n 1990).
47
Idem.
48
A[a cum am amintit deja \ntr-o alt` not`, canalele Cartoon Network [i Jetix tind acum s` aib` o audien]` familial`, prin difuzarea de filme artistice
sau filme seriale cu actori umani (ies astfel din paradigma desenului animat, spre a se adresa unui public mai larg, care dep`[e[te sfera copil`riei, spre
a se prelungi departe \n adolescen]` [i chiar post-adolescen]`). Trebuie s` amintim \ns` [i tendin]a opus` ce se manifest` pe pia]a media, anume cea

174
 1.2. E[antionul cercet`rii

Au fost cercetate trei canale pentru copii: Cartoon Network (CN), Jetix (J) [i Minimax (MM), timp
de o s`pt`mân` (s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009), patru ore pe zi. Alegerea acestor patru ore a fost f`cut` \n
func]ie de un algoritm prin care s` fie analizate toate emisiunile care sunt difuzate pe aceste canale prin
baleierea celor patru ore zilnice pe parcursul fiec`rei zile
Am spus deja c` anumite canale rezerv` anumite intervale orare unui anumit tip de public49. De
aceea, a alege un interval orar (sau chiar dou` intervale, unul diminea]a [i unul seara50) [i a-l /(le) analiza \n
fiecare zi era o op]iune care risca s` nu ne ofere o imagine fidel` a canalului respectiv (ci doar a acelui / acelor
interval/e orar/e) \n ceea ce prive[te cantitatea de violen]` transmis`. Pe de alt` parte, [i audien]a desenelor
animate are un alt tipic, fa]` de audien]a canalelor generale, aceasta nefiind maxim` \n prime time ci fiind
relativ egal distribuit` pe parcursul unei zile. Un alt considerent de care a trebuit s` ]inem seama \n alegerea
orarului emisiunilor ce urmau a fi analizate a fost faptul c` cele trei canale nu au acela[i interval de emisie.
Astfel, daca Jetix emite non stop, Cartoon Network \[i \ntrerupe emisia la ora 22 ([i \ncepe s` emit` pe
respectiva frecven]` canalul TCM). Minimax-ul are cea mai scurt` perioad` de emisie (dup` cum spuneam,
acesta este canalul, dintre cele trei analizate, care se adreseaz` copiilor cu cea mai mic` vârst`), el
\ntrerupându-[i emisia la ora 20, \n locul lui intrând canalul Animax care transmite tot un fel de desene
animate, mai exact animé-uri adresate \n general adul]ilor, dar care este diferit de Minimax. Bine\n]eles,
c`utarea orarului trebuia s` r`spund` la \nc` dou` cerin]e: cel al unui orar cât mai unitar pentru cele trei
canale, pentru a putea favoriza compara]iile [i cel al nesegment`rii emisiunilor, pentru a putea avea un
indicator care s` ne vorbeasc` despre cantitatea de violen]` per emisiune ([i nu doar per unitate de timp).
}inând cont de toate aceste considerente, precum [i de obiectivul nostru de a oferi o imagine cât
mai exact` asupra canalelor, am realizat dou` orare orientative51 (unul pentru CN [i J [i cel de-al doilea
pentru MM), micile ajust`ri de la un canal la altul fiind generate de dorin]a de a „prinde” \n analiz` emisiunile
complete – [i nu segmentate. |n total, au fost analizate 83 de ore de emisie, dup` cum urmeaz`:

Cartoon Network Jetix Minimax Total canale DA

27 ore 27 ore 29 ore 83 ore

de „supra-specializare” a canalelor pentru copii, unele dintre acestea adresându-se unui segment al publicului cu vârste foarte strict determinate (spre
exemplu Minimax-ul se adreseaz` copiilor foarte mici 2-12 ani; alte canale, neincluse \n analiza noastr` de aici, vizând un public mai exclusivist, cum
ar fi Boomerang (4-9 ani) [i JimJam (1-6 ani) – http://stiri.rol.ro/content/view/105914/3/). Alteori, aceast` \ngustare a audien]ei apare pe anumite tran[e
orare (spre exemplu, dup` ora 10 PM sunt emisiuni ce se adreseaz` unui anumit segment din public) sau apare o segmentare a publicului vizat \n
func]ie de sexul acestuia - TV Toon Disney se transform` \n Disney XD [i se adreseaz` b`ie]ilor de 6-14 ani.
http://www.ziare.com/Disney_pregateste_o_televiziune_dedicata_exclusiv_baietilor-381016.html.
49
A se vedea \n acest sens studiul lui Jost [i Chambat-Houillon din 2003 \n care teza sus]inut` este tocmai aceea a program`rii diferen]iate a desenelor
animate \n func]ie de tran[a orar`.
50
A[a cum a fost realizat` cercetarea Reprezent`rile televizuale ale violen]ei, realizat` de CSMNTC-UB pentru CNA, \n 2004:
http://arhiva.cna.ro/cercetari/sondaje.html
51
A se vedea anexa DA1.

175
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

2. REZULTATE GENERALE

2.1. Frecven]a actelor de violen]`

La nivel general, pe \ntreaga perioad` monitorizat` s-au \nregistrat 2005 acte de violen]` \n desenele
animate de pe cele trei canale. Media per canal este de 668 acte de violen]`, cel mai violent canal, din punct
de vedere al frecven]ei „pure”, fiind Jetix-ul, cu 852 de acte, urmat de Cartoon Network (815 acte) [i de MM,
cu 338 acte.

Num`rul de acte de violen]` pe canal de desene animate

- ianuarie 2009

Dac` transform`m aceste frecven]e \n procente reprezentând ponderea pe care o reprezint`

cantitatea de violen]` a fiec`rui canal din cantitatea total` de violen]`, se observ` c` primele dou` canale
sunt apropiate ca valoare (J: 42% din scenele de violen]`, respective CN: 41%), \n timp ce MM-ul se situeaz`
la mai pu]in de jum`tate din ponderea primelor dou` (respectiv 17%).
Analiza unui alt indicator al violen]ei televizuale (VTV), anume frecven]a medie per emisiune, las`
clasamentul neschimbat, accentuând \ns` diferen]ele dintre primele dou` canale. Astfel, pe Jetix sunt, \n
medie, 14 scene de violen]` pe emisiune, \n timp ce pe CN sunt doar 9, iar pe MM sunt 6 scene. Merit`, de
asemenea, s` remarc`m faptul c`, \n timp ce pe canalele CN [i J nu a existat nicio emisiune f`r` cel pu]in un
act de violen]` (ceea ce automat \i d`dea eticheta respectivei emisiuni de emisiune violent`), pe canalul
Minimax au existat astfel de emisiuni52.

52
To]i indicatorii de pe MM s-au analizat doar \n cadrul “emisiunilor violente”, adic` acele emisiuni care au cel pu]in un act de violen]`. Aceast`
precizare este util` mai ales \n ceea ce prive[te indicatorii agrega]i care sunt raporta]i la unitatea de timp sau la emisiune.

176
 Num`rul de acte de violen]` per emisiune
- ianuarie 2009

Un indicator mai u[or de citit, [i mai obiectiv53, pentru a realiza compara]ia \ntre cele trei canale,
ar fi frecven]a actelor de violen]` pe ora de emisiune54. Aceasta deoarece duratele emisiunilor nu sunt egale:
emisiunile care se adreseaz` copiilor mici fiind mai degrab` scurte, iar cele care se adreseaz` preadolescen]ilor
sau adolescen]ilor fiind mai lungi. Dup` modul \n care fiecare canal combin` cele dou` tipuri de emisiuni,
fiec`ruia i se poate calcula o durat` medie a emisiunilor, dup` cum urmeaz`:

CartoonNetwork Jetix Minimax Media pe canal

Durata medie a
unei emisiuni 18 minute 23 minute 17 minute 19 minute

Astfel, ]inând cont de indicatorul compus numit «num`r de acte de violen]` pe emisiune» [i de
durata medie a unei emisiuni, am construit indicatorul «frecven]a actelor de violen]` pe or` de emisiune».
Conform acestuia, Jetix-ul are cele mai multe scene de violen]` pe or`, anume 37, urmat de CN cu 31 de
acte [i de MM cu 20 de acte de violen]` pe or`. Cu alte cuvinte, un copil care se uit` la desene animate, pe
toate cele trei canale \n mod relativ egal, are „[ansa” s` vad` la fiecare dou` minute de emisiune un act de
violen]`.

53
Deoarece, este cu totul altceva dac` cele 9 scene de violen]` de pe CN sunt difuzate \n zece minute sau \n 25 de minute – dou` dintre duratele
oarecum standard pentru o emisiune de desene animate.
54
Trebuie \ns` precizat faptul c`, prin or` de emisiune \n]elegem 60 de minute efective de derulare a emisiunilor, f`r` pauze publicitare.

177
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Frecven]a medie a actelor de violen]` pe ora de emisiune

- ianuarie 2009

2.2. Durata actelor de violen]`

Pe lâng` indicatorul frecven]a actelor de violen]` (sau num`rul actelor de violent`), un alt indicator
clasic de m`surare a VTV, considerat „obiectiv”, este cel al duratei actelor de violen]`. Dincolo de faptul c`
o scen` se define[te, \n general, prin dimensiunea temporar`, relevan]a acestui indicator a fost argumentat`
de unele cercet`ri experimentale asupra procesului de receptare al violen]ei televizuale, \n urma c`rora s-a
descoperit c`, pentru copil, este mai „intruziv`”, mai „stresant`” VTV desf`[urat` \n acte lungi, fa]` de cea
desf`[urat` cu o frecven]` mai mare. Cu alte cuvinte, copilul suport` mai bine mai multe scene de violent`
scurte decât mai pu]ine scene de violen]` lungi55.
La nivel general, cele 2005 acte de violen]` de pe cele trei canale s-au desf`[urat \n 25041 secunde56.
Cel mai scurt act de violen]` a fost de o secund` iar cel mai lung act de violen]` a fost de 300 de secunde (5
minute). |n medie, pentru toate canalele, un act de violen]` a durat 12 secunde.

55
Când vorbim despre suportabilitate, vorbim despre un alt efect al VTV decât cel al cre[terii agresivit`]ii. Este vorba de aceast` dat` despre efectul
de cre[tere a fricii, a anxiet`]ii. Conform clasific`rii teoriilor despre receptarea [i efectele VTV asupra telespectatorilor (\n special copii) propus` de
Barbara J. Wilson [i preluat` de R. Reiffel (2008, pp. 195-198, vezi [i I. Dr`gan, 2007), exist` trei mari tipuri de astfel de teorii: teoria agresivit`]ii,
teoria desensibiliz`rii [i teoria fricii. Primul tip, poate \mbr`ca, la rândul s`u, mai multe forme concrete de manifestare, unele dintre ele chiar opuse.
Astfel, pe urmele lui Aristotel, se consider` c` expunerea la VTV poate avea efect cathartic, eliberând pulsiunile agresive pe care le avem \n noi. |n
acest caz, VTV este benefic`. O teorie opus` \ns`, tot din categoria teoriilor agresivit`]ii, este cea dezvoltat` de Antonio Bandura, dup` care VTV
duce la \nv`]area unor deprinderi sociale agresive sau, \n alte variante, la dezinhibarea anumitor comportamente violente care altfel ar fi reprimate. |n
fine, a treia form` pe care o ia teoria agresivit`]ii este cea a „proces`rii informa]iei” conform` c`reia, expunerea la VTV nu doar c` activeaz` ni[te
comportamente agresive, ci creeaz` chiar impulsurile agresive, nevoia de agresivitate (care, \n varianta de dinainte se presupunea c` exist` deja dar
este reprimat` sau nu [tie cum s` se manifeste). Teoria desensibiliz`rii nu a cunoscut mai multe forme dar cunoa[te mai multe trepte. Astfel, s-a pornit
de la constatarea desensibiliz`rii fizice prin estomparea reac]iilor emo]ionale la expunerea repetat` la un anumit stimul (VTV), mergându-se apoi pân`
la o desensibilizare social`, prin cre[terea permisivit`]ii sociale a violen]ei, prin banalizarea acesteia. |n fine, teoria fricii sau a incuba]iei culturale
vorbe[te despre o „amprentare” a realit`]ii \ns`[i \n urma consumului excesiv de televiziune. Violen]a televizual` se transfer` astfel realit`]ii nu prin
cre[terea agresivit`]ii, a[a cum se consider` \n celelalte teorii, ci prin modul \n care telespectatorul este predispus s` perceap` realitatea (el are tendin]a
s` transfere VTV \n lumea \nconjur`toare [i s` o considere pe aceasta mai violent` decât este \n „realitate” – G. Gerbner).
56
Secunda a fost unitatea de m`surare a violen]ei televizuale. Acolo unde datele sunt date \n minute, transformarea a fost f`cut` pentru citirea mai
u[oar` a datelor (ele fiind \ns` \nregistrate \n secunde).

178
 Canalul Num`rul de Durata Durata Suma Durata
acte de violen]` minim` maxim` duratelor medie a
actului de
violen]`
CartoonNetwork 815 1s 300 s 12359 s 15 s
Jetix 852 1s 185 s 9470 s 11 s
Minimax 338 1s 123 s 3212 s 10 s
Total canale 2005 1s 300 s 25041 s 12 s

|n ceea ce prive[te fiecare canal \n parte, tipul de violen]` difuzat este diferit \n func]ie de acest
indicator. Astfel, CN este canalul care are scenele de violen]` cele mai lungi, pe acest canal fiind [i cea mai
mare durat` medie a unui act violent (15 secunde) [i tot aici reg`sindu-se [i cele mai lungi scene de violen]`
(cele de 300 de secunde). Durata total` a VTV de pe CN este de 12359 secunde (adic` aproape 206 minute,
ceea ce reprezint` 3,43 ore de scene de violen]` continu`). Minimax-ul se afl` la extrema cealalt`, având cele
mai scurte scene de violen]`, cu 10 secunde media, cel mai lung act pe acest canal nedep`[ind 123 de
secunde. Durata total` a actelor de violen]` este, pentru Minimax, sub o or` (53 de minute), iar pentru Jetix
de 158 minute.

Ponderea duratei violen]ei din durata unei emisiuni (%)

Un alt indicator agregat folosit pentru studiul violen]ei este cel care une[te frecven]a [i durata dând
ponderea violen]ei \n cadrul unei emisiuni. Altfel spus, cât la sut` din durata unei emisiuni este reprezentat`
de scene de violen]`. Dup` acest indicator, cel mai violent canal este Cartoon Network, \n cadrul c`ruia,
13,3% din durata unei emisiuni medii este ocupat` de violen]`, \n timp ce cel mai pu]in violent canal din acest
punct de vedere este Minimax-ul cu doar 5,4% din emisiuni cu violen]`. Media per canal este de 10,7%
violen]` din durata unei emisiuni.

179
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Ponderea duratei scenelor de violen]`într-o or` de emisiune (minute)

Pentru a fi mai u[or de citit acest indicator, am transformat procentele \n minute. Astfel, se poate
observa c` \n cadrul unei ore de program57, pe un canal mediu de desene animate, vom avea 6,4 minute de
violen]`. |n ceea ce prive[te varia]ia acestui indicator pe fiecare canal \n parte, avem 8 minute de violen]`
\ntr-o or` de emisiune pe CN, 6 minute [i 50 de secunde de violen]` pe Jetix [i 3 minute [i 10 secunde de
violen]` pe MM.

Valori ale indicatorilor violen]ei Cartoon Jetix Minimax Canal DA

din DA (ianuarie 2009) Network (mediu)
Frecven]` per canal 815,0 852,058 338,0 668,3
Frecven]` medie per emisiune 9,5 14,2 5,7 9,8
Frecven]` medie per or` de emisiune 31,5 37,4 20,4 30,7
Durata actelor de violen]` per canal 12359 s 9470 s 3212 s 25041 s
Durata medie a actelor de violen]`
per canal 15,2 s 11,1 s 9,5 s 12,0 s
Ponderea duratei violen]ei din
durata unei emisiuni 13,3 % 11,5% 5,4% 10,7 %

|n tabelul de mai sus am sintetizat toate rezultatele de pân` acum, pentru a putea observa mai u[or
profilul fiec`rui canal. Astfel, se observ` c` nu putem vorbi despre o “ierarhie” definitiv` a violen]ei pe aceste
canale, depinzând de fiecare dat` de indicatorul pe care \l avem \n vedere. O afirma]ie tran[ant` putem face
despre canalul Minimax care, dup` to]i indicatorii, este cel mai pu]in violent canal. Vorbind \ns` de profilul
canalelor J [i CN, trebuie s` observ`m c` acestea sunt net diferite \n ceea ce prive[te violen]a transmis`.
Astfel, \n timp ce J-ul difuzeaz` mai mult` violen]` (fiind superior \n ceea ce prive[te frecven]a actelor de
violen]`), pe CN acestea dureaz` mai mult (durata actelor de violen]` fiind aici mai mare). Dac` teoriile
despre care am vorbit mai sus, privind nocivitatea mai ridicat` a actelor de violen]` lungi, fa]` de cele mai
dese este adev`rat` [i universal valabil`, atunci canalul CN59, de[i cu mai pu]ine scene de violen]`, este totu[i
mai periculos decât canalul Jetix.

57
Facem din nou precizarea c` ne referim la o or` de program f`r` publicitate.
58
Codul culorilor (asem`n`tor celui folosit la semafoare) nu credem c` necesit` alte comentarii: ro[u semnific` aten]ionare, \n timp ce pe verde se
poate „merge mai departe”, situa]ia nepunând probleme.

180
3. TIPOLOGIA ACTELOR DE VIOLEN}~

ac` pân` acum am vorbit la modul general despre „acte de violen]`”, f`r` s` ne intereseze
D despre ce anume, concret, era vorba, \n continuare ne vom apleca asupra diferitelor tipuri de
violen]` prezente \n desenele animate. Au fost avute \n vedere urm`toarele tipuri de violen]`: violen]` fizic`,
verbal`, economic`, psihologic` [i social`. Dup` cum se poate lesne imagina, analiza acestei tipologii este
esen]ial` \n \n]elegerea fenomenului violen]ei televizuale deoarece exist` grada]ii ale gravit`]ii violen]ei \ntre
aceste tipuri (exist` [i \n interiorul fiec`rui tip varia]ii ale gravit`]ii dar, despre aceasta, vom vorbi mai jos) dar,
mai ales, deoarece exist` o permisivitate variabil` a societ`]ii fa]` de diferite tipuri de violen]`, mergându-se
pân` la o toleran]` aproape total` a violen]ei verbale, spre exemplu (cel pu]in \n societatea româneasc`
actual`). De asemenea, se poate remarca faptul c` nu toate actele de violen]` au sanc]iuni la acela[i nivel.
Astfel, dac` preponderent violen]a de tip fizic [i cea de tip economic sunt sanc]ionate juridic, violen]a verbal`
sau cea psihologic` sunt sanc]ionate mai degrab` social, \n timp ce violen]a de tip sexual spre exemplu, este
\nc` \n dezbatere public` \n unele spa]ii, punându-se problema pân` la ce nivel aceasta este o problem`
privat` sau dac` [i pân` unde se poate legifera60.
Ori, permisivitatea variabil`, precum [i diferen]ele, de la un spa]iu cultural la altul, \n modul de a
privi diverse tipuri de violen]`, pot s` \[i aib` originea [i/sau s` se reflecte \n violen]a televizual`. Poate c` o
mai bun` abordare a problemei VTV ar fi cea dinspre tipul de violen]` avut` \n vedere, deoarece cred c` se
poate vorbi despre un efect mai puternic de desensibilizare fa]` de violen]a de tip verbal spre exemplu [i,
eventual, de un mai puternic efect de incubare cultural` \n urma expunerii la violen]` televizual` de tip fizic.
Aceasta este doar o ipotez` care merit` s` fie studiat` dar care arat`, chiar [i numai \n acest stadiu de ipotez`,
importan]a tipului de violen]` avut \n vedere.
Dup` aceste considerente ini]iale legate de miza analizei tipurilor de violen]`, o precizare legat` de
metodologia de lucru. Acolo unde se suprapuneau mai multe tipuri de violen]`, a fost analizat cel mai grav
dintre ele. Spre exemplu, atunci când exista un act de violen]` fizic` \nso]it de un act de violen]` verbal` [i
de un act de violen]` psihologic`, a fost analizat (adic` \nregistrat [i num`rat) doar actul de violen]` fizic`.
Aceast` op]iune de lucru s-a impus pentru a nu avea situa]ii aberante \n care durata actelor de violen]` s`
dep`[easc` durata monitorizat` (situa]ie la care se putea ajunge lesne ]inând cont de faptul c`, mai ales pe
Cartoon Network [i Jetix, aproape niciodat` nu exista o singur` form` de violen]`). Astfel \ncât, atunci când
ne referim la violen]a de tip psihologic, ne referim doar la acele scene \n care aceasta apare distinct sau
preponderent. Preciz`m acest mod de cuantificare deoarece, \n ceea ce prive[te violen]a psihologic`, \n mod
inevitabil, aceasta \nso]e[te toate celelalte tipuri de violen]`.

59
Este posibil ca a[a s` se justifice [i p`rerea \mp`rt`[it`, de unele mame, pe diferite forumuri pe care se vorbe[te despre acest subiect [i unde se afirm`
c` cel mai violent canal de desene animate este Cartoon Network. Pe de alt` parte, la aceast` percep]ie contribuie [i duritatea scenelor de violen]`
de pe acest canal. Unul dintre operatori (Bulig` Ana Maria, student` la Facultatea de Sociologie [i Asisten]` Social`, 21 ani), a declarat (dup` ce a
analizat câte patru ore de emisiune din fiecare canal [i a fost \ntrebat` dac` mai vrea s` analizeze \nc` o „por]ie”): „de Minimax, da... Dar de Cartoon,
nu!.... eu sincer, a[ \nchide postul... vezi cum li se smulg capetele...”.
60
Nu ne referim la devia]iile sexuale, cum este pedofilia spre exemplu, care sunt aspru pedepsite cam peste tot \n lume, ci ne referim, \n mod specific,
la disputa generat` de pre[edintele Afganistanului, Hamid Karzai, care a legalizat violul conjugal (http://m.cotidianul.ro/pages/
article.aspx?id=35200[topicid=6).

181
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

3.1. Tipurile de violen]`: frecven]e [i durate

Ponderea medie a tipurilor de violen]` pe canalele de desene

animate (frecven]a exact` [i % din totalul actelor de violen]`)

La nivelul tuturor canalelor, cea mai mare cantitate de violen]` este de tip fizic, ca frecven]`
situându-se la nivelul de 52% dintre acte (1057 de acte). Practic, mai mult de jum`tate din actele de violen]`
sunt fizice. Violen]a verbal` este pe locul doi, cu 29% (572 \n termeni reali) dintre acte, urmat` de cea
psihologic`, 13% (263), cea economic` (4%, 78 acte) [i social` (2%, 35 acte).

Ponderea diferitelor tipuri de VTV pe fiecare canal de DA

(% din num`rul total de acte de violen]`)

La nivelul fiec`rui canal, acela[i indicator, al ponderii diferitelor tipuri de violen]` din totalul
num`rului de acte \nregistrate, a variat destul de mult, nu doar ca frecven]`, ci [i ca structur`. Astfel, dac`
pe J [i CN cea mai frecvent` violen]` este cea fizic`, pe Minimax cea mai frecvent` violen]` este cea verbal`,
cu 39,3% dintre acte, urmat` de cea fizic` cu 33,4%. Un alt fapt ce merit` a fi remarcat este varia]ia violen]ei
psihologice: dac` pe MM, violen]a psihologic` \n stare “pur`” (adic` f`r` a \nso]i alte acte de violen]`) este

182
la cel mai ridicat nivel (aproape o cincime din num`rul de acte de pe respectivul canal), pe Jetix aceasta
ajunge doar la o pondere de 8% din totalul actelor de violen]` difuzate pe respectivul canal. Ori aceast`
varia]ie d` seama de profilul respectivului canal, de \nclina]ia lui spre o violen]` mai degrab` simbolic` /
„soft” sau spre o violen]` concret`, “hard”. Minimax este astfel un canal cu violen]` „soft”, \n timp ce Jetix-ul
[i Cartoon au o violen]` „hard”. Aceast` idee trebuie avut` \n vedere, al`turi de altele, pentru a \n]elege
corect rezultatele cercet`rii [i pentru a nuan]a informa]ia strict cantitativ`.

Tipul actelor Num`rul de Durata Durata maxim` Suma Durata medie

de violen]` acte de minim` a unui act de duratelor a actului de
violen]` violen]` violen]`
Fizic` 1057 1s 300 s 15885 s 15 s
Verbal` 572 1s 150 s 4276 s 7s
Psihologic` 263 1s 120 s 3164 s 12 s
Economic` 78 1s 123 s 1356 s 17 s
Social` 35 2s 40 s 360 s 10 s

Din tabelul de mai sus, \n care sunt oferite toate informa]iile legate de frecven]a [i durata fiec`rui
tip de violen]` \n parte, se poate observa c`, de[i pe primul loc \n ceea ce prive[te frecven]a, violen]a fizic`
este dep`[it` de violen]a economic` \n ceea ce prive[te durata medie a unui act de violen]` (17 s). Cu titlu
informativ, vom spune [i c`, \n 83 de ore de program de desene animate, pe diferite canale, copilul vede 4
ore [i 20 de minute de violen]` fizic` [i o or` [i jum`tate de violen]` verbal`.

Ponderea diferitelor tipuri de VTV pe canalele pentru copii, dup` durata

acestor scene (% din durata total` a violen]ei \n perioada monitorizat`, pentru toate
cele trei canale)

{i \n ceea ce prive[te durata, violen]a de tip fizic este pe primul loc, de[i \n acest caz, cu o pondere
mai mare (64%). Prin compensa]ie, violen]a verbal` este cea care scade ca pondere \n ceea ce prive[te durata,
ocupând 17% din durata total`.

183
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Durata medie a unui act (secunde)

La o analiz` comparativ` a duratei fiec`rui tip de violen]`, pe fiecare canal \n parte, se observ` c`
cele mai scurte acte de violen]` de tip fizic sunt pe canalul MM (cu 10 secunde fa]` de 18 secunde cât dureaz`
pe CN). Alt mod de a citi acelea[i date (graficul urm`tor) ne arat` c`, \n timp ce pe CN [i MM violen]a
economic` are durata cea mai mare, mult peste medie, pe Jetix violen]a fizic` e pe primul loc (14 secunde).

Durata actelor de violen]` (secunde)

184
 3.2. Formele de manifestare a violen]ei

O analiz` [i mai am`nun]it` a VTV cere ca, dincolo de tipurile mari de violen]`, s` fie analizate [i
formele concrete de manifestare a acesteia. Aceast` precizie este necesar` mai ales pentru aflarea intensit`]ii
violen]ei, deoarece, spre exemplu, la acela[i num`r de acte, la aceea[i durat` a actelor, dou` canale pot fi totu[i
diferite prin formele concrete: \ntre o \mpu[care \n care sângele ]â[ne[te ca din artezian` [i o palm`, trebuie
s` recunoa[tem c` palma este mai pu]in grav`, de[i condamnabil` [i ea. La fel, violen]` verbal` este [i cearta
[i \njur`tura, dar [i \ntreruperea vorbitorului. Ori, diferen]a de intensitate este, din nou, evident`. Se poate
discuta, \n acest cadru, despre nocivitatea „micii violen]e” asupra telespectatorilor, mai ales a copiilor.
Violen]a minor`, dar cotidian`, este nociv` prin banalizarea ei, care o face acceptabil` social. Astfel, dac` la
vizionarea unei emisiuni de fic]iune (animat` sau neanimat`) \n care apar \mpu[c`turi, r`piri, violen]` de
mas` etc, norma social` de a nu ucide [i a nu face r`u este acut activat`, la \ntreruperi, ridic`ri de ton [i chiar
palme, starea de „alert`” este mai slab`, permisivitatea fiind mai mare.
O bun` abordare ar fi aceea de a considera c`, de[i nocive toate aceste forme de violen]`, numai
\n]elegerea [i aprecierea exact` a intensit`]ii, face posibil` \n]elegerea diferitelor mecanisme prin care aceast`
VTV are urm`ri la nivelul psihicului copiilor [i chiar la nivel social.

Formele de manifestare a violen]ei fizice

(frecven]e [i procente, CN, J, MM)

|n ceea ce prive[te violen]a de tip fizic, la nivelul tuturor canalelor de DA, cea mai frecvent` form`
de manifestare este b`taia, cu 227 cazuri, urmat` de agres`ri/ ciocniri (218) [i r`niri cu obiecte contondente
(13%). Este de amintit faptul c`, \n cercetarea nocivit`]ii western-urilor s-a concluzionat c` scenele de r`nire
f`r` arme sau cu a[a numitele „arme albe” sunt, pentru copii, mai traumatizante decât scenele \n care au loc
r`niri cu arme de foc. Ori, \n DA, acestea din urm` apar \n 8% dintre cazurile de violen]` fizic`, \n timp ce
primele dou` forme de manifestare ating, \nsumate, 22%. Observ`m, de asemenea, c` violen]a fizic` din DA
este foarte diversificat` [i, oarecum, adaptat` vremurilor. Astfel, avem reprezentate toate formele de violen]`,
chiar dac`, unele dintre ele apar]in prin excelen]` actualit`]ii [i problemelor ei (accidente de circula]ie, tortur`,
violen]` de mas` etc.). Vechea formul` din basme „\n s`bii s` ne t`iem, \n lupt` s` ne lupt`m sau \n palo[e
s` ne m`sur`m”61, care restrângea violen]a fizic` la confrunt`ri „viteje[ti”, pare desuet` \n desenele animate
actuale care propun, \n pas cu cinematograful hollywood-ian, o varietate de forme de manifestare a violen]ei
fizice, unele prea pu]in cavalere[ti. Astfel \ncât, nu atât explozia de violen]` fizic` din DA este cea care trebuie
s` ne dea de gândit, cât formele ei de manifestare. A[a cum am ar`tat [i \n alte locuri62, violen]a, ca punere
\n scen` a intrigii basmului, este inerent` fic]iunii pentru copii (fie ea literatur` sau filmic`). Dar \n timp ce,
\n basme, a[a cum a ar`tat Propp, structura era stabil` [i simpl` (practic, toate basmele au o structur` \n trei

61
La chemarea voinicului (Greuceanu, \n cazul nostru) la lupt`, pân` [i r`spunsul zmeului sun`, \n contratimp cu valorile actuale: "Vino, zmeule viteaz,
\n s`bii sa ne t`iem, sau \n lupt` s` ne luptam. - Ba in lupta, c`-i mai dreapta!” (Legendele sau basmele românilor, Petre Ispirescu).
62
A. Velicu, “Con]inuturi [i percep]ii ale violen]ei televizuale: desene animate versus filme”, \n Revista de asisten]` social`, nr. 1/2006, pp. 66-73

185
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

timpi [i se pot structura \n 31 de func]ii), ceea ce f`cea \n]elegerea acestora u[oar` – [i nu ne referim aici
neap`rat la \n]elegerea firului epic, de[i nici acesta nu este u[or de \n]eles \n unele desene animate actuale;
ne referim la \n]elegerea „moralei”, a valorilor transmise63 – unele DA actuale sunt mai degrab` concepute
\ntr-o cheie postmodern`, cu final deschis, cu situa]ii indecise, cu accent pe personalitatea (complex`) a
personajelor [i nu pe func]iile acestora \n cadrul nara]iunii.

Ponderea formelor de manifestare a violen]ei fizice pe fiecare canal

(procente din num`rul de acte de violen]` fizic`)

La o analiz` detaliat`, pe fiecare canal \n parte, se observ` c`, \n timp ce la CN predomin` b`t`ile,
urmate de agresare/ ciocnire64 [i r`nire cu obiecte contondente, la MM ierarhia se schimb`, predominând
ciocnirile. Trebuie spus, de asemenea, c` violen]a fizic` de pe MM este oarecum atipic`, ceea ce face ca un
procent foarte mare dintre actele violente (30%) s` fie \ncadrate la “altele”. Mai remarc`m faptul c` cele
mai multe r`niri cu arme de foc apar pe Jetix [i cele mai multe explozii apar pe CN. R`nirea f`r` arme este
aproximativ aceea[i (procentual) pe CN [i J [i la jum`tate din valoare pe MM. De asemenea, b`t`ile – ca
form` de violen]` simetric` – apar cu ponderea cea mai mic` pe MM, acest canal fiind mai degrab` un canal
al “accidentelor” (predomin` ciocnirile, r`nirile cu diferite obiecte contondente; vom reveni asupra acestui
aspect la analiza contextelor).

63
A[a cum se spune \n finalul basmului popular Fetele p`durarului: „{i da]i de [tire lumii c` binele \nvinge \ntotdeauna r`ul!”
64
Acelea[i date pot fi vizualizate, sub o alt` form` (pentru o mai bun` comparativitate \ntre canale), \n anexa DA2.

186
 Formelor de manifestare a violen]ei verbale
(frecven]e [i procente, CN, J, MM)

La nivelul celor trei canale, violen]a verbal` a \nsumat 572 de acte, dintre care 209 pe CN, 230
pe Jetix [i 133 pe MM. Aproape jum`tate din violen]a verbal`, la nivelul celor trei canale, este reprezentat`
de ]ipete [i ridic`ri de ton. Facem din nou65, cu aceast` ocazie, constatarea c` mult denun]ata explozie de
violen]` verbal` de la nivelul [colii (dar ne putem la fel de bine referi [i la violen]a de pe strad`, din magazine
etc.) \[i are reflexul (oare [i cauza?) \n VTV de tip verbal. Atât cearta cât [i insulta reprezint` 14% din violen]a
verbal` din DA, ridiculizarea 8% [i diferite etichet`ri prin declasare (de tipul „golan”, „derbedeu”) 6%. O
constatare \mbucur`toare este aceea c` stereotipurile etnice [i etichet`rile de acest fel apar \ntr-un procent
foarte mic (anume 1%).
La nivelul fiec`rui canal \n parte, apar anumite diferen]e, atât \n cuantumul diferitelor forme de
manifestare, cât [i \n ceea ce prive[te structura. Astfel, pe toate canalele, cele mai frecvente sunt ]ipetele /
ridic`rile de ton, urmate \ns`, de insulte, pe CN [i J, [i de certuri pe MM. Dac` facem excep]ie de ]ipete [i
ridic`ri de ton, Minimax-ul este canalul unde cearta apare cel mai frecvent ca pondere \n cadrul formelor de
manifestare a violen]ei verbale (19%); etichet`rile care declaseaz` sunt cele mai frecvente pe J. CN \ncalc`
„corectitudinea politic`”, aproape toate stereotipurile etnice fiind de g`sit numai pe acest canal (3,2%).
Insultele (una dintre formele grave de manifestare a violen]ei verbale) sunt \n procent foarte mare pe canalul
CN (19% - 40 de apari]ii), cele mai pu]ine fiind pe MM (9 cazuri).

65
Am amintit despre acest lucru [i \n Raportul M`surarea gradului de violen]` prezent \n programele audiovizualului românesc, studiu realizat de
CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2008.
http://cna.ro/article1638,1638.html

187
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Ponderea formelor de violen]` verbal` pe canalele de DA

(procente din frecven]`)

De[i formele de manifestare au valori procentuale apropiate, \n termeni reali, situa]ia difer`66. Astfel,
ridiculizarea apare \n doar 10 cazuri pe MM (fa]` de mai mult decât dublu pe Jetix), cearta apare chiar \ntr-
un num`r mai mic pe MM (25), de[i procentual pare mai mare decât cearta de pe restul canalelor de DA,
]ipetele la fel, sunt la jum`tate fa]` de Jetix dar, ca structur`, reprezint` ca [i pe Jetix, jum`tate din actele de
violen]` verbal` etc.
|n ceea ce prive[te violen]a de tip psihologic, din cele 264 de acte prezente pe cele trei canale, 184
(adic` 69%) o reprezint` amenin]`rile, urmate de umilire (32 de cazuri, reprezentând 12%), h`r]uire (6%)
[i de violarea intimit`]ii personale (3%).

Formele de manifestare a violen]ei psihologice

(frecven]e [i procente, CN, J, MM)

66
Vezi anexa DA3

188
 La nivelul fiec`rui canal, situa]ia este aproximativ aceea[i \n termeni procentuali, pe primul loc, cu
un procent foarte mare situându-se amenin]`rile, urmate de umilire. Ca procente, amenin]`rile sunt \ns`
mai numeroase pe MM (\n „defavoarea” umilirilor) decât pe Jetix. De asemenea, se remarc` faptul c`
„obr`znicia”, comportament specific copil`resc, este mai prezent pe MM decât pe celelalte canale.

Ponderea diferitelor forme de violen]` psihologic` pe canalele de DA

(procente din frecven]`)

|n ceea ce prive[te frecven]ele exacte67, diferen]ele semnificative care apar \ntre canale sunt doar la
cele mai frecvente forme de manifestare, adic` la amenin]are, umilire [i h`r]uire. Cartoon Network este
canalul care \i supune pe copii la cea mai mare presiune psihologic`68, num`rul de cazuri de amenin]are fiind
aici dublu fa]` de restul canalelor (92 de cazuri pe CN fa]` de 42 pe J [i 50 pe MM).

67
Vezi anexa DA4
68
Au existat voci printre cercet`tori (David Buckinghamm, 1996) care au atras aten]ia ca violen]a televizual` care \ntr-adev`r \i “marcheaz`” pe copii
nu este cea la care s-ar a[tepta adul]ii. Astfel, exploziile [i scenele de violen]` extrem`, percepute ca atare de telespectatorul adult, sunt mai
“suportabile” pentru copil decât scenele de tensiune, de suspence. Un alt rezultat important al aceluia[i studiu este acela c` programele percepute ca
fiind violente nu sunt acelea[i pentru copii [i p`rin]i; astfel, s-a ar`tat c` imaginile din actualitate (mai ales actualitatea de proximitate, local`) [i
programele care amestec` fic]iunea cu scenele reale (cum se \ntâmpl` \n reconstituiri sau \n alte reality show-uri) au un impact emo]ional negativ mai
puternic asupra copiilor decât filmele sau desenele animate pe care le indicau p`rin]ii ca fiind periculoase. O idee similar` a fost demonstrat` [i \ntr-
un studiu românesc (Velicu2006a, Velicu, 2006b) asupra violen]ei televizuale, atunci când s-a ar`tat c` percep]ia copiilor privind cantitatea de
violen]` din [tiri ([i alte emisiuni de tip „real”), fic]iune (filme [i seriale) [i desene animate este cu totul diferit` de datele cercet`rii de tip obiectiv cu
privire la con]inutul violent al programelor (date ob]inute cu instrumentar [tiin]ific \n urma unei monitoriz`ri a violen]ei \n programele TV).

189
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Formele de manifestare a violen]ei economice

(frecven]e [i procente, CN, J, MM)

Actele de violen]` de tip economic au fost, pe toate cele trei canale, 78 la num`r. Dintre acestea,
33 (adic` 42%) le-au reprezentat distrugerile de bunuri, urmate de furt (cu 32%) [i abuz, exploatarea victimei
(9%). Pe canale, reparti]ia a fost relativ omogen`, dup` cum urmeaz`: CN a avut 28 de acte, Jetix 29 [i MM
21 de acte.
De[i num`rul actelor de violen]` economic` este destul de mic [i este mai pu]in relevant s` vorbim
\n termini statistici (78 acte pe cele trei canale), vom spune totu[i câte ceva despre tendin]ele manifestate de
fiecare canal \n parte. Astfel, \n timp ce pe CN sunt cele mai multe distrugeri de bunuri, 68% din totalul
actelor de violen]` economic` de pe respectivul canal (9 cazuri), pe MM [i pe J cele mai multe acte sunt
reprezentate de furt (43%, respectiv 38% sau, \n termini reali, de 9 acte pentru MM [i 11 pentru J).
Distrugerea de bunuri este un act pu]in \ntâlnit pe Jetix (cu 6 acte, adic` 21% din actele de V economic` de
pe J), unde \ns` \ntâlnim cele mai multe (de[i pu]ine ca num`r \n termini absolu]i) acte de exploatare a
victimei (4 acte, fa]` de 1 pe CN [i 2 pe MM).
Violen]a social`, la rândul s`u, este slab \ntâlnit` \n DA, pe \ntreaga perioad` \nregistrându-se doar
35 de acte, pe toate cele trei canale analizate. Dintre acestea, cele mai multe au luat forma interdic]iei de a
comunica (5 acte, 14%), arest`rii abuzive (4 acte, 11%) sau interdic]ia de a ie[i din cas` (3 acte reprezentând
9%). Au mai existat, de asemenea, abuzuri ale poli]iei [i ale autorit`]ilor [i explozii provocate, ambele cu
câte 2 acte.

190
 ACTAN}II SCENELOR DE VIOLEN}~.
4. AGRESORI {I VICTIME

n element definitoriu al tuturor actelor [i, \n special al celor de violen]`, este cel al actan]ilor.
U Pentru determinarea acestora am folosit schema clasific`rii \n victim` [i agresor de[i, a[a cum
arat` [i Lipovetsky [i Serroy69 \n analiza asupra „hipercinematografului”, multe din „pove[tile” actuale sunt
structurate \ntr-o schem` mai degrab` ciclic`, victima devenind agresor (The Brave One) [i agresorul (uneori
chiar agresorul nelegitim ini]ial – tâlharul/ personajul negativ) devenind o victim` atunci când se \ndreapt`
(exemplu devenit clasic al personajului negativ devenit pozitiv sau, de fapt, al amalgam`rii „func]iilor” – cu
termenii lui Propp – personajelor este cel al lui Leon, eroul filmului cu acela[i nume). Totu[i, am optat pentru
schema clasic` deoarece, pe de o parte, exist` \nc` destule fic]iuni care func]ioneaz` dup` aceast` schem`
simpl`, iar fic]iunile complexe pot fi [i ele structurate, de[i nu epuizate, \n aceast` schem`, [i, pe de alt`
parte, deoarece receptorul care ne intereseaz` pe noi, anume copilul telespectator, „cite[te” nara]iunile \n
acest cod, \ntr-o prim` faz`70, nefiind uneori capabil s` treac` de comportamentele evidente.

4.1. Agresorii \n actele de violen]`

Media pe canal 77.6 16.3 6.1

Minimax 76.3 13.0 10.7

Jetix 75.8 18.1 6.1

CartoonNetwork 80.0 15.7 4.3

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

unul mai mulåi neprecizat

Descrierea actelor de violen]` în func]ie de num`rul agresorilor implica]i

(ponderea actelor cu unul sau mai mul]i agresori, %)

69
Ecranul global, 2008, Ed. Polirom, Ia[i.
70
De[i ca fir epic acesta poate \n]elege ac]iunile personajului central fie c` acestea sunt pozitive sau negative sau amalgamate, nu poate \n]elege corect
valorile promovate pentru c` nu poate \n]elege [i aprecia corect motiva]iile interne care determin` personajele complexe s` ac]ioneze \ntr-un anumit
mod, motiva]ii care uneori nu sunt evidente, ele fiind de ordin psihologic/ emo]ional, social etc. Un exemplu foarte bun, pe care l-am dat \n mai multe
ocazii, este desenul animat Via]a cu Louie, serial de desene animate difuzat de Jetix. Tat`l lui Louie este veteran al r`zboiului din Vietnam [i toate
frustr`rile lui care se reflect` \n comportament \[i au originea \n acest episod. Ori, f`r` un background adecvat, copilul din alt spa]iu cultural cu greu
discerne motiva]iile personajului [i natura militant` anti-r`zboi a pove[tii.

191
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|n ceea ce prive[te problema num`rului de agresori, \n marea majoritate a cazurilor (77,6%),

actele de violen]` prezentate pe canalele de desene animate sunt asumate, individualizate, bine definite, fiind
comise de un singur agresor. CN prezint` cea mai mare cantitate de violen]` cu agresori unici (80%), \n
timp ce Jetix prezint` cele mai pu]ine astfel de acte (75,8%) [i cele mai multe acte de violen]` colectiv` (cu
mai mul]i agresori, 18,1%). Minimax se eviden]iaz` ca fiind canalul cu cea mai mult` violen]` difuz`, \n care
actan]ii nu sunt bine identifica]i, num`rul acestora fiind neprecizat (10,7%).

Descrierea actelor de violen]` dup` natura agresorilor implica]i

(media pe canal de DA)

|n ceea ce prive[te natura agresorilor, pe cele trei canale de DA predomin` agresorul uman (cu
aproape jum`tate dintre cazuri), urmat de animalul s`lbatic (12,7%), mon[trii hido[i (10%), robot, ma[in`rie,
8,6%. Acest rezultat invalideaz` percep]ia comun` precum c` desenele animate actuale sunt saturate de
robo]i / ma[in`rii [i c` acestea sunt \n mare m`sur` violente. Agresorii robo]i constituie, cum spuneam, doar
8,6%. De asemenea, ni s-a p`rut interesant s` vedem ce tip de animale predomin` \n DA: astfel, frecven]a
animalelor s`lbatice este mai mult decât dubl` fa]` de cea a animalelor domestice (12,7% fa]` de 5,2%).
Personajele fantastice tradi]ionale apar \ntr-o foarte mic` m`sur` ca actan]i ai violen]ei \n DA (doar 1,1%).

Descrierea actelor de violen]` dup` natura agresorilor implica]i

(Cartoon Network)

192
 Agresorii de pe CN se afl`, \n mare m`sur`, la valorile medii de pe canalele de DA, atât \n ceea ce
prive[te structura, cât [i \n ceea ce prive[te cuantumul. Modific`rile fa]` de medie, cele care de altfel [i confer`
identitate canalului, apar \n ceea ce prive[te personajele de tip robot / ma[in`rie care reprezint` 9,6% dintre
agresorii de pe CN (CN fiind astfel un canal mai „robotizat” decât celelalte). Mon[trii hido[i, cei care erau
pe locul trei la analiza mediei pe canale, apar aici abia pe locul 5, fiind dep`[i]i [i de semioameni / mutan]i.

Descrierea actelor de violen]` dup` natura agresorilor implica]i

(Jetix)

Jetix-ul este canalul pe care predomin` personajele de tip uman, 56,3%, (inclusiv cu actori oameni),
animalele, fie ele domestice sau s`lbatice fiind cel mai pu]in prezente aici. Astfel, dac` media pe canale
situeaz` agresorii de tip animal \n jurul valorii de 18%, aici de abia ajunge la 4,2%. Mutan]ii sunt [i ei slab
reprezenta]i pe acest canal, \n timp ce mon[trii hido[i se afl` 1,5 din valoarea medie.

Descrierea actelor de violen]` dup` natura agresorilor implica]i

(Minimax)

193
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Dac` Jetix-ul este canalul pe care predomin` umanul, nu gre[im numind Minimax-ul „Canalul cu
anim`lu]e”. Acestea \nsumeaz` 50% dintre personajele agresive care apar \n emisiunile canalului. Este de
remarcat faptul c` mon[trii hido[i practic nu exist` pe acest canal, iar mutan]ii, semioamenii sunt [i ei slab
reprezenta]i \n rol de agresori (0,6%). De asemenea, Jetix-ul este canalul care p`streaz` cele mai multe leg`turi
cu mai vechile basme, prin personajele cu rol de agresor care provin din basme (4% este \nc` un procent mic,
ar`tând c` desenele animate difuzate pe aceste canale renun]` la personajele fantastice de tip tradi]ional \n
favoarea noilor eroi; totu[i este cel mai mare procent dintre CN, J, MM).
Ca o concluzie am putea spune c`, la nivel comparativ71, natura agresorilor variaz` de la un canal
la altul dup` cum urmeaz`: un procent mare de agresori umani pe Jetix, corelat cu un procent ridicat al
agresorilor animali pe canalul Minimax, precum [i cu absen]a mon[trilor hido[i pe acest canal. Natura precum
[i grupurile \n rol de agresor sunt la aproximativ acela[i procent pe toate canalele.
Am urm`rit, de asemenea, s` vedem \n ce m`sur` animalele, fie domestice sau s`lbatice, apar \n
variant` „umanizat`” sau „neumanizat`”. Cu alte cuvinte, \n ce m`sur` violen]a pus` \n practic` de aceste
personaje ]ine mai degrab` de sfera „naturalului”, a legii naturii sau de sfera socialului; \n acest din urm` caz,
reprezentarea personajelor sub form` animal` este mai degrab` pentru atractivitatea personajelor, ele tr`ind
\ns` \ntr-un model social familiar copilului, cu acelea[i roluri [i valori, acelea[i activit`]i zilnice etc. (ursule]ii,
elefan]ii sau alte anim`lu]e merg la [coal`, se trezesc diminea]a [i se spal` pe din]i, se bat sau „doar” se
agreseaz` verbal cu colegii pentru acelea[i motive pentru care orice elev de oriunde s-ar lua la trânt` cu
colegul de clas`).

Natura Umanizat Neumanizat Total

agresorului
Animal domestic 89,4 10,6 100%
Animal salbatic 85,6 14,4 100%
Animal (total) 87,5 12,5 100%

Media simpl` (neponderat` cu propor]ia animalelor s`lbatice fa]` de animalele domestice) arat` c`
87,5% dintre animale sunt prezentate \ntr-o manier` umanizat` [i doar 12,5% sunt p`strate \ntr-o logic` a
naturii, fiind prezentate \ntr-o manier` neumanizat`. Rezultatul nu surprinde, fiind oarecum \n ton cu
personajele din c`r]ile copil`riei \n care, spre exemplu, purcelu[ii \[i construiau [i ei case ([i se reg`seau
tipurile lene[ului, harnicului, personajului mediu etc.). Totu[i, propor]ia de personaje animale umanizate
este mult mai mare \n actualele desene animate [i suntem tenta]i s` o interpret`m [i ca parte a procesului de
antropomorfizare care abund` \n media la acest moment (de multe ori emisiunile despre animale de pe
canalele de „popularizare a [tiin]ei”, de tip Discovery sau Animal Planet, sunt „gustate” de copii 72, tocmai
pentru c` implic` aceast` logic` social` pe care copilul poate s` o \n]eleag`, tocmai pentru c` se recurge la
antropomorfizare \n explicarea comportamentelor animale).
Este interesant`, de asemenea, \nclina]ia realizatorilor de DA spre a folosi ca personaje animalele
s`lbatice \n defavoarea celor domestice (pe toate canalele, animalele domestice sunt la jum`tate sau sub
jum`tate din ponderea celor s`lbatice). O posibil` explica]ie ar fi aceea c` fiind mai departe de universul
copilului, acesta poate mai u[or s`-l perceap` ca personaj de fic]iune (este mai credibil \n acest rol decât
pisica sau c`]elul pe care copilul \l suprapune de cele mai multe ori peste propriul s`u animal de companie).

71
Vezi anexa DA5
72
Cu 6% Discovery [i 4% Animal Planet dintre preferin]ele copiilor de 6-15 ani (vezi raportul Expunerea copiilor la programele TV [i Radio, 2007, p. 69).
http://cna.ro/IMG/pdf/ExpCopii_CNA2007.pdf

194
 Analiza comparativ` a rolului pe care agresorul \l are în nara]iune (%)

|n ceea ce prive[te rolul pe care agresorul \l are \n nara]iune, media arat` c` cei mai mul]i
agresori au rol negativ (sunt antieroi), 31,5%. Agresorul cu rol de erou \n ac]iune se afl`, la nivelul mediei
pe canalele pentru copii, \n aproape aceea[i propor]ie cu personajele de tip neutru. Acest lucru complexific`
situa]iile, mai degrab` maniheiste, din basmele populare sau vechea literatur` pentru copii, prin faptul c`
violen]a nu mai este apanajul personajelor cu func]ie bine definit` (binele [i r`ul) ci se “naturalizeaz`” \n
situa]ii comune. Este vorba, cu alte cuvinte, despre o cre[tere a violen]ei neasumat`.
|n ceea ce prive[te violen]a asumat` de c`tre erou, Jetix-ul este \n frunte, cu 29,3%, urmat de CN,
cu 16,6% [i MM, cu 11,7%. Acest din urm` canal are, \n contrapondere, cea mai mult` violen]` neasumat`,
32% dintre agresori fiind personaje neutre. Aceste date ar fi, \n sine, negative a[a dup` cum am explicat mai
sus. {i totu[i situa]ia de pe Minimax este special`, tipul de violen]` de aici este, a[a cum vom ar`ta mai târziu,
una accidental` [i nu una inten]ional`. Astfel c`, neasumarea de c`tre erou, respectiv anti-erou a violen]ei este
de fapt inteligibil` \n aceast` logic` a accidentalului; actele de pe MM nu sunt puse [i nu trebuie \n]elese \n
logica luptei dintre bine [i r`u, ci mai degrab` \n logica neinten]ionatului. De remarcat faptul c` agresorul
este, pe fiecare canal, \n mai mare m`sur`, personajul negativ, antieroul, decât personajul pozitiv. Jetix are
cea mai pu]in` violen]` neutr`, ne-angajat` \n lupra bine-r`u, având, din acest punct de vedere violen]a cea
mai u[or de “citit” de c`tre copii.
|nainte de a analiza valorile ob]inute pentru indicatorul “vârsta agresorului”, o l`murire
metodologic` se impune: \n foarte multe dintre cazuri, se observ` varianta “nespecificat” sau “nu este cazul”.
Aceste variante indic` fie cazuri de violen]` \n care agresorii erau multipli [i nu se putea analiza vârsta
agresorilor (atunci când grupul era omogen \n ceea ce prive[te vârsta, se trecea respectiva vârst`) – aceast`
situa]ie a fost codat` cu varianta “nu este cazul”, fie situa]ii \n care personajele p`reau s` fie atemporale (\n
cazul Minimax-ului spre exemplu, \n care foarte multe animale apar ca agresori, animale neumanizate, este
imposibil s` apreciezi acest indicator) sau se f`cea referire la (uneori chiar se ar`tau) acte de violen]` cu
agresori necunoscu]i – codul folosit pentru acest caz fiind “nespecificat”.

195
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Analiza comparativ` a vârstei agresorului (%)

A[a cum se poate observa [i din graficul de mai sus, agresorul este de cele mai multe ori73 adult74
(25,5%). Acesta este urmat de agresorul copil, agresorul tân`r [i cel adolescent.
|n ceea ce prive[te reparti]ia pe canale, se observ` c` cei mai mul]i agresori adul]i apar pe CN, iar
cei mai mul]i agresori copii apar pe MM (19,7%). A[a cum se poate observa [i \n graficul referitor la vârsta
agresorilor, Jetix este canalul \n mare parte dedicat adolescen]ilor (precum [i pre- [i post- adolescen]ilor),
ace[tia reg`sindu-se ca personaje (inclusiv ca personaje agresive) cel mai mult pe acest canal (16,6%
adolescen]i, 12,5% tineri). Vârsta a treia, b`trânii, sunt foarte pu]in prezen]i \ntre personajele din DA [i tot
atât de pu]in prezen]i printre agresori (media este de 2,3% agresori b`trâni, Minimax fiind canalul cu cei mai
pu]ini astfel de agresori).

73
Vorbim de situa]iile \n care acesta este specificat.
74
Aceast` situa]ie a fost \ntâlnit` [i cu ocazia altor analize asupra reprezent`rii violen]ei \n desenele animate; cu acea ocazie am vorbit despre
continuitatea acestei scenariz`ri cu temele clasice ale literaturii pentru copii care opune adultul, cu lumea lui rigid`, copilului. Aceast` opozi]ie se poate
transforma de multe ori \n conflict, uneori violent, dar este de \n]eles \n logica distan]ei care separ` lumea copilului de cea a adultului. Replica cea
mai relevant` \n acest sens este cea a copilului din povestea Micul Prin]: „Oamenii mari nu \n]eleg niciodat` nimic singuri [i e obositor pentru copii
s` le tot dea explica]ii” (A. De Saint-Exupery, Micul prin], 2006, Ed. Rao, Bucure[ti, p. 9)

196
 Analiza comparativ` a canalelor în func]ie de sexul agresorilor (%)

Dup` variabila genul agresorilor, \n medie aproape jum`tate dintre agresori sunt de sex masculin,
\n timp ce doar o cincime sunt femei. Am putea spune c` violen]a a r`mas \n mare m`sur` apanajul
masculinit`]ii. De la un canal la altul exist` doar mici varia]ii. Astfel, Jetix [i CN au aceea[i propor]ie de
agresori de sex masculin, dar se diferen]iaz` \n ceea ce prive[te propor]ia agresorilor de sex feminin.

,
` \

Analiza comparativ` a modului în care este definit agresorul (%)

197
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Un alt indicator avut \n vedere pentru actan]ii violen]ei (fie ei victime sau agresori) a fost acela al
statutului social pe care \l au. Altfel spus, ne-a interesat s` vedem dac` predomin` un anumit fel de definire
a agresorului75. |n mai mult de jum`tate dintre cazuri, a[a cum se vede din graficul de mai sus, acest indicator
nu se poate aplica (\n 53,9% dintre cazuri ei nu pot fi defini]i sub acest aspect; vezi explica]iile metodologice
de mai sus, de la comentariul privitor la itemul vârsta agresorului). Atunci când sunt defini]i, de cele mai
multe ori agresorii sunt defini]i prin profesie (24%), urma]i de definirea ca om comun 76 (defini]i ca atare \n
19,4% dintre cazuri). |n 1,9% dintre cazuri sunt defini]i prin referire la statutul economic de top pe care \l
au [i \n 0,8% dintre cazuri agresorii apar ca voci “civice” fie c` sunt din domeniul mass media, fie c` sunt
din domeniul societ`]ii civile.
La nivelul fiec`rui canal \n parte, observ`m c` exist` mari diferen]e ale acestui indicator. Astfel,
dac` Jetix apropie cel mai mult emisiunile sale de modelul hollywood-ian, având 28,9% dintre agresori defini]i
prin profesie, la polul opus se afl` Minimax-ul, cu doar 7% astfel de cazuri. De altfel, agresorul majoritar aici
este “omul comun”77, \n 33,3% dintre actele de violen]` de pe acest canal.

Termenii în care este definit profesional agresorul (%)

|n ceea ce prive[te modul concret \n care sunt defini]i prin profesie actan]ii violen]ei, nu am
monitorizat toate meseriile. Am fost \ns` aten]i la anumite statute ocupa]ionale care ni s-au impus fie dintr-un
interes [tiin]ific (literatura de specialitate ar`ta c` acea profesie este conotat` violent \n imaginarul fic]ional
cu repercusiuni \n societate prin anumite fenomene pe care le genereaz` sau prin impunerea anumitor valori
etc.), fie dintr-un interes conjunctural (un exemplu \n acest sens fiind interesul ar`tat pentru violen]a
exercitat` de profesori, elevi [i studen]i; pentru \n]elegerea acestui interes, vezi fenomenul de recrudescen]`,
la nivel global, a violen]ei \n [coli [i universit`]i, fenomen ce a generat \n 2006 baricade \n jurul Sorbonei, \n
2008 lupte de strad` \n Grecia, iar \n România, o mai mic` sau mai mare violen]`, de la clasele primare pân`
la liceu, violen]` care ajunge s` frizeze banalul, inclusiv \n jurnalele televizuale).

75
|n legendele “haiduce[ti”, spre exemplu, agresorul (cel care comite actele de violen]` gratuit`, nejustificat`) este “bogatul” (deci e definit economic),
activându-se astfel \n receptor un sentiment justi]iar. |n filmele Hollywood-iene, [i \n general \n imaginarul literar din ultimul secol, actan]ii sunt defini]i
prin profesii, diabolizându-se unele profesii (stereotipul avocatului r`u, al business-man-ului inuman prin lipsa de sentimente etc.).
76
Sintagma de „om comun” (ordinary people) este una generic`. Astfel, \n desenele de pe Minimax spre exemplu, unde personajele sunt tot felul de
animale, dar \ntr-un registru foarte umanizat (mama casnic`, tat`l având un serviciu, copiii merg la [coala, cu alte cuvinte via]a tipic` din micile
or`[ele americane), cei care nu erau defini]i printr-o profesie, prin statut economic etc., erau prin[i \n aceast` categorie a omului de rând, a omului
comun, chiar dac`, \n fapt, erau reprezenta]i sub forma ursule]ilor, elefan]ilor sau a unor animale domestice.
77
Cu riscul de a ne repeta, reamintim c` violen]a de aici este \n logica accidentalului, MM nefiind un canal al „eroilor”, ci mai degrab` al „omului
comun”.

198
 Dintre situa]iile \n care agresorul era definit prin profesie, 63,5% sunt \n sfera profesiilor avute \n
vedere de c`tre noi (adic` elev, profesor, student, om de [tiin]`, poli]ist, judec`tor, medic [i asistent medical).
Concret, cel mai agresiv personaj pare s` fie „omul de [tiin]`”78, ca o \ntruchipare a logicianului, a
„inventatorului malefic”, a creatorului de noi tehnologii puse \n slujba r`ului (26,1% pe canal mediu, 29,1%
din totalul agresorilor de pe Jetix). Acesta este urmat de elev, poli]ist, student, medic. Cea mai pu]in` violen]`
este cea f`cut` de profesor (2,4%).
Cele trei canale se diferen]iaz` \ns` destul de mult sub acest aspect al profesiei agresorului. Astfel,
cele mai multe profesii vizate de noi le-am \ntâlnit pe Jetix [i cele mai pu]ine pe CN. Tot pe Jetix sunt [i cei
mai mul]i agresori \n [coal` (total, elevi cu studen]i, aproape 40%). Este astfel canalul cu poten]ial nociv cel
mai ridicat prin asem`narea de situa]ie pe care o induce povestirea [i care poate spori efectul imitativ. De
asemenea, remarc`m „mitul”, sau, mai exact, anti-mitul omului de [tiin]` diabolic. Agresorul om de [tiin]`
apare, pe canalul J, \n aproape o treime dintre cazuri. Mai remarc`m faptul c` pe MM, o treime dintre cazurile
\n care agresorul este identificat prin recurs la profesie este reprezentat` de agresorul-poli]ist 79.

4.2. Victimele actelor de violen]`

Descrierea actelor de violen]` în func]ie de num`rul victimelor implicate

(ponderea actelor cu una sau mai multe victime)

Urmând aceea[i structur` analitic` ca [i \n cazul agresorilor, observ`m, \n cazul victimelor, c` 67%
din violen]a din DA are loc asupra victimelor individualizate, 28,7% asupra a dou` sau mai multe victime
(constituite sau nu \n grup) [i 4,2% sunt acte cu victime neprecizate sub aspectul num`rului.

78
Este interesant` aceast` scenarizare aproape rousseau-ist` a civiliza]ie (cu vârful s`u de lance, [tiin]a) „rea”, pervertitoare, imoral` adeseori, opus`
„naturii bune”. |n foarte pu]ine cazuri, \n desenele animate, [tiin]a [i tehnologia sunt \n slujba binelui (celebrul caz al Familie Jetson, [i mai pu]in
celebrul, dar foarte instructivul desen animate Familia De Ce? sunt printre pu]inele exemple de acest fel).
79
Vezi nota referitoare la conotarea profesiei de poli]ist \n registru violent de la capitolul despre violen]a fic]ional`.

199
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Descrierea actelor de violen]` dup` natura victimelor implicate

(media pe canal de DA, %)

|n ceea ce prive[te natura victimelor, acestea sunt, la nivelul canalului mediu de DA, \n 52%
dintre cazuri oameni, urmat de animale s`lbatice (12,2%), mon[trii hido[i (8,2%), animale domestice [i
robo]i/ ma[in`rii \n aproximativ acela[i procent de 6,5%.
De[i, \n mare, exist` asem`nare \ntre canale80, exist` totu[i [i mici specificit`]i. Astfel, pe Jetix [i pe
CN cei mai mul]i agresori sunt de tip uman (58,5% pe J [i 53,3% pe CN), urma]i, pe CN de animal s`lbatic
(11,4%), animal domestic (7,5%), mon[trii-semioameni (6,5%), robo]i (5,5%) [i mon[trii hido[i (4,8%). Pe
Jetix, dup` victima uman`, urmeaz`, ca frecven]`, mon[trii hido[i (14,7%), robo]ii (9%), mon[trii-
semioameni (3,9%) [i animal s`lbatic cu 3,1%.
Minimax-ul, pe de alt` parte, are pe primul loc \n „top-ul” victimelor animalele s`lbatice, cu 37,2%
dintre cazurile de violen]`, urmate de victima uman` (32,6%), animalul domestic (18,5%), personaje
fantastice tradi]ionale (5,8%) [i robo]ii, cu 2,2%.

80
A se vedea anexa DA 6

200
 Analiza comparativ` a violen]ei transmis` pe cele trei canale
din perspectiva naturii victimelor (%)

Din reprezentarea grafic` comparativ` se poate observa mai bine faptul c` personajele victim` sunt,
pe MM mai variate decât pe celelalte canale: dac` CN [i J au mai mult de jum`tate dintre victime oameni,
MM are animalul s`lbatic, animalul domestic [i omul \n propor]ii comparabile. De asemenea pe MM lipsesc
victimele ([i de fapt lipsesc personajele) de tip mon[trii hido[i, semioameni / mutan]i81, acesta fiind un canal
“prietenos” cu copiii care nu \i “violenteaz`” la nivel estetic82.

Natura victimei Umanizat Neumanizat Total

animal domestic 98,0 2,0 100%
animal s`lbatic 91,4 8,6 100%

Am analizat [i \n cazul victimelor care este propor]ia de animale (s`lbatice sau domestice) umanizate
[i a celor neumanizate. Este interesant de observat c`, \n cazul victimelor, procentul animalelor umanizate
fa]` de animalele neumanizate este mai mare decât \n cazul agresorilor. Tendin]a de a „umaniza” mai degrab`
personajele animale domestice decât pe cele s`lbatice se men]ine [i \n rândul victimelor.

81
Lipse[te de asemenea [i natura \n postur` de victim`, dar cum [i pe celelalte canale aceasta avea o pondere foarte mic`, tindem s` vedem \n asta o
caracteristic` a acestui gen de fic]iune [i nu o caracteristic` a DA de pe MM.
82
Aceasta este una dintre problemele de actualitate \n studiul DA de care \ns` nu ne vom ocupa aici, ci, probabil, \ntr-un studiu viitor. Men]ion`m
doar ideea lansat`, \n cadrul conferin]ei interna]ionale „Cum s` protej`m telespectatorii minori” (organizat` de CNA \n 7 mai 2004 la Bucure[ti),
de c`tre antropologul Ioana Popescu, potrivit c`reia copilul autist este mai sensibil la urâtul din DA, decât la actele explicit violente. R`mâne de v`zut
\n ce m`sur` aceast` influen]` negativ` care ia forma violent`rii micului telespectator se manifest` [i la restul micilor telespectatori [i, chiar dac` nu
se verific` acest impact puternic, care este influen]a cultural` la nivelul \ntregii societ`]i prin promovarea la scar` larg` (\n cultura de mas`) a unei
estetici a urâtului /hidosului.

201
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Analiza comparativ` a rolului pe care victima îl are în nara]iune (%)

|n ceea ce prive[te rolul \n ac]iune al victimelor, cele mai multe victime sunt “eroii” (34,1%), urmate
de personajele neutre (25,2%) [i de personajele cu rol negativ (antieroi) cu 15,6%. Varia]ia acestui item la
nivelul fiec`rui canal este semnificativ`, MM fiind \n continuare canalul „vie]ii curente”, care nu scenarizeaz`
\n maniera erou-antierou, ci \n care avem de-a face cu personaje „normale”, acestea fiind majoritare inclusiv
\n postura de victime. Jetix-ul, pe de alt` parte, are cele mai pu]ine victime cu rol nespecificat \n ac]iune, erou-
antierou fiind paradigma preferat` de acest canal. Tot Jetix-ul, fa]` de CN, are o propor]ie dubl` de victime
\n rol de antierou, ceea ce ne face s` afirm`m (anticipând analiza contextelor) c` violen]a pe acest canal este
pedepsit`, eroul negativ fiind pedepsit, (ajungând victim`). Tot Jetix are [i cea mai mare propor]ie de victime
\n rol de erou, \n contrapondere, CN având o pondere mare a victimelor cu rol neutru sau nespecificat, care
\ns`, trebuie s` men]ion`m, nu se coreleaz` cu o pondere mare a actelor de violen]` f`cute \n registrul
accidentalului (ca \n cazul Minimax-ului).

Analiza comparativ` a vârstei victimei (%)

202
 |n ceea ce prive[te vârsta victimelor, preponderent, la nivelul celor trei canale, apar victimele copii
[i victimele adul]i (18,9%, respectiv 18%). Ace[tia sunt urma]i de victimele tineri, adolescen]i [i, cu cel mai
mic procent, 2,6%, b`trânii. Ca specific al fiec`rui canal, pe MM apar mai degrab` victimele copii (28%),
pe Jetix, victimele adolescen]i (19,2%), iar pe CN, victimele adulte (20,8%).

Analiza comparativ` a canalelor \n func]ie de sexul victimei (%)

Dup` dimensiunea de gen, victimele violen]ei din DA sunt preponderant masculine (49%), doar
17% fiind de sex feminin. |n timp ce toate cele trei canale au propor]ii aproape egale de victime de sex
masculin, MM are, al`turi de J, cele mai multe victime femei (\n propor]ie de 19%), fa]` de 14% pe CN.

Analiza comparativ` a modului în care este definit` victima (%)

203
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Termenii \n care este definit` profesional victima (%)

4.3. Analiza comparativ` a victimelor [i a agresorilor

Analiza comparativ` a num`rului actan]ilor arat` c` violen]a din desenele animate este oarecum
echilibrat`, cel pu]in ca structur`, predominând actele comise [i suferite de câte un personaj. Agresorii
individuali sunt \ns` cu 10% mai mul]i decât victimele individuale, violen]a din DA fiind \n mai mare m`sur`
suportat` de grupuri, mul]imi, decât comis` de anumite grupuri de agresori.

Analiza comparativ` a actan]ilor violen]ei în ceea ce prive[te num`rul acestora

(%)

204
 Analiza comparativ` a naturii agresorilor [i victimelor
(% din total agresori [i total victime)

Diferen]ele \ntre natura victimei [i cea a agresorului nu sunt notabile, ceea ce ne permite s` spunem
c` situa]iile de violen]` din DA sunt oarecum echilibrate; acest lucru se \ntâmpl` \n dou` sensuri: fie \n sensul
\n care, dac` desenul este cu animale s`lbatice, sau cu robo]i, dintre ace[tia sunt [i victimele [i agresorii, fie
\n sensul \n care dac` desenul este mixt, cu personaje umane, animale, robo]i [i mon[tri, victimele nu vor fi
numai de un fel [i agresorii de alt fel, ci acela[i personaj va fi când \n rol de victim`, când \n rol de agresor.

Analiza scenelor de violen]` din DA în func]ie de rolul pe care actan]ii îl au în

ac]iune (%)

205
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

A[a cum se vede \n graficul de mai sus, eroul apare mai mult \n postur` de victim` decât \n cea de
agresor, \n timp ce personajul negativ, antieroul este mai degrab` prezentat ca fiind agresorul (aproape \n
dublul situa]iilor). Personajul neutru apare \n mai multe cazuri ca victim`, fa]` de cazurile \n care apare ca
agresor. Acest mod de scenarizare poate spori efectul de fric`, deoarece creeaz` sentimentul c`, chiar nefiind
angajat \n lupta binelui cu r`ul (de-o parte sau de alta) po]i oricând c`dea victim` violen]ei altora. Pe de alt`
parte \ns`, bine\n]eles c` este \mbucur`tor faptul c` agresorul apare \n mai pu]ine cazuri cu rol neutru \n
ac]iune, pentru c` astfel agresorul este „mandatat” (prin logica narativ` sau legitimitatea rolului de erou
pozitiv) s` participe la violen]`, spre deosebire de violen]a f`cut` de personajele neutre care naturalizeaz`
violen]a ca fapt comun, fapt divers.

Analiza scenelor de violen]` din DA în func]ie de vârsta actan]ilor (%)

|n ceea ce prive[te vârsta actan]ilor, se confirm` ideea avansat` de noi, conform c`reia, \n fic]iunea
pentru copii, adultul este mai degrab` agresorul [i, observ`m acum c`, victima este mai degrab` copil [i/sau
adolescent. La b`trâni [i la tineri, procentul de victime [i de agresori r`mâne constant.

Analiza scenelor de violen]` din DA din perspectiva

actan]ilor implica]i (%)

206
 {i din perspectiva sexului actan]ilor, raportul dintre victime [i agresori este relativ constant. Astfel,
chiar dac` masculinitatea a r`mas un spa]iu al violentei, \n jur de 50% dintre agresori fiind de sex masculin,
aceast` violen]` nu se revars` asupra femeilor, procentul femeilor victime fiind chiar mai mic decât procentul
femeilor agresor. Vom spune c`, de[i nu salutar, dar totu[i \n discordan]` cu anumite stereotipuri din
societ`]ile tradi]ionale, femeia intr` \n teritoriul violen]ei nu doar \n calitate de victim`, ci, de (mai) multe ori,
\n calitate de agresor. S` fie acesta semn de „corectitudine politic`” prost \n]eleas`? Sau, mai degrab`, dat
fiind locul \n care apar aceste situa]ii, anume fic]iunea pentru copii, se prelunge[te imaginarul legat de Baba
Cloan]a, Femeia Vr`jitoare, Muma P`durii etc.? Sau, dac` avem \n vedere imaginea femeii din desenele
animate de influen]` japonez` (animé-urile), care este reprezentat` \ntr-o manier` excesiv sexualizat` (eroinele
pozitive sau negative din desene animate precum Iron Man, Batman etc. sunt reprezentate cu forme
generoase, pu]in adecvate vârstei publicului poten]ial al acestor emisiuni, dar demne urma[e ale lui Betty
Boop), putem spune c` violen]a comis` de femei contribuie, al`turi de sexualitate, la cre[terea
spectacularului? Nu ne vom hazarda \n a da un r`spuns ferm la aceast` problem`, mul]umindu-ne \ns` cu
semnalarea ei.

Analiza scenelor de violen]` în func]ie de statusurile în care sunt defini]i

actan]ii (%)

Modurile \n care sunt defini]i actan]ii violen]ei nu variaz` prea mult \ntre victime [i agresori, astfel
\ncât, reg`sim aproape aceea[i propor]ie \n care sunt defini]i economic sau prin profesie sau altfel, atât
victimele cât [i agresorii.

207
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Analiza scenelor de violen]` în func]ie de profesiile prin care sunt defini]i

actan]ii (%)

Interesant variaz` propor]iile \n care sunt definite prin profesie agresorul, respectiv victima. Astfel,
poli]istul se dovede[te a fi \n mai mare m`sur` agresor decât victim` (violen]a lui este \n cea mai mare parte
legitim`, el „agreseaz`” pentru restabilirea ordinii), la fel [i medicul / asistentul medical. Pe de alt` parte, elevii
sunt victimiza]i: ei sunt \n mai mare m`sur` victime decât agresori, diferen]a fiind de mai bine de 10%. La
studen]i, situa]ia se echilibreaz`, chiar inversându-se ca sens.

CONTEXTELE ÎN CARE AU LOC ACTELE DE

5. VIOLEN}~

5.1. Localizarea actelor de violen]`

Localizarea actelor de violen]` – media pe canal

208
 Cele mai multe acte de violen]` au loc, \n DA, \n natur` / parc (37% dintre cazuri), urmate de cas`,
spa]ii publice (altele decât magazine) [i strad`.
La nivelul fiec`rui canal83 situa]ia este aproape aceea[i \n raport cu acest item, ordinea fiind natur`
/ parc, cas`, spa]ii publice (altele decât [coal`, magazine [i cluburi/ baruri) [i strada. Difer` \ns` propor]iile,
putând face aser]iuni despre profilul unui canal pe baza acestor diferen]e. Astfel, MM-ul este canalul
„naturii”, aproape jum`tate din actele de violen]` fiind \n acest cadru84, spre deosebire de Jetix (cu 43% acte
de violen]` \nf`ptuite \n natur` / parc) [i CN cu doar 26%. Remarc`m, de asemenea, propor]ia mare a actelor
de violen]` care au loc \n cas` (de aici, a[a cum am atras aten]ia [i \n alte rânduri85, riscul de a conota violent
spa]iul domestic), mai exact 19% pe CN, 15% pe Jetix [i, cea mai mare propor]ie, 22% pe MM. De
asemenea, strada, ca spa]iu public, este loc de petrecere a violen]ei \n 10% dintre cazuri pe canalul Jetix, 8%
pe CN [i 6% pe MM. Cele mai multe cazuri de violen]` \n [coal` apar pe Jetix (5% adic` 42 acte, fa]` de
3% CN (adic` 23 acte [i 3 acte pe MM), acesta fiind [i canalul TV cu cea mai mare propor]ie de actan]i elevi
sau studen]i).

Analiza comparativ` a canalelor de DA dup` locul unde are loc violen]a

(compara]ie procente din total acte pe canal)

83
A se vedea anexa DA7.
84
De altfel, ne aducem aminte c` dintre actan]ii violen]ei majoritare erau, pe acest canal, animalele, fie acestea domestice sau s`lbatice.
85
A se vedea capitolele referitoare la con]inutul de violen]` din desenele animate (autor Anca Velicu) [i cel din programele fic]ionale (autor Anca
Velicu) din Raportul M`surarea gradului de violen]` prezent \n programele audiovizualului românesc, http://cna.ro/article1638,1638.html.

209
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

5.2. Inten]ionalitatea

|n marea lor majoritate (83,7%), actele de violen]` de pe canalele pentru copii sunt f`cute cu
inten]ie, cele f`cute «din gre[eal`», \n urma unui accident, fiind doar \n propor]ie de 8%.

Inten]ionalitatea actelor de violen]`

(compara]ie a ponderilor din frecven]e – % )

De asemenea, la nivelul tuturor canalelor analizate, 1,1% sunt acte de violen]` (deci unde exist`
victime care au suferit prejudicii, de orice natur` ar fi ele, fizice, economice, psihologice etc.) la care nu se
poate vorbi despre inten]ionalitate. Acest caz apare mai ales atunci când avem accidente naturale, deci când
agresorul este natura. Am sim]it nevoia de a deosebi \ntre acele cazuri \n care, spre exemplu, doi copii se
ciocneau, din vina unuia, dar neinten]ionat, deci \n mod accidental, [i situa]iile când, \n urma unei catastrofe
naturale, rezult` victime (\n român`, pentru ambele situa]ii se folose[te termenul de “accident”).
Exist` diferen]e la nivelul fiec`rui canal pentru acest indicator, violen]a de pe unele canale stând mai
degrab` sub semnul accidentului (\n ambele sensuri), a[a cum este cazul canalului Minimax (cea mai mic`
pondere a violen]ei inten]ionate, dintre cele trei canale, de[i \nc` mult, trei sferturi dintre acte) [i canale \n
care violen]a este inten]ionat`, este intrinsec`, este aproape programatic`, cum este canalul Cartoon Network.

210
 5.3. Tratarea la nivel discursiv a actelor de violen]` pe canalele de DA

Contextualizarea discursiv` a actelor de violen]`

(compara]ie a ponderilor din frecven]e – % )

Un alt indicator care este menit s` analizeze scenarizarea actelor de violen]` este cel al contextului
discursiv \n care acestea au loc. Astfel, mai ales pentru violen]a de tip real87, cea prezentat` \n [tiri sau
86

reportaje, modul \n care aceasta este prezentat`, ca fiind un fapt cu implica]ii sociale (cauze sau efecte sociale,
care deci trebuie \n]elese [i tratate ca atare), sau ca fiind un fapt senza]ional (acestea abund` mai ales \n presa
de tip tabloid [i \n programele unor televiziuni „tabloidizate” cu justificarea, de fiecare dat`, c` violen]a de
acest tip „vinde”, face ratting88) are implica]ii asupra percep]iei violen]ei \n societate. Spre exemplu,
cinematografului hollywood-ian (mai ales de serie B) i se repro[eaz` aceast` scenarizare a c`rei caracteristic`
ar fi excesul de sânge, sau excesul de pumni [i palme, modalitatea de filmare „cu \ncetinitorul” a scenelor de
dramatism maxim ([i nu ne referim aici doar la dramatism fizic89, decapit`ri spre exemplu, ci [i la tr`irile
emo]ionale, care sunt exhibate \ntr-o manier` aproape asocial`, gros planurile cu fe]e suferinde sau care arat`
alte emo]ii fiind la mare c`utare) fiind o astfel de scenarizare \n context senza]ionalist. Pe de alt` parte \ns`,
intriga de tip binele care se lupt` cu r`ul ([i \l \nvinge), specific basmelor, literaturii [i filmelor pentru copii
implic` de multe ori acest mod de scenarizare. De aceast` dat` efectul de senza]ional nu este indus neap`rat,
sau nu doar, de efecte speciale, cât de nivelul la care are loc confruntarea. Confrunt`rile extreme, \ntre r`ul
cu puteri aproape apocaliptice [i o for]` a binelui pe m`sur` (Superman, Ironman [i al]i eroi de acest tip) aduc
actele de violen]` \n acest registru al senza]ionalului. Dac`, \n filmele pentru adul]i (pentru publicul larg),
acest mod de a scenariza frizeaz` kitsch-ul, \n fic]iunea pentru copii ele sunt chiar recomandate (atâta timp
cât nu devin caricaturale), \n m`sura \n care aceast` viziune maniheist` ajut` la fixarea valorilor.
A treia categorie, cea a actului de violen]` prezentat \n context naturalizant, identific` acele situa]ii
\n care violen]a nu mai sperie, nu mai [ocheaz`, nu mai este tr`it` sau perceput` ca situa]ie excep]ional`,
indezirabil` [i care este abaterea de la norma non-violent`, ci este prezentat` ca fiind o situa]ie normal`,
„natural`”. Acest mod de prezentare a violen]ei este cu atât mai periculos cu cât este responsabil pentru
apari]ia efectului de banalizare a violen]ei [i de cre[tere a acceptabilit`]ii sociale fa]` de acest fenomen 90.

86
|n România, importan]a studiului violen]ei televizuale ]inând cont de contextul discursiv a fost ini]iat` de prof. Dr`gan \n 2004.
87
A se vedea \n acest sens P. Charaudeau, 1997 [i Dr`gan, 2009.
88
Ceea ce este discutabil, cel pu]in potrivi unor m`sur`tori comparative ale audien]elor unor emisiuni violente versus emisiuni non-violente transmise
\n paralel (studiul a fost efectuat de G. Gerbner, apud Dr`gan)
89
Filmele Patimile lui Hristos, regizat de Mel Gibson, [i 300 de spartani. Eroii de la Termopile (\n regia Zach Snyder, ecranizarea din 2007) au readus
\n discu]ie aceast` problem` a exacerb`rii violen]ei fizice [i a scenariz`rii spectaculare a acesteia \n filmele istorice.

211
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Desenele animate par s` favorizeze acest din urm` registru, 45,2% din violen]` fiind de acest fel.
Urmeaz` apoi actele prezentate \n context senza]ional [i cele prezentate ca probleme sociale. Nu mai este
nevoie s` comentez despre nocivitatea unei astfel de prezent`ri „naturalizante” a violen]ei, mai ales pentru
telespectatori de vârsta copil`riei care acum \nva]` modele comportamentale.
Exist` diferen]e, nu foarte mari, de la un canal la altul. Astfel, cel mai „responsabil” canal este din
nou MM, cu cea mai mare pondere a violen]ei prezentat` ca fapt social (cu implica]ii, responsabilit`]i, solu]ii).
Cea mai mult` violen]` prezentat` \n registru senza]ionalului apare pe canalul Jetix, \n timp ce CN s-a dovedit
canalul care „banalizeaz`” cel mai mult violen]a, cu 47,5% acte prezentate \n context naturalizant.

5.4. Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru diferi]i actan]i

Din majoritatea cercet`rilor a rezultat faptul c` una dintre cauzele pentru care violen]a televizual`
este atât de nociv` pentru micii telespectatori, prin efectul de imitare pe care \l induce, este aceea a
neprezent`rii consecin]elor pe care aceasta le are, nici asupra victimelor, nici asupra agresorului. Exemplu
clasic al acestui mod de prezentare a actelor de violen]` \n desenele animate sunt desenele de tip Tom [i Jerry,
acolo unde personajele se sparg \n buc`]i, se turtesc pân` devin ca o foaie de hârtie, se g`uresc la modul cel
mai concret, de la fierul de c`lcat sau de la o ghiulea, ca apoi, dup` aceste mici „accidente nepl`cute”, s` se
refac` la loc [i, \n urm`toarea secund`, s` re\nceap` cursa91.

Analiza consecin]elor actelor de violen]` pentru victim`

(pondere din frecven]e – % )

90
F`r` s` vrem s` fim „avocatul diavolului” trebuie s` amintim, legat de acest aspect al „naturaliz`rii violen]ei”, un alt pericol, la fel de real, dar de
semn opus. Este vorba despre tratarea \n registrul violen]ei ca fenomen social a unor fapte „naturale” ]inând de lan]ul trofic. Astfel, tendin]a de a
„proteja” copilul de orice fenomen „violent” [i de a-l cre[te sub un clopot de sticl`, face ca acesta s` fie un inadaptat la „realitatea naturii” care face
ca pisica s` prind` [oareci [i s` \i m`nânce, tigrul s` vâneze antilopa, animalul puternic s` \l domine pe animalul mai slab etc. Grija exacerbat` de a
elimina toat` „violen]a” din jurul copiilor poate duce la incapacitatea acestora de a discerne \ntre realitatea social`, cu legi [i valorile specifice, [i
„realitatea naturii” dominat` de a[a numita „lege a junglei”. Referitor la aceast` problem`, atr`geam [i \n alt loc aten]ia (Rela]ia copiilor cu televiziunea
[i noile tehnologii de comunicare, tez` de doctorat, nepublicat`) asupra necesit`]ii unui contact controlat, supravegheat al copilului cu realitatea, chiar
[i cea violent`, din jurul s`u.
91
Trebuie spus c` de[i din punct de vedere al prezent`rii consecin]elor aceste desene sunt foarte nocive, alte cercet`ri arat` c` sunt „salvate” de
faptul c` aceste acte sunt prezentate \n acela[i timp \ntr-un context ludic, iar copilul \n]elege, de cele mai multe ori aceasta. Vom reveni asupra
contextului ludic.

212
 Cercetarea noastr` a ar`tat c` \ntr-o cincime dintre cazuri nu sunt prezentate consecin]ele, asupra
victimei, ale actului de violen]`. Atunci când sunt prezentate ele sunt, la nivelul tuturor canalelor, \n cea mai
mare parte de tip fizic, urmate de cele emo]ional/ psihologice [i cele de tip economic. Analiza la nivelul
fiec`rui canal a ar`tat c`, surprinz`tor, Minimax-ul este canalul cu cele mai multe cazuri \n care nu este
prezentat` nicio consecin]` asupra victimei (31,4%), urmat de CN [i J. Tot Minimax-ul este canalul care
prezint` cele mai multe consecin]e de tip emo]ional, psihologic92. Cele mai multe consecin]e de tip fizic care
au loc asupra victimei sunt prezentate pe Jetix (43,6%).

Tipurile de consecin]e fizice (% din frecven]ele cazurilor în care au fost prezentate

consecin]e fizice ale actului de violen]` pentru victim`)

La nivel concret, ce tip anume de consecin]` fizic` era prezentat`, se vede \n graficul de mai sus. Au
fost codate doar patru situa]ii considerate relevante pentru toate tipurile de violen]` (fie de tip real, fie de tip
fic]ional, fie, mai restrâns, fic]iune animat`). Deci nu exist` o aplecare asupra situa]iilor foarte concrete
specifice violen]ei din desenele animate (a[a se explic` [i num`rul destul de mare de cazuri clasate la „altele”).
Cele mai multe consecin]e ale actului de violen]` asupra victimei iau forma r`nirilor (60%), urmate de
moarte. Handicapul sau spitalizarea, \n spe]` consecin]e pe termen lung ale violen]ei, nu sunt prezentate \n
desenele animate decât \n foarte mic` m`sur`.
Dintre canale, MM prezint` cele mai multe tipuri de consecin]e diferite de cele avute de noi \n
vedere (procentul de „altele” se ridic` la aproape jum`tate din cazuri) [i, de asemenea, are cele mai multe
cazuri \n care este prezentat` moartea victimei. Cele mai multe cazuri de r`niri apar pe CN, ca [i cele mai
multe cazuri de spitalizare.

92
Aceasta [i ca urmare a faptului c`, a[a cum spuneam mai sus, violen]a de pe acest canal este mai degrab` „soft”, o violen]` simbolic`, care nu las`
urme fizice evidente.

213
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Prezentarea consecin]elor pe care actul de violen]`

le are pentru agresor (ponderi din frecven]e – %)

De asemenea, au fost avute \n vedere \n analiz` [i consecin]ele asupra agresorului. Acestea puteau
fi consecin]e de tip legal, social sau moral. Am f`cut distinc]ie \ntre cazurile \n care aceste consecin]e nu
exist`, adic` este prezentat explicit faptul c` nu exist`, [i cazul \n care aceste consecin]e este posibil s` existe
dar nu sunt prezentate.
|n 62,4% dintre cazurile de violen]` prezentate \n DA, sau \n alte emisiuni pentru copii [i
adolescen]i, violen]a nu are consecin]e la nivelul agresorilor [i \n alte 13,5% aceste consecin]e nu sunt
prezentate, de[i se b`nuie[te c` exist`. Canalul pe care sunt prezentate cele mai multe consecin]e de tip legal
asupra agresorului este CN, urmat de J [i de MM. Acesta din urm` este \ns` canalul pe care apar cele mai
multe consecin]e de tip social (stigmatizare social` a agresorului, punerea \n discu]ie a statutului social al
acestuia) pentru agresor, ca [i cele mai multe consecin]e de tip moral.

5.5. Analiza contextelor de semnificare a actelor de violen]`

Majoritatea (45,6%) actelor de violen]` de pe canalele pentru copii sunt comise \ntr-un context al
gratuit`]ii, ele nejustificându-se nici prin intriga narativ`, nici \n registrul legitimit`]ii. Ea este urmat` de
violen]a logic`, cea care de[i nu este legitim`, este justificat` de firul epic, pentru ca, \n final, doar 14,2%
dintre acte s` fie cu adev`rat legitime. Cea mai mult` violen]` gratuit` apare pe MM [i cea mai pu]in` pe J,
canal pe care apare cea mai mult` violen]` „logic`”. Pe CN se \ntâlne[te cea mai mult` violen]` legitim`.

214
 Legitimitatea actelor de violen]` de pe canalele de DA
(legitim vs. gratuit) (% din num`rul de acte de violen]` pe canal)

A[a cum spuneam mai \nainte, o alt` variabil` important`, de luat \n seam` la analiza violen]ei
televizuale [i mai ales a celei fic]ionale, este prezen]a contextului ludic. Astfel, observ`m c`, dac` Tom [i
Jerry, de[i aveau mult` violen]`, erau prezenta]i \ntr-un context ludic, actualele desene animate prezint`
majoritar (65,2%) acte de violen]` \ntr-un context non-ludic. Cel mai „juc`u[” canal este MM (cu 44,4%
violen]` \n context ludic) [i cel mai „serios” canal este Jetix.

Contextul ludic în care au loc actele de violen]`

(% din num`rul de acte de violen]` pe canal)

215
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Contextul eroizant în care au loc actele de violen]`

(% din num`rul de acte de violen]` pe canal)

Analiza actelor de violen]` din punct de vedere al prezent`rii acestora \ntr-un context eroizant (fie
c` era un erou pozitiv sau negativ; import` doar c` personajele, actan]ii erau prezenta]i \ntr-o manier` „eroic`”
[i prin aceasta, cu un comportament demn de urmat) arat` c` cele mai multe (71,9%) nu sunt reprezentate
\ntr-o astfel de manier`, personajele neavând caracteristici excep]ionale. Cei mai mul]i „eroi” apar de Jetix
(de altfel, acolo sunt Iron Man, Dragonul american, Spioanele [i multe alte personaje–erou care se lupt` cu
r`ul).

Prezentarea maniheist` a scenelor de violen]`

(% din num`rul de acte de violen]` pe canal)

Pu]in` violen]` este prezentat` \ntr-un context maniheist, \n care binele s` fac` \ntotdeauna bine [i
r`ul s` fie r`u pân` la cap`t. Actele, a[a cum spuneam mai sus, au \nceput s` fie semnificate, chiar [i \n DA,
cu nuan]e. Cele mai multe acte de violen]` prezentate \n alb [i negru apar, a[a cum era de a[teptat, pe Jetix.

216
Acest canal, dup` cum am spus de mai multe ori, prezint` mult` violen]` \n context combativ, lupta fiind \ntre
bine [i r`u. A[a se face c`, pe de o parte pe acest canal avem cea mai mult` violen]` \n context eroizant [i tot
aici [i cea mai mult` violen]` \n context maniheist, ambele caracteristici fiind semnul simplit`]ii structurale
a nara]iunii, care finalmente se poate reduce la schemele g`site de Propp \n basme.

Contextul estetizant în care au loc actele de violen]`

(% din num`rul de acte de violen]` pe canal)

|n fine, ultimul indicator prin care a fost analizat` violen]a din desenele animate, este un indicator
relativ nou, [i anume cel al contextului estetizant93 \n care violen]a este prezentat`. De[i tema eroului negativ
frumos, [i prin aceasta atractiv, este prezent` de mult timp \n literatur`94, totu[i problema „atractivit`]ii”
violen]ei generat` de prezentarea actelor de violen]` \ntr-un context estetizant, s-a pus mai ales odat` cu
televiziunea postmodern`.
Analiza desenelor animate [i a emisiunilor pentru adolescen]i a ar`tat c` cele mai multe acte, 42,4%
sunt prezentate \ntr-un context neutru fa]` de aceast` variabil` a esteticului. Dup` acestea urmeaz` 36,9%
de acte care sunt prezentate \ntr-un context estetic, doar 21,9% dintre acte fiind conotate estetic \n sens
negativ.
Cu acest ultim item am f`cut trecerea analizei violen]ei televizuale din domeniu etic (violen]a, ca fapt
social se judec` \n registrul bine-r`u, moral-imoral etc.), \n domeniul estetic. Aceasta este o deschidere
necesar` spre \n]elegerea unui fenomen care, de[i este definit, conven]ional, „violen]a din desenele animate”,
ca acum 40-50 de ani, a evoluat \n toat` aceast` perioad`, pân` la a avea pu]ine lucruri comune cu conceptul
ini]ial. |n]elegerea acestui concept impune deci o abordare multidisciplinar`, estetica, psihologia, psihologia
social`, [tiin]ele comunic`rii fiind tot atâtea deschideri prin care, simultan, trebuie s` fie abordat` „violen]a
din desenele animate”, v`zut` \ns` nu ca o realitate oarecare, ci ca fapt social, adic` responsabil de fenomene
sociale, de schimb`ri la nivelul societ`]ii etc.

93
A se vedea justificarea acestui item [i \n capitolul de Metodologie al prezentei lucr`ri.
94
S` ne-o amintim pe Milady, personajul lui Al. Dumas din „Seria mu[chetarilor”.

217
 Capitolul

VII
ANALIZ~ SPOTURI /
CLIPURI
PUBLICITARE,
PROMO-URI
Poliana {tef`nescu

ublicitatea este o form` de comunicarea al c`rei scop este de a capta aten]ia unui public ]int`
P(consumator, utilizator, beneficiar de servicii etc.) pentru a-l convinge s` adopte un
comportament dorit: cump`rarea unor produse sau servicii, alegerea unei personalit`]i politice, abordarea
unei atitudini civice etc.
|n literatura de specialitate se disting urm`toarele modele teoretice explicative ale efectelor
publicita]ii95:

l Modelul AIDA (Aten]ie, Interes, Dorin]`, Ac]iune) – Decuparea procesului publicitar \n faze
cronologice.
l Modelul comportamentalist (repetarea stimulilor [i a conexiunii lor cu reac]iile directe).
l Modele de tactici de influen]are prin personaje
l Modelul A – C – V (Atribute – Consecin]e – Valori)
l Modelul medierilor multiple (Carl Hovland)
l Modelul proces`rii informa]iei (cognitivist).
l Modelul ELM (Modelul probabilit`]ii elabor`rii)
l Modelul A-ad (atitudine fa]` de reclam`)

Publicitatea apeleaz` la o mare varietate de mijloace de comunicare, de la cele tradi]ionale (presa

scris`, audiovizualul, publica]ii online, seminarii/conferin]e etc.), pân` la cele neconven]ionale (po[t`, telefon,
promo]ii etc.).
Televiziunea este, \n prezent, cel mai utilizat canal de comunicare \n mas` de c`tre publicitate.
Deoarece televiziunea este receptat` de majoritatea popula]iei (peste 90% din gospod`riile din România),
acest canal de comunicare se bucur` de audien]e foarte mari, ceea ce \nseamn` atingerea unui num`r mare
de persoane din grupurile ]int` vizate de campania publicitar`. Televiziunea este un mediu foarte flexibil,
oferind clien]ilor spa]iu de reclam` \n orice interval orar, \n func]ie de strategia media proprie.

95
Impactul publicit`]ii asupra p`rin]ilor [i copiilor, raport de cercetare, IMAS [i CSMNTC, finan]at de CNA, 2007, http://www.cna.ro

219
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Cea mai r`spândit` form` de publicitate televizual` este spotul/clipul publicitar (un anun] publicitar
de scurt` durat`, de obicei \ntre 15 secunde [i un minut). De[i denumirea de “clip” se aplic` mai ales
produc]iilor cu con]inut muzical, \n vocabularul consumatorului român de televiziune a intrat [i acest cuvânt
pentru a denumi produc]ia publicitar` de TV. Dar, con]inut publicitar poate fi inclus [i \n emisiuni
informative sau de divertisment, prin oferirea de informa]ii sau prin plasarea de bannere sau produse.
Pe lâng` reclama pl`tit`, televiziunea mai difuzeaz` [i promo (auto-reclama), prin care anun]` [i
reaminte[te publicului emisiunile [i produc]iile proprii.
Marele avantaj al televiziunii, comparativ cu celelalte medii de comunicare (cu excep]ia
cinematografului), este capacitatea de \mbinare simultan` a sunetului, imaginii [i mi[c`rii. Televiziune este
vizionat` de regul` acas`, \ntr-o atmosfer` relaxat`, ceea ce \l determin` pe telespectator s` fie mai receptiv
la mesajul publicitar [i s` \l accepte (Dan Petre, Mihaela Nicola, 2004).
Copiii constituie obiectul aten]iilor din partea serviciilor de marketing ale marilor m`rci deoarece ei
sunt nu numai consumatori, dar au [i o influen]` puternic` asupra cump`r`turilor pe care le face familia, [i
deoarece ei \n[i[i sunt viitori consumatori.
Scopul acestor eforturi este de a p`stra clientul cât mai mult posibil, deoarece firmele [i publicitarii
[tiu c` \i va costa mai scump s` g`seasc` un nou consumator decât s`-l p`streze pe cel actual.
|n acela[i timp, firmele caut` s` fidelizeze consumatorul [i doresc s`-l atrag` cât mai curând posibil.
|n consecin]`, \nc` de la o vârst` fraged`, copilul se confrunt` cu publicitatea care va c`uta s`-l conving` s`
cumpere un anumit produs [i s` p`streze aceast` tendin]` toat` via]a.
Cum atest` datele cercet`rii CSMNTC din 200796, copiii sunt mari consumatori de publicitate:
mai mult de dou` treimi dintre copii urm`resc publicitatea la televizor.
Copiii de 6 ani sunt cei mai mari consumatori de reclam` (75% declar` c` urm`resc publicitatea
televizual`), iar cei mai pu]in consumatori sunt cei de 8 ani (doar 62% declar` c` urm`resc publicitatea).
S-a observat o sc`dere a consumului de publicitate odat` cu \naintarea \n vârst` (de la 75% la 6 ani la 67%
la 10 ani, exceptând un puseu de non-consum la 8 ani).
Pentru ca publicitatea televizual` s` \[i ating` scopul, trebuie s` atrag` aten]ia copiilor. Pentru
aceasta sunt utiliza]i numero[i stimuli (efecte vizuale [i sonore, limitarea informa]iei lingvistice, complexitatea
dinamic`) care favorizeaz` aten]ia, f`r` s` fie neap`rat orientat` c`tre \nsu[irea de informa]ii. Al]i stimuli vor
fi \ndrepta]i spre \n]elegerea [i primirea unor informa]ii (cântecul, muzica, dialogul \ntre copii).
Cum atest` cercet`ri de amploare efectuate \n Occident, copiii tind s` se expun` la publicitate ca la
oricare alte emisiuni de televiziune, privindu-le cu aceia[i ochi [i nediferen]iindu-le, de unde [i predictibilitatea
sporit` a unui impact direct al publicit`]ii asupra spiritului [i comportamentului infantil.
A[a cum s-a observat \n cercetarea CSMNTC din 2007, jum`tate din num`rul copiilor manifest`
o atitudine re]inut` \n ceea ce prive[te \ncrederea \n con]inutul de “adev`r” al mesajelor publicitare. Mai
mult de o treime dintre copii tind \ns` s` cread` ceea ce se spune \n reclame. Acest rezultat valideaz` odat`
\n plus demersul UE legat de noua Directiv` privind Practicile Comerciale Incorecte (Unfair Commercial
Practices Directive). Totu[i, a[a cum era de a[teptat, o propor]ie important` de copii \n jurul vârstei de 6-7
ani nu reu[esc s` treac` testul identific`rii spoturilor publicitare de alte forme textuale [i discursive ale
comunic`rii televizuale.
Analiza publicit`]ii televizate ne va oferi informa]ii asupra frecven]elor de difuzare pe principalele
canale TV, asupra intervalelor orare ocupate precum [i asupra solu]iilor de marketing [i de crea]ie adoptate
de agen]ii, solu]ii care pot avea un impact puternic asupra copiilor.
Monitorizarea publicit`]ii difuzate pe canalele TV s-a f`cut pentru 11 canale TV, dintre care 8
canale de [tiri [i generaliste (ProTV, Antena1, Antena3, Acas`, Realitatea, Prima, OTV [i TVR1) [i trei
canale de desene animate pentru copii (Mininax, Cartoon Network [i Jetix). Analiza s-a f`cut pentru toate
zilele s`pt`mânii, \n intervalul orar 7h- 24h, insistându-se pe perioadele de prime-time. Au fost analizate
toate clipurile difuzate, publicitate (reclam`) [i/sau promo (auto-reclam`), \n propor]ii aproximativ egale.

96
Impactul publicit`]ii asupra p`rin]ilor [i copiilor, raport de cercetare, IMAS [i CSMNTC, finan]at de CNA, 2007, http://www.cna.ro

220
 Tip clip (%)

|n func]ie de canal, s-a remarcat c` unele dintre acestea, cum ar fi Prima, Antena1 [i Realitatea,
abund` \n transmisii de tip publicitar, liderul fiind Antena1. Canalul Realitatea are \ns` cele mai multe
promo-uri difuzate. Canalele de divertisment, Antena3 [i Acas` au un nivel mediu al clipurilor, iar TVR1
[i ProTV, care sunt cele mai receptate canale pe teritoriul României, se men]in la nivele sub medie.
Canalul OTV, care are un stil aparte al formatelor de emisiune, se remarc` prin con]inutul exclusiv
publicitar al clipurilor (spoturilor) transmise.
|n cazul canalelor de copii sunt transmise cu prec`dere promo-uri, cu excep]ia canalului Jetix care
transmite \n egal` m`sur` [i publicitate.

Acelea[i diferen]e \ntre canale pot fi observate [i la analiza con]inutului violent al spoturilor. De[i
majoritatea spoturilor/clipurilor nu con]in niciun semn / simbol cu con]inut violent, sunt unele deosebiri \n
ceea ce prive[te con]inutul violent sau cel aluziv violent.

221
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Distribu]ia con]inutului promo]ional [i publicitar pe canale TV

Nu reg`sim \n clipurile publicitare foarte mult con]inut violent manifestat ca urmare a unei idei
violente. Dar, surprinz`tor, vedem c` un canal pentru copii, Cartoon Network, devine leader al unui
asemenea con]inut, urmat de Prima, ProTV [i Antena1. O mare parte a clipurilor con]in semnale, aluzii
la violen]` sau sexualitate. Asemenea clipuri difuzeaz` mai ales Prima, urmat` de Antena1 [i Cartoon
Network, la egalitate.

222
 Con]inutul de violen]` per canal TV

De[i monitorizarea s-a f`cut pentru toate zilele s`pt`mânii, nu se remarc` un trend anume al
clipurilor/spoturilor. Putem doar afirma c`, \n week-end, majoritatea publicit`]ii este difuzat` \n ziua de
sâmb`t`.

Distribu]ia clipurilor/spoturilor pe zilele s`pt`mânii (%)

223
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Distribu]ia pe intervale orare a publicit`]ii confirm` o situa]ie existent` de mult` vreme, [i anume
cantitatea masiv` de clipuri/spoturi transmise \n prime-time, \n intervalul 19h-22h, aproape 63 % din total.

Distribu]ia clipurilor pe intervale orare (%)

177 27 45

724 96 160

95 33 59

23 6 13

64 23 18

Con]inutul de violen]` pe intervale orare (%)

De[i \n prime time se difuzeaz` cea mai mare cantitate de clipuri/spoturi publicitare, se constat`
c` aceasta nu agraveaz` con]inutul violent, dimpotriv`, putem spune c` \l “dilueaz`”. |n intervalul 19h-22h

224
se difuzeaz` [i cea mai mare parte a publicit`]ii nonviolente. Dar surpriza o constituie intervalul dimine]ii,
7h-14h, \n care se difuzeaz` pu]in` publicitate, \n schimb având un con]inut violent sau cu aluzii violente sau
sexuale. Aceast` situa]ie poate produce \ngrijorare, deoarece mul]i copii se afl` diminea]a acas`, lipsi]i de
controlul parental [i expu[i unui asemenea con]inut violent.
Apare o distinc]ie \ntre canalele pentru copii [i cele generaliste + [tiri + divertisment. |n timp ce cele
trei canale pentru copii difuzeaz` clipuri publicitare cu prec`dere diminea]a [i dup`-amiaza, celelalte canale
amplific` difuzarea acestora dup`-amiaza, dar mai ales seara \n prime-time (19h-22).

42 20

32 189 56

15 228 27

18 82 14

26 15 186 54

81 46

21 103 11

69 21

Difuzarea spoturilor publicitare pe intervale orare pe canalele TV (%)

28

46 10 45

31 6 41

Difuzarea spoturilor publicitare pe canalele pentru copii/intervale orare (%)

225
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Reparti]ia clipurilor pe intervale orare per canal TV

Clipurile / spoturile sunt realizate \n diferite contexte spa]iale (conform tabelului de mai jos), dar
majoritatea se desf`[oar` \n familie, \n natur`, pe strad` sau \n magazine.

C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9

Familia/ Magazine/ Natur` Cartiere Strad` {coal` {osele/ Loc de Altele

locuin]a pie]e drumuri joac`/
teren
de sport

226
 Contexte ale scenariz`rii spa]iale (%)

Publicitatea folose[te imaginea copiilor, \nc`lcându-se adeseori recomand`rile CNA, pentru a crea
anumite referin]e sau ]inte conform scenariului, iar aceast` analiz` arat` c`, \n aproape 19% din clipuri, copiii
sunt prezenta]i ca personaje, ca actori ai ac]iunii.

R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8
Prezint` Publicitate Publici- Juc`rii Jocuri Alte F`r` Copiii cer
copiii ca la \mbr`c`minte tate la video produse referin]` produse
personaje pentru copii dulciuri la copii publicizate

Totu[i trebuie s` recunoa[tem c` trei sferturi din publicitatea difuzat` nu folose[te imaginea copiilor
[i \nscrie \n scenariu numai adul]i.

227
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Copiii ca referin]e sau ]inte ale publicit`]ii (%)

Atunci când clipul publicitar folose[te copii ca actori, ace[tia apar ca personaj principal \n 18,22%
din cazuri [i \n 4% din cazuri ca personaj secundar. Dar, \n peste trei sferturi din clipurile difuzate de canalele
TV nu apar copii.

Copiii ca actori (%)

O analiz` a num`rului copiilor care apar \ntr-un clip publicitar ne confirm` faptul c` \n aproape 6%
din cazuri este vorba de un singur copil, \n 3,64% apar doi copii [i \n 13,78% din clipuri apar mai mul]i
copii. Marea majoritate a clipurilor/spoturilor (76,67%) nu folosesc copii \n scenariu.

228
 ,

Num`rul copiilor \n publicitate (%)

Din analizarea clipurilor/spoturilor reiese c` sunt mai mul]i b`ie]i decât fete ca actori, dar se \ntâlnesc
[i grupuri mixte \n 15,4% din cazuri.

Reparti]ia dup` sex a copiilor care apar \n publicitate (%)

Analiza contextelor de scenarizare/semnificare a urm`rit dac` \n clipurile publicitare se reg`sesc

anumite modele/ mituri/ stereotipuri cu privire la copii. Graficul radar ilustreaz` elocvent absen]a acestor
semnifica]ii \n compara]ie cu situa]iile \n care acestea sunt prezente.

229
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Contexte de scenarizare /semnificare97

Valorizarea ingenuit`]ii [i a vis`rii proprii copilului; Copiii prezenta]i ca fiin]e ingenue, vis`toare, bune,
exuberante dar nevinovate, zâmbitoare, bucuroase, fericite la aten]ia altora (p`rin]i, rude, apropia]i,
educatori, \nv`]`tori);
Copiii scenariza]i \n posturi de transgresare ai „rolurilor” (sugerarea [i valorizarea \nc`lc`rii normalor
statutare [i de rol pentru a-[i impune dorin]e [i a ob]ine achizi]ii etc.) [i \n contexte permisive (copiilor le
este permis totul sau aproape totul);
Contexte de „permutare a rolurilor”: copiii ca fiin]e „dominatoare” \n raport cu p`rin]ii [i adul]ii \n general
(formarea [i manifestarea personalit`]ii „autoritare”); valorizarea copilului nesupus [i „dominator”;
Copiii ca fiin]e „rele”, „posesive”, agresive din na[tere (naturalizarea violen]ei [i posesiunii; valorizarea
impulsurilor, instinctualit`]ii agresive la copii); valorizarea copilului impulsiv;
Copilul ca centru al universului familial, social, cultural (toat` lumea este a lui, are dreptul de a ob]ine
orice, orice dorin]` trebuie s` i se \ndeplineasc`);
Copilul ca fiin]` care trebuie protejat`, ajutat`, \n]eleas`, sprijinit` de c`tre p`rin]i, nu de c`tre adul]i \n
genere; scenarizarea dragostei, aten]iei [i generozit`]ii p`rinte[ti fa]` de copii;
Confuzia rolurilor socializatoare parentale: copiii r`spl`ti]i indiferent de purtarea lor bun` sau rea;
Jocurile copiilor ca manifest`ri ale desc`tu[`rii [i consum`rii energiei copiilor;
Jocurile copiilor ca manifest`ri ale desc`tu[`rii [i consum`rii impulsurilor agresive;
Violen]a spoturilor, clipurilor ca expresie a tehnicilor televizuale (ritm trepidant, zgomot asurzitor, imagini
[ocante).

Contexte de scenarizare/semnificare

97
Tipologie propus` \n metodologia proiectului de Ioan Dr`gan.

230
 Din graficul de mai sus se pot vedea contextele cele mai \ntâlnite \n clipurile publicitare: este vorba
de valorizarea ingenuit`]ii copilului [i de prezen]a unor efecte tehnice care sugereaz` violen]a (sunete
puternice, trepida]ii, imagini [ocante etc.). Dintre cele mai rar \ntâlnite contexte din clipuri/spoturi amintim
confuzia rolurilor socializatoare parentale sau permutarea rolurilor.
Dup` vârsta de 8 ani, majoritatea copiilor sunt ap]i s` disting` spoturile publicitare de alte programe
televizuale.
Majoritatea studiilor recunosc rolul fundamental al vârstei \n \n]elegerea inten]iilor persuasive ale
publicit`]ii, chiar dac` [i diferen]ele de mediu socio-economic au un rol \n \n]elegerea discursului publicitar
de c`tre copii.
Pe lâng` ace[ti factori, studiile au mai pus \n eviden]` [i importan]a elementelor de
construc]ie/crea]ie a spoturilor publicitare (personaje, muzic`, istorie, decoruri etc.). Concluziile converg
c`tre importan]a pe care contextul de scenarizare / semnificare o are asupra mesajului publicitar. Ceea ce este
ar`tat \n imagine devine mai important decât ceea ce se spune despre un produs. Copilul are o reac]ie afectiv`
imediat` atunci când vede spotul publicitar, iar acest` reac]ie are ca urmare un comportament (inten]ia de
a achizi]iona produsul). Con[tientizarea calit`]ii/utilit`]ii produsului are loc mult mai târziu, la contactul
direct cu produsul.

|n studiul «Impactul publicit`]ii asupra p`rin]ilor [i copiilor»98, din 2007, se constat` c`, \n România,
72% dintre copiii de 6-10 ani declar` c` au cerut cel pu]in o dat` p`rin]ilor s` le cumpere un produs dup`
ce au v`zut o reclam` la televizor, \n timp ce doar 27% declar` c` nu au f`cut acest lucru niciodat`. Aceste
procente variaz` destul de mult \n func]ie de vârsta copilului (la 6 ani 82,5% declar` c` au cerut p`rin]ilor
un lucru pe care l-au v`zut \n reclama la televizor, \n timp ce la 10 ani doar 70% mai declar` acest lucru).
Majoritatea copiilor care au cerut p`rintilor s` le cumpere produse v`zute \n reclame, 81,9%, au ob]inut
ceea ce au cerut, [i doar 17,2% dintre copii au fost refuza]i de p`rin]i. Vârsta [i sexul copiilor sunt factori
importan]i \n influen]area familiei; dac` la copiii de 6 ani p`rin]ii rezist` la rug`min]i \n propor]ie de aproape
23%, la cei de 10 ani nu mai rezist` decât \n propor]ie de 12%. S` mai ad`ug`m [i c` fetele sunt mai
“conving`toare” decât b`ie]ii (cu o diferen]` de aproape 4 procente).
S-a constatat c`, \n timp, impactul publicit`]ii asupra copiilor se diminueaz` sub influen]a unor
factori, dintre care men]ion`m: produsul (se va ]ine cont dac` \l intereseaz` sau nu), vârsta (cu cât copilul
cre[te, impactul este mai slab), expunerea televizual` redus` (\n acest` situa]ie, repetarea, care este motorul
persuasiunii, nu va mai avea efectul a[teptat).

Concluzii

Numero[i speciali[ti condamn` acest “asalt” mediatic asupra copilului, precum [i consecin]ele
negative pe care publicitatea le poate avea asupra comportamentului copilului. Este important s` amintim c`,
\n primul rând, publicitatea \l ini]iaz` pe copil \n estetic`, \i stimuleaz` memoria [i poate provoca un dialog
interesant \ntre copil [i familia sa.
Datorit` publicit`]ii copilul va putea, de exemplu, s` \nve]e s`-si dezvolte gusturile, cuno[tin]ele, opiniile
[i se va adapta mai repede la mediul sociocultural \n care evolueaz`. Aceste aspecte pozitive vor conduce la
comportamentele pozitive ale copilului, \l vor \nv`]a s` se identifice cu societatea [i s` r`spund` la nevoile proprii.
Dar publicitatea are [i efecte negative care pot avea consecin]e grave asupra comportamentului pe
termen lung, al copilului. Este vorba, \n primul riand de efecte d`un`toare asupra comportamentului
alimentar. |n ziua de azi, din ce \n ce mai mul]i copii sunt supraponderali [i este foarte probabil ca ei s`
r`mân` a[a pân` la vârsta adult`.
Mult` lume acuz` publicitatea c` incit` copiii s` m`nânce dulciuri [i s` “ron]`ie” \ntre mese alimente
s`rate care provoac` surplus ponderal la vârsta adult`. |n plus, s-a remarcat faptul c` nu se face publicitate
[i la alte alimente cum ar fi pâinea, fructele, legumele. Ori [tim, copiii constituie clientela viitorului iar
atitudinile [i motiva]iile deprinse \n copil`rie determin` \n mare parte practicile de consum [i
comportamentele alimentare viitoare.

98
«Impactul publicit`]ii asupra p`rin]ilor [i copiilor», 2007, realizat la comanda CNA de c`tre IMAS [i CSMNTC (Ioan Dr`gan [i Anca Velicu).

231
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

{i, deoarece se recunoa[te responsabilitatea publicit`]ii asupra obiceiurilor alimentare d`un`toare,

autorit`]ile din ]`rile occidentale, cum sunt cele franceze, au luat o serie de m`suri. De exemplu, este interzis
s` apar` pe ecran un copil care “ron]`ie” \n fa]a televizorului, care consum` prea multe dulciuri sau care
ignor` autoritatea parental`.
Publicitatea televizat` este acuzat` c` a contribuit la cre[terea epidemiei de obezitate din ]`rile
dezvoltate. Nutri]ioni[tii francezi au avertizat \ntr-un articol99 din 2008 c` “Exist` o leg`tur` \ntre expunerea
prelungit` la publicitatea televizat` [i obezitatea copiilor de 2-11 ani [i a adolescen]ilor de 12-18 ani. Expunerea la
publicitatea televizat` care prezint` alimente cu o \nalt` valoare energetic` (mai ales dulce [i gras) se asociaz` cu
apari]ia frecvent` a obezit`]ii“.
Este dificil s` m`sur`m impactul publicit`]ii asupra copilului [i este [i mai dificil s` cunoa[tem
efectele sale pe termen lung, \n mod special când este vorba de reprezentarea stereotipurilor propagate prin
publicitate sau de impactul pe termen lung cauzat de vizionarea unei publicit`]i [ocante sau violente. Aceste
dou` aspecte sunt mai pu]in “concrete” decât produsele alimentare [i fac parte din contextul social complex
\n care cre[te [i se dezvolt` un copil.
Dezbaterile asupra reglement`rilor publicit`]ii care se adreseaz` copiilor se sprijin` pe argumentul
c` ace[tia nu au capacitatea cognitiv` necesar` de ap`rare la impactul cu publicitatea (adic` nu pot \n]elege
inten]iile persuasive, nu sunt capabili s` contra-argumenteze, s` critice anun]urile [i publicitatea). De[i vârsta
pare s` fie un factor esen]ial \n dezvoltarea acestei competen]e, educa]ia (dat` de p`rin]i [i de [coal`), precum
[i experien]a copilului \n contactul cu publicitatea par s` fie determinante.

99
«Engraisser les enfants pour sauver la télévision», Serge Hercberg, Yannick Le Marchand-Brustel, Joël Ménard, Dominique Turck, Libération, 25
avril 2008, page 32.

232
 Capitolul

VIII
MODURI DE MEDIATIZARE, ÎN
PRESA SCRIS~, A SUBIECTELOR
COPIII {I {COALA.
STUDIU DE CAZ: ZIARELE
GÂNDUL {I LIBERTATEA
Anca Velicu, Alexandra Povar`

„Am deschis ziarul [i-am citit o fraz` care mi-a f`cut gaur` \n creier: o prostituat`
de 11 ani a umplut un sat \ntreg de sifilis. (...) \n titlul acesta de ziar mai era ceva:
o f`lo[enie gre]oas` a vân`torului de rating. De[i [tirea a fost preluat` \n aproape
toate cotidienele importante, era evident c` nimeni nu se obosise s` investigheze
sau m`car s` verifice informa]ia. {i tocmai aceast` indiferen]` n`ucitoare m-a
determinat s` scriu romanul”
Doina Ru[ti, Prezentare la romanul Lizoanca la 11 ani,
(Editura Trei, Bucure[ti, 2009)100.

cest studiu a avut ca obiectiv analiza modului \n care apar tratate, \n presa scris` româneasc`,
A subiectele legate de [coal` [i cele legate de copii. Interesul pentru acest subiect a ap`rut atât din
considerente [tiin]ifice cât [i din considerente civice. Din perspectiva [tiin]elor comunic`rii [i mai ales a
sociologiei jurnalismului, problema „cât” este mediatizat un anumit subiect (este el subiect de agend`? ce loc
ocup` el \n agenda mediatic`?), „cum” este mediatizat (ca fapt divers sau ca problem` social`?, \n reportaj, [tire
sau editorial?, cu sau f`r` men]ionarea surselor? etc.), cu ce „efect” este mediatizat (avem \n vedere aici studiile
de receptare, anchetele de opinie longitudinale etc.) sunt probleme oarecum „clasice” ce nu mai impun
justificarea legitimit`]ii lor.
Despre aspectul civic al demersului nostru, cuvintele sunt de prisos \n prezen]a Motto-ului. A
eviden]ia, la modul explicit, felul \n care sunt prezentate „[tirile” despre copii, \n presa de tip tabloid
româneasc`, poate s` \nsemne tragerea unui semnal de alarm` asupra unei realit`]i (anume modul lipsit de
etic` profesional` \n care se face pres` \n România, \n special modul \n care este folosit` imaginea copilului,
\n cele mai umilitoare situa]ii, pentru a „vinde” presa), care pare s` se fi banalizat [i s` nu mai mire pe nimeni.
Au fost analizate dou` ziare centrale de o anumit` notorietate, Libertatea (ziar tabloid, aflat pentru
mult timp pe podiumul celor mai vândute ziare) [i Gândul, un ziar de opinie, perceput a[a mai ales prin
notorietatea editoriali[tilor s`i (Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu, Marius Ni]u, Melania Vergu etc.).

100
Apud Cristina Modreanu, Cartea despre „prostituata de 11 ani care a umplut un sat \ntreg de sifilis“, http://www.gandul.info/arta/cartea-despre-
prostituata-de-11-ani-care-a-umplut-un-sat-intreg-de-sifilis.html

233
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Perioada analizat` a fost s`pt`mâna 5-11 ianuarie 2009, adic` perioada \n care a fost monitorizat` [i media
audiovizual` pentru a identifica reprezentarea violen]ei televizuale. Tehnica de analiz` a fost analiza de
con]inut, \n care unitatea de analiz` a fost tema, [i analiza semio-lingvistic`. Obiectivele specifice ale analizei
au fost urm`toarele:
- analiza elementelor de identificare ale articolelor care au ca subiect copiii [i/sau [coala;
- analiza modalit`]ilor de asumare, de c`tre jurnalist, a articolului, atât la nivel de subiect /
informativ, cât [i la nivelul scriiturii;
- analiza elementelor vizuale care confer` identitate articolului (de la localizarea \n ziar, localizarea
pe pagin`, la analiza fotografiei);
- analiza contextului \n care apare subiectul [coala [i/sau copii (care este, la modul concret, tema
articolului, c`rui domeniu apar]ine, care sunt protagoni[tii, care e “scena” etc.);
- prezentarea, \n mass media, a consecin]elor diferitelor acte, evenimente, decizii politice, la nivelul
tuturor actorilor implica]i, ca semn al unui mod responsabil de a face pres`.

Au fost evaluate ini]ial toate articolele din ziar [i, din ele, re]inute doar cele care aveau o leg`tur`,
la nivel de con]inut sau doar la nivel de imagine101, cu cele dou` teme de interes pentru noi, anume copiii [i
[coala102.
Prima observa]ie este aceea c` exist` relativ multe articole care ating, mai mult sau mai pu]in
tangen]ial, problema copiilor [i/sau a [colii. Pe parcursul s`pt`mânii studiate de noi au existat 20 de astfel
articole \n Gândul [i 31 \n Libertatea, dup` cum se poate vedea [i \n tabelul de mai jos.

Articole din Gândul Articole din Libertatea

Trupele israeliene \ncep lupta de gheril` cu membrii R`duleasca, doar cu fiul ei \n noaptea
Hamas de Revelion
Via]a ca un bombardament continuu Sugrumarea \nv`]`mântului
Fiul lui John Travolta va fi \nmormântat s`pt`mâna Ministrul tineretului s-a dat cu
viitoare, \n Florida patinele
{coala pe butuci {i-a c`s`pit soacra [i fiica
Ecaterina Andronescu se \ntâlne[te cu sindicali[tii Gata cu vacan]a
Israelul poart` lupte cu Hamas la por]ile ora[ului Gaza |noat` prin noroaie pân` la [coal`
Copiii din orfelinate, imaginea României pe site-ul La 14 ani a cucerit vârful celui mai
Bibliotecii digitale europene \nalt vulcan
Nu totul este de vânzare Minora violat` de 4 tineri
Actele necesare pentru ob]inerea noii indemniza]ii Prin]esa gunoaielor s-a mutat \n
pentru cre[terea copilului cas` nou`
Copiii – afecta]i de fumul de tutun impregnat \n haine Alexandra Dinu [i-a s`rb`torit ziua de
na[tere la Milano
Medicii, actorii [i profesorii pensionari \i cer lui Boc Au adoptat 117 copii \n 32 ani
s`-i lase s` profeseze
Profesorii universitari nu vor s` renun]e la A[a se distreaz` canotoarele
major`rile salariale

101
Au fost analizate inclusiv articole care nu vorbeau deloc despre copii, dar care erau ilustrate cu poze care reprezentau copiii. Au fost re]inute [i
acestea.
102
Prin extensie, articolele despre profesori, au fost analizate la capitolul «[coal`».

234
R`zboi dup` program \ntre Israel [i Hamas \n Fâ[ia Gaza Mutu mo[tene[te pensia socrului
{coala româneasc` este grea, primitiv` [i inutil` Tolea mi-a r`pit copilul
Unu din trei adolescen]i bea de frica [colii Cum \i reobi[nui]i pe cei mici cu
[coala
{ase asistente - sanc]ionate dup` ce au \ncurcat \ntre Sicriul fetei de 13 ani, sinucis` din
ei doi bebelu[i dragoste, plimbat prin sat
Unde iei [i unde crap` Am fost la Mo[u \n Laponia
Premierul-jurist Boc d` solu]ii ilegale pentru Feti]a care s-a salvat din fl`c`ri s-a
rezolvarea crizei „Pensie ori salariu“ mutat \n modúl
Profesorii pensionari [i-au calculat pierderea la 60% Triple]i n`scu]i de Revelion
Israelul, atacat [i de rachete dinspre Liban Nu ne mai omorâ]i copiii
Profesor acuzat c` d` note dup`
toane
Salarii mai mari pentru profesorii
buni
Bebe aruncat \n tomberon
Ai mei sunt amenin]a]i cu moartea \n
Gaza
Din gunoier a devenit supermodel
Prin]esa gunoaielor va fi [i ea model
Ce vor alege: pensia sau salariul?
Le-au schimbat copiii la na[tere
{i-au p`r`sit copiii \n frig
Tat`l i-a spart ochiul
Romani]a a plecat cu fiul la munte

Dintre acestea, 10 au avut ca tem` central` [coala, [i 15 au avut ca tem` central` copiii.

Tema central` Tema secundar`

{coala 10 8
Copiii 15 17
{coala [i copiii 2 1
Niciuna nu este tema central` /
secundar` 24 25

235
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

1. IMAGINEA COPILULUI |N PRESA SCRIS~

[a cum se poate observa [i din analiza titlurilor, [i cum ni s-a confirmat \n analiza articolelor, \n
A general, imaginea copilului \n pres` este echivalent` cu imaginea victimei. Altfel spus, cel mai
mediatizat copil este copilul-victim`, urmat, mai ales \n ziarele tabloide, de copilul vedet` (sau fiu de vedet`)
[i de copilul care „reu[e[te”. Exist` \ns` diferen]e semnificative \ntre cele dou` ziare ([i, implicit, \ntre cele
dou` stiluri de a face pres`) \n modul cum sunt prezentate cazurile de copii-victim`. Astfel, copilul-victim`
din Libertatea este plasat \n registrul faptului divers, conotat, \n noul tip de pres`, cu un discurs de tip
senza]ionalist. Acest lucru este evident mai ales \n titlurile care au rolul de a [oca: Tat`l i-a spart ochiul, {i-
au p`r`sit copiii \n frig, Bebe aruncat \n tomberon, Minora violat` de 4 tineri, {i-a c`s`pit soacra [i fiica etc.
|n Gândul, copilul victim` nu apare \n acest registru al faptului divers, ci doar \n contextul
excep]ional, al r`zboiului103. Astfel, \n articolele Trupele israeliene \ncep lupta de gheril` cu membrii Hamas,
Via]a ca un bombardament continuu, Israelul poart` lupte cu Hamas la por]ile ora[ului Gaza, R`zboi dup` program
\ntre Israel [i Hamas \n Fâ[ia Gaza [i Israelul, atacat [i de rachete dinspre Liban apare recurent imaginea copilului,
victim` a r`zboiului. Este de men]ionat, de asemenea, faptul c`, de multe ori \n aceste articole nu sunt
men]iona]i copiii, dar \n fotografia care ilustreaz` articolul, ace[tia apar. Este cazul primului articol men]ionat,
\n care, \n fotografie sunt ar`ta]i copiii r`ni]i, ca simbol al victimei \n conflictele armate (de altfel, legendele
fotografiilor sunt, la rândul lor, gr`itoare „Copii, printre victimele conflictului din Gaza” (Foto 1 104) [i „La
fel ca \n ultimul r`zboi din Liban (2006), copiii nu au unde s` se ascund` din calea luptelor” (Foto2105)).
|n alte articole de acest gen, referirile la copii sunt strict numerice: ei sunt aminti]i ca num`r de
victime "num`rul palestinienilor uci[i a ajuns la cel pu]in 537 (dintre care cel pu]in 100 de femei [i copii)"
sau "Num`rul palestinienilor uci[i \n Fâ[ie a trecut de 700 (dintre care circa 220 sunt copii), \n timp ce peste
3.100 au fost r`ni]i..."; [i de aceast` dat`, poza care ilustreaz` articolul, merge pe aceea[i simbolistic` a
copilului victim`; sunt alese imagini emo]ionante, chiar dac` articolul vorbe[te pe un ton sec despre decizii
politice ale Israelului sau Hamas-ului.

Foto1: articolul Trupele israeliene \ncep lupta de Foto2: articolul Israelul poart` lupte cu
gheril` cu membrii Hamas (Adev`rul, 5 ianuarie 2009) Hamas la por]ile ora[ului Gaza (Adev`rul,
6 ianuarie 2009)

103
|n perioada analizat` de noi, R`zboiul din Gaza a ]inut capul de afi[ al presei interna]ionale [i, de asemenea, a fost subiectul major al paginilor
interna]ionale din presa româneasc`, cu atât mai mult cu cât erau implica]i [i cet`]eni români care nu puteau s` p`r`seasc` teritoriile unde aveau loc
lupte.
104
Fotografie la articolul Trupele israeliene \ncep lupta de gheril` cu membrii Hamas, 5 ianuarie 2009
105
Fotografie la articolul Israelul poart` lupte cu Hamas la por]ile ora[ului Gaza, de 6 ianuarie 2009

236
 Exist` [i cazuri \n care copiii apar \n registrul testimonialului, ace[tia fiind, de[i indirect, cei care
„povestesc” anormalitatea pe care o reprezint` r`zboiul. |n acest caz, apar [i referirile la [coala, v`zut` ca
“spa]iu al normalit`]ii”, \n opozi]ie cu r`zboiul [i haosul pe care acesta \l produce. Efectele r`zboiului asupra
copiilor, de aceast` dat`, nu mai sunt fizice, ci psihologice [i sociale. “Copiii au sunat de la [coal` speria]i,
plângând”, “De sâmb`ta trecut`, de la ora 11, când au \nceput bombardamentele, nu mai este nicio [coal`
deschis`. {i era chiar perioada tezelor atunci, a examenelor de sfâr[it de trimestru. To]i copiii erau la [coli \n
acel moment.” (extras din articolul Via]a ca un bombardament continuu).
Cea mai emo]ionant` scen` de r`zboi con]inut` \n articolele pe aceast` tem` din Gândul este una
doar povestit`, neilustrat`: imaginea copilului este din nou folosit` \n registrul simbolic, atunci când este
criticat` nerespectarea \n rândul israelienilor a legilor r`zboiului: “Potrivit The Times, Israelul a fost criticat
c` nu [i-a \ndeplinit obliga]iile legate de evacuarea r`ni]ilor, dup` ce a descoperit oameni care se târau printre
mormane de cadavre, inclusiv patru copii ag`]a]i de trupurile mamelor decedate.” (extras din Israelul, atacat
[i de rachete dinspre Liban).
{i Libertatea are dou` articole pe aceast` tem`, care se deosebesc \ns` de cele din Gândul. De aceast`
dat`, imaginea copilului este folosit` \nc` din titlu (Palestinienii nevinova]i \i implor` pe israelieni: “Nu ne mai
omorâ]i copiii!”), articolul fiind apoi amplu ilustrat cu imagini care arat` urm`rile r`zboiului: d`râm`turi [i
copii mor]i.

Foto 3: articolul Palestinienii nevinova]i \i implor` pe israelieni: "Nu ne mai omorâ]i copiii!" (Libertatea, 6 ianuarie
2009, legenda: Printre victimele gloan]elor israeliene s-au num`rat [i 87 de copiii)

O alt` form` pe care o ia imaginea copilului-victim` este cea “validat` [tiin]ific”; Risc Fum`tori
pasivi, Copiii – afecta]i de fumul de tutun impregnat \n haine, articol din Gândul, de M`d`lina CHI}U, din 08
ianuarie 2009 sau Refugiu Ca s` scape de stres Unu din trei adolescen]i bea de frica [colii, tot din Gândul, articol
de M`d`lina CHI}U, din 08 ianuarie 2009 sunt astfel de “m`rturii” menite s` informeze (\n ceea ce prive[te
forma \n care sunt puse – discursul de tip [tiin]ific, formatul de [tire etc.), dar [i s` impresioneze cu privire
la o anumit` realitate. Copilul – victim` a fumului de ]igar` sau copilul – victim` a stresului [colar 106 sunt
imagini care apar, \n perioada monitorizat`, ca purtând dup` sine legitimitatea discursului [tiin]ific. Ele nu
mai reprezint` cazuri izolate, mediatizate \n registrul faptului divers sau \n jurul unui eveniment, dar nici nu
se ridic` la demnitatea unei trat`ri ca probleme sociale (c`rora s` li se analizeze cauzele, amploarea, eventuale
strategii de diminuare, factori favorizan]i etc.); se r`mâne la simpla [tire, \nso]it` de citarea [tiin]ific`
legitimant`, luând mai degrab` forma unei figuri retorice bazate pe recursul la autoritate.
Spuneam mai sus c`, dup` copilul-victim`, cel mai mediatizat este copilul-vedet` (sau copilul
vedetelor). R`duleasca, doar cu fiul ei \n noaptea de Revelion, Alexandra Dinu [i-a s`rb`torit ziua de na[tere la
Milano, A[a se distreaz` canotoarele, Romani]a a plecat cu fiul la munte sau Mutu mo[tene[te pensia socrului sunt

106
Acest articol este cu atât mai interesant cu cât transform` imaginea adolescentului: dintr-o posibil` imagine de «agresor» \n imagine a «victimei».
Spunem aceasta deoarece justific` comportamentul antisocial al adolescen]ilor (consumul de alcool, droguri [i fumat) prin stresul pe care ace[tia \l
resimt \n rela]ie cu [coala. |n formularea din articol, despre care spuneam c` frizeaz` sofismul, recursul la vocea expertului naturalizeaz`, aduce \n
zona acceptabilului, un comportament altfel judecat ca fiind antisocial.

237
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

articole care aduc \n aten]ia publicului vedetele autohtone \n calitate de p`rin]i. Uneori, copilul este folosit,
din nou, doar cu scop “ornamental”, el nefiind nici m`car tangen]ial amintit \n cadrul articolului, dar
ilustrându-l cu succes (este cazul ultimului articol, unde copilul lui Mutu apare doar \n fotografie). Gândul,
pe de alt` parte, are foarte pu]ine articole de acest gen, \n perioada monitorizat`, fiind prezent doar un astfel
de caz, [i acesta din actualitatea interna]ional` (Fiul lui John Travolta va fi \nmormântat s`pt`mâna viitoare,
\n Florida). Acest articol are \ns`, dincolo de referirea la tragedia \n care a fost implicat` familia actorului, o
miz` etic`; el aduce \n prim plan o mai veche disput` (]inând de filosofia etic`) privind comportamentul,
marcat de o credin]` religioas`, al p`rin]ilor fa]` de copil, atunci când se pune vorba salv`rii vie]ii acestuia.
Cu alte cuvinte, au p`rin]ii dreptul de a hot`r\, \n numele unei credin]e religioase sau al unei ideologii,
privarea de medica]ia necesar` pentru copilul bolnav? Pus \n aceast` cheie, cazul din Gândul este interpretabil
\n mod cu totul diferit de cele din Libertatea, de[i, la nivel formal, ambele tipuri vorbesc despre copii de
vedete.
Modul \n care, \n astfel de cazuri, este utilizat` imaginea copilului [i a copil`riei este unul dintre
subiectele dezb`tute \n etica mass-media. Cazurile \n care o anumit` vedet` realmente „vinde” prima imagine
public` a copiilor c`tre anumite publica]ii, chiar dac` acest gest este \n scopuri umanitare, readuc \n discu]ie
problema imaginii copilului \n pres`. Pân` unde se opre[te via]a public` a vedetelor [i de unde \ncepe via]a
privat`? |n ce m`sur` p`rintele poate s` (ab)uzeze de dreptul copilului la propria imagine? Trebuie protejat
copilul, fie c` este al unei vedete sau al unui om comun, de „indiscre]ia” presei pentru a cre[te \ntr-o relativ`
intimitate? Pân` unde este vina presei, pentru astfel de cazuri, [i de unde \ncepe „vina” publicului, cel care
consum` astfel de [tiri [i care ar putea s` sanc]ioneze derapajele presei? Sunt \ntreb`ri ale eticii mass mediei,
dar sunt \ntreb`ri pe care [i consumatorii trebuie s` [i le pun` pentru a asigura acestor copii-vedete dreptul
la intimitate.
Copiii-care-reu[esc reprezint` alt subiect predilect al presei de tip tabloid. Fie c` este vorba despre
succese meritate (La 14 ani a cucerit vârful celui mai \nalt vulcan) sau doar de \ntâmpl`ri care scot din
anonimat, pentru o mai lung` sau mai scurt` perioad` de timp, pe anumi]i copii, aceste „pove[ti de succes”
sunt cele care, mergând pe logica basmului sau, mai nou, a reality-show-urilor, fac deliciul publicului ziarelor
respective. De altfel, [i vocabularul folosit \n astfel de pove[ti este unul \mprumutat din basme, „prin]esa”
fiind un termen des \ntâlnit: Prin]esa gunoaielor s-a mutat \n cas` nou`, Din gunoier a devenit supermodel sau
Prin]esa gunoaielor va fi [i ea model. Interesant c`, \n aceste cazuri, presa practic` un fel de meta-discurs,
tocmai pentru a crea efectul de veridicitate care este \ntrucâtva suspendat prin recursul la logica basmului:
„O argentinianc` de 16 ani, ce \[i câ[tiga traiul c`utând prin gunoaiele din Buenos Aires, a devenit una dintre
cele mai c`utate manechine ale lumii. Nu este o poveste pentru impresionat copiii sau subiectul unei telenovele
lacrimogene, ci via]a Danielei Cott, o tân`r` foarte s`rac` ce a ob]inut un contract cu cea mai mare agen]ie din
lumea modellingului, Elite.” (s.n.) (Din gunoier a devenit supermodel, Libertatea, 7 Ianuarie 2009, de Andreea
Ciocanel).
Cotidianul Gândul are [i el, \n perioada monitorizat`, un articol107 care prezint` o “poveste de
succes” a unui tân`r108, dar \n cu totul alt registru de semnificare. De aceast` dat` tân`rul a reu[it prin
inteligen]` [i munc`, o recunoa[tere a meritelor sale. Chiar etichetarea sa drept “inventator premiat de
pre[edintele Italiei” mut` discursul \n registrul “meritoriului”, al “[tiin]ei”, ca opus` “basmului”, pove[tii.

107
{coala româneasc` este grea, primitiv` [i inutil`, de Melania MANDAS VERGU, Elena LARION, Gândul, 08 ianuarie 2009.
108
De[i tân`rul (Mihai Clipa) despre care este vorba nu mai este copil, fiind student la momentul \n care \i este luat interviul (21 ani), totu[i am
considerat c` articolul face parte din e[antionul nostru deoarece vorbe[te despre o inven]ie pe care acesta a f`cut-o elev fiind [i, pe de alt` parte, face
o analiz` comparativ` a [colii române[ti versus [coala din Italia.

238
2. IMAGINEA {COLII |N PRESA SCRIS~

ac` imaginea copilului este una cu multiple fe]e (victima, vedeta, cel care reu[e[te), imaginea
D [colii este destul de unitar`, aproape singurul unghi din care a fost abordat` \n perioada
analizat` de noi fiind cel economic. {coala este s`rac`, profesorii sunt prost pl`ti]i [i nu li se acord` majorarea
de 50% legiferat` prin legea 221/2008, profesorii pensionari nu mai au voie s` ia [i o norm` didactic` [i astfel
s` cumuleze salariul cu pensia. Despre aceasta au tratat majoritatea articolelor care au avut \n prim plan sau
\n plan secund [coala109, fie c` au ap`rut pe pagina dedicat` [colii, politicii sau pe o pagin` special` de „top
news”:
- PRESIUNE Premierul, pus la zid din toate p`r]ile, Medicii, actorii [i profesorii pensionari \i cer lui Boc
s`-i lase s` profeseze, Gândul, mar]i, 6 ianuarie 2009;
- Reac]ie \n timp ce ministerul consider` c` au lefuri foarte mari, Profesorii universitari nu vor s` renun]e
la major`rile salariale, Gândul, vineri, 9 ianuarie 2009;
- {COALA, Profesorii pensionari [i-au calculat pierderea la 60% Gândul, vineri, 9 ianuarie 2009;
- Salarii mai mari pentru profesorii buni, Libertatea, 7 ianuarie 2009.
De asemenea, merit` s` remarc`m c` aceast` tem` a f`cut obiectul a patru editoriale, trei \n Gândul
(Unde iei [i unde crap`, mar]i 6 ianuarie 2009, Nu totul este de vânzare, miercuri 7 ianuarie 2008, {coala pe
butuci, vineri, 9 ianuarie 2008) [i unu \n Libertatea (Sugrumarea \nv`]`mântului, luni, 5 ianuarie 2008).
Abord`rile au baleat de la perspectiva social` (efectele legii care interzic cumulul salariului cu pensia lovesc
pe copii, cei care nu vor mai avea profesori), la cea economic` (bugetul \nv`]`mântului, departe de a fi 6%,
cât este stipulat \n lege, este sub 3,7%, major`rile salariale nu pot fi acoperite de actualul buget, propunerea
Premierului, de plat` a profesorilor pensionari prin conven]ii civile va s`r`ci bugetul prin neplata contribu]iilor
la asigur`rile sociale etc.), cea politic` (analiza f`cut` de Melania Vergu, \n editorialul Nu totul este de vânzare,
a mercantilismului politicienilor care au votat o lege doar din ra]iuni populiste [i analiza dificult`]ilor actuale
\n aplicarea ei) [i chiar cea juridic` (care este temeiul legal prin care se poate \ntrerupe contractul de munc`
al profesorilor pensionari).
Trei articole din Libertatea [i unul din Gândul ies din aceast` viziune economic` asupra [colii. Este
vorba despre un articol „denun]`tor” (\n realitate, de fapt divers) despre un Profesor acuzat c` d` note dup`
toane (Libertatea), un articol „utilitar” care d` sfaturi despre Cum \i reobi[nui]i pe cei mici cu [coala (Libertatea)
[i un reportaj despre situa]ia unor copiii care |noat` prin noroaie pån` la [coal` (Libertatea). De asemenea,
articolul din Gândul, despre care am vorbit deja, st` sub semnul „opinii” [i este de fapt un interviu cu un fost
elev al [colii române[ti, care face o analiz` (critic`) a acesteia \n rela]ie cu sistemul [colar din Italia.
Din perspectiva tehnicii scriiturii, este interesant de amintit modul \n care cele dou` cotidiene
construiesc senza]ionalismul. Astfel, \n timp ce Libertatea mizeaz` pe subiecte [ocante, dar de fapt divers,
Gândul se apleac` mai ales asupra « marilor subiecte » ale momentului (\n cazul nostru, \n perioada analizat`,
acestea au fost trei110, dou` interne – problema aplic`rii legii privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor
(221/2008) [i proasp`t promulgata lege a interzicerii cumulului pensiei cu alte venituri de la stat – [i unul
interna]ional (r`zboiul din fâ[ia Gaza) pe care \ns` le conoteaz` \n registrul senza]ionalului prin “etichetarea”
lor \n supra-titlu. |n afara editorialelor, asumate de la un cap`t la altul (de la poza editorialistului, pân` la
denumirea paginii de editoriale – Puterea gândului), restul articolelor au, \n supra-titlu, un prim cuvânt care
fie eticheteaz` domeniul din care este articolul (spre exemplu: GAZA111, pentru articolul: Trupele israeliene
\ncep lupta de gheril` cu membrii Hamas sau Salarii, pentru articolul Ecaterina Andronescu se \ntâlne[te cu
sindicali[tii, sau R~ZBOI, pentru Israelul poart` lupte cu Hamas la por]ile ora[ului Gaza), fie d` tonul emo]ional
\n care trebuie citit articolul. Exemple de folosire \n acest sens a cuvântului-etichet` ar fi:

109
O analiz` longitudinal` asupra presei ar ar`ta c` subiectul [coal` apar]ine a[a numitor “subiecte ciclice”: ele sunt de actualitate la \nceputul anului
[colar/universitar [i se reactualizeaz` cu diferite prilejuri (renegocierea salarial`, alegerile - ca perioad` „promisiv`” etc.). E[antionul nostru s-a
suprapus peste o astfel de perioad`, \n care subiectul a revenit \n actualitate prin dou` legi care \i vizau ([i) pe profesori.
110
Vorbim, bine\n]eles despre subiecte care ating, \ntr-un fel sau altul, problemele: [coal`, profesori, copii, adic` problemele noastre de interes.

239
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

- Tragedie (etichet`) Decedat vineri \n urma unei lovituri la cap (supra-titlu) Fiul lui John Travolta
va fi \nmormântat s`pt`mâna viitoare, \n Florida (titlu);
- N~UCITOR (etichet`) Propunând conven]ii civile \n loc de contracte de munc` (supra-titlu),
Premierul-jurist Boc d` solu]ii ilegale pentru rezolvarea crizei „Pensie ori salariu“ (titlu);

Pentru o mai bun` vizualizare a acestor tendin]e descrise mai sus, vom continua cu o serie de grafice
care vor ilustra analiza cantitativ` a respectivelor articole.

3. ANALIZA CANTITATIV~ A ARTICOLELOR

roblema genului jurnalistic \n care apare o informa]ie \n ziar, altfel spus, problema tipului de
P
„articol”112, este important`, \n teoria presei, prin aceea c` arat` importan]a dat` de c`tre
respectiva institu]ie de media subiectului \n cauz`, [i, pe de alt` parte, d` seama [i de modul \n care ziarul \[i
construie[te ([i \[i afi[eaz`) propria identitate. Nu \n ultimul rând, tratarea unui anumit subiect (sau tip de
subiect) \ntr-o anumit` form`, contribuie la construc]ia unui anumit public, specific respectivului ziar
(institu]ie media).

Reparti]ia pe tipul de articol (%)

Astfel, cele mai multe articole analizate de noi s-au \ncadrat, \n ceea ce prive[te ziarul Libertatea, \n
categoria [tire (48%), urmate de articolele neclasabile (categoria „alte articole”, cu 32%) \ntr-un gen anume
(acestea sunt mai mari decât o [tire, dar nu au \nc` toate elementele reportajului, sau ale articolului de fond,
tratarea subiectului fiind totu[i la nivelul faptului ca atare, f`r` referiri la cauze, implica]ii, context \nglobator
etc.). Tratarea \n articole de fond a acestor subiecte \n Libertatea de]ine doar o propor]ie de 13%. Spre
deosebire de Libertatea, Gândul are mai multe articole mai mari decât o simpl` [tire („alte articole”: 32%),
editorialele fiind \n propor]ie de 15%, articole de fond [i interviuri \n 10% dintre cazuri. Observ`m astfel
implicarea mai mare a cotidianului Gândul \n astfel de subiecte „sociale”, ca [i asumarea unei anumite pozi]ii
publice fa]` de anumite subiecte de actualitate, nemul]umindu-se cu simpla relatare/preluare a [tirii de pe
fluxul agen]iilor. |n contrapondere, referitor la categoria [tirilor, se observ` c` Libertatea utilizeaz` acest gen
pentru aproximativ jum`tate dintre articolele sale, gradul de implicare a jurnalistului fiind minim.

111
A[a cum se observ`, uneori acest cuvânt-etichet` (al`turi de care poate s` existe sau nu o continuare la supra-titlu) este scris \n \ntregime cu
majuscule. Nu am descoperit o regularitate care s` explice alegerea literelor folosite pentru aceast` etichetare.
112
Atunci când folosim “articol”, ne referim la sensul larg, de unitate informa]ional`, identificabil` „oricare i-ar fi lungimea, prin titlu, coeren]a
expunerii [i, adesea, semn`tura jurnalistului” (Dic]ionar de media, coord. F. Balle, colec]ia Larousse, Editura Univers Enciclopedic, Bucure[ti,
2005). Din aceast` perspectiv`, editorialul, [tirea, comentariul sau reportajul sunt toate articole. Pe de alt` parte, referindu-ne la „alte articole”, avem
\n vedere o scriitur` jurnalistic` greu clasabil`, \n care nu este identificabil` niciuna dintre tr`s`turile definitorii ale unui gen jurnalistic specific.

240
 Articole înso]ite de fotografii (%)

Ilustrarea articolelor cu fotografii este o tehnic` jurnalistic` comun` ambelor ziare: 75% (Gândul),
respectiv 71% (Libertatea) dintre articole sunt \nso]ite de fotografii (toate fotografiile sunt color).

Pozi]ionarea articolului în pagin` (%)

Cercet`rile au ar`tat c` locurile de maxim` vizibilitate \n pagin` sunt dreapta-sus [i stânga-jos.

Tendin]a de a pozi]iona articolele care au f`cut obiectul cercet`rii de fa]` \n aceste loca]ii este mai pregnant`
\n cazul Libert`]ii, care are de dou` ori mai multe articole \n partea dreapta-sus a paginilor decât Gândul.
Cifrele pentru cea de-a doua loca]ie – stânga-jos – sunt asem`n`toare la cele dou` cotidiene (25%-23%).
Astfel, se pare c` pentru Libertatea astfel de subiecte sunt ceva „mai importante” decât pentru Gândul, dar,
corelând cu al]i itemi ai analizei (tipul de articol, asumarea de c`tre jurnalist) observ`m c` importan]a
acordat` de ziar subiectului este doar la nivelul spectaculosului („subiectul vinde”), [i nu interesului public
sau al relevan]ei sociale (care se traduce prin „cum” este prezentat subiectul [i nu neap`rat „unde”).

Reparti]ia temei pe rubrici (%)

241
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

|n Libertatea sunt mai multe articole la paginile de „Monden”, „Fapt divers” [i “Social” decât \n
Gândul. Acesta din urm` are mai multe articole decât Libertatea \n paginile de „Familie” [i „Interna]ional”.
Valori asem`n`toare se reg`sesc pentru paginile educa]ional-culturale.

4. PRACTICA JURNALISTIC~

Autorul articolului: unic sau multiplu (%)

Majoritatea articolelor din Gândul (80%) sunt semnate de un singur jurnalist. Aceast item este de
57% \n cazul Libert`]ii, care are \ns` de trei ori mai multe articole nesemnate, decât Gândul. Practica de
nesemnare a articolelor poate fi interpretat` ca o modalitate de evitare a asum`rii responsabilit`]ii pentru
informa]iile con]inute de respectivele articole. Pe de alt` parte, aceast` practic` este \ntâlnit` mai ales \n cazul
[tirilor foarte scurte care trateaz` subiectul \n modul faptului divers [i unde, propriu-zis este preluat` [tirea
din diverse surse, f`r` nicio \ncercare de „prelucrare” (\n]elegere, contextualizare, explicitare, \ncadrarea
faptului etc.).

Semnarea articolului (%)

242
 Nu exist` diferen]e semnificative \ntre genul semnatarilor articolelor, pentru ambele cotidiene
valorile de gen fiind asem`n`toare.

Tipul sursei (%)

Libertatea este „campioana” articolelor care nu au o surs` a informa]iilor identificabil` (90% dintre
articolele analizate sunt \n aceast` situa]ie). Doar un sfert dintre articolele din Gândul nu au sursa
identificabil`, majoritatea indicând sursa pe care este fondat` [tirea. Acesta este unul dintre indicatorii
„bunelor practici jurnalistice”. De[i pare o problem` de deontologie profesional`, indicatorul este relevant
[i pentru responsabilitatea social` pe care [i-o asum`/ afi[eaz` ziarul \n leg`tur` cu acel subiect. A avea o
[tire despre [coal`, spre exemplu, preluat` din alt` surs` decât agen]iile, \nseamn` c` ziarul respectiv este
interesat de subiect [i caut`, „sap`” dup` informa]ii pe care le consider` relevante pentru publicul s`u. Este
un mod de a spune „nou` ne pas`!” (de problema copilului, a [colii sau oricare alta).

Tema central` a articolului (%)

Problematica temei centrale a articolelor analizate este de o importan]` ridicat` \n analiza de fa]`.
Aproximativ 45% dintre articole nu au ca tem` central` [coala sau copiii, ci subiecte \n care copiii-[coala apar
tangen]ial. |n Gândul sunt predominante articolele care au ca tem` central` profesorii (pe fondul subiectului
actual \n perioada de timp monitorizat`), iar \n Libertatea domin` articolele cu tema central` reprezentat` de
copiii.

243
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Tipul de mediatizare pozitiv-negativ (%)

Singurul ziar care prezint` articole pozitive despre copiii [i/sau [coal` este Libertatea, care are o
treime dintre articole de aceast` factur`. Putem vorbi \n cazul Libert`]ii de o prezentare dihotomic` a
subiectului, care este tratat fie pozitiv, fie negativ, \n condi]iile \n care articolele neutre reprezint` un sfert din
articolele analizate. La Gândul se \ntâlne[te o alt` situa]ie interesant`, \n care lipsesc total articolele de factura
pozitiv`. Majoritatea articolelor din acest ziar prezint` subiectul de o manier` neutr` (79%), \n spiritul
jurnalistic informativ [i/sau deliberativ, [i nu interpretativ (cazul Libert`]ii).

Context de manifestare (%)

Este evident` orientarea diferit` a celor dou` ziare, privind la graficul referitor la contextele de
manifestare: Libertatea este ziarul care abordeaz` tematica [colii [i a copiilor \n contextul domestic, \n timp
ce Gândul o abordeaz` preponderent \n contextul public. Astfel, putem spune c` pentru Gândul copilul este
o „problem` social`”, \n timp ce pentru Libertatea, copilul este un „subiect” mai mult de „fapt divers”
(senza]ional).

Prezen]a violen]ei în articol (%)

244
 Asocierea dintre tema copiilor [i a [colii [i cea a violen]ei, de orice tip ar fi ea, nu este pregnant` \n
cele dou` ziare. |ntre 16 [i 20% dintre articole sunt asociate cele dou` mari tematici, plusul fiind de partea
Libert`]ii, care include [i câteva articole \n care abordeaz` problematica violen]ei domestice asociat` cu copiii,
fie \n ipostaza de victime, fie \n cea de agresori.

Suprafa]a medie a articolelor (cm2)

Suprafa]a medie a articolelor din Gândul este de aproximativ 500 cm2, iar cea din Libertatea de
aproape 300 cm2. Diferen]a de suprafa]` medie se explic` prin tendin]a ziarului Gândul de a detalia subiectele
abordate [i de a oferi o analiz`, chiar par]ial`, a lor.

Raportul dintre suprafa]a fotografiei [i cea a articolului

Indicatorul ce arat` raportul dintre suprafa]a fotografiei (\n cazul articolelor cu fotografie) [i
suprafa]a total` a articolului este, prin construc]ia lui, subunitar. Cu cât acest indicator este mai mare (mai
apropiat de valoarea 1), cu atât suprafa]a fotografiei este mai mare comparativ cu suprafa]a total` a articolului
\n cauz`. Sunt diferen]e semnificative \ntre cele dou` cotidiene \n func]ie de acest indicator: suprafa]a
fotografiilor ce ilustreaz` articolele din Libertatea este de dou` ori mai mare (0,55 fa]` de 0,27) decât suprafa]a
fotografilor ce ilustreaz` articolele din Gândul. Aceasta indic` o tendin]` a Libert`]ii de a suprailustra articolele
sale, corelat` cu o tratare expeditiv` a laturii informative care \ntotdeauna r`mâne, la nivelul acestui ziar, la
nivelul frust al faptului divers.

245
 Capitolul

IX
EFECTELE VIOLEN}EI
TELEVIZUALE {I
PROTEC}IA
COPIILOR
Poliana {tef`nescu

iolen]a din programele de televiziune influen]eaz` ne\ndoielnic atitudinile, valorile [i

V comportamentul113 celor care urm`resc emisiunile TV, fiind afectat \n special segmentul
popula]iei tinere.
Cercet`torii au \ncercat s` r`spund` la \ntrebarea: |n ce m`sur` expunerea la mesajele mass-media cu
un pronun]at con]inut violent stimuleaz` comportamentul agresiv?
Asocia]ia American` de Psihologie a r`spuns, par]ial, la aceast` \ntrebare afirmând c` expunerea
prelungit` la violen]a excesiv` coreleaz` puternic cu cre[terea gradului de acceptare a atitudinilor agresive [i
adoptarea unui comportament agresiv.
|n ultimii 20 de ani numeroase organiza]ii [tiin]ifice respectabile, printre care American Psychological
Association, the American Medical Association [i Institutul National de S`n`tate Mintal`, au rev`zut rezultatele
studiilor [i dovezile [tiin]ifice prezentate [i au afirmat, \n unanimitate, validitatea acestei concluzii: violen]a de
la televiziune influen]eaz` comportamentul agresiv. Studiile au ar`tat c` efectele principale ale vizion`rii violen]ei
la TV sunt: \nv`]area unei atitudini [i unui comportament violent, desensibilizarea la violen]` [i cre[terea fricii
de a nu deveni o victim` a violen]ei.
Violen]a la televiziune a fost subiectul a numeroase dezbateri \n ultimele decenii, \n Statele Unite.
|n ultimii ani, publicul a fost confruntat cu rezultatele incontestabile ale unor cercet`ri [tiin]ifice care au
demonstrat c` violen]a la TV are efecte d`un`toare asupra societ`]ii 114. Datorit` \ngrijor`rii publice,
guvernan]ii au cerut industriei de divertisment s` supravegheze modul \n care este prezentat` violen]a la
televiziune. Astfel, \ncepând cu 1994, s-au comandat studii de evaluare a violen]ei \n programele televizuale,
finan]ate de Asocia]ia na]ional` a televiziunilor prin cablu. Studiul violen]ei din televiziunea american` este
efortul a patru universit`]i115 [i a unui Consiliu de reprezentan]i ai organiza]iilor politice, ai administra]iei
publice [i ai societ`]ii civile.

113
|n studiul realizat la cererea UNICEF nu a fost abordat` direct tema efectelor violen]ei televizuale asupra copiilor. Metodologic studiul aborda
cantitativ [i calitativ con]inuturile [i modurile de semnificare a actelor de violen]` din programele TV. |n alte cercet`ri ale Centrului nostru a fost \ns`
abordat` [i tematica efectelor violen]ei televizuale.
114
Asocia]ia american` de psihologie.

247
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Majoritatea cercet`torilor sunt de acord c` televiziunea influen]eaz` atitudinile, opiniile [i

comportamentul uman. Dar cum are loc aceast` influen]`, cât de puternic` este aceasta \n compara]ie cu alte
influen]e [i care este justificarea teoretic` sunt \ntreb`ri deschise, \nc`. Potter, \n studiul asupra literaturii din
domeniu, observa c` cercet`torii nu sunt \nc` siguri asupra efectelor existente. El sugereaz` c` ar fi 19 efecte
posibile, dar lista sa nu este definitiv` (Potter, 1999). Al]i autori, referindu-se la literatura existent`, ajung la
concluzia c` posibilele efecte negative ale televiziunii sunt reduse, \n compara]ie cu cele ale familiei, [colii [i
cercului de prieteni (Gunter & Mc Aleer, 1997).
O parte din aten]ia acordat` televiziunii [i con]inutului violent se datoreaz` caracterului s`u global.
La aceast` tehnologie, veche de peste 75 de ani, se adaug` \n ultimul deceniu noile tehnologii digitale [i
Internetul. |n aceste condi]ii, noile medii de comunicare, al`turi de televiziunea “tradi]ional`” vor conduce
la o proliferare a con]inutului violent [i la r`spândirea necontrolat` a acestuia, cu efecte asupra dezvolt`rii
genera]iilor tinere.
Cercet`torii afirm` c`, nu expunerea la violen]a TV a adul]ilor sau a adolescen]ilor \i \ngrijoreaz`,
ci expunerea copiilor. Violen]a din mass-media poate avea efecte pe termen scurt asupra adul]ilor, dar efectele
pe termen lung se pare c` au loc numai \n cazul copiilor.
Chiar dac` [tim c` violen]a TV poate duce la o cre[tere a comportamentului agresiv sau la fric` [i
la atitudini [i valori modificate despre rolul violen]ei \n societate, cercet`torii consider` c` este necesar s`
cunoa[tem mai mult despre cum au loc aceste schimb`ri, care se exprim` prin comportamente sociale
indezirabile.

1. REZULTATE ALE STUDIILOR ANTERIOARE

ercet`rile anterioare demonstreaz` o leg`tur` \ntre violen]a televizual` [i agresivitatea copiilor.

C
Chiar dac` aceste cercet`ri nu trateaz` exhaustiv investigarea efectelor pe care le are violen]a
de la televiziune, vom ]ine seama de urm`toarele rezultate:
l Copiii consum` mult` televiziune.
l Timpul consacrat televiziunii trece de dou` ore [i jum`tate la vârsta de cinci ani [i ajunge la
aproape patru ore pe zi la vârsta de 12 ani. Spre sfâr[itul adolescen]ei, timpul petrecut \n fata
televizorului se stabilizeaz` la dou`-trei ore pe zi.
l Cercet`rile lui Eron [i colaboratorii (1971, 1972) demonstreaz` c`, \ntre 6 [i 10 ani, copiii sunt
mai sensibili la efectele televiziunii, mai \ntâi pentru c` este vârsta la care ei petrec maximum de
timp ca s` priveasc` la televizor, [i apoi pentru c` agresivitatea lor continu` s` creasc`, iar copiii
consider` \nc` televiziunea ca fiind foarte real`.
l Frecven]a expunerii b`ie]ilor la emisiunile violente pe care le prefer`, conform declara]iilor lor,
prezicea frecven]a [i gravitatea delictelor pe care le comiteau la vârsta de 30 de ani, chiar dup`
ce influen]a agresivit`]ii ini]iale a acestor b`ie]i era anulat` (Huesmann, 1986b).
l Copiii expu[i la violen]a televizual` pot deveni insensibili fa]` de violen]a real`, pot vedea lumea
ca pe un loc r`u [i se tem c` se poate uza de for]a fizic` pentru rezolvarea conflictelor.
l Desenele animate, \n special, pot fi o surs` de stereotipuri negative cu privire la unele minorit`]i
l S-a observat c`, atunci când p`rin]ii privesc la televizor \n compania copiilor [i nu discut` cu ei
despre ceea ce se \ntâmpl` pe micul ecran, copiii pot deveni mai agresivi \n realitate.
l Copiii cei mai agresivi aveau \n general p`rin]i ei \n[i[i agresivi, care se ar`tau nemul]umi]i de
copiii lor [i care \i pedepseau mai sever (Huesmann, 1986a).

115
University of California, Santa Barbara
University of North Carolina, Chapell Hill
University of Texas Austin
University of Wisconsin, Madison

248
 Modul cel mai simplu de a descrie mecanismul prin care consumul de violen]` televizual` poate
l
conduce la agresivitate const` \n a afirma c`, copiii observ` comportamente agresive noi [i c` ei
\nva]` indirect c` actele violente sunt recompensate. Ei memorizeaz` aceste noi comportamente
care, din acel moment, fac parte din paleta de ac]iuni pe care ei le pot alege pentru a ob]ine ceea
ce doresc.
l Este cu siguran]` adev`rat c` violen]a televizual` nu se afl` la originea tuturor comportamentelor
agresive ale copiilor. Este adev`rat [i c` anumi]i copii sunt mult mai susceptibili decât al]ii de a
fi “atin[i” de aceast` violen]` [i c` ace[ti copii sunt probabil mai susceptibili de a deveni agresivi.
Dar efectele violen]ei televizuale incit` ace[ti copii cu risc s` devin` [i mai agresivi decât ar fi fost
\n alte condi]ii. Grupul cel mai vulnerabil nu reprezint` decât o minoritate a telespectatorilor, dar
tot ei sunt cei mai susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor. Acest fapt \n sine motiveaz`
studierea acestor telespectatori [i a con]inutului violent din emisiunile TV.
|ncepând cu anul 2004, [i \n România au fost desf`[urate mai multe studii referitoare la violen]a din
mass-media, care au investigat atât con]inutul violent din emisiunile TV, cât [i practicile de consum media
(inclusiv TV) ale copiilor [i adolescen]ilor.
O parte dintre aceste cercet`ri au fost efectuate de c`tre sau \n colaborare cu Centrul de Studii
Media [i Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC) de la Universitatea din Bucure[ti. Rapoartele de
cercetare postate pe site-ul CNA (Consiliul Na]ional al Audiovizualului, www.cna.ro) con]in foarte multe
detalii referitoare la tema pe care o discut`m aici.

2. EFECTELE EXPUNERII LA VIOLEN}A TELEVIZAT~

fectele violen]ei se manifest` pe mai multe nivele. Primul nivel este cel imediat [i induce \n
Epsihologia copiilor mici procesul de imita]ie, iar la copiii mai mari [i adul]i procesul de afectare
[i excitare. Al doilea nivel este cel pe termen mai lung [i implic` \ncorporarea violen]ei \n scenariul personal de
via]` precum [i credin]ele despre ostilitatea relativ` a lumii [i justificarea unui r`spuns violent. Al treilea efect
este la nivelul societ`]ii [i se refer` la consolidarea [i transmiterea unei culturi a violen]ei, care include pesimism,
lips` de \ncredere, eroziunea devotamentului fa]` de binele comun, ca [i expresii publice ale ostilit`]ii.
De[i efectul social al violen]ei televizate este un subiect controversat, studiile [i dovezile [tiin]ifice
din ultimele decenii contureaz` trei efecte principale asupra comportamentului indivizilor:

Cre[terea agresivit`]ii - Multe studii arat` c` violen]a TV conduce la comportamente agresive,

violente, de cele mai multe ori prin imita]ie. Cei care privesc violen]a la televizor pot avea schimb`ri \n
sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii \n rezolvarea unor conflicte.

Desensibilizare [i nep`sare - Privitul extensiv al violen]ei poate duce la o sc`dere a sensibilit`]ii

la violen]` [i la o acceptare/toleran]` a unor nivele crescute de violen]` \n societate. Aceasta include [i o
atitudine de nep`sare fa]` de persoane care au fost victime ale violen]ei.

Frica. Oamenii devin mai tem`tori. Copiii pot avea falsa impresie c` violen]a [i abuzurile sunt
pretutindeni [i c` nu exist` binele \n aceast` lume. Chiar dac` uneori putem fi par]ial de acord cu enun]ul
anterior, aceasta este o concep]ie fals` [i poate cauza unele dificult`]i \n diferitele stadii ale dezvolt`rii umane
prin valorizarea negativ` a lumii \n care tr`im.
Psihologii de la Center for Communication Policy at UCLA avertizeaz` c`, din cauza expunerii
exagerate a copiilor la TV, mesajele care se propag` \n timpul programelor televizuale sunt foarte importante
[i pot modela [i influen]a modul \n care un copil percepe lumea [i aspectele sale importante. Mai concret,
mesajele cu con]inut violent pot avea un impact negativ asupra unui copil116.
116
www.christiananswers.net

249
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Pentru copiii mici din lumea modern`, faptul c` v`d ni[te evenimente care implic` mult` mi[care
[i care au loc \ntr-o cutie din sufragerie, este o experien]` familiar` care nu se deosebe[te de celelalte
caracteristici ale universului lor. La aceast` vârst`, zgomotul, imaginile bru[te, haotice pot \nsp`imânta. Un
copil de trei ani va \ntreba cum ac]ioneaz` obiectele din cutie [i ce fac ele acolo, dar va [i urm`ri mi[c`rile
lor.
Pân` la vârsta de cinci ani, de obicei copiii cred c` oamenii pe care \i v`d pe ecran sunt fiin]e
miniaturale care se afl` \n aparat [i vor face eforturi s` intre \n contact cu ele. |n]elegerea faptului c` acestea
sunt proiec]ii ale evenimentelor actuale apare de abia \n primii ani de [coal`.
|n jurul vârstei de cinci ani, copiii \ncep s` \n]eleag` aluziile [i indica]iile celor din jur c` ceea ce v`d
la televizor este o prezentare a lumii reale sau o fic]iune (ca \n desenele animate). Chiar [i a[a, copiii nu se
pot distan]a u[or de ceea ce v`d pe ecran, astfel c`, de[i ei s-ar putea s` [tie c` ceea ce v`d pe ecran nu este
real, totu[i sunt \nfrico[a]i de scenele violente. |n jocurile lor, ei \[i asum` rolurile personajelor v`zute la
televizor [i \ncep a distinge \ntre buni [i r`i, \ntre eroi [i r`uf`c`tori.
Pân` la vârsta de 7 ani, nu se poate reduce impactul emo]ional al evenimentelor v`zute la TV. Pe
la 12 ani, dou` treimi dintre copii [tiu c` filmele de la TV sunt interpretate de actori. Dar aceasta nu \nseamn`
c` ei \n]eleg cât este de realist` interpretarea unor circumstan]e umane.
Pân` la maturitate, putem fi impresiona]i de imagini reale sau fic]ionale. |n fiecare caz, percep]ia
noastr` asupra realismului imaginilor este un factor care determin` semnificativ impactul acestora.
Sunt mul]i factori care opereaz` \n timpul copil`riei [i despre care se [tie c` au o contribu]ie la
comportamentul violent al adul]ilor, iar efectele lor sunt cumulative. Situa]ia \n care copiii asist` la scene
violente \ntre p`rin]i poate avea efecte negative pe termen lung, inclusiv un comportament agresiv la
maturitate. Unii cercet`tori au afirmat chiar c` experien]a unei violen]e reale \n copil`rie are cu mult mai mare
efect asupra predispozi]iei la agresivitate decât violen]a urm`rit` la film sau la televizor.
De[i cauzele violen]ei \n rândul tinerilor sunt multifactoriale [i includ variabile ca s`r`cia,
psihopatologia familiei, abuzurile asupra copiilor, expunerea la violen]a domestic` [i din comunitate, abuzul
de substan]e [i alte tulbur`ri psihiatrice, literatura de specialitate este categoric` asupra faptului c` expunerea
copilului la violen]a din mass-media are un rol important \n etiologia comportamentului agresiv.
|n ultimii 40 de ani s-au desf`[urat numeroase cercet`ri asupra rela]iei dintre violen]a TV [i
comportamentul violent al tinerilor. Aceast` corela]ie a fost confirmat` prin studii longitudinale, transversale
[i experimentale.
Cercet`torii au demonstrat c`, \n cazul copiilor mici, ace[tia vor imita actele agresive v`zute la TV
\n jocul cu ceilal]i copii. |nainte de vârsta de 4 ani, copiii nu pot distinge \ntre realitate [i fantezie, [i consider`
violen]a ca pe un fapt obi[nuit. |n general, violen]a la televiziune [i \n filme apare ca un model de rezolvare
a conflictelor - este eficient`, des \ntâlnit` [i episodic`. Eroii sunt violen]i [i, astfel, sunt r`spl`ti]i pentru
comportamentul lor. Ei devin “modele” pentru tineri. Pentru ace[tia, devine ‘teribilist’ s` ai o arm` automat`
[i s` o folose[ti pentru a-i lovi pe “b`ie]ii r`i”. Scenariul tipic de folosire a violen]ei pentru o cauz` dreapt`
se translateaz` \n via]a de zi cu zi, ca o justificare a folosirii violen]ei \mpotriva unor poten]iali agresori.
A[adar, tinerii vulnerabili, care au fost agresa]i, pot fi tenta]i s`-si rezolve problemele prin mijloace violente.
|n plus, copiii care urm`resc violen]a la TV au devenit insensibili la aceasta. Ei pot considera violen]a ca pe
un aspect al vie]ii [i, \n timp, s`-[i piard` abilitatea de empatie cu victima sau cu agresorul. O analiza a
impactului desenelor animate asupra copiilor mici poate fi urm`rit` \n Velicu, 2006b.
Pentru a studia efectele vizion`rii scenelor de violen]` din filme sau TV, cercet`torii americani au
folosit experimente psihologice \n cadrul c`rora puteau studia efectele imediate sau pe termen scurt. Mai
concret, un grup de copii era invitat s` vizioneze un film cu scene violente, iar psihologii le observau
comportamentul atât \n timpul vizion`rii cât [i imediat dup` aceea. Bandura a demarat \nc` din anii ’60
cercet`ri privind impactul violen]ei TV asupra copiilor de vârst` pre[colar`. Concluzia rezultatelor ob]inute
a fost c` violen]a televizat` sau filmat` are ca efect reducerea inhibi]iei \n materie de violen]`, un mod de
comportament mai agresiv, precum [i “\nv`]area” comportamentului agresiv.
Modelul psihologic elaborat de Comstock (Comstock et al., 1978, apud Denis McQuail, Sven
Windahl, Modele ale comunic`rii pentru studiul comunic`rii de mas`, ed. Comunicare.ro, Bucure[ti, 2001)
sistematizeaz` rezultatele ob]inute din numeroase cercet`ri empirice cu privire la efectele directe ale
televiziunii asupra telespectatorilor. Cercet`rile evocate se focalizeaz` pe efectele neplanificate [i nedorite, mai

250
ales agresivitatea [i delincven]a. Modelul este prezentat sub forma unei diagrame care simbolizeaz` “traseul”
\n timp al unei persoane, din momentul \n care intr` \n contact cu televiziunea, pentru prima dat`. Se \ncepe
cu expunerea la un comportament social urm`rit la TV. Posibilitatea de a \nv`]a sau de a adopta
comportamentul ar`tat la televiziune depinde de relevan]a sau importan]a acestuia [i de stimularea
emo]ional`. Pentru a pune efectiv \n practic` un comportament \nv`]at, persoana trebuie s` \ntâlneasc` o
situa]ie din via]a real` care s`-i permit` sau s` favorizeze acest lucru.
Un argument suplimentar este adus de John Murray (2001, apud John Murray, Children’s Brain
response to TV violence, la Meeting of the Society for reserch in Child development, 2001) care conecteaz`,
prin intermediul tehnologiei imagistice (RMN), vizionarea TV cu activarea anumitor zone din creier. Astfel,
el a constatat c` la vizionarea unor produc]ii TV cu con]inut violent, se activeaz` zonele corespunz`toare
aten]iei, incit`rii, detect`rii pericolului, codificarea [i reg`sirea de informa]ie, [i programarea motorie. Autorul
a g`sit c` violen]a televizual` a activat mecanismele neurofiziologice care conduc la stocarea pe termen lung
a percep]iilor cu \nc`rc`tur` emo]ional`. Stocarea unor asemenea percep]ii conduce la o m`rire a [ansei de
reg`sire a comportamentului violent, ca o caracteristic` a comportamentului social.
Despre efectele pe termen lung s-a scris mai pu]in, deoarece aceasta presupune efectuarea unor
cercet`ri longitudinale foarte complexe. O contribu]ie foarte important` \n acest sens o aduc cercet`rile lui
Eron [i Huesman ale c`ror rezultate au stabilit clar leg`tura dintre violen]a televizat` [i comportamentul
agresiv al copiilor. Cercet`rile longitudinale au scos in eviden]` [i rolul p`rin]ilor, capacitatea intelectual` a
copilului [i raporturile sociale. Cercet`rile longitudinale confirm` teoria conform c`reia copilul va fi \n mod
special sensibil pân` la o anumit` vârst` – f`r` \ndoial` vârsta de 10 ani -, perioad` in care televiziunea ar putea
exersa o influen]` major` asupra comportamentului sau.
Una din ultimele cercet`ri ale lui Huesman et al. a debutat \n 1987, când au fost investiga]i 550 de
copii de [coal` primar` (clasele I-IV) [i s-au reluat 15 ani mai târziu, \n 1992, când acei copii deveniser`
tineri adul]i. Dar, \n a doua parte a cercet`rii, au fost investiga]i [i prietenii, partenerii, so]i/so]ii [i chiar
p`rin]ii subiec]ilor. Concluziile cercet`rii sunt f`r` echivoc.”Marii consumatori” de TV din copil`rie se
distingeau prin frecven]a unui comportament violent \n societate sau \n familie, spre deosebire de grupul
celor care, \n copil`rie, avuseser` un consum TV minim sau moderat. De[i studiul men]ionat a fost criticat
ca având unele lacune metodologice, el r`mâne o contribu]ie important` pentru studierea efectelor violen]ei
TV asupra comportamentului copiilor.
|n România, men]ion`m analiza secundar` asupra unor date privind audien]a [i consumul media al
copiilor, din 2005 ({tef`nescu, 2006c), care a analizat efectele pe termen scurt ale violen]ei TV. Au fost
considerate efecte pe termen scurt r`spunsurile copiilor [i adolescen]ilor la urm`toarea \ntrebare:
“|n ce fel te sim]i influen]at/` de scenele de violen]` pe care le vezi la TV?”:
(1) m` amuz` [i m` las` indiferent,
(2) m` fac [i mai curajos [i mai \ndr`zne],
(3) m` ajut` / m` fac s` le imit \n rela]iile cu al]ii,
(4) m` \ngrozesc [i \mi dau un sentiment de nesiguran]`,
(5) \mi perturb` somnul.
Analiza transversal` a efectelor pe termen scurt pe care le poate avea violen]a televizual`, relev`
faptul c` efectul de imita]ie a actelor violente este sc`zut, pentru toate vârstele cuprinse \ntre 7 [i 18 ani (sub
5%). Tulbur`rile de somn sunt mai frecvente la vârstele de 7-9 ani (\ntre 10% [i 15%) [i scad pân` la 3% la
vârsta de 18 ani.
Pe m`sur` ce cresc, copiii devin mai indiferen]i fa]` de violen]a afi[at` la televizor. Dac` la 7 ani,
18% dintre copii se declar` indiferen]i, la 18 ani, 45% dintre adolescen]i au aceast` atitudine fa]` de violen]a
televizual`. Dar, o propor]ie mare a copiilor declar` ca sunt \nfrico[a]i/ \ngrozi]i/ nesiguri de scenele de violen]`
v`zute la televizor. Curba de tendin]` din figura urm`toare are un maxim \n jurul vârstei de 12 ani.
|ntre 10 [i 12 ani, copiii declar` o stare de nesigura]`/groaz` \n propor]ie de 35-38% (conform
tabelului urm`tor), \n urma vizion`rii unor programe violente la televiziune.

251
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Efectele violen]ei TV pe vârste

Propor]ia celor care devin mai curajo[i, mai \ndr`zne]i \n urma vizion`rii unor scene de violen]` la
TV este aproximativ constant` pentru toate vârstele, \ntre 9% [i 14%, cu un maxim \n jurul vârstei de 14 ani.
|n general, efectele vizion`rii violen]ei TV se grupeaz` \n dou` categorii, \n func]ie de frecven]`.
Efectele care apar cu o frecven]` redus` (3%-15%) sunt: imita]ia, \ndr`zneala/ curajul [i tulbur`rile de somn.
La polul opus sunt efectele la care s-a constatat o frecven]` foarte mare (20%-45%): indiferenta [i frica (starea
de nesiguran]` / groaz`).
Efectele cu frecven]` slab` au o distribu]ie cvasi-uniform` pentru toate vârstele. |n schimb, efectele
cu frecven]` major` au o evolu]ie diferen]iat` pe vârste [i sexe. Starea de indiferen]` cre[te odat` cu vârsta,
iar starea de nesiguran]` / groaz` are un trend cresc`tor \ntre 7 [i 12 ani (27%-38%), dup` care descre[te [i
se stabilizeaz` \n jurul a 30%.
Modific`rile comportamentale ale copiilor \n urma vizion`rii scenelor violente de la televizor au o
important` component` de gen, deoarece s-a constatat c` exist` diferen]ieri ale intensit`]ii cu care fetele [i
b`ie]ii reac]ioneaz` la violen]a televizual`. Astfel, s-a constatat c`, \n cazul b`ie]ilor, efectul de desensibilizare
este mai mare decât la fete. |n cazul fetelor, frica devine dominant` [i dep`[e[te cu mult declara]iile b`ie]ilor.
|n cazul b`ie]ilor se constat` o evolu]ie ascendent` a desensibiliz`rii [i o evolu]ie descendent` a
sentimentului de fric` sau a tulbur`rilor de somn pe m`sur` ce cresc. La vârste mici (7ani) sub 20% dintre
b`ie]i sunt nep`s`tori la scenele de violen]`, pentru a ajunge la 55% la vârsta de 18 ani. |n acela[i timp,
sentimentul de fric` scade de la 30% la 7 ani, la 18 % la 18 ani.
Dar vizionarea violen]ei TV induce [i un comportament \ndr`zne] care \i face pe copii s` braveze [i
s` recurg` la acte, considerate de ei, de mare curaj. Acest tip de comportament este declarat de aproape 20%
dintre copiii de 7 ani, dar procentul scade la jum`tate, la vârsta de 18 ani.
|n cazul fetelor, s-a constatat c` frica indus` de violen]a urm`rit` la televizor este efectul major,
urmat de desensibilizare [i, \n final, de imitarea violen]ei.

252
 Este remarcabil` traiectoria efectului de fric`; la vârsta de 7 ani frica, nesiguran]a se manifest` la
aproape 30 % dintre fete, atingând un maxim de 45% la 11-12 ani [i apoi de 47% la 17 ani.
Efectul de imitare este mai rar \n cazul fetelor. La 7 ani, acest efect este nul, iar la 18 ani nu dep`[e[te
4%. Desensibilizarea \n cazul fetelor porne[te de la acela[i procent ca [i \n cazul b`ie]ilor (\n jur de 18% la
7 ani), dar evolu]ia nu este atât de accentuat`; la 18 ani, numai 36% dintre fete declar` acest comportament,
fa]` de 54% dintre b`ie]ii de aceea[i vârst`.
Dar care sunt predictorii efectelor pe termen scurt ai violen]ei televizuale? |n urma unei proceduri
de regresie stepwise ({tef`nescu, 2006c) s-au ob]inut rezultate care explic` par]ial unele teorii discutate
anterior. Vom prezenta aceste rezultate pe grupe de vârst`, diferen]iat pe sexe, deoarece vom constata unele
comportamente specifice.
S-a ob]inut urm`toarea ierarhie a predictorilor:
I. violen]a din filme,
II. violen]a de la [tiri,
III. consumul de filme TV,
IV. sexul [i vârsta copilului,
V. statusul socioeconomic al familiei
VI. comunicarea cu p`rin]ii.
Cele trei grupe de vârst` (7-10 ani, 11-14 ani [i 15-18 ani) sunt influen]ate diferit de ace[ti factori,
dar violen]a din filme [i de la [tiri constituie factorii predictivi principali pentru toate vârstele. Pe m`sur` ce
copiii cresc, efectele violen]ei televizuale sunt combinate [i amplificate de factorii sociali, \n special \n cazul
fetelor. Se pare c` b`ie]ii sunt influen]a]i atât de aspectele calitative (prezen]a [i intensitatea violen]ei TV),
dar [i de aspectul cantitativ (num`rul de ore de vizionare a filmelor). Consumul de filme apare ca predictor
la b`ie]ii de 11-14 ani, iar la adolescen]i situa]ia se modific` din nou. |n cazul acestora, remarc`m la ambele
sexe prezen]a factorului cantitativ consumul de filme TV. De[i influen]a este slab`, acest factor a r`mas \n
regresia stepwise ca fiind stabil. Este, probabil, un semnal al consumului cumulat de televiziune, la care sunt
expu[i copiii \ncepând cu cele mai fragede vârste.
De[i aceste influen]e sunt slabe, simpla lor prezen]` \nseamn` c` ele se adaug` altor factori de risc
individuali [i sociali, pe care este mai greu s`-i control`m. A[a cum afirma Huesman “persoanele care comit
acte de agresiune influen]ate de violen]a televizual` constituie o minoritate, dar \n grupul delincven]ilor ei sunt
majoritatea”.
Dar ce spun p`rin]ii despre efectele vizion`rii TV asupra comportamentului copiilor? O analiz`
secundar` asupra unor variabile din BOP117, 2006, scoate \n eviden]` atitudinea p`rin]ilor fa]` de posibilele
efecte (pozitive [i negative) ale vizion`rii TV asupra copiilor lor. Dou` grupuri de p`rin]i au r`spuns: cei care
au copii de vârst` sub 6 ani [i cei cu copii \ntre 7 [i 14 ani.
40% dintre p`rin]i consider` c` vizionarea TV are [i efecte benefice asupra copiilor lor, conform
graficului urm`tor. Jum`tate dintre p`rin]ii responden]i consider` c` TV are un rol educativ – informativ. |n
propor]ii mai mici, p`rin]ii men]ioneaz` [i stimularea [i dezvoltarea anumitor abilit`]i personale, mai ales \n
cazul copiilor mici.

117
BOP-Barometrul de Opinie Public`.

253
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Efectele pozitive ale vizion`rii TV asupra copiilor

P`rin]ii care consider` c` vizionarea TV are efecte negative asupra copiilor lor sunt \n propor]ie
de 60%. O treime dintre ace[tia men]ioneaz` violen]a din programe precum [i con]inutul neadecvat copiilor.
P`rin]ii au mai observat [i efectul de imitare a violen]elor precum [i stimularea comportamentelor agresive
ale copiilor, \n special \n cazul copiilor mici.

254
 Efectele negative ale vizion`rii TV asupra copiilor

Dac` corel`m aceste r`spunsuri cu situa]ia revelat` de ultima cercetare 118 efectuat` la cererea
UNICEF \n 2009, p`rin]ii au cu adev`rat motive de \ngrijorare. Emisiunile TV abund` \n violen]` verbal`
[i fizic`.

118
Violen]a televizual` [i protec]ia copilului, raport de cercetare Centrului de Studii Media [i Noi Tehnologii de Comunicare, studiu finan]at de
UNICEF 2009.

255
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Frecven]a formelor de violen]`

|n intervalul de dou` s`pt`mâni monitorizate \n 2009, copiii au putut vedea la televizor 154 de
omucideri, 185 de b`t`i, peste 130 de insulte/injurii [i peste 400 de scene de impolite]e verbal`. Aproape toate
emisiunile difuzate de canalele TV române[ti con]in scene de violen]`, cu un maxim \n cadrul emisiunilor
de [tiri (violen]a real`).

Violen]a în func]ie de tipul emisiunilor

256
 A[a cum apreciaz` unii cercet`tori occidentali, se pare c` violen]a real` are un impact mai puternic
asupra copiilor, mai ales asupra acelora de vârst` [colar`. Am analizat frecven]a scenelor de violen]` real`
]inând cont de intervalul orar de difuzare, pentru a afla când expunerea devine supra- dimensionat` [i
alarmant` pentru copii.

Distribu]ia violen]ei la [tiri pe ore de difuzare (minute)

|n intervalul orar 16h-23h, violen]a real` are dou` vârfuri: la jurnalele de la ora 17 [i la cele de la
ora 20. Dar trebuie remarcat c`, la ora 17, propor]ia con]inutului violent la [tiri este mult mai mare decât la
ora 19. La aceast` or` (17h) mul]i copii sunt \nc` singuri acas`, iar p`rin]ii lor nu-i pot controla preventiv
asupra consumului de violen]a TV. Iat` c` nu numai intervalul de prime-time prezint` riscuri pentru copii,
ci [i perioada dup`-amiezii; pe lâng` [tiri, mai ad`ug`m [i vizionarea unei mari cantit`]i de publicitate (care
poate avea un con]inut necorespunz`tor), precum [i violen]a din produc]iile fic]ionale de la acest` or` (seriale,
telenovele etc.).
{i alte rezultate ale cercet`rii men]ionate constituie factori de risc pentru copii.
|n aproape 83% din actele de violen]` prezentate la televizor, violen]ele sunt comise de agresori
umani. |n 85 % din cazuri, violen]a este gratuit`, iar consecin]ele actului de violen]` asupra agresorului ori
nu exist` (65% din cazuri), ori nu sunt prezentate (21%). |n ceea ce prive[te inten]ionalitatea actelor de
violen]`, 85% dintre cele prezentate la televizor sunt comise cu inten]ie [i \n doar 23% din cazuri agresorul
\[i ajut` victima.
Cât despre victimele actelor de violen]`, acestea sunt de natur` uman` \n propor]ie de 79%, dar \n
jum`tate din cazuri nu sunt prezentate consecin]ele violen]ei. O propor]ie important` a actelor de violen]`
are loc \n mediul familial (23%), \n afara casei - pe strad` sau \n natur` (21%) - [i \n emisiunile TV (20%).

257
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

3. REGLEMENT~RILE PRIVIND VIOLEN}A TELEVIZAT~

n Occident, sectorul audiovizual se confrunt` cu un conflict de interese \n ceea ce prive[te violen]a:

|
pe de o parte, dreptul la libertatea de exprimare [i de crea]ie, esen]ial pentru o societate
democratic`, iar pe de alt` parte, protejarea celorlalte drepturi ale omului, \n special a drepturilor copiilor.
Se pune problema limit`rii violen]ei \n programele televizuale, f`r` a-i ignora prezen]a \n via]a real` sau a
restrânge libertatea de informare119.

|n Statele Unite autorit`]ile folosesc o clasificare pe [apte categorii de con]inut televizual:

TV-Y – adecvat pentru copii
TV-Y7 – pentru copiii peste 7 ani
TV-Y7-FV – pentru copii peste 7 ani; include un nivel \nalt de violen]` fic]ional`
TV-G – audient` general`, nu se adreseaz` \n special copiilor, dar nu e nepotrivit pentru ei
TV-PG – suger`m sfatul p`rin]ilor
TV-14 – p`rin]ii sunt aten]iona]i; poate fi neadecvat copiilor sub 14 ani
TV-MA – numai pentru auditoriu adult; poate fi neadecvat pentru copiii sub 17 ani.

Asa cum se vede, \n USA, reglement`rile plaseaz` responsabilitatea asupra consumatorilor, adic` a
p`rin]ilor. Capitolul corespunz`tor din legisla]ie poart` numele “Parental Choice in Television Programming“
(Alegerea de c`tre p`rin]i a programelelor TV). Astfel, p`rin]ii sunt informa]i din timp asupra naturii
viitoarelor programe TV [i li se pun la dispozi]ie echipamente tehnice (V-chip) pentru a bloca programele cu
con]inut violent, sexual sau de natura a afecta copiii.
{i \n Canada func]ioneaz` un sistem de clasificare asem`n`tor cu cel american, cu deosebirea c` nu
sunt clasificate toate emisiunile, ca de exemplu: [tirile, documentarele, talk-show-uri [i emisiuni sportive.
Radiodifuzorii canadieni sunt responsabili pentru clasificarea emisiunilor, chiar [i a celor preluate din USA,
care sunt deja clasificate. Autoritatea de auto-reglementare este The Canadian Broadcast Standards Council
(CBSC), care a dezvoltat Canada’s Voluntary Code Regarding Violence in Television Programming, prin care
urm`re[te trei principii importante:

l Programele care con]in violen]` gratuit` nu vor fi difuzate;

l Copiii nu vor fi expu[i la programe neadecvate vârstei lor;
l Telespectatorii vor fi informa]i despre con]inutul programelor pe care le vizioneaz`.

|n Europa, Directiva "Televiziunea f`r` frontiere" a Consiliului Europei con]ine [i articole referitoare
la problematica violen]ei \n programele televizuale120. Protec]ia minorilor face obiectul articolului 22 (cap. V):

"1. Statele membre vor asigura m`suri corespunz`toare pentru a se asigura c` programele televizate de
difuzorii afla]i sub jurisdic]ia lor nu includ nici un fel de programe care ar putea afecta serios dezvoltarea
fizic`, mental` sau moral` a minorilor, \n special programe ce implic` pornografie sau violen]` gratuit`" .
Deoarece publicitatea este recunoscut` ca un gen artistic distinct prezent pe ecranele televizoarelor,
mai ales \n prime time, [i având consecin]e asupra comportamentului copiilor, aceea[i Directiv` precizeaz`
\n articolul 16.1 c`:
1. Publicitatea TV nu trebuie s` aduc` prejudicii morale sau fizice minorilor [i pentru aceasta se va conforma
urm`toarelor criterii pentru protec]ia lor:

119
Dezbaterea public` "De ce [i cum limit`m violen]a \n programele audiovizuale", 10.05.2004, CNA.
120
www.cna.ro

258
 a. Nu va incita direct minorii s` cumpere un produs sau un serviciu, exploatându-se lipsa lor de
experien]` sau credulitatea acestora.
b. Nu trebuie s` incite direct minorii s`-[i conving` p`rin]ii sau ter]e persoane s` cumpere produsele sau
serviciile respective.
c. Nu trebuie s` exploateze \ncrederea deosebit` pe care minorii o au \n p`rin]ii, profesorii lor sau \n alte
persoane.
d. Nu trebuie s` prezinte minorii \n situa]ii periculoase.
{i autorit`]ile române[ti, preocupate de calitatea produc]iilor prezentate la TV care ar putea afecta
dezvoltarea fizic`, mental` sau moral` a minorilor, au adoptat decizii privind protec]ia minorilor.
Articolul 39 din Legea Audiovizualului121 precizeaz`:
"Este interzis` difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizic`, mental` sau moral` a
minorilor, \n special programele care con]in pornografie sau violen]` nejustificat`".
CNA, ca organism de reglementare, monitorizeaz` violen]a din programele de televiziune. |n anul
2003 a fost lansat` Campania na]ional` “Audien]` f`r` violen]`” destinat` \n primul rând protec]iei minorilor
[i adolescen]ilor. Pentru a sus]ine aceast` campanie, CNA a publicat Decizia privind protec]ia minorilor \n
cadrul serviciilor de programe122. Aceast` decizie trece \n revist` toate situa]iile \n care minorii ar putea fi afecta]i
de produc]iile TV (fie ca telespectatori, fie ca actori), inclusiv de programele de publicitate, de [tiri sau cele
muzicale. Sunt f`cute recomand`ri privind intervalele de difuzare a anumitor tipuri de emisiuni, precum [i
respectarea sistemului de semne (signaletica) de avertizare pe vârste: 12, 16, 18 [i AP.
Pentru a permite p`rin]ilor sau reprezentan]ilor legali ai minorilor s` fac` alegerea potrivit`, to]i
radiodifuzorii au obliga]ia s` pun` la dispozi]ia publicului informa]ii suficiente privind intervalul orar de
difuzare, recomand`rile [i avertiz`rile acustice [i vizuale, astfel \ncât programele vizionate sau ascultate \n
familie ori numai de c`tre minori s` nu afecteze dezvoltarea fizic`, mental` sau moral` a acestora; acelea[i
obliga]ii sunt valabile [i pentru serviciile de programe destinate exclusiv publicului din România, retransmise
de distribuitorii de servicii. (Art.14).

|n perioada decembrie 2007- februarie 2008, CNA a lansat Campania denumit` “Somnul p`rin]ilor
na[te mon[tri”, care viza con[tientizarea p`rin]ilor privind pericolul reprezentat de vizionarea programelor
TV cu efect poten]ial d`un`tor \n ceea ce prive[te dezvoltarea fizic`, mental` [i moral` a copiilor. |n acest
scop a fost contractat` producerea a trei spoturi TV [i a dou` spoturi radio cu mesajul “Nu l`sa copilul educat
de televizor”.
Autoritatile monitorizeaz` atent canalele TV [i intervin, prin sanc]iuni, atunci când con]inutul
produc]iilor TV \ncalc` Legea audiovizualului. Vom prezenta dou` exemple recente.
Primul se refer` la sanc]iuni (amend` [i difuzarea deciziei CNA) c`tre un canal TV care a difuzat o
emisiune, ce con]inea violen]` [i avea conota]ii sexuale, la ora 17:30, or` la care copiii sunt \n fa]a TV.
Al doilea exemplu se refer` la interzicerea difuz`rii reclamei la “Pufule]ii Gusto“ \n prime time, din
cauza con]inutului violent, [i mutarea difuz`rii ei dup` ora 23.

121
Legea Legea 504 din 11 iulie 2002 - Legea audiovizualului (www.cna.ro).
122
Decizia nr 57/13 martie 2003.

259
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Exemplul 1 – sursa www.cna.ro

pentru postul de televiziune ACAS~ TV

V` înaint`m, al`turat, Decizia C.N.A. nr. 749/23.07.2009 privind amendarea cu 10 000 lei a radiodifuzorului
S.C. PRO TV S.A. pentru postul de televiziune ACAS~ TV [i v` aten]ion`m c`, potrivit dispozi]iilor Deciziei
C.N.A. nr. 52/2003, ave]i obliga]ia de a transmite în urm`toarele 24 de ore de la comunicare, sonor [i vizual, de
cel pu]in 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, urm`torul text:

„Consiliul Na]ional al Audiovizualului a sanc]ionat postul ACAS~ TV cu amend` în cuantum

de 10 000 lei, întrucât, în cadrul emisiunii „Pove[tiri adev`rate”, din data de 7 iulie 2009, a
difuzat, de la ora 17.30, un reportaj cu conota]ii sexuale, ceea ce a avut drept consecin]`
nerespectarea m`surilor de protec]ie a copiilor care, la ora men]ionat`, au acces neîngr`dit la
emisiunile de televiziune.

Potrivit legisla]iei audiovizuale, difuzarea unor programe care pot afecta dezvoltarea fizic`,
mental` sau moral` a minorilor se poate face numai dac`, prin alegerea intervalului de
difuzare, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.”

V` atragem aten]ia c` textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.

Exemplul 2 - sursa www.cna.ro

Vizionând spotul, Consiliul a constatat c` acesta este difuzat cu înc`lcarea prevederilor art. 29 [i art. 21¹ alin. (1)
lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a con]inutului audiovizual, cu modific`rile [i
complet`rile ulterioare.
Conform art. 29, publicitatea [i teleshoppingul se supun cerin]elor [i criteriilor de protec]ie a copiilor.
Art. 21¹ prevede la alin. (1) lit. a) c` pot fi difuzate numai în intervalul orar 23.00 - 6.00 produc]iile audiovizuale
care prezint`, în mod repetat, violen]` fizic`, psihic` sau de limbaj.
Membrii Consiliului au analizat con]inutul spotului [i au apreciat c` acesta constituie o produc]ie audiovizual` ce
se încadreaz` în dispozi]iile art. 21¹ alin. (1) lit. a), având în vedere c` el promoveaz` un produs prin folosirea
unor elemente [ocante, care pot afecta dezvoltarea mental` [i psihic` a copiilor.
Consiliul a considerat, pe de o parte, c` violen]a [i sadismul folosite ca [i componente de promovare a unui produs
alimentar preferat de copii, pot fi deosebit de periculoase pentru ace[tia.
Pe de alt` parte, o astfel de promovare este de natur` s` afecteze nu numai sensibilitatea copiilor, dar [i pe cea a
unei p`r]i a publicului matur, care nu are o preferin]` pentru produc]ii asimilabile celor de tip „horror”.
Fa]` de aceste aspecte, ]inând cont de obliga]iile ce revin radiodifuzorilor în privin]a respect`rii cerin]elor [i criteriilor
de protec]ie a copiilor în cadrul serviciilor de programe, Consiliul a decis, în calitate de garant al interesului public,
c` o astfel de produc]ie audiovizual` poate fi difuzat` numai dup` ora 23.00, ca m`sur` de protec]ie a publicului
minor.
Pentru aceste considerente, Consiliul Na]ional al Audiovizualului dispune, în temeiul [i cu
respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului, intrarea de îndat` în legalitate în
privin]a spotului publicitar de promovare a produsului „Pufule]i Gusto” transmis de posturile
de televiziune, în sensul ca acesta s` fie difuzat numai dup` ora 23.00, în scopul asigur`rii
protec]iei copiilor în cadrul serviciilor de programe.

260
 Situa]ia violen]ei la televiziune r`mâne o preocupare constant` a autorit`]ilor, precum [i a p`rin]ilor
[i educatorilor. Recent, a intrat in vigoare Codul de reglementare a con]inutului audiovizual123, \n care primul
titlu con]ine patru capitole referitoare la drepturile copilului (cap 1 -Protec]ia drepturilor copilului; cap 2 -
Serviciile de programe [i protec]ia copilului; cap 3 - Programele de [tiri [i protec]ia copilului; cap 4 -
Programele muzicale [i protec]ia copilului).
{i societatea civil`, prin Liga Pro-Europa [i Liga pentru Ap`rarea Drepturilor Omului, s-a implicat
\n dezbaterile privind violen]a la televiziune, recomandând ca aceasta s` fac` obiectul autoreglement`rilor [i
nu unei legi prohibitive. Asocia]ia Român` de Comunica]ii Audiovizuale – ARCA se preocup` de
autoreglement`rile din domeniul TV, publicând recomand`ri privind calitatea programelor
(www.audiovizual.ro):

l |n programele pentru copii cu personaje reale, violen]a se va prezenta numai dac` este esen]ial` pentru
dezvoltarea personajelor sau a intrigii.
l Programele de anima]ie care con]in violen]a stilizat` [i non-realist` nu vor avea violen]a ca tema central`
[i nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase.
l Programele pentru copii vor trata cu aten]ie teme care pot induce copiilor sentimente de insecuritate,
anume atunci când redau certuri sau evenimente tragice (decese) \n familie, moartea sau r`nirea
animalelor, consum de droguri sau atacuri stradale.
l Programele pentru copii trebuie s` evite promovarea de comportamente imitative periculoase.
l Programele nu vor con]ine scene de violen]` realist` care s` induc` ideea c` violen]a este modul cel mai
eficient de a solu]iona probleme sau conflicte reale.
l Programele nu vor minimaliza efectele violen]ei \n via]a real`.
l Programele nu vor con]ine elemente terifiante arbitrare, f`r` rela]ie de continuitate cu tema programului.

4. |NV~}~MINTE {I RECOMAD~RI

este tot \n lume, sectorul audiovizual se confrunt` cu un conflict de interese \n ceea ce prive[te
P
violen]a: pe de o parte, dreptul la libertatea de exprimare [i de crea]ie, esen]ial pentru o societate
democratic`, iar pe de alt` parte, protejarea celorlalte drepturi ale omului, \n special a drepturilor copiilor.
Se pune problema limit`rii violen]ei \n programele televizuale, f`r` a-i ignora prezen]a \n via]a real` sau a
restrânge libertatea de informare.
Trebuie s` recunoa[tem validitatea economic` a violen]ei din mass-media. Violen]a se vinde. Atât
copiii cât [i adul]ii sunt atra[i de scenele violente prin ac]iunea [i emo]iile intense produse de film. Multe
emisiuni cu popularitate [i filme pentru copii con]in violen]`. Cercet`torii americani au constatat c` emisiunile
cu violen]` cost` cu 10% mai pu]in decât cele neviolente, iar [ansa ca un show TV s` fie bine vândut \n
str`in`tate cre[te cu 16% dac` este violent (Hamilton, 1998).
Studiile arat` c`, atunci când actele de violen]` sunt comise de personajele principale ale produc]iei,
impactul [i influen]a asupra telespectatorilor este [i mai mare. Adul]ii, dar mai ales copiii, sunt atra[i de
personajele principale, cu care se identific` [i ale c`ror comportamente le re]in [i le imit`. Astfel, eroii sau
personajele percepute ca “pozitive”, [i care comit acte de violen]`, constituie situa]ii de risc pentru audien]`,
\n compara]ie cu personajele negative
Chiar dac` [tim c` violen]a TV poate duce la o cre[tere a comportamentului agresiv sau la fric` [i
la atitudini [i valori modificate despre rolul violen]ei \n societate, cercetatorii consider` c` este necesar s`
cunoa[tem mai mult despre cum au loc aceste schimb`ri, care se exprim` prin comportamente sociale
indezirabile. De[i violen]a face parte din via]` [i nu poate fi eradicat` complet, mass-media trebuie s` ]in`

123
Decizia nr. 187/3-04-2006 , Codul de reglementare a con]inutului audiovizual, text intrat \n vigoare de la data de 3 iunie 2009 www.cna.ro

261
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

seama de efectele asupra dezvolt`rii copiilor [i adolescen]ilor, pe care le poate avea expunerea exagerat` la
scene violente.
Al`turi de mass media, consider`m c` familia are un rol important \n prevenirea efectelor nocive pe
care le poate avea consumul de violen]` televizual`. Dintre to]i adul]ii, p`rin]ii sunt cei care, \n mod constant,
se afl` al`turi de copii toat` via]a. Dac` ei nu se implic`, atunci b`t`lia este pierdut` din start, cu toate
eforturile depuse de societate. Unul dintre elementele predictoare ale agresivita]ii la copii este lipsa de
disciplin` eficient` din partea p`rin]ilor (Patterson, Debaryshe, Ramsey, 1989). Se pare c` p`rin]ii care nu
verific` sau nu controleaz` eficient activit`]ile copiilor lor vor fi mai susceptibili de a-[i vedea copiii privind
\n continuare violen]a televizat` [i de a se comporta \ntr-o manier` agresiv`, f`r` s`-[i atrag` consecin]e
negative.
Rezultatele unui studiu Phare124 din 2004 arat` c` unii p`rin]i consider` c` violen]a din programele
de televiziune este responsabil` de anumite comportamente [i atitudini ale copiilor, influen]ând procesul de
socializare al acestora. Aproape o treime dintre p`rin]i consider` ca deseseori copiii lor sunt tulbura]i/ afecta]i
de violen]a mediatic`. Ca urmare a vizion`rii unor acte de violen]`, o parte a copiilor (17%) ac]ioneaz`
imitativ, efectul de imitare a comportamentelor violente fiind remarcat la copii mai mici.
O mare parte a p`rin]ilor (42%) sunt \ngrijora]i de influen]a negativ` pe care programele de
televiziune ce con]in scene de violen]` fizic`, verbal` sau sexual` o au asupra copiilor. |ntr-un clasament al
posibilelor motive de \ngrijorare, motivul violen]ei se situeaz` pe locul a doilea, dup` grija pentru viitorul
profesional [i la egalitate cu siguran]a stradal`. Gradul de \ngrijorare a p`rin]ilor e mai mare \n cazul celor
care au fete, copii mai mici [i sunt din mediul urban.
|n consecin]`, majoritatea p`rin]ilor (90%) consider` c` interzicerea difuz`rii de c`tre televiziuni a
unor emisiuni cu con]inut ridicat de violen]` [i obscenita]i \nainte de ora 22 este o idee bun` sau foarte bun`.
Mai mult, 30% dintre ace[tia consider` c` momentul de la care pot fi difuzate aceste tipuri de emisiuni
trebuie s` se situeze dup` ora 23.
Dac` aplicarea sistemului de semnalizare a programelor TV este, \n principiu, asimilat` de
televiziunile din România, \n contextul unui control parental precar, al individualiz`rii progresive a
televizion`rii \n rândul minorilor [i al inexisten]ei unei implic`ri a [colii \n consumul TV al copiilor [i
adolescen]ilor români, gradul de nerespectare a signalecticii \n rândul copiilor este \ngrijor`tor de ridicat
(Todoran, 2006).
Controlul familial, \n special controlul parental, asupra consumului TV al copiilor [i
adolescen]ilor este limitat [i relativ precar, marcat de individualizarea (tot mai accentuat` o dat` cu vârsta)
a televizion`rii, de caren]e de supraveghere, precum [i de absen]a discu]iilor \n familie despre programele TV.
Numero[i copii [i adolescen]i ignor` signalectica, vizionând programe TV nerecomandate/
interzise pentru categoria lor de vârst` (trei sferturi dintre adolescen]i (15-18 ani), mai mult de o treime
dintre elevii de11-14 ani [i mai mult de o cincime dintre copii \ntre 7-10 ani).
|n aceste condi]ii, responsabilizarea deopotriv` a p`rin]ilor [i a copiilor (prin alfabetizare media
intensiv`, inclusiv \n [coli [i licee, prin campanii sociale de informare, prin stimularea constituirii unor asocia]ii
ale p`rin]ilor pentru a r`spunde provoc`rilor violen]ei TV etc.) devine un aspect cheie \n problema protec]iei
minorilor \n fa]a violen]ei televizuale.

|n cartea sa “The Other Parent”, Steyer (2002) enun]` zece pa[i \n ajutorul p`rin]ilor care vor s`
creeze un mediu mai sigur pentru copiii lor:
1. Stabili]i, de timpuriu, obiceiuri clare \n ceea ce prive[te consumul de mass-media.
2. Loca]ie, loca]ie, loca]ie: F`r` televizor \n dormitorul copilului!
3. Stabili]i o “diet`” mass-media [i urma]i-o \ntocmai.
4. |nv`]a]i copilul s` cear` voie când vrea s` foloseasc` mass-media.
5. Urm`ri]i [i asculta]i mediile de informare \mpreun` cu copiii - apoi spune]i-le ce v` place [i ce
nu v` place [i de ce.
6. Stabili]i reguli clare de vizionare pentru copilul dvs. atunci când se afl` \n alt` cas`.
7. Preda]i alfabetizarea mass-media \n [coli [i acas`.

124
Expunerea copiilor la programe radio [i TV, cercetare Gallup [i Metro Media Transilvania, 2004.

262
 8. Cere]i pediatrului ca, \n cadrul controlului anual, s` verifice [i consumul de media al copilului.
9. Cite[te-i copilului [i explic`-i despre experien]e pozitive privind mass-media.
10. Comuta]i butonul de utilizare a aparatului pe “Off”.

{i organiza]ia Salva]i copiii a sugerat unele m`suri de protec]ie a copiilor fa]` de influen]a negativ`
a unor programe TV:
l interzicerea de c`tre p`rin]i a vizion`rii acestor programe,
l difuzarea lor numai la ore târzii,
l orientarea copiilor [i tinerilor c`tre alte activit`]i,
l solicitarea acordului p`rin]ilor,
l informarea copiilor asupra con]inutului programelor TV [i efectele lor negative.

Organiza]ia ARCA (Asocia]ia Român` de Comunica]ii Audiovizuale) propune ac]iuni de stimulare

a construc]iei unei percep]ii active a publicului, prin:

l Educarea publicului pentru a \n]elege riscurile la care se expune \n raport cu emisiunile care con]in
violen]`.
l Alfabetizarea televizual`: \n]elegerea modului \n care poate fi selectat` [i asimilat` oferta de programe.
l Promovarea introducerii unui sistem tehnic de blocare voluntar`, de c`tre p`rin]i, a accesului copiilor la
emisiuni con]iniand violen]` (de tip V-cip).
l Promovarea educa]ional` a deciziei [i a mijloacelor necesare pentru a alege calitatea drept criteriu \n
selectarea emisiunilor.
l Promovarea concertat` a unor programe [i strategii care s` induc` la public reac]ii valorice active fa]`
de oferta de programe [i care, drept consecin]`, s` promoveze competi]ia pentru audien]` \ntre companiile
de televiziune pe vectorul calit`]ii programelor.
l Se vor promova \n emisiuni cultura respectului reciproc [i a dep`[irii violen]ei, a spiritului civic [i
democratic, \n special \n programele publice.
l Se vor oferi cât mai multe informa]ii despre caracterul programelor cu con]inut de violen]` (prin EPG,
teletext, programe tip`rite etc.)
l Se va promova \n programe educa]ia pentru o lectur` critic` a imaginii, care s` releve mecanismul
implic`rii individului \n percep]ia acesteia.

La final, vom prezenta o sintez` a m`surilor care pot fi operate fa]` de expunerea la violen]a
televizat`, a[a cum au fost propuse \n studiile [i dezbaterile din societatea româneasc`, \n ultimii ani:

1. G`sirea unor solu]ii tehnice prin care p`rin]ii s` blocheze accesul copiilor la anumite canale TV.
2. Evitarea emisiunile cu scene violente \n perioada din zi \n care majoritatea copiilor sunt singuri
acas`, adic` \nainte de ora 17.
3. Aten]ionarea publicului asupra con]inutului emisiunilor, atât la \nceput cât [i pe perioada
transmisiei emisiunii respective.
4. Desf`[urarea unei campanii de con[tientizare a publicului asupra efectelor nocive pe care le poate
avea violen]a televizat` atât asupra copiilor cât [i a \ntregii societ`]i.
5. Educarea p`rin]ilor pentru a identifica emisiunile cu con]inut violent care pot influen]a negativ
copiii. Cercet`rile au eviden]iat faptul c` filmele violente de la TV, care probabil au cele mai
periculoase efecte asupra copiilor, nu sunt \ntotdeauna [i cele pe care adul]ii [i criticii le consider`
cele mai violente.

263
 Capitolul

X
CONCLUZII
Ioan Dr`gan

n primul rând, datele analizei din 2009, ca [i cele ale edi]iei din 2008, sunt comparabile cu cele
| din studiul efectuat \n 2004, practic cantitatea, intensitatea [i contextualizarea violen]ei reproduc
constantele din 2004. Putem vorbi astfel de o tendin]` reiterativ` a prezen]ei con]inuturilor violente \n
programele televiziunilor din România. Asocierea dintre televiziuni [i cultura violen]ei r`mâne constant`.
|n esen]a lor, rezultatele investiga]iei noastre sunt similare cu cele ale altor cercet`ri din diferite ]`ri,
fie S.U.A., fie ]`ri vest-europene. Similaritatea este explicabil` prin dou` elemente:
1. Modelul cultural al identit`]ii editoriale a televiziunilor din România reproduce, cu derapaje
adeseori caricaturale, \n linii mari, modelul televiziunilor americane [i vest-europene comerciale;
2. |n propor]ie important`, programele difuzate de televiziunile din România (\ndeosebi fic]iuni,
filme, telefilme, seriale, desene animate etc.) sunt produc]ii de import sau, mai nou, produc]ii
autohtone \n formate de import (emisiuni de divertisment, clipuri muzicale, seriale, emisiuni de
„telerealitate” etc.). |n aceast` edi]ie a proiectului a fost evaluat` [i ponderea violen]ei \n
programele fic]ionale de import.
Tendin]a reiterativ` a violen]ei \n programele tv [i România este confirmat` de urm`toarele
constat`ri:
1. Dac` \n numeroase ]`ri care constituie modele de strategie editorial` pentru televiziunile din
România se constat` o dubl` tendin]`: una pozitiv`, de reducere progresiv` a num`rului, a ponderii
[i a duratei \n programe a scenelor de violen]` „real`” [i „fic]ional`”, iar alta negativ`, de
amplificare a intensit`]ii/negativit`]ii actelor de violen]` mediatizate (ca efect al ac]iunii instan]elor
de reglementare a audiovizualului [i al campaniilor antiviolen]` ale societ`]ii civile), la noi \n ]ar`
violen]a televizual` se men]ine la cote ridicate sub toate cele trei aspectele men]ionate (cum s-a
v`zut \n paragraful consacrat prezent`rii rezultatelor sintetice [i \n analizele pe canale). Acest
fapt indic` dominarea, la nivelul televiziunilor române[ti, a modelului primar al televiziunii
senza]ionale [i consumeriste. Se constat` o evolu]ie paralel` \ntre diversificarea [i cre[terea
violen]ei \n via]a cotidian` [i punerea \n scen` a violen]ei pe ecranele TV, dar mai ales o
prezentare mai dramatic` [i spectacular` a violen]ei reale \n emisiunile informative [i o estetizare
tot mai spectacularizant` a violen]ei fic]ionale. Astfel, violen]a este prezentat` adeseori ca o
conduit` socialmente acceptabil`; ca o surs` de pl`cere normal`; scenariz`rile dau o imagine
excesiv conflictualizant` a rela]iilor sociale [i a rolului violen]ei ca mod de reglementare a rela]iilor
sociale.

265
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

2. Prezentarea violen]ei la televiziune, aproape ca un “dat natural” – cum atest` [i datele ob]inute
\n urma m`sur`rilor noastre - amplific` [i chiar deturneaz` modelele narative clasice identificate
de autori ca V. Propp [i R. Barthes \n alte categorii de povestiri, modele care [i ele pun accentul
pe ac]iune [i mai pu]in pe personaj: astfel, ac]iunea violent` se afl` \n centrul structurii narative,
culturale [i ideologice de semnificare, iar “violen]a este reprezentat` ca o lege natural` (mai
curând decât ca o lege cultural`)”. Ceea ce are darul de a inocenta violen]a, „legea celui mai
puternic fiind \n acord cu o lege a naturii”. “Unei morale a ac]iunii i se adaug` o moral` a
scopurilor, cu o supravalorizare a \nfrunt`rii Binelui [i R`ului. Aceast` schem` se reproduce
utilizând a[tept`rile rituale, ceea ce se observ` mai ales \n serialele tv, care reactiveaz` redundan]e
[i recunoa[terea codurilor” (Divina Frau-Meigs [i Sophie Jehel, Les écrans de la violence, Ed.
Economica, Paris, 1997, p. 49). Cum am men]ionat [i \n introducerea studiului, cele dou`
autoare subliniaz` c` acest model de reprezentare a violen]ei \n film [i la tv. este concordant
modelului cultural-valoric american [i codului cultural \ncet`]enit [i dezvoltat de Hollywood,
inclusiv prin utilizarea preferen]ial` a tehnicii “planului mediu” [i a “planului apropiat” de filmare
a ac]iunii. Consecin]a acestor tehnici de filmare care const` \n plasarea violen]ei “\n zona
interpersonal`”, \nseamn`, de fapt, apropierea zonei de agresiune de “zona intimit`]ii” pân` la
punctul confund`rii lor (Ibidem). Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste [i
naturalizante (lupta Binelui [i R`ului, legea celui mai puternic, \nfruntarea ca tr`s`tur` a
interac]iunii umane din zona interpersonal` intim` – ceea ce vedem sistematic \n schema narativ`
a serialelor americane difuzate [i la noi) cu procedeul tehnic al film`rii preferen]iale \n “plan
apropiat” (deci asocierea dintre o anumit` schem` narativ` [i anumite procedee de vizualizare),
favorizeaz` reprezentarea violen]ei [i agresivit`]ii ca un fapt uman natural (mai pu]in social), ceea
ce conduce la o reprezentare a violen]ei televizuale \ntr-o perspectiv` apropiat` darwinismului
social. Consecin]a mai general` a acestei combina]ii de schem` narativ` [i de tehnic` a film`rii
const`, \n cele din urm`, \n a amalgama pân` la anulare elementele specifice tramei narative
fic]ionale [i a modurilor \n care oamenii \[i fac dreptate. Violen]a nu apare doar ca legitim` (\n
anumite situa]ii ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ]ine de firea lucrurilor: logica
narativ` a ac]iunii [i interac]iunilor violente se impune ca o logic` natural` a lumii reale a
oamenilor.
Ca [i \n ]`rile vest-europene, televiziunile private de]in ratinguri [i cote de pia]` superioare fa]` de
televiziunea public`, \ncât modelul spectacular-senza]ionalist impregnat de elemente ale „culturii violen]ei”
a devenit dominant [i \n România. Cu precizarea c`, dup` indicatorii clasici ai violen]ei televizuale, amploarea
scenariz`rii violen]ei \n programele TV din România o dep`[e[te pe cea din ]`rile de referin]` men]ionate.
Pe de alt` parte, odat` cu ceea ce Olivier Moeglin nume[te „hiperviolen]a specific` cinematografului
anilor ’90”, se nuan]eaz` acest maniheism, mergându-se pân` la \ncercarea de impunere a unui nou model
cultural, caracterizat de un antierou simpatic, care nu mai este \n totalitate negativ, ci uneori se manifest` chiar
uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil s` \[i adapteze morala, prea normativ` [i riguroas`,
la situa]ii concrete din via]a cotidian`, ceea ce \l face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural,
vehiculat \n filme precum Erou din \ntâmplare, Leon etc., a suscitat o ampl` discu]ie asupra caracterului
prejudiciabil [i a posibilei influen]e negative pe care o poate avea asupra publicului, \n special cel tân`r, prin
faptul c` realizeaz` o amalgamare a valorilor [i a caracterelor umane.
Mai ales \n cazul copiilor se manifest`, ca o consecin]`, pierderea interioriz`rii diferen]ei dintre dou`
valori morale fundamentale – Binele [i R`ul. Eroismul [i Onoarea nu mai apar ca valori opozabile \n ordine
etic`, ci ca performan]e amalgamate sau \n orice caz indistincte.
3. Reprezentarea violen]ei la televiziune este, de asemenea, tributar` unor specificit`]i, constrângeri
[i atribute tehnologice [i de coduri comunica]ionale ale mediului televizual: dispozitiv televizual,
coduri narative, de scenarizare, de vizualizare, comportând ca note dominante “caracterul repetitiv
[i banalizat”, spectacularizant, simplificator [i senza]ionalist al discursului televizual. Schemele,
codurile [i semnifica]iile prezent`rii con]inuturilor violente la televiziune, puse \n eviden]` \n
cercet`ri de referin]` americane [i europene, cercet`ri efectuate prin analize de con]inut, analize
de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de fic]iune, iar pe de alt` parte
emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare), se reg`sesc deci frecvent [i \n

266
 programele de TV analizate \n cadrul acestui proiect. De exemplu, \n desenele animate este
semnificativ` amalgamarea elementelor de real [i fic]ional care compun universul prezentat. Ca
urmare, indicatorii violen]ei, corela]i cu gradul de autenticitate al universului prezentat sporesc
gradul de nocivitate al violen]ei din desenele animate. Imaginile violen]ei sunt mai directe, mai
insistente, mai repetitive, ca spre exemplu \n prezentarea celor mai dramatizante scene violente
\n benzile-anun]uri, promo-uri difuzate la ore contraindicate pentru copii [i care sugereaz` o
suprareprezentare a violen]ei la televiziune.
4. Violen]a televizual` contribuie la socializarea copiilor, mai ales a celor care nu dispun de alte
surse de \nv`]are / culturalizare. |n principal, se \nva]` de la televiziune care sunt
comportamentele celor care nu pl`tesc pentru actele lor, [i aceasta cu atât mai mult cu cât e[ti
mai defavorizat. Din acest punct de vedere, nu atât cantitatea, frecven]a [i durata scenelor de
violen]` conteaz`, cât cantitatea scenelor prezentate ca un comportament pentru care nu pl`te[ti,
dac` nu ai for]a [i darul violen]ei, cu suferin]e fizice, psihice, sociale, morale, dar f`r` ar`tarea
efectiv` a costurilor [i consecin]elor (scenele de violen]a sunt ar`tate, \n general, f`r` suferin]`,
angoas`, mutilare fizic` sau psihic`, handicapuri). Este o form` pervers` de a legitima violen]a,
\nv`]ându-i pe copii c` \n via]` violen]a este câ[tig`toare [i c` suferin]a altora nu conteaz`. Scenele
de violen]` nu-i fac pe copii \n mod obligatoriu mai violen]i, dar este sigur c` prin spectacularizare
\i excit`. Rela]ia violen]` televizual` – comportamente violente \n societate nu este, cum spun
mul]i cercet`tori, o rela]ie de cauzalitate, ci de contagiune [i amplificare.
O alt` chestiune esen]ial` este aceea a coniven]ei de principiu dintre televiziune [i violen]`,
chestiune care intr` \n logica fabric`rii industriale, trepidante a produc]iilor televizuale, mai ales
a divertismentului - jocuri, concursuri - [i publicit`]ii, ca [i natura tehnologic` a mediului \nsu[i
al televiziunii, care func]ioneaz` ca un ochi magic, o lamp` care ne atrag, ne excit`, dar ne [i
strivesc deopotriv`.
- R`mâne oarecum dificil de \n]eles revenirea \n societ`]ile civilizate a violen]ei arhaice, fie sub
forma barbariei (r`zboaie, terorism, jafuri de propor]ii, masacre), asistând la un amestec straniu
de modernitate [i de barbarie, fie sub forma c`ut`rii \n violen]e a identit`]ii unor grupuri de
indivizi pierdu]i, neintegra]i, dezaxa]i (grupuri neofasciste, grupuri de huligani \n Anglia, dar [i
România sau alte ]`ri), a grupurilor [i gangurilor de sp`rg`tori din periferiile marilor ora[e
franceze, a atacurilor contra emigran]ilor.
Foarte probabil c` televiziunea a favorizat aceast` c`utare identitar` negativ`, violent`: prin
expunerea la TV aceste grupuri sunt \nt`rite \n credin]a c` pentru a exista [i a se distinge trebuie
s`-[i exteriorizeze violen]a lor contra altora. Violen]a lor are ca singur` semnifica]ie - adeseori
construit` televizual - afirmarea de sine prin for]a distructiv` [i negarea, chiar eliminarea altuia.
- Astfel, mul]i copii, elevi \[i g`sesc ast`zi identitatea - legitimat` [i de micul ecran – \n violen]`.
Violen]ele de tot felul - de la cele verbale la atacuri [i omucideri - devin, pe o scar` tot mai extins`
- gra]ie [i televiziunii - o marc` identitar` pentru grupurile de subculturi.
5. Televiziunea a ajuns la treapta extrem` a naturaliz`rii violen]ei. Cultura televizual` nu mai este
o sublimare [i un supraeu generalizat care denaturalizeaz` omul, ci o renaturalizare total`:
personajele decad din cultur` \n animalitate. Mai mult, nu sunt violente prin instincte [i porniri
naturale – controlate cultural [i institu]ional de societate - ci chiar o treapt` \n care cultura ca mod
de simbolizare [i semnificare devine surs` legitimant` a violen]ei \n general.
Violen]a nu mai este legendar`, eroic`, cavalereasc`, instrumental-pragmatic` (dup` epoc`), ci
un amalgam de natural [i cultural: cultura televizual` este show al violen]ei, tinde s` fie un fel de
“carnaval” al violen]ei [i al “nimicului”. Periculos este mai ales pentru copii amalgamul
comportamental violent (apare \n postura de comportament culturalizat ca universal [i natural,
atr`g`tor [i chiar nevinovat).
6. O alt` tr`s`tur` pe care o subliniaz` mai mul]i autori este banalizarea reprezent`rii violen]ei \n
operele de fic]iune, caracteristic` eviden]iat`, de timpuriu, \nc` din 1967, de c`tre George Gerbner,
pionier al studiilor despre violen]a mediatic`. Ca r`spuns la o cerere a Departamentului american
al s`n`t`]ii, G. Gerbner a forjat o metodologie a analizei de con]inut [i m`sur`rii “indicatorilor
culturali”, primul mare proiect de evaluare cantitativ` a prezen]ei violen]ei \n programele tv. Cum

267
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

am men]ionat deja, metodologia elaborat` [i testat` de Gerbner iar apoi [i de numero[i cercet`tori
europeni a constituit modelul de referin]` teoretic [i metodologic al proiectului de fa]`.
7. Schemele analitice aplicate \n studiul nostru [i-au dovedit pertinen]a, fiind similare cu cele din
alte studii, mai recente, cum este cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de
Jeffrey Cole). Aceste studii procedeaz` la o analiz` calitativ` a reprezent`rilor violen]ei, urm`rind
aprecierea: 1. Contextului violen]ei tv.; 2. Nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. Modului
de integrare narativ` \n trama discursiv`; 4. Formelor de reprezentare a violen]ei inacceptabile
pentru americani, inclusiv cele incluse \n desene animate care valorizeaz` excesiv violen]a
(Batman, X-men, Power Rangers) sau \n seriale difuzate interna]ional, ca Texas Walker Ranger,
X-files etc. Studiile mai constat` o tendin]` de reducere a violen]ei \n programele difuzate \n
prima parte a serii (protec]ia minorilor), dar pe de alt` parte, \n general, serialele produse \n anii
’90 con]in tot mai mult` violen]` (Jeffrey Cole, director, The UCLA Television Violence
Monitoring Report, UCLA, sept, 1995, apud lucr. cit., pp. 54-55), acesta fiind, cum s-a v`zut,
[i cazul multor programe difuzate de televiziunile din România.
Proiectul american se bazeaz` pe o metodologie complex`: analiza de con]inut a unui e[antion de
2.500 ore de programe (fic]iuni, reality show-uri, clipuri muzicale); analize ale impactului (anchete, focus
grupuri) programelor violente asupra tinerilor; m`surarea receptivit`]ii [i eficien]ei sistemelor de avertizare
(a signaleticii antiviolen]`); receptarea ac]iunilor sociale [i educative antiviolen]`; analiza statisticilor privind
violen]a din ora[ele [i comunit`]ile americane (\ntre 15-24 de ani, omuciderea este a doua cauz` a mortalit`]ii
la aceast` vârst` \n SUA; pentru tinerii negri este chiar prima cauz` de mortalitate; tot la trei ore un copil
american este victima unei violen]e armate cauzatoare de moarte) (cf. lucr. cit., p. 55). Studiile conchid c`
violen]a tv. este un factor de risc serios pentru cre[terea comportamentelor violente ale tinerilor. Combinând
analiza de con]inut cu un studiu de psiho-sociologie a comportamentelor, cercet`torii americani ajung la
concluzia c` minorii [i tinerii expu[i masiv la programe violente de tv. sunt cei mai \nclina]i la comportamente
violente, la team` [i insecuritate sau la desensibilizare. Dup` ei, principalele elemente “negative” ale
programelor violente rezid` nu doar \n frecven]a [i durata actelor de violen]` prezentate, ci [i \n modul de
scenarizare/cadrare/semnificare a violen]ei:
- prezentarea de personaje atractive implicate \n violen]`, ca autor sau victim`;
- utilizarea armelor;
- scenarizarea realist` a violen]ei;
- absen]a sanc]iunii actelor de violen]`;
- evitarea suferin]ei [i a consecin]elor reale ale violen]ei;
- amestecul de violen]` [i umor (Cf. D. Frau-Meigs, Sophie Jehel, “Les Écrans de la Violence”,
Economica, Paris, 1997, p. 56). Ultimele patru forme de contextualizare [i de scenalizarea
violen]ei marcheaz` mai semnificativ violen]a televizual` din România.
8. |n ansamblul, rezultatele studiului nostru sunt concordante cu datele ob]inute \n alte studii din
str`in`tate, cum este studiul Mediascope (SUA, 1995), care a relevat urm`toarele date:
- “57% dintre programele analizate con]in violen]`;
- 33% dintre programele violente con]in nou` interac]iuni violente sau mai multe (o aceea[i scen`
de interac]iune – s` zicem \ntr-un taxi – poate con]ine mai multe acte de violen]`);
- 15% dintre programe erau \nso]ite de avertismente/signaletic` antiviolen]`;
- 51% dintre scene se desf`[urau \n contexte realiste;
- 73% dintre scenele violente con]ineau acte de violen]` nepedepsite;
- 39% dintre programe erau prezentate cu umor;
- 58% dintre interac]iunile violente nu ar`tau suferin]a;
- 44% dintre scene violente ap`reau ca justificate” (Cf. lucr. cit., p. 56).
Evalu`ri asem`n`toare au fost efectuate \n Marea Britanie (Universitatea din Sheffield, 1995, studiu
comandat de c`tre Independent Television Commission [i British Broadcasting Corporation [i aplicat pe un
e[antion de patru s`pt`mâni consecutive de programe difuzate pe patru canale hertziene [i patru canale
difuzate prin sateli]i). Studiile au ar`tat sc`derea duratei scenelor de violen]` \n ansamblul programelor, iar
pe de alt` parte o intensificare a reprezent`rii violen]ei (efect pervers al diversific`rii [i competi]iei dintre
programe).

268
 Am considerat util pentru valoarea de cadru de referin]` pentru scenarizarea [i semnificarea actelor
de violen]` din programele TV s` reamintim datele [i constat`rile de mai sus, men]ionate [i \n Raportul
studiului din 2004.
Rezultate similare au fost consemnate \n Germania: dup` prof. Jo Groebel acestea constau \n:
relevarea caracterului decontextualizat al actelor de violen]`. Astfel, \n 39% din scene agresorul nu e cunoscut,
sanc]iunile apar doar \n 12% din cazuri, \n 73% din cazuri violen]a nu atrage nici o consecin]` pentru agresori,
\n 35% din cazuri actele sunt comise cu sânge rece [i inten]ionate, cu premeditare.
9. Prezentarea violen]ei, cel pu]in la nivel fic]ional, situeaz` canalele TV din ]ara noastr` \ntr-o pozi]ie
mai negativ` \n raport cu cele europene [i cele americane. Cum s-a v`zut din compara]ia
programelor con]inând violen]` din SUA, Canada, Fran]a [i România, compara]ie care
infirm` o presupozi]ie curent`: contrar a ceea ce se crede \ndeob[te, dup` cei doi indicatori de
baz` (procentajul emisiunilor con]inând violen]` [i frecven]a scenelor violente pe or`), ponderea
violen]ei este mai sc`zut` \n programele tv. nord-americane, comparativ cu cele franceze
(oarecum reprezentative pentru Europa), \ndeosebi \n orele de audien]` ridicat` [i cu cele
canadiene. {i, de asemenea, ponderea procentual` a con]inuturilor violente este mai mic` \n
]`rile respective decât \n România, chiar dac` dup` unii indicatori s-au \nregistrat unele diminu`ri
ale con]inuturilor violente \n 2008 [i 2009 fa]` de 2004.
Alte date sunt, de asemenea, importante: dup` 1993, conform evalu`rilor bianuale efectuate de G.
Gerbner \n cadrul Cultural Indicators Project, num`rul secven]elor violente pe or` a continuat s` scad` \n
SUA, \n timp ce \n Fran]a ([i \n alte ]`ri europene sau extraeuropene) num`rul acestora a crescut datorit`
programelor importate con]inând mai mult` violen]`, \ndeosebi cele provenite din SUA, ceea ce [i m`re[te
procentajul emisiunilor [i secven]elor violente \n ]`rile europene. |n e[antionul CSA (Fran]a, 1995), 55% din
emisiuni erau de origine american` [i con]ineau un procentaj de 65% de imagini violente (superior
procentajului de 19% din emisiunile franceze, difuzate \n prima parte a serii). {i \n România, mai ales pe
canalele care difuzeaz` programe de fic]iune, cele de import, \n special americane, amplific` ponderea
violen]ei fic]ionale.
10.Violen]a real`, adic` cea prezent` \n telejurnale (considerat` de jurnali[ti nu atât ca produsul
media – ca \n fic]iuni – ci ca un dat al lumii reale spunându-se adesea – \ns` pe nedrept - c`
televiziunea nu este violent`, ea nu face decât s` arate sau s` reprezinte violent` din lumea real`)
are o pondere important` \n economia emisiunilor informative, cum arat`, sistematic, studiile
americane, dar [i studiul pentru proiectul de fa]`:
Tabel – 1.798 subiecte selec]ionate (aleator) din 100 telejurnale pe patru re]ele americane (CNN, CBS
local, CBS Netwar, WWOR)

Categorii de violen]`, conflicte, suferin]e (VCS)

1 Crima violent`
2 Tragedii [i catastrofe
3 Conflicte f`r` violen]`
4 Conflicte sociale, colective (etnice)
5 R`zboaie, conflicte militare
Procentajul [tirilor violente
1 53,4% din [tirile analizate erau consacrate unor subiecte VCS
2 2/2 din jurnale \ncepeau cu [tiri din categoria VCS
3 64% dintre primele [tiri ]ineau de VCS

269
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

(Studiul a acoperit un e[antion de telejurnale difuzate \n cursul a [ase luni – septembrie 1991 -
martie 1992). Proiectul românesc realizat \n noiembrie 2004 releva o pozi]ionare majoritar` a [tirilor violente
\n prima parte din structura telejurnalelor.
11.Mecanismul rela]iei “dintre virtual, serie, repeti]ie”, ireversibilitate (moartea [i r`nile sunt
ireversibile), spectacol [i imagini [oc – care suscit` emo]ia [i oculteaz` mecanismele de “ap`rare
psihologic`” fac ca violen]a televizual` “s` devin` un scop \n sine, unilateral [i reduc]ionist,
aparent inevitabil`, \ntrucât este reprezentat doar procesul derul`rii interac]iunii violente” (Meigs-
Jehel, lucr. cit., p. 71). Este [i semnifica]ia dominant` a scenelor de violen]` televizual` din ]ara
noastr`, \ndeosebi din fic]iuni [i desene animate. S` preciz`m c` ceea ce v`d copiii, ca [i adul]ii,
la televizor este spectacolul violen]ei, televiziunea având puterea magic` de a masca faptul c`
„vedem vederea” televiziunii despre ceea ce ni se arat`. |ncât [i violen]ele reale [i fic]ionale nu
sunt nici replici sau reprezent`ri ale faptelor, ci un mod regizat, dup` coduri proprii, de a
spectaculariza violen]a (o estetizare când foarte realist`, când extrem de imaginar`), totul având
ca efect nu apologia propriu zis`, ci cre[terea gradului de acceptabilitate social` a violen]ei.
12.O alt` concluzie important` a cercet`rilor (mai ales ale echipei americanului G. Gerbner) – care
este sus]inut` [i de studiile echipei noastre - const` \n demontarea argumentului (cu care se ap`r`
radiodifuzorii [i programatorii) c` gustul [i cerin]ele publicului sunt responsabile pentru ponderea
programelor violente. F`când o paralel` “\ntre audien]e de programe violente [i non-violente”
(difuzate \n paralel), G. Gerbner a constatat c` audien]ele celor mai violente programe nu sunt
superioare, ci dimpotriv`, programelor non-violente. Examinând preferin]ele de consum
televizual \n cursul serii, autorul american a constatat c` publicul \[i manifest` predilec]ia pentru
programele non-violente difuzate \n paralel.
13.Studiul video-clipurilor publicitare pentru lansarea de discuri [i albume de muzic` “nou`”
prezint`, de asemenea, interes: studiul efectuat \n SUA (1986) de Sherman [i Dominick a
identificat scene de violen]` \n 57% din video-clipurile difuzate. Clipurile muzicale difuzate \n
România con]in o propor]ie asem`n`toare de violen]`.
14.Studierea comparativ` pentru a eviden]ia nivelul de violen]` din programele (seriale, telefilme
etc.) importate, \ndeosebi din SUA, a stat \n aten]ia analizei noastre din 2008 [i 2009. Datele
sunt semnificative. Toate studiile comparative transculturale asupra violen]ei televizate au ar`tat
c` programele importate din SUA sunt mult mai violente decât cele produse \n alte ]`ri. |n aceast`
privin]` sunt operate urm`toarele diferen]ieri comparative: 1. \ntre emisiuni de acela[i gen,
provenind din diferite ]`ri; 2. dozajul diferitelor tipuri de emisiuni importate fiind nu doar
intensitatea violen]ei \n acela[i tip de programe, ci [i propor]ia serialelor, programelor dramatice
[i a desenelor animate importate, mai ales a celor din SUA, care tind s` amplifice nivelul violen]ei
televizuale \n anumite intervale orare, inclusiv \n prime time, când “televiziunea familial`” este
mai prezent`. Compara]ia prive[te ponderea violen]ei \n seriale [i filme de ac]iune, de aventur`,
poli]iste. Este important` compararea situa]iei din România cu cea din alte ]`ri (pe aceste
subiecte) cum ar fi Anglia (unde fic]iunile violente ocup` circa 19% din grila de programe fa]`
de 37% \n SUA [i unde, ca urmare a m`surilor luate, ponderea violen]ei a fost redus`, \n cazul
BBC, de la o medie de 2,1 acte violente pe or` la 1,4 acte); cu Canada, unde episoadele violente
proveneau \n marea lor majoritate din SUA (96% dintre episoade [i 88% din programe); cu
situa]ia din ]`ri vest-europene (ca Fran]a), unde regimul “cotelor”, adoptat de Uniunea
European` prin Directiva “Televiziunea f`r` frontiere” a redus considerabil ponderea
programelor importate de peste ocean, \ndeosebi a celor violente. Cercetarea noastr` indica o
pondere foarte ridicat` a violen]ei \n filmele de ac]iune importate din SUA (53%), dar [i \n cele
de produc]ie autohton` (41%).
15.|n ce prive[te dezbaterile televizate, cele mai ridicate frecvente de interac]iuni violente (mai ales
psihologice, ca ‘umilire’, ‘ridiculizare’ [i ‘declasare’ a protagoni[tilor, precum [i verbale) au fost
identificate \n dezbateri, unele cu caracter pre-electoral sau electoral. Violen]a verbal` a \nregistrat
\n 2009 cea mai mare cot` \n raport cu celelalte tipuri. Manifest`rile violen]ei verbale reprezint`
cu siguran]` amplificarea unui fenomen denumit prin sintagma „violen]e de incivilitate” tot mai
r`spândit \n media [i \n interac]iunile cotidiene. Unii autori chiar conchid c` violen]ele de limbaj

270
 verbal, atât de frecvente pe ecran, dar [i \n via]a cotidian`, pot fi mai [ocante [i poten]ial mai
periculoase (ad`ugând „[i cuvintele pot ucide”), deci mai condamnabile decât imaginile de
violen]` fizic`.
Durata medie a violen]ei verbale dep`[e[te, \n general, toate celelalte tipuri de violen]`. Excep]ie face
doar canalul public TVR1 unde, de[i valorile medii ale violen]ei sunt mai sc`zute, violen]a psihologic` este
mai puternic` decât cea verbal`. Comparativ cu dezbaterile f`r` candida]i la func]ii politice, dezbaterile
electorale se dovedesc mai pu]in violente decât acestea la nivel verbal, dar mai violente la nivel psihologic.
Formele violen]ei din dezbaterile cu candida]i prezint` un poten]ial nociv mai ridicat la adresa demnit`]ii
umane (se accentueaz` insultele, etichet`rile \n termeni fizici, umilirea adversarilor, plus o form` de violen]`
psihologic` nemai\ntâlnit` \n dezbaterile f`r` candida]i: ridiculizarea).
16.Contextualizarea actelor de violen]` adoptat` \n studiul de fa]` [i-a dovedit relevan]a [i pertinen]a
permi]ând stabilirea propor]iei categoriz`rilor de semnificare adoptate:
n Acte [i scene de violen]` “gratuit`”;
n Scenele de groaz`;
n Acte [i scene de violen]` “legitim`”;
n Acte [i scene de “autoap`rare”;
n Acte [i scene incluse logic \ntr-o tram` narativ`;
n Violen]a ca joc [i amuzament;
n Actele [i scenele de “exaltare” a violen]ei;
n Prezen]a [i utilizarea armelor;
n Acte [i scene care supradimensioneaz` reprezentarea violent` a lumii, societ`]ii, grupurilor,
indivizilor;
n Acte care redau via]a [i pericolele care o amenin]`, exercitând o func]ie de avertizare;
n Violuri, tâlh`rii, omucideri;
n Violen]a ca pedeaps` sau recompens`;
n Acte de violen]` atractiv` (eroi salvatori etc.);
n Limbaje: obscen, pornografic, jargon, argou, obraznic, insolent (de la \njur`turi la glume de
mahala).
Prezent`rile merg de la cele mai atroce forme de brutalitate fizic` (omuciderile) la agresiunile verbale,
adeseori semnificate ca simple transgresiuni ale moralei sau doar ca „irup]ii ale ira]ionalului”.
Semnificativ este faptul c`, \n programele difuzate de televiziunile din România, primul loc este
de]inut de violen]a verbal`, [i nu de cea fizic`, cu unele diferen]e \ntre violen]a „real`” [i cea „fic]ional`”.
17.Studiul permite, de asemenea, [i clasificarea emisiunilor dup` gradul susceptibil de a produce
efecte asupra minorilor [i a tinerilor:
n Imita]ia [i \nv`]area social` (identificarea copiilor cu personaje agresive);
n Impregnarea (asimilarea, chiar incon[tient`, a stilului violent de rela]ionare uman`);
n Dezinhibarea (imaginile care pot favoriza \n grad \nalt trecerea minorilor la acte violente);
n Desensibilizarea [i repetarea frecvent` a scenelor violente reduce sensibilizarea copiilor la violen]`
[i spore[te gradul de acomodare a acestora cu actele violente;
n Catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive);
n Incuba]ie (fric`, spaim`, insecuritate).
Aspectul cel mai nociv const` \n scenariz`ri ale raportului ambivalent ale individului cu violen]a, pe
de o parte team` [i respingere, iar pe de alt` parte, fascina]ie, pl`cere, televiziunea accentuând atrac]ia [i
fascina]ia prin spectacularizarea violen]ei.
Dac` \n cazul violen]ei fic]ionale diferen]a dintre programele difuzate de canalele publice [i cele
private este net \n favoarea primelor, \n ceea ce prive[te violen]a real` (frecven]`, ponderi [i durat`),
televiziunile publice [i cele private se situeaz` pe pozi]ii foarte apropiate. Difer` \ns` contextele de semnificare:
\n cazul canalelor private, accentul cade pe caracterul spectacular [i de „fapt divers” al [tirilor violente, pe
când canalele publice sunt mai atente \n sensul valoriz`rii dimensiunii de prevenire [i de avertizare, de
sanc]ionare a mediatiz`rii faptelor de violen]`. Violen]a fic]ional` de]ine cote ridicate [i cu poten]ial de risc
al influen]ei nocive \nalt.

271
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

18.|n cazul canalelor de desene animate (CN, J, MM) ponderea duratei actelor de violen]` pe o
or` de emisiune este extrem de ridicat`: Jetix are 37 de minute de violen]` \ntr-o or` de program.
Evident c` cea mai important` concluzie este aceea a necesit`]ii continu`rii, aprofund`rii [i
diversific`rii – cu metode cantitative [i calitative variate – a acestui gen de studii.
19.Instructiv pentru p`rin]i [i copii este Decalog-ul televizion`rii de c`tre copii, propus de un autor
elve]ian:
l Nu adora televiziunea; \nva]` s` te p`ze[ti de ea; acesta este \nceputul libert`]ii!
l F`-]i obliga]iile [colare \nainte de a viziona emisiunile de televiziune!
l Supune-te p`rin]ilor atunci când \]i cer s` \ntrerupi televizionarea!
l Imaginea nu este decât un vis sau adesea chiar o minciun`!
l Zapping-ul este o proast` manie; mai bine stinge televizorul, dac` te plictise[ti!
l Uit` imaginile [i plonjeaz` \n ac]iune – afar` este a[a de frumos!
l Prefer` compania prietenilor eroilor serialelor!
l Abandoneaz` programele debile [i nu accepta s` fii luat ca un prost!
l Nu te prosterna \n fa]a televiziunii!
l Nu confunda niciodat` realitatea cu fic]iunea!
l Nu zappa sistematic, mai bine exerseaz`-]i aten]ia [i puterea de concentrare!
l Nu tr`i prin procur` – vizionând seriale – dragostea [i reu[ita!
(Elisabeth Baton – Hervé “ Les enfants télespectateurs”, L’Harmattan, Paris, 2000)

Pe de alt` parte, este important a atrage aten]ia asupra tendin]ei de construire a unei imagini negative
despre adolescen]i, tineri, despre elevi, adeseori [i despre contextul scolar. Este real` prezentarea unei
“imagini rele” despre tineret. Cele mai multe [tiri insist` asupra tinerilor din cartierele periferice, asupra
copiilor str`zii, asupra zonelor “sensibile” (mai pu]in [coala, \nv`]`tura, reu[ita [colar` [i mai mult discotecile,
alterca]iile, grupurile marginale). Acest discurs televizual stigmatizant, referitor la adolescen]i [i tineri ia o
tent` generalizatoare [i stereotipic` amplificând stereotipic “r`ul” care ar caracteriza tineretul \n ansamblu.
Nu se manifest` precau]iile jurnalistice \n prezentarea, evaluarea, explicarea delincven]ei juvenile, a
comportamentelor violente (fizice, verbale, psihologice) ale tinerilor. Chiar [i mediul [colar este adeseori
prezentat [i perceput \n culori supranegative.

20.Televiziunea (media), {coala [i Familia func]ioneaz` dup` logici diferite, \n unele privin]e, [i
par]ial complementare, \n altele disjunctive [i chiar antagonice. Nu le putem cere s` se supun`
aceluia[i model comunica]ional [i func]ional. |ns` sunt toate trei chemate s` coabiteze [i s`
comunice \ntre ele. P`rin]ii sunt primii care \i pot \nv`]a pe copii cum, când [i cât timp s`
priveasc` la televizor (controlul parental al respect`rii de c`tre copii a signaleticii de avertizare cu
care sunt notate emisiunile; vizionarea \n familie [i discutarea cu copiii a emisiunilor vizionate;
supravegherea utiliz`rii Internetului pentru a se evita vizionarea programelor nerecomandate sau
interzise, precum [i a practic`rii excesive a jocurilor video). {coala ar putea generaliza educa]ia
elevilor pentru media, nu doar printr-o disciplin` de specialitate [i manualele respective, ci [i prin
programe speciale adaptate vârstei elevilor, considerând acest gen de educa]ie ca o parte esen]ial`
a educa]iei civice [i etice. Televiziunile, chiar respectându-[i voca]ia [i codurile comunica]ionale
care vizeaz` maximizarea audien]elor, pot produce emisiuni de succes f`r` a supradimensiona
con]inuturile violente, subordonând scenarizarea con]inuturilor producerii \n]elesurilor de
avertizare, \nv`]are, nu a folosirii violen]ei, ci a altor c`i de interac]iune social`, \ndep`rtându-se,
f`r` idealiz`ri p`gubitoare, de forjarea unei culturi a violen]ei.
Ar fi o utopie s` se cread` c` violen]a ar putea fi eliminat` din programele de televiziune sau c` f`r`
televiziune lumea ar fi purificat` de agresivitate [i violen]e. Ceea ce ar putea fi dezirabil este ca spectacolul
televizual - care este chiar universul invarian]ilor referen]iali ai omului contemporan [i mai ales al copiilor –
s` fie eliberat de excesele mitologiz`rii actelor, formelor, \nclina]iilor [i solu]iilor violente. Cel mai grav pericol
st` \n comercializarea violen]ei ca o marf` banal` de uz curent, \n orice situa]ie.

272
 Familia, dar mai ales {coala, sunt spa]ii ale refugiului din fa]a dezl`n]uirilor “nebune” ale lumii
televizuale; oaze de limpezime valoric` fa]` de spectacolul trepidant al televiziunii. {coala [i familia au un ritm
[i un mers al lucrurilor care se situeaz` \n ordinea uman – ra]ional` a fiin]ei umane [i nu \n cea spectacular
- emo]ional` a TV: func]ioneaz` dup` norme de cultur` ra]ional` [i nu de seduc]ie [i incitare senza]ional`;
cultiv` interioritatea [i nu exterioritatea; mintea [i nu pasiunile; rânduiala, umanitatea a[ezat` [i nu dezordinea
lumii (media tr`iesc din crize). {coala este o redut` peren` a cogni]iei, \n]elepciunii, a disciplinei intelectuale
[i a reperelor valorice.

Tensiunea dintre cele dou` fe]e ale umanit`]ii – cea controlat` de [coal` [i cea exhibata de TV [i
media \n general, precum [i de Internet - vor marca tot mai puternic destinul oamenilor [i al societ`]ii viitoare.
Derularea [i deznod`mântul acestei tensiuni care poate fi [i este creatoare, depinde de modul, viteza [i
amplitudinea cu care [coala, familia, media vor integra [i valoriza marile achizi]ii [tiin]ifice [i tehnologice din
zilele noastre, \n special acele rezultate din convergen]a informaticii (calculator), telecomunica]ii (Internet)
[i televiziune, de compatibilizarea [colii cu “societatea ecranelor”, a acesteia cu “ societatea cunoa[terii“.

273
 ANEXE LA
CAPITOLUL
DE DESENE
ANIMATE
Anca Velicu

Anexa DA1

Orarul emisiunilor de pe canalele CN [i J care au fost analizate (s`pt`mâna 5-11.01.2009):

interval orar mar]i miercuri joi vineri sâmb`t` duminic` luni
9--10
10--11
11--12
12--13
13--14
14--15
15--16
16--17
17--18
18--19
19--20
20--21
21--22

275
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Orarul emisiunilor de pe Minimax analizate (s`pt`mâna 5-11.01.2009):

interval orar mar]i miercuri joi vineri sâmb`t` duminic` luni

9--10
10--11
11--12
12--13
13--14
14--15
15--16
16--17
17--18
18--19
19--20

Anexa DA2

Analiza comparativ` a formelor de manifestare

a violen]ei fizice pe fiecare canal

276
 Anexa DA3

Analiza comparativ` a formelor de manifestare

a violen]ei de tip verbal (frecven]e)

Anexa DA 4

Analiza comparativ` a formelor de manifestare

a violen]ei de tip psihologic (frecven]e)

277
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Anexa DA 5

Analiza comparativ` a naturii agresorilor pe cele trei canale de DA

Anexa DA 6

Descrierea actelor de violen]` dup` natura victimelor implicate

Cartoon Network

278
Descrierea actelor de violen]` dup` natura victimelor implicate
Jetix

Descrierea actelor de violen]` dup` natura victimelor implicate

Minimax

279
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Anexa DA 7

Localizarea actelor de violen]`

Cartoon Network

Localizarea actelor de violen]`

Jetix

280
Localizarea actelor de violen]`
Minimax

281
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

Bibliografie

1. Abraham, Dorel, (coord.), (2005), Cercetare privind analiza comportamentului de consum de

programe audio-vizuale al elevilor, Raport c`tre C.N.A., Bucure[ti, \n colaborare CSMNTC.
2. Balle, Francisc, (coord.), (2005) Dic]ionar de media, Colec]ia Larousse, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure[ti.
3. Bandura, A. (1973), Aggression: A Social Learning Analysis, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New
Jersey.
4. Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall.
5. Béliste, Claire et all. (dir.), (1999), Violence et medias, in Pratiques médiatiques, 50 mots-clés,
CNRS Editions, Paris.
6. Bourdieu, Pierre, (1996), Sur la télévision, Liber Editions, Paris.
7. Buckingham, David, (1996), Moving Images Understanding Children's Responses to Television,
Manchester University Press, Manchester.
8. Bushman, B. J., & Huesmann, L. R. (2001). Effects of televised violence on aggression. In D.
Singer & J. Singer (Eds.), Handbook of children and the media (pp. 223–254). Thousand
Oaks, CA: Sage.
9. Charaudeau, Patrick, (1997), Le discours d’information médiatiques, La construction du miroir social,
INA.Nathan, Paris.
10. Comstock, G. A., & Paik, H. (1991). Television and the American child, San Diego, CA,
Academic Press.
11. Comstock, G., Paik, J. (1991), Television and the American Child, Academic Press, New York.
12. Dragan, I., (2005), Elevii-\ntre familie, [coal` [i televizor, Revista de Asisten]` Social`, nr.3-4,
2005.
13. Dr`gan, I., {tef`nescu, Pol. (coord.), (2004, 2008), Evaluarea reprezent`rii violen]ei \n programele
televizuale, Raport c`tre C.N.A., Bucure[ti, CSMNTC.
14. Dr`gan, I., (2007), Comunicarea. Paradigme [i teorii. Ed. RAO, Bucure[ti.
15. Dr`gan, I., Cismaru, D-M. (2009), TeleRomânia \n 10 zile, Ed. Tritonic, Bucure[ti.
16. Eron, L. D., Huesmann, L. R., Lefkowitz, M. M., & Walder, L. O. (1972), Does television
violence cause aggression? American Psychologist, 27,253–263.
17. Frau-Meigs, D., Drouet, M., Allanic, J.-Cl. (2003), La représentation des jeunes dans les médias
d’actualité, \n Média Morphoses, nr. 8, INA, Paris.
18. Frau-Meigs, D., Jehel, S. (1997), Les écrans de la violence, Economica, Paris.
19. Frost, Chris, (2000), Media Ethics and Self-Regulation, Longman, London.
20. Gabszewicz, Jean, Sonnac, Nathalie, (2006), L’industrie des médias, La Découverte, Paris.
21. Gans, Herbert J., „Deciding What's News” (except), \n Tumber, Hovard (ed.), (1999), News –
A Reader, Oxoford University Press, London.
22. Gerbner, G. (1983), Violence et terreur dans les médias, UNESCO, Etudes et Documents
d’information, Nr. 102, Paris.
23. Gerbner, G. (1995), „Television Violence. The Power and the Peril”, in Gender, Race and Class
in Media, Gail Dines and Jean M. Humez (coord.), Sage Publications, Thousand Oaks,
California,.
24. Gheorghe, V. (2005), Efectele televiziunii asupra min]ii umane [i despre cre[terea copiilor \n lumea
de azi, Ed. Evanghelismos, Bucure[ti.
25. Halloran, J. (1978), „Les communications de masse: symptôme ou cause de la violence?”, \n
Revue Internationale des Sciences Sociales, La Violence, vol. XXX, nr. 4, 1978, UNESCO,
Paris.
26. Harlé, Mélusine, (2004), Ecole et télévision: le choc des cultures. Réalité, mythe, imaginaire.
L’Harmattan, Paris.
27. Hartley, John, (1999), Discursul [tirilor, Polirom, Ia[i.

282
28. Himmelweit, H., Oppenheim, A. N., Vance, P. (1958), Television and the Child, Oxford
University Press, London.
29. Huesmann, Moise-Titus, Podolski, Eron (2003), Longitudinal Relations Between Children’s
Exposure to TV Violence and Their Aggressive and Violent Behavior in Young
Adulthood:1977-1992, Developmental Psychology, 2003, vol 39, no.2, pp. 201-221.
30. Johnson, Jeffrey et all., (2002), Television Viewing and Adolescence and Adulthood, in
SCIENCE, vol. 295, martie 2002.
31. Jost, François, Chambat-Houillon, Marie-France, (2003), Parents-enfants: regards croisés sur
les dessins animés, \n Informations sociales, nr. 111, noiembrie 2003, pp. 62-71.
32. Kriegel, Bl. (2003), La violence à la télévision, PUF, Paris.
33. Legea 504 din 11 iulie 2002 - Legea audiovizualului, http://www.cna.ro/Legea-
audiovizualului.html
34. Lichter, R.S., Lichter L. S., Rothman S. (1991) Watching America, Simon and Schuster, New
York.
35. Lipovetsky, Gilles [i Seroy, Jean, (2008), Ecranul global, Editura Polirom, Ia[i.
36. Lochard, Guy, (2005), L”information télévisée. Mutations professionnelles et enjeux citoyens, Vuibert,
Paris.
37. Lunt, P. K., Livingstone, S. M. (1994), The Critical Reception of Audience Discussion Programs,
Routledge, Londra.
38. Lurçat, L. (1989), Violence à la télé: l’enfant fasciné, Syros, Paris.
39. McQuail, D, Windahl, S, (2001), Modele ale comunic`rii pentru studiul comunic`rii de mas`, Ed.
Comunicare.ro, Bucure[ti.
40. Mehl, D. (1995), La Télévision de l’intimité, Seuil, Paris.
41. Mongin, Oliver, (1997), La violence des images ou comment s’en débarrasser, Seuil, Paris.
42. Palmer, Michel, (2003), B`t`lia pentru [tiri, Tritonic, Bucure[ti.
43. Pasquier, Dominique, (2005), Cultures lycéennes, Ed. Autrement, Paris.
44. Petre, D., Nicola, M., (2004), Introducere \n publicitate, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti.
45. Potter, J.W. (1999), On Media Violence, Sage Publications, Thousand Oaks, California.
46. Propp, Vladimir, (1970), Morfologia basmului, Editura Univers, Bucure[ti.
47. Rieffel Rémy, (2008), Sociologia mass-media, Editura Polirom, Ia[i.
48. Rowland, W. (1983), The Politics of TV violence. Policy Uses of Communication Research, Sage
Publications, Londra.
49. Sartori, G. (2005), Homo Videns, Humanitas, Bucure[ti.
50. Schramm, W., Lyle, J., Parker, E. (1961), Television in the Live of our Children, Stanford
University Press, Stanford.
51. Severine Werner J., Tankard James W., jr., (2004), Perspective asupra teoriilor comunic`rii de
mas`, Polirom, Ia[i.
52. Siracusa, Jacques, (2001), Le journal télévise, machine à decrire. Sociologie du travail des reporters à
la télévision, De Boeck, Bruxelles.
53. {tef`nescu, Poliana (2006a), Expunerea la violen]a TV – unul din factorii cauzali ai violen]ei \n
rândul copiilor, prezentare la Prima Conferin]` Na]ional` “Mass media, violen]a [i
educa]ia”, 26-27 mai, 2006, Bucure[ti.
54. {tef`nescu, Poliana, (2005), Mass media electronica [i violen]a la televiziunea român`, Revista
de Asisten]` Social`, nr. 3-4, 2005.
55. {tef`nescu, Poliana, (2006c), Expunerea la violen]a televizual` [i comportamentul agresiv al
copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt, Sociologie Româneasc`, nr. 4,
2006.
56. Stephens, Mitchel, (1999), „Crime Doesn't pay Except on the Newsstands”, \n Hiebert, Ray
Eldon, Reuss, Carol (eds.), Impact of Mass Media, Longman, London.
57. Tisseron, Serge, (2000), Enfants sous influence. Les écrans rendent-ils les jeunes violents?, Armand
Colin / HER, Paris.

283
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

58. Tisseron, Serge, (2003), Médias et violences médiatiques: apprendre a distinguer…, prefa]` \n
Lardellier, Pascal(sous la dir.), Violences médiatiques. Contenus, dispositifs, effets,
L’Harmattan, Paris.
59. Todoran, Ileana, (2006), Copiii [i (ne)respectarea signaleticii, prezentare la Prima Conferin]`
Na]ional` “Mass media, violen]a [i educa]ia”, 26-27 mai, 2006, Bucure[ti
60. Tumber, Hovard (ed.), (1999), News – A Reader, Oxoford University Press, London.
61. Velicu, Anca (2009), Rela]ia copiilor cu televiziunea [i noile tehnologii de comunicare, tez` de
doctorat, nepublicat`
62. Velicu, Anca, (2006a), Con]inuturi [i percep]ii ale violen]ei televizuale: desene animate versus
filme, \n Revista de asisten]` social`, nr. 1/2006, pp. 66-73.
63. Velicu, Anca, (2006b), Violen]a din desenele animate: \ntre realitate [i percep]ie, \n Sociologie
Româneasc`, vol. IV, nr 2/2006, pp.102-121.
64. Wilson, Barbara, (1995), Les recherches sur les médias et violence, in JHESI, nr. 20, Paris.
65. Windisch, Uli, (1999), Violence, jeune, médias et sciences sociales, Ed. L’Age de l’Homme,
Lausanne.

Studii
66. Cercetare privind analiza comportamentului de consum de programe audio vizuale ale elevilor (11-14
ani, 15-18 ani), raport de cercetare al Centrului de Studii Media [i Noi Tehnologii de
Comunicare [i CURS, studiu finan]at de CNA (iulie, 2005), http://arhiva.cna.ro/cercetari/
sondaje/curs_iul2005/met_iul2005.pdf
67. Cercetare privind analiza comportamentului de consum de programe audio vizuale ale elevilor (7-10
ani), raport de cercetare al Centrului de Studii Media [i Noi Tehnologii de Comunicare [i
CURS, studiu finan]at de CNA (noiembrie, 2005), http://arhiva.cna.ro/cercetari/sondaje/
VolumulI_noi2005.pdf
68. Evaluarea monitoriz`rii violen]ei televizuale (grila de toamn`), raport de cercetare al Centrului de
Studii Media [i Noi Tehnologii de Comunicare, studiu finan]at de CNA (www.cna.ro)
(octombrie-noiembrie 2004), http://arhiva.cna.ro/cercetari/sondaje.html
69. Evaluarea monitoriz`rii violen]ei televizuale (grila de var`), raport de cercetare al Centrului de
Studii Media [i Noi Tehnologii de Comunicare, studiu finan]at de CNA (www.cna.ro)
(iulie-august 2004), http://arhiva.cna.ro/cercetari/sondaje.html
70. http://www.standard.ro/articol_47846/jetix_lider_de_audienta_in_mai.html
71. Impactul publicit`]ii asupra p`rin]ilor [i copiilor, raport de cercetare, IMAS+CSMNTC, finan]at
de CNA, 2007.
72. M`surarea gradului de violen]` \n programele audiovizualului, raport de cercetare al Centrului de
Studii Media [i Noi Tehnologii de Comunicare, studiu finan]at de CNA, 2008,
http://cna.ro/article1638,1638.html
73. National Television Violence Study (1996), Mediascope, Studio City, Calif, Los Angeles
74. National Television Violence Study, 1999, Center for Communication and Social Policy,
University of California, Santa Barbara.
75. Protection de l’enfance et de l’adolescence à la télévision, Les Brochures du CSA, ianuarie 2004,
Paris.
76. Raport MMT (2007), Expunerea copiilor la programele radio [i TV, beneficiar CNA,
http://cna.ro/IMG/pdf/ExpCopii_CNA2007.pdf
77. Violen]a televizual` [i protec]ia copilului, raport de cercetare Centrului de Studii Media [i Noi
Tehnologii de Comunicare, studiu finan]at de UNICEF, 2009.

284
CUPRINS

Introducere (Ioan Dr`gan) ..................................................................................... 3

Rezumat ............................................................................................................ 9

I. REPERE TEORETICE (Ioan Dr`gan) ................................................................. 15

1. Teorii despre agresivitate, violen]` [i impactul violen]ei

televizuale asupra copiilor ............................................................................ 15
2. Abord`ri psiho-sociale [i abord`ri semiodiscursive ......................................... 20
3. Programarea [i expunerea la violen]a mediatic` [i efectele acesteia:
\ntre team`, seduc]ie [i orientare agresiv` ...................................................... 24
4. Violen]a televizual` [i riscurile pentru copii. Cercet`ri americane [i europene ... 28
5. Raportarea copiilor la emisiunile de fic]iuni [i la cele de informare .................... 31

II. METODOLOGIE (Ioan Dr`gan) .......................................................................... 35

1. Abordarea calitativ` [i cantitativ` a violen]ei televizuale .................................. 35

2. Dou` metode complementare \n analiza scenariz`rii violen]ei .......................... 38
3. Corpusul investigat (canale, intervale orare, durate, genuri de emisiuni) ............ 42
4. Opera]ionalizarea conceptelor ...................................................................... 43
5. Analiza semio-discursiv` ............................................................................. 46
6. Indicatori ai violen]ei „reale” [i „fic]ionale” .................................................. 49

III. REZULTATE SINTETICE (violen]a real` [i fic]ional`)

(Ioan Dr`gan, Alexandra Povar`) ......................................................................... 53

1. Instrumentele analizei. Indicatori [i obiective ................................................. 53

2. Date [i tendin]e globale ................................................................................ 55
2.1.Frecven]a actelor de violen]` ................................................................... 55
2.2.Durata medie a unui act de violen]` ......................................................... 57
2.3.Tipul [i formele de violen]` ..................................................................... 57
2.4.Actorii actelor de violen]` ....................................................................... 64
2.5.Contextualizarea actelor de violen]` ......................................................... 71

IV. REPREZENTAREA VIOLEN}EI REALE |N

AUDIOVIZUALUL ROMÂNESC (Alexandra Povar`) ........................................... 75

1. Analiza violen]ei reale pe canale ................................................................... 75

1.1.Tipologia violen]ei reale .......................................................................... 75
1.2.Actorii actelor de violen]` ....................................................................... 77
1.3.Loca]ia actelor de violen]` real` ............................................................... 78
1.4.Inten]ionalitatea actelor de violen]` real` .................................................. 78
1.5.Consecin]ele violen]ei reale ..................................................................... 79
a. Consecin]ele actelor de violen]` asupra victimelor ............................................ 79
b. Consecin]ele actelor de violen]` asupra agresorilor ............................................ 79
1.6.Analiza pe canale ................................................................................... 80
a. TVR1 ............................................................................................................ 80
b. ProTV .......................................................................................................... 83
c. Antena1 ........................................................................................................ 88

285
 Reprezentarea violen]ei televizuale [i protec]ia copilului

d. OTV ................................................................................................................ 95
e. PrimaTV ...................................................................................................... 97
f. Antena3 ........................................................................................................ 100
g. Realitatea TV .............................................................................................. 103
2. Analiza violen]ei reale pe tipuri de emisiuni .................................................. 106
2.1.Analiz` comparativ` a jurnalelor de [tiri .................................................. 106
2.1.1. Caracteristicile [tirilor .................................................................... 106
a. Defini]ii ale [tirilor ......................................................................................... 106
b. Sursele de informa]ii ...................................................................................... 107
c. Con]inutul [tirilor .......................................................................................... 108
2.1.2. Situa]ia canalelor TV monitorizate. Num`rul mediu al [tirilor ............. 109
2.1.3. Durata [tirilor ................................................................................ 111
2.1.4. Ponderea [tirilor violente ................................................................ 113
2.1.5. Tipologia violen]ei \n [tiri ................................................................ 114
2.1.6. Actorii actelor de violen]` ................................................................ 115
a. Sexul actorilor ............................................................................................... 115
b. Vârsta actorilor .............................................................................................. 115
c. Num`rul actorilor .......................................................................................... 116
d. Statutul socio-cultural al actorilor .................................................................. 116
2.1.7. Pozi]ionarea [tirilor violente ............................................................ 116
2.1.8. Originea [tirilor violente ................................................................. 117
2.2.Analiz` comparativ` a emisiunilor de divertisment / pamflet ...................... 118
2.2.1. Durata total` a actelor violente ........................................................ 119
2.2.2. Durata medie a unui act violent ....................................................... 119
2.2.3. Num`rul mediu de acte violente pe or` ............................................. 120
2.2.4. Ponderea violen]ei .......................................................................... 120
2.3.Analiz` comparativ` a emisiunilor de dezbateri ........................................ 121
2.3.1. Durata total` a actelor violente ........................................................ 121
2.3.2. Durata medie a unui act violent ....................................................... 122
2.3.3. Num`rul mediu de acte violente pe or` ............................................. 122
2.3.4. Ponderea violen]ei .......................................................................... 123

V. REPREZENTAREA VIOLEN}EI FIC}IONALE

|N AUDIOVIZUALUL ROMÂNESC (Anca Velicu) ............................................. 125

1. Elemente metodologice ............................................................................... 126

2. Rezultate generale ...................................................................................... 126
2.1.Frecven]a actelor de violen]` .................................................................. 126
2.2.Durata actelor de violen]` fic]ional` ........................................................ 128
2.3.Analiza actelor de violen]` \n func]ie de tipul de emisiune \n care apar .......... 132
3. Tipologia violen]ei ...................................................................................... 136
3.1.Tipurile de violen]`: frecven]e [i durate ................................................... 136
3.2.Formele de manifestare ale violen]ei fic]ionale .......................................... 141
4. Actan]ii scenelor de violen]`. Agresori [i victime ............................................ 144
4.1.Agresorii actelor de violen]` ................................................................... 144
4.2.Victimele actelor de violen]` ................................................................... 149
4.3.Analiza comparativ` a victimelor [i a agresorilor ...................................... 153
5. Contextele \n care au loc actele de violen]` .................................................... 157
5.1.Localizarea actelor de violen]` ................................................................ 157
5.2.Inten]ionalitatea .................................................................................... 159
5.3.Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru diferi]i actan]i ............ 160
5.4.Analiza contextelor de semnificare ale actelor de violen]` ........................... 163

286
 6. Reprezentarea \n fic]iunea televizual` a violen]ei \n [coal` .............................. 168

VI. REPREZENTAREA VIOLEN}EI TELEVIZUALE

PE CANALELE PENTRU COPII (Anca Velicu) .................................................. 173

1. Argument [i metodologie .......................................................................... 173

1.1.Obiectivele cercet`rii ............................................................................. 174
1.2.E[antionul cercet`rii .............................................................................. 175
2. Rezultate generale ...................................................................................... 176
2.1.Frecven]a actelor de violen]` .................................................................. 176
2.2.Durata actelor de violen]` ...................................................................... 178
3. Tipologia actelor de violen]` ........................................................................ 181
3.1.Tipurile de violen]`: frecven]e [i durate ................................................... 182
3.2.Formele de manifestare ale violen]ei ........................................................ 185
4. Actan]ii scenelor de violen]`. Agresori [i victime ............................................ 191
4.1. Agresorii \n actele de violen]` ................................................................. 191
4.2. Victimele actelor de violen]` .................................................................. 199
4.3. Analiza comparativ` a victimelor [i a agresorilor ...................................... 204
5. Contextele \n care au loc actele de violen]` .................................................... 208
5.1. Localizarea actelor de violen]` ............................................................... 208
5.2. Inten]ionalitatea ................................................................................... 210
5.3. Tratarea la nivel discursiv a actelor de violen]` pe canalele de DA ................ 211
5.4. Prezentarea consecin]elor actelor de violen]` pentru diferi]i actan]i ............ 212
5.5. Analiza contextelor de semnificare ale actelor de violen]` .......................... 214

VII. ANALIZ~ SPOTURI /CLIPURI PUBLICITARE,

PROMO-URI (Poliana {tef`nescu) ................................................................... 219

VIII. Moduri de mediatizare, \n presa scris`, a subiectelor copiii [i [coala.

Studiu de caz: ziarele Gândul [i Libertatea (Anca Velicu, Alexandra Povar`) ......... 233

1. Imaginea copilului \n presa scris` ................................................................. 236

2. Imaginea [colii \n presa scris` ...................................................................... 239
3. Analiza cantitativ` a articolelor .................................................................... 240
4. Practica jurnalistic` .................................................................................... 242

IX. EFECTELE VIOLEN}EI TELEVIZUALE

{I PROTEC}IA COPIILOR (Poliana {tef`nescu) .............................................. 247

1. Rezultate ale studiilor anterioare .................................................................. 248

2. Efectele expunerii la violen]a televizat` ......................................................... 249
3. Reglement`ri privind violen]a televizat` ........................................................ 258
4. |nv`]`minte [i recomand`ri ......................................................................... 261

X. CONCLUZII (Ioan Dr`gan) .............................................................................. 265

Anexe la capitolul de desene animate ................................................................ 275

Bibliografie .................................................................................................... 282

287
Editura VANEMONDE