Sunteți pe pagina 1din 4

Elaborarea metodic N 4

Tema : Limfadenitele: etiopatogenie, simptomatologie, forme clinice, tratament, profilaxie


1. Etiopatogenia adenitelor
Afectiunile inflamatorii nespecifice ale limfonodulilor sunt destul de frecvente, majoritatea fiind
consecutive unor infectii situate in teritoriului de drenaj limfatic corespunzator. Poarta de intrare a
germenilor in sistemul limfatic este adeseori minima sau trece chiar neobservata, poate fi reprezentata
de procese inflamatorii:
Factorii predispozani:Gripa, IVA, Caecsia, stressul, diabetul,psihozele, suprarcirea, supranclzirea.
Factorii determinani:
- Odontogene(58%)-pulpita, periodontita, parodontita, pericoronarita,periostita, ostiomielita, chist
suprainfectat, alveolita, abces, flegmon, granulom migrant.
- Stomatogene stomatita ulceronecrotic, gingivita, stomatita,
- Specifice-tuberculoza, lues, actinomicoza, SIDA,
- ORL-tonzilogen-(10%), rinogene, otogene, sinusitele,
- Dermatogene-piodermite, acnee, furuncul, carbuncul,
- Glandele salivare - sialodochita, sialolitiaza, sialoadenitele.
- Traumatice
- Tumorale
Adeseori leziunile cauzale pot fi partial vindecate, procesul infectios din limfonoduli continuand sa
evolueze independent. In mod normal procesul infectios este precedat de o limfangita care trece, cel mai
adesea, neobservata. Germenii parogeni sunt multipli (streptococi, stafilococi, pneumococi etc.),
neexistand o specificitate microbiana, de regula flora microbiana este polimorfa, corespunzand, in
general, cu cea prezenta la nivelul portii de intrare. S-ar parea ca anumite infectii virale, cantonate in
ganglioni, creeaza conditii favorabile aparitiei unor infectii cu germeni banali. Aceasta afirmatie a fost
facuta in cazurile in care poarta de intrare a germenilor nu a putut fi depistata, iar evolutia procesului
inflamator a fost ceva mai indelungata, cu un stadiu subacut la inceput, nesesizat de bolnav.
2. Adenitele acute, simptomatologie
Adenita congestiva:
Debutul este sub forma unui nodul de consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil cu
tegumentele acoperitoare nemodificate.
Semnele locale:ulterior nodulul creste in volum, devine dureros spontan si la presiune, se fixeaza de
tesuturile din jur datorita procesului de periadenita. Local tegumentele care acopera limfonodulul devin
congestive, zona este dureroasa la presiune, se percepe fluctuenta la nivelul de bombare maxima si de
asemenea reactia de periadenita care fixeaza limfonodulul de tesuturile din jur.
Semnele generale: la inceput sant nesemnificative (usoara subfebrilitate). Aparitia supuratiei se
manifesta clinic printr-o alterare a starii generale, cu febra, astenie. Daca puroiul a depasit bariera
limfonodulara, supuratia difuzeaza in loja respectiva, capatand caracterul unui abces, diagnosticul de
proces adenoidian extins neputandu-se face decat prin anamneza (debut nodular), lipsa unor semne
functionale marcate (trismusul in cazul vecinatatii cu muschii mobilizatori ai mandibulei) si absenta
unei interesari osteoperiostale.
Adenita supurata:
Aceleasi semne, doar ca apare fluctuenta.
3. Adenitele cronice, simptomatologie
Adenitele cronice apar fie ca forme acute, subacute, congestive, care se cronicizeaza, fie ca raman dupa
un tratament antiinfectios incomplet care nu a fost urmat de indepartarea cauzei ce a produs infectia
primara. Aceasta forma de adenita cronica se intalneste mai frecvent la copii, dar nici la adulti nu este
exceptionala, punand probleme deosebit de dificile de diagnostic diferential.
Semne locale: Se caracterizeaz prin mrirea nodulilor limfatici, mobili sau uormobili. Se palpeaz nodulii duri,
nedureroi sau puin dureroi la presiune. Dac focarul de infecie timp ndelungat bombardeaz nodulii
limfatici, atunci ei se descompun, se nlocuiesc cu esut granular, adeseori se acutizeaz , ceea ce duce la
perforarea tegumentului cu formarea fistulei, care n timp se nchide i se cicatrizeaz, mai ales caracteristic
pentru cele specifice. Apoi n imediata vecintate se formeaz o alt fistul, n literatur acest proces e cunoscut
sub diagnozul granulom migrtor al feei.
Starea general: ca regul nu este afectat.

Dup structura histologic granulomul odontogen migrtor subcutan se deosebesc cinci tipuri: exudativproductiv, productiv, cicatrizat, mixt i granulomatos.
4. Adenit acut submandibular
Cel mai des intalnita, limfonodulii submandibulari asigurand drenajul unei parti a fetei, maxilarelor,
cavitatii bucale si faringelui. Debutul nodular este de obicei usor sesizat de bolnavi, care au tendinta de
a si-l palpa frecvent. In stadiul de supuratie circumscrisa prin prezenta procesului de periadenita,
marginea bazilara a mandibulei se percepe greu la palpare, fiind mascata de procesul infiltrativ care se
intinde si in jos de osul hioid. Tegumentele destinse pot prezenta o zona de congestie la nivelul de
maxima bombare unde se percepe un punct de fluctuenta. Vestibulul si planseul bucal sunt
nemodificate, suple. Trismusul, jena in masticatie, disfagia sunt moderate sau absente. Punctul de
plecare se va cauta examinand dintii, amigdalele, fosele nazale, sinusul maxilar, pleoapele etc. Se va
tine seama de posibilitatea drenajul limfatic incrucisat, astfel ca poarta de intrare va fi cercetata
bilateral.
Diagnosticul diferential:
Se face cu:
- Abcesul lojii submandibulare, care prezinta o tumefactie difuza ce depaseste marginea bazilara a
mandibulei, modificari ale mucoasei planseului si vestibulului bucal, disfagie si trismus intens
- Submaxilita acuta, caracterizeaza prin prezenta semnelor de retentie salivara in anamneza, congestia
crestei sublinguale si a orificiului canalului Warthnon prin care eventual se scurge saliva amesteca
cu puroi. Palparea bimanuala evidentiaza glanda submaxilara marita de volum, iar radiografic se
poate constata prezenta calculilor radioopaci (in submaxilitele acute litiazice), disfagia este intensa
5. Adenita acut genian
Mai frecventa este adenita ganglionului buccinatocomisural. Tumefactia situata in mijlocul regiunii
obrazului se poate extinde la intreaga loja, la inspectiereactia de periadenita la acest nivel fiind foarte
intinsa datorita tesutului conjunctivo-grasos. Prin palpare se poate identifica cordonul de limfangita
care conduce de obicei la poarta de intrare, fapt ce diferentiaza aceste procese de abcesele propriu-zise
ale obrazului. Uneori, dupa un debut extins, violent se delimiteaza un limfonodul superficial imediat sub
tegumente, percepandu-se fluctuenta.

6. Adenita acut parotidian


Limfonodulii regiunii parotidiene pot fi interesati in procese patologice buco-dentare, otice, palpebrale
sau cutanate. Se descriu 2 forme clinice si anume:
- Adenitele acute pretragienese prezinta sub forma unui nodul care la inceput ruleaza sub deget
pentru ca, ulterior, sa se fixeze prin procesul de periadenita si sa supureze. Pot fi confundate ca
tumorile de parotida sau chiar cu supuratiile ATM, punctia, sialografia ca si interpretarea datelor
anamnestice precizeaza diagnosticul
-

Adenitele acute intraparotidiene cu al parotiditelor acute, de care se deosebesc insa prin absenta
modificarilor secretiei salivare sau al abceselor de loja parotida, care adesea sunt de fapt adenite
supurate ce au distrus capsula ganglionara, invadind tesutul glandular

7. Adenita acut retromandibular


Este datorata cel mai frecvent unei pericoronarite a molarului de minte inferior. Dupa debutul nodular
dureros, in afara de accentuarea semnelor generale, se constata tumefactia retroangulomandibulara
presternocleidomastoidiana, tumefactia facand corp comun cu unghiul mandibulei. Se constata de
asemenea torticolis dureros moderat, trismus si disfagie. Pot fi confundate cu abcesele laterofaringiene
sau cu abcesele lojii submandibulare.

8. Adenitele cronice, diagnosticul diferencial


Adenitele cronice succed in evolutie adenitele acute sau au de la inceput o evolutie cronica, datoranduse unor infectii repetate, atenuate, dentoparodontale sau amigdaliene. Limfonodulii mariti in volum au o
consistenta ferma, sunt mobili, fara reactie de periadenita, nedurerosi spontan sau la presiune. Starea
generala este alterata, bolnavii pot prezenta cel mult o usoara astenie cu marirea vitezei de sedimentare

si modificarea formulei leucocitare cu cresterea numarului de limfocite. Pot evolua sub aceasta forma
luni si chiar ani de zile, se pot acutiza, de obicei prin supraadaugarea unei noi infectii sau retrocedeaza
insa lent, dupa indepartarea factorilor cauzali. Diagnosticul este extrem de dificil intrucat limfonodulii
cervicofaciali sunt afectati si de o serie de procese patologice, fie de origene inflamatorie specifica, fie
de origine virala, fie de bolile de sistem sau tumori.
Se face cu:
- Adenita tuberculoasa intalnita atat la copii, cat si la adulti. Se poate prezenta fie sub forma unui
nodul simplu marit in volum, cu usoara reactie de periadenita, nedureros, cu o zona centrala
ramolita, care uneori abcedeaza, ramanand o fistula persistenta, ingloband mai multi ganglioni
mariti in volum, de regula partial fixati de tesuturile din jur, fie sub forma de micropoliadenopatie
cervicala cu ganglioni palpabili nedurerosi. Examenul clinic, radiologic, intradermoreactia, ca si
examenele de laborator orienteaza diagnosticul. In formele pseudotumorale, punctia ganglionara cu
examen citologic poate preciza diagnosticul, daca acesta nu este concludent, extirparea si examenul
histopatologic sunt indispensabile
- Adenopatiile luetice din perioada primara sunt insotite de sancru, iar in cele din perioada secundara
sunt modificate reactiile serologice
- Mononucleoza infectioasa se poate insoti de adenopatie submandibulara si laterocervicala care au
un caracter acut, fara insa sa ajunga in faza de supuratie, alterarea marcata a starii generale,
prezenta si a altor localizari limfonodulare, leziunile mucoasei bucale de tip stomatitic, ca si
monocitoza accentuata orienteaza diagnosticul
- Limforeticuloza benigna de inoculare- boala ghearelor de pisica, evolueaza sub forma unei
poliadenopatii regionale cronice cu periadenita fara supuratie, dureroasa spontan si la presiune.
Diagnosticul este foarte dificil. Punctia si examenul citologic arata o hipertrofie marcata a tesutului
reticular din placarde intre care se gasesc rare limocite. Se remite de obicei spontan in 2-3
saptamani
- Adenopatia din toxoplasma evolueaza cronic, nu prezinta caractere clinice particulare. Diagnosticul
de precizie se face numai dupa extirpare prin examen histopatologic si ulterior prin reactii
serologice de identificare a factorului cauzal
- Boala Besnier-Boek-Schaumann este insotita de adenopatie la care se asociaza celalalte semne
clinice (sarcoidele dermice, leziuni corneene, hipertrofie parotidiana bilaterala etc.). Diagnosticul de
precizie se pune numai prin examenul hisopatologic al limfonodulilor modificati
- Leucozele sunt insotite de adenopatii foarte rar localizate numai la o singura regiune, la care se
adauga semnele clinice si de laborator caracteristice
- Tumorile maligne primare ale limfonodulilor (limfosarcomul, limfadenomul, limfocitomul
generalizat) au o evolutie foarte rapida desi, in perioada de debut, semnele clinice sunt putin
caracteristice. Diagnosticul poate fi precizat numai prin biopsie
- Boala Hodgkin debuteaza frecvent printr-o adenopatie cervicala superficiala asociata insa inconstant
cu adenopatie axilara, mediastinala sau abdominala. Este insotita de febra, prurit, hiperleucocitoza
si eozinofilie. Examenul histopatologic al limfonodulului extirpat chirurgical este singurul care
evidentiaza prezenta in tesuturi a celulelor specifice Paltauf-Sternberg
- Adenopatiile satelite metastatice ale tumorilor maligne sunt usor de diagnosticat in cazul in care
tumoarea primitiva este decelata. Dificil de diagnosticat sunt adenopatiile metastatice ale unor
tumori maligne a caror evolutie nu este insotita de o simptomatologie evidenta (cavum, nazofaringe,
amigdala). Adeseori, in aceste cazuri, depistarea tumorii primare nu se face decat dupa precizarea
prin biopsie a metastazei din limfonoduli
- Abces laterofaringian, submandibular
- Chisturi laterocervicale branhiale
- Adenitele de origine specific, viral, bolile de sistem
- Chisturi dermoide i branhiogene
- Fibrom, nevrom, adenom pleomorf
- Limforeticuloza benign de inoculare
- Adenopatiile din toxoplazmoze
- Parotidite
- Limfom non-hodgkinian
9. Tratamentul conservativ al adenitelor
Adenitele acute in faza de cruditate se pot remite dupa un tratement general cu antibiotice, vitamine si
aplicatii locale de prisnite urmat, bineinteles, de suprimarea factorului cauzal. Pentru a nu croniciza este

necesar ca antibioticele sa fie administrate in doze utile, eficiente, iar suprimarea factorului cauzal sa se
faca tot sub protectie de antibiotice. In forma supurata, cu o zona centrala redusa de fluctuenta, se poate
incerca evacuarea prin punctie a puroiului, urmata de un tratament general cu antibiotice sau vaccinuri
polimicrobiene de genul vaccinului Delbet sau polidinului si agenti fizici (roentgenterapie in doze
antiinflamatorii, ultrascurte etc.). Daca colectia este mica, bine delimitata, superficiala, se poate incerca
drenajul filiform prin introducerea, cu ajutorul unui ac a unor fire de setolina sau nailor. Se mentine
acest drenaj pana la retrocedarea completa a fenomenelor inflamatorii.
Adenitele cronice, daca sunt urmarea unei adenite acute, pot beneficia de un tratament antimicrobian
nespecific cu vaccinuri, la care se adauga agenti fizici si bineinteles suprimarea portii de intrare.
10. Tratamentul chirurgical al adenitelor
In colectiile voluminoase cu reactie de periadenita importanta, se fac deschiderea chirurgicala si
drenajul. Se va avea in vedere faptul ca drenajul trebuie mentinut mai mult timp pentru a permite
eliminarea intregului tesut ganglionar afectat. Supuratiile ganglionare extinse la toata loja vor fi
deschise ca si abcesele, dar si in aceste cazuri drenajul va fi mentinut mai multe zile.
Daca raspunsul la proba terapeutica este negativ, se impune largirea sferei de investigatie, pentru ca este
foarte probabil ca adenopatia sa fie doar o manifestare locala a unei afectiuni loco-regionale sau
sistemice. In ceea ce priveste micropoliadenopatiile copiilor, de obicei de cauza faringoamigdaliana,
acestea se remit destul de lent, chiar dupa indepartarea factorilor cauzali, cura heliomarina si un
tratament vitaminic complet pot grabi procesul de retrocedare.