Sunteți pe pagina 1din 68

Determinarea dinamicii versanților prin analize morfometrică și morfografică a reliefului utilizând tehnici GIS

Studiu de caz: Valea Cernei în aval de Băile Herculane

Dinamica versanților

Alexe Iuliana Veronica

Anul I, grupa 407

Geomorfologie și cartografie cu elemente de cadastru

București

2015

1. Introducere

2. Metodologie

3. Etape de lucru

4. Concluzii

Bibliografie

Cuprins

Introducere

Un versant reprezintă o suprafaţă cu o înclinare > 2 –şi care face racordul între interfluvii sau creste şi liniile de drenaj adiacente. Unitatea de bază a unui versant este faţeta sau

segmentul, o suprafaţă cu înclinare uniformă. În acest fel, un versant este format dintr-o multitudine de faţete separate prin discontinuităţi sau rupturi, convexe sau concave. Lucrarea de față se încadrează în categoria studiilor de geomorfologie și are ca obiect de studiu Valea Cernei în aval de Băile Herculane. Râul Cerna este cel mai important afluent al Dunării din Munţii Banatului. Acesta izvorăşte din Munţii Godeanu (izvorul la Paltina, 2070 m) de unde îşi adună numeroase pâraie şi izvoare. Străbătând un defileu continuu, Cerna colectează toate apele masivelor muntoase care îi mărginesc malurile. În aval de Gara Băile Herculane, râul îşi primeşte cel mai important aflunet, Belareca. La vărsarea în Dunăre, albia râului se lărgeşte, formând depresiunea Orşovei. Trăsăturile sale sunt ale unei văi tipic longitudinale cu orientare nord-est sud-vest ce urmăreşte linia tectonică şi orografică dintre Munţii Vâlcan şi Munţii Mehedinţi pe de o parte şi Munţii Godeanu alături de Munţii Cernei pe cealaltă parte.

1

Harta localizării arealului de studiu

Harta localizării arealului de studiu 0 5 10 20 km 2

0 5

10

20 km

2

Metodologie

Pentru întocmirea lucrării, am folosit o serie de metode cu ajutorul cărora am conceput şi finalizat acest studiu. Pentru realizarea materialului grafic am utilizat harta topografică a României la scara 1:25.000, anul 1982, datele vectoriale Corine Land Cover 2000 și alte seturi de date vectoriale generale ale României. Bazele de date rezultate au fost cele vectoriale, reprezentate pe straturi tematice, de tip: punct (cote altimetrice), linie (curbe de nivel, râuri), poligon (procese geomorfologice, utilizarea terenurilor, tip de sol). Datele vectoriale sunt folositoare pentru realizarea datelor de tip raster (alcătuite din pixeli organizați sub formă de linii și coloane).

Baza de date utilizată și rezultată în analiza GIS

Date digitale primare

Sursa

Tipologie

Câmpuri

Utilizare

datelor

asociate

 

vectorilor

Curbe

cu

Harta

Vectori

de

altitudine

Modelul numeric al

echidistanța

topografică

tip linie

terenului

(dem),

orientarea

de10 m

1:25.000

versanților,

geodeclivitate,

adâncimea

fragmentării

reliefului

3

Rețea

Harta

Vectori

de

Permanent,

Densitatea

hidrografică

topografică

tip linie

temporar

fragmentării

1:25.000

reliefului

Cote

Harta

Vectori

de

Altitudine

Diverse hărți

altimetrice

topografică

tip punct

1:25.000

Localități

Harta

Vectori

de

Denumire

Diverse hărți

topografică

tip poligon

1:25.000

Procese

Harta

Vectori

tip

Tip procese

Harta

geomorfologice

topografică

poligon

proceselor

1:25.000

geomorfologice, harta vulnerabilității la

prăbușiri,

harta

unitășilor

funcționale

de

versant

Litologia

Set de date vectoriale

Vectori

tip

Tipuri

de

Harta geologică, harta funcționalității versanților

poligon

roci

Utilizarea

Corine Lnad

Vectori

de

Denumire,

Harta

utilizării

terenurilor

Cover 2000

tip poligon

cod

terenurilor,

harta

funcționalității

versanților

4

Etapa de lucru

Etapa de lucru în GIS este cea mai importantă și are rol de a realiza hărțile primare, intermediare și finale care vor duce la îndeplinirea scopului propus, și anume, determinarea unităților funcționale de versant, analiza susceptibilității apariției proceselor de versant (prăbușiri, torențialitate).

Etapa 1

Într-o primă etapă s-au realizat următoarele hărți:

hipsometria, geodeclivitatea, energia de relief, densitatea fragmentării, orientarea versanților, utilizarea terenurilor, geologia, tipurile de sol, procesele geomorfologice și intensitatea gleizării.

1. Harta hipsometrică

A fost realizată în programul ArcGIS (ArcMap) prin vectorizarea curbelor de nivel de pe harta topografică 1:25.000. Am utilizat funcția topo to raster din Spatial Analyst Tools- Interpolation pentru a crea în urma interpolării curbelor de nivel modelul numeric al terenului (dem). Pentru a se reclasifica se dă dublu clik pe layer și se merge la Symbology. Aici se selectează opțiunea Classified-Classes-Classify. Pentru a reclasifica hipsometria în 5 clase egale s-a stabilit diferența de relief dintre

5

valoarea maximă (1106) și valoarea minimă (73) care este 1033, iar apoi s-a împărțit această valoare la 5 și a rezultat circa 200 m/interval. Se adaugă aceste intervale la Break values, rezultând următoarele valori: 300, 500, 700, 900, iar ultima valoare, cea de 1106 rămâne neschimbată. Din Color Ramp s-a ales paleta de culori de la crem la maro. Pentru a finaliza harta, se merge în meniu, la Insert și se adugă titlu, legendă, orientare și scară. Pentru a reda 3D relieful se creeza hillshade din: Spatial Analyst Tools-Surface -Hillshade. La Imput surface se selectează dem, iar la Z factor se dă valoare 2. Hillshade.ul se adaugă ca layer deasupra dem.ului, dar din proprietăți, se selectează Disply- Transparency și i se dă o transparență de 50%. La final se adaugă și celelalte elemente: rețea hidrografică, localități, căi de transport și cote altimetrice. Harta rezultată se exportă (în format *jpg, *tiff, *bmp, *png) din File-Export Map.

6

7

7

Analiza statistică a modelului numeric al terenului în aval de Băile Herculane arată că acesta are altitudini cuprinse între 70 şi 1106 m (altitudinea maximă 1106 m vârful Domogled). Din analiza hărţii, se observă că predomină altitudinile de până la 500 m, ele corespunzând sectoarelor de vale ale râurilor cu curgere permanentă (Cerna, Iardaştiţa Mare, Valea Topolovei). Altitudinile cele mai mici, de <100 m, apar exclusiv pe firul văilor, în timp ce treapta hipsometrică de peste 700 m are o extindere relativ mică, ea corespunzând zonelor de la contactul cu munţii. Dezvoltarea altitudinală inegală se datorează proceselor principale care au dus la dinamica şi modelarea reliefului în timp, de exemplu: eroziunea exercitată de râuri, acumularea de material şi transportul acestora. Hipsometria este un parametru morfometric al reliefului foarte important de care se ţine cont în vederea proiectării, amenajării şi întreţinerii unor construcţii (cum ar fi: localităţile, căile de comunicaţie), zonării producţiei agricole, exploatării şi întreţinerii fonduluiforestier etc. (Grigore, 1979). Treptele hipsometrice influenţează caracteristicile climatice cu implicaţii asupra caracteristicilor regimului scurgerii apelor pe versanţi, regimului fenologic al plantelor, stabilirii amplasamentului pentru gospodării sau obiective economice.

8

Aşezările umane sunt prezente pe toate treptele altimetrice, în special pe cele deluroase.

2. Harta geodeclivității

Harta geodeclivității sau harta pantelor a fost realizată cu ajutorul funcției Slope din Spatial Analyst Tools-Surface - Slope,Imput raster: dem, Output raster: pante. Din Symbology- Classified-Classes:5 Classify Break Value se reclasifică valorile în 5 clase. Din Color Ramp se alege paleta de culori de la verde la roșu. Pentru a-i reda modelul 3D se aplică hillshade.ul cu o transparență de 50%. Se mai adaugă rețeaua hidrografică, localitățile, căile de transport și cotele altimetrice. Pentru finalizarea hărții se merge în modul Layout View de unde se insereză din Insert titlu, scara, orientarea și legenda după care se exportă din File-Export Map.

9

10

10

Geodeclivitatea rezultă din îmbinarea fragmentării în suprafaţă cu fragmentarea orizontală pe un substrat litologic- structural-tectonic (Nedelea, 2006). În concordanţă cu factorii climatici, hidrologici, pedologici, geodeclivitatea impune geneza, dinamica şi evoluţia proceselor morfologice. Nu este o componentă materială a reliefului, ci reprezintă o expresie cantitativă, o valoare matematică care exprimă potenţialul dinamic al acestuia. În cadrul analizei hărţii pantelor în sectorul aval de Băile Herculane se diferenţiează 5 intervale de valori ale unghiului de declivitate. Valorile cuprinse între 10 şi 20º au o largă desfăşurare pe văile râurilor, pe interfluviile extinse de tip platou. Procesele care caracterizează aceste areale sunt cele de albie eroziune. Pe o suprafaţă mai extinsă se găsesc valori cuprinse între 20 şi 40º. Specifice acestor areale sunt procesele de torenţialitate. Valorile de peste 40º se găsesc pe areale restrânse, corespund versanţilor alcătuiţi din roci mai dure. Procesele caracteristice sunt prăbuşirile.

11

3. Harta orientării versanților

Orientarea sau expoziția versanților s-a realizat cu ajutorul funcției Aspect din Spatial Analyst Tools-Surface-Aspect, Imput raster: dem, Output raster: orientare. Rezultatul inițial s-a reclasificat având în vedere orientarea în funcție de punctele cardinale, adică în funcție de un cerc de 360°.

punctele cardinale, adică în funcție de un cerc de 360°. S-a reclasificat gridul prin schimbarea valorilor

S-a reclasificat gridul prin schimbarea valorilor (reprezenatte de grade) de la Break Values (Symbology- Classified-Classes:5-Classify) cu: 45,135,225,315, iar ultima valoare a rămas neschimbată. Astfel, la layout au apărut cinci clase de valori: 0-45, 45-135, 135-225, 225-315, 315-360. La legendă însă apar două valori pentru Nord, astfel că harta trebuie reclasificată. Din Spatial Analyst Tools se alege de la Reclass funcția Reclassify. La new values valoare 5 (care reprezintă segementul de cerc de 315-360°) se înlocuiește cu valoare 1, astfel încât

12

valorile 0-45°, cât și cele de 315-360° să fie reprezentate în aceeași clasă: Nord. Gridul rezultat va avea valori de 1 (Nord), 2 (Est), 3 (Sud) și 4 (Vest). Culorile alese pentru harta orientării trebuie să respecte caracteristicile versanților în funcție de orientare și anume:

culoarea albastră pentru versanții nordici care sunt cei mai reci , culoare roșie pentru cei sudici, aceștia fiind cei mai calzi, culoarea galbena pentru cei estici și culoarea verde pentru cei vestici. Pentru a finaliza harta de adauga celelalte elemente de detaliu: rețeua hidrografică, localitățile, cotele altimetrice și se adaugă și din meniul Insert titlu, scară, orientare și legendă. Versantul reprezintă suprafaţa înclinată care se află de o parte şi de alta a unui curs hidrografic şi care face racordul între albiile minore şi interfluvii. Versanţii sunt un sistem geomorfologic complex cu o dinamică accentuată (Marcu, 2013). Expoziţia versanţilor (orientarea) reprezintă poziţia acestora faţă de punctele cardinal şi expunerea la radiaţia solară indirectă. Conform hărţii sectorului din aval de Băile Herculane au rezultat 4 clase: versanţi nordici (umbriţi), versanţi sudici (însoriţi), versanţi estici (semiînsoriţi) şi versanţi vestici (semiumbriţi). Datorită faptului bazinul are o dezvoltare mai mare pe partea dreaptă (munţii Cernei şi Godeanu), domină versanţii însoriţi şi semiînsoriţi. Acest fapt favorizează pătrunderea maselor

13

de aer sudice, care sunt mai calde.Vegetaţia specifică acesto rversanţi este etajul nemoral, la care se mai adaugă şi păşunile. Pe areale mai restrânse se găsesc versanţii umbriţi şi semiumbriţi pe care se dezvoltă cu precădere pinul negru de Banat.

Pinul negru de Banat, Masivul Domogled

şi semiumbriţi pe care se dezvoltă cu precădere pinul negru de Banat. Pinul negru de Banat,

14

15

15

4. Harta energiei de relief

Este o metodă de exprimare a caracteristicilor cantitative ale reliefului, prin realizarea unui caroiaj kilometric de 1 km² prin imtermediul căruia se calculează energia de relief pentru fiecare celulă a acestuia. Pentru realizarea hărții energiei de relief sau adâncimii fragmentării s-a procedat astfel: Spatial Analyst Tools Neighborhood Block Statistics: Imput raster: dem, Output raster:

energie1, Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht :1000, Units: map Statistics Type: Range . Se creează astfel un caroiaj de 1 km². Se creează apoi un fișier ascii din rasterul rezultat: Conversion Tools From Raster Raster to Ascii: Imput raster: energie1, output Ascii: energie2 – save as type ”*asc”. Următorul pas este conversia ascii.ului în raster: Conversion Tools To Raster Ascii to raster: Imput Ascii: energie2, Output raster: energie3. Mai departe se creează un caroiaj de 1 km² de tip vectorial astfel: Conversion Tools From Raster Raster to Polygon : Imput raster: energie3, output polygon features: energiefinal. Rasterul rezultat se reclasifică în 5 clase de valori din Symbology Classified Classes: 5 Classify Break Values. Se face diferența între valoarea maximă (602) și valoarea minimă (31)= 571, apoi, această valoare se împarte la 5 și rezultă

16

intervale de circa 100 m. Se modifică culoarea layerului, din Color Ramp și se alege paleta de culori de la verde la roșu. Pentru ca valorile să fie afișate pe hartă se dă dublu click pe layer.ul energiefinal Labels și se bifează Label features in this layer. Pentru a reda harta în mod 3D se aplică hillshade.ul. Se mai adaugă și rețeaua hidrografică, iar din Insert se adaugă titlul, scara, orientarea și legenda. Este o trăsătură morfometrică importantă care reflectă un anumit grad de evoluţie a reliefului. Energia de relief înseamnă intensitatea acţiunii eroziunii lineare realizată de apele curgătoare la care se mai pot adăugă şi mişcările tectonice. Pe suprafeţele mai joase, apa din precipitaţii se acumulează şi formează mici şănţuleţe, care în timp se transformă în văi bine dezvoltate. Aşadar, adâncimea fragmentării, reprezintă gradul de adâncire al văilor în raport cu nivelul cel mai înalt al interfluviilor (Achim, 2013). Analiza statistică a modelului numeric al terenului în aval de Băile Herculane arată că acesta are valori ale adâncimii fragmentării cuprinse între 31 şi 400 m. Valorile <200 m, se găsesc în lungul văilor, unde, reprezentative sunt rocile friabile care favorizează manifestarea proceselor de versant (instabilitatea versanţilor – scăderea înălţimilor concomitent cu adâncirea văilor). Valorile peste 300 m se găsesc la contactul cu

17

regiunile muntoase unde sunt prezente rocile mai dure care dau stabiliate versanţilor, în timp ce văile se adâncesc.

Rigolă pe fruntea terasei de 40-50 m la confluenţa Cerna - Belareca

în timp ce văile se adâncesc. Rigolă pe fruntea terasei de 40 - 50 m la

18

19

19

5. Harta densității fragmentării

Densitatea fragmentării sau fragmentarea orizontală a reliefului este un indicator morfometric de bază, deoarece raportează lungimea rețelei erozionale la unitatea de suprafață. Pentru o realizare cât mai corectă a acestei hărți trebuie vectorizată toată rețeaua hidrografică, atât cea permanenta, cât și cea temporară. După ce am vectorizat toate râurile, trebuie sa creăm în tabela de atribute un nou câmp, pe care îl numim ”frag”. La type vom selecta double, iar la precision: 10, scale: 2. Pentru a reda fiecărui râu valoarea 1, vom folosi funcția Field calculator:

frag=1.

Următorul pas este convertirea informației vectoriale în care se află râurile în informație raster: Conversion Tools To Raster Feature to Raster Imput: râuri, Field: frag, Output: densitate1, Output cell size: 5. Se aplică funcția pentru calcularea densității fragmentării astfel: Spatial Analyst Tools Neighborhood Block Statistics Imput raster: densitate1, Output raster: densitate2, Neighborhood; Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000, Units map Statistics , Type: sum. S-a creat astfel un caroiaj de 1km². Urmează să se creeze un ascii: Conversion Tools From Raster Raster to Ascii Imput raster: densitate2, Output ascii:

densitate 3 save as type: *asc.

20

După, se realizează conversia ascii.ului în raster:

Conversion Tools To Raster Ascii to Raster Imput ascii:

densitate3, Output raster: densitatefinal. Ca la harta energiei de relief, și aici se creează un caroiaj: Conversion Tools From Raster Raster to Polygon Imput raster: densitatefinal, Output polygon features: densitatevector. Se deschide tabela de atribute de la densitatevector, și se creează un nou câmp (Add field; Type: double; Precision=10, Sclae=2) care se va numi densitate. Se selectează întreaga coloană și se folosește Field calculator și se aplică operația gridcode*5/1000. Rasterul densitate1 se reclasifică din Symbology Classified Classes:5 Classify Break Values; se face diferența între valoarea maximă (938) și cea minimă (31)=907, se împarte apoi la 5=circa 200 m/interval. Valorile pe hartă se obțin prin bifarea casuței Label features in this layer din Labels. Se modifică culoarea, alegându-se paleta de culori de la verde la roșu. La legenda layerului se modifică valorile cu cele din tabelul de atribute de la layerul vectorial densitate vector, iar unitatea de măsură va fi km/km².

21

22

22

Fragmentarea orizontală a reliefului reprezintă gradul de discontinuitate generat în planul orizontal al suprafeţelor morfologice din cadrul unei regiuni, fiind rezultatul modelării şi compartimentării acestora prin acţiunea factorilor exogeni. Trăsătura fundamentală a fragmentării orizontale este alternanţa pe suprafaţa scoarţei terestre a culoarelor de vale cu spaţiile interfluviale. Dacă alternanţa este frecventă, atunci creşte şi densitatea fragmentării. Relieful (declivitateaversanţilor), natura rocilor (permeabile sau impermeabile), pătura vegetală, clima (cantitatea de precipitaţii) şi apa subterană reprezintă factorii care determină densitatea reţelei hidrografice Asimetria bazinului, lungimea şi densitatea reţelei hidrografice, varietatea litologică accentuate au impus o fragmentare a reliefului diferită pe dreapta şi pe stânga Cernei (Clius, 2009). Întocmirea hărții densităţii fragmentării are la bază calcularea densităţii pe care o are reţeaua hidrografică prin raportul dintre lungimea şi unitatea de masură a suprafeţei. Analizastatistică a modelului numeric al terenului în aval de Herculane arată că acesta are valori ale densităţii fragmentării cuprinse între 0,5 şi 4,7 km/km². Valorile cuprinse între 0,5 şi 1,5 km/km² se află la nivelul cumpenei de apă, în timp ce valorile cuprinse între 1,5 şi 3 km/km² se găsesc pe văile afluente ale Cernei, atât de pe dreapta, cât şi de pe stânga râului.

23

Reprezentative pentru ariile de confluenţă ale Cernei şi afluenţilor săi sunt valorile de peste 3 km/km². Natura rocilor a determinat diferenţieri în gradul de fragmentare. Ca aspect pozitiv, densitatea mare de văi asigură resursele de apă ale populaţiei, iar prin intermediul teraselor fluviatile oferă condiţii propice construirii de locuinţe.

6. Harta utilizării terenurilor

A fost realizată utilizând datele vectoriale Corine Land Cover. În foaia de lucru se aduc vectorul Corine Land Cover și conturul (limita) arealului studiat. Datele utilizării vor fi tăiate după conturul zonei de lucru astfel: din Arc Toolbox Analysis Tools Extract – Clip: Imput features: clc2000_ro, Clip features: limită, Output features: utilizare_terenuri. Ca să apară clasele de utilizare se va merge la Symbology Categories Value field și se alege LABEL3_RO Add all values. Diversele categorii de utilizare vor avea culori diferite. Însă, în ultima coloană din tabela de atribute se găsesc codurile RGB care se vor folosi pentru a reda culorile corecte pentru fiecare utilizare. Pentru un model 3D se adaugă Hillshade, care va avea o transparență de 50%. Se

24

mai adaugă rețeaua hidrografică, cotele altimetrice, iar în modulul layout se inserează titlul,scara, orientarea și lengenda. Analizând harta, se poate observa că pădurile de foioase și cele mixte sunt predominante. Influențele mediteraneene (temperaturi de 10.5°C, precipitații de 800 mm/an) se reflectă și în formațiunile vegetale, întâlnindu-se astfel: etajul fagului bănăţean, stejarului pufos, etajul tufărişurilor de stâncă; liliacul sălbatic are o mare extindere verticală pe Domogled ajunge până la 1100 m etajul fagului pe suprafeţe mari din Munţii Cernei şi Godeanu, etajul pinului bănăţean pe versanţii abrupţi şi umbroşi. Defrişarea tufişurilor şi distrugerea păşunilor au ca efect eroziunea solurilor şi intensificarea scurgerii.

25

26

26

7. Harta geologică

Geologia a fost realizată astfel: se aduce stratul cu geologia României în foaia de lucru, alături de conturul (limita) zonei de studiu. Datele utilizarii vor fi tăiate după contur astfel: Arc Toolbox Analysis Tools Extract Clip: Imput features:geo200_6_03, Clip features: limită, Output features: geologie. Ca să apară clasele de roci dublu click pe layer: Symbology Categories Value Field: OBS Add all values. Aceste categorii vor apărea cu diverse culori. Pentru a alege culorile potrivite se va consulta o hartă geologică a României tipărită. Se adaugă la final hillshade pentru a reda în mod 3D, iar din meniul Insert se adaugă titlu, scară, orientare și legendă. Evoluţia geologică a văii constă în trecerea de la stadiul de geosinclinal sau zonă instabilă la cel de zonă consolidată. Este strâns legată de evenimentele tectonice produse în partea central-vestică a Carpaţilor Meridionali. Carpaţii Meridionali, ca unitatea geostructurală alpină îşi au originea în evoluţia celor două zone labile de rift intracontinental. Apariţia şi evoluţia celor două zone de rift (prima apărută în Triasic şi care este continuarea zonei de rift transilvan şi cea de- a două, apărută la finele Mezojurasicului, cea central-carpatică) au dus la individualizarea celor două blocuri continentale: blocul transilvan şi blocul getic. Blocul getic era separat de aria est-

27

continentală prin Fosa de Severin (rezultată din expansiunea riftului central-carpatic). Odată venite în coliziune, blocul transilvan se suprapune parţial peste cel getic, formând Unităţile Supragetice. În timp ce blocul transilvan înaintează peste cel getic, acesta din urmă “încalecă” peste formaţiunile Fosei de Severin. În Senonian inferior, blocul getic intră în coliziune cu marginea est-continentală şi o acoperă, devenind astfel Pânza Getică. Marginea est-continentală acoperită devine Autohtonul Danubian, iar formaţiunile Fosei de Severin devin Pânza de Severin (Mutihac, Stratulat, Fechet, 2007). Autohtonul Danubian - se regăseşte în munţii Godeanu şi Cernei. În componenţa acestei unităţi intră masivele cristaline prealpine şi învelişul sedimentar al acestora. Masivele cristaline sunt caracterizate de şisturile cristaline mezometamorfice (gnaise, amfibolite). Aceste şisturi cristaline se asociază cu corpurile granitoide, formând aşa numitele granitoide de Cerna (pe o distanţă de 15 km, ce apar la nord de Băile Herculane, între “7 Izvoare” şiconfluneţaCernei cu pârâulIuta) (Sârbu, 2000). Pânza Getică – se află în Munţii Godeanu şi în partea nordică a Munţilor Cernei. În cea mai mare parte este alcătuită din masive cristaline prealpine (structuri mai vechi reluate în tectogenezele alpine). În domeniul getic se găsesc şisturi

28

cristaline mezometamorfice (preodominante) şi şisturi cristaline epimetamorfice. Mişcările suferite în timpul fazelor austrică, laramică, pireneană, rhodanică şi valahă au individualizat morfologia generală a masivelor montane din bazinul Cernei şi au generat structuri tectonice foarte complicate: Pânza Getică;•Duplicatura de Cerna; Grabenul Cernei; Anticlinalul Cernei; •Sinclinalu lCernei; •Sinclinalul Cerna-Jiu; •Anticlinalul Culmea Cernei(Clius, 2009). Aceste structuri şi aliniamente tectonice au avut şi încă au un rol important în dezvoltarea morfologiei de ansamblu a bazinului, în orientarea şi organizarea scurgerii de suprafaţa şi subterane (Povară, 1997). Din analiza hărții geologie se poate observa că rocile predominante sunt: micașisturile și paragnaisele, amfibolitele, calcarele.

29

30

30

8. Harta solurilor

A fost realizată astfel: în foaia de lucru se aduce stratul cu solurile României alături de conturul (limita) zonei de studiu. Ca și la harta geologică și harta utilizării terenurilor, datele utilizării se vor tăia după conturul zonei astfel: Arc Toolbox Analysis Tools Extract Clip: Imput features: romania_sol, Clip features: limită, Output features: soluri. Pentru a reda clasele de soluri se dă dublu click pe layer: Symbology Categories Value field:

descr_u_gen Add all values. Pentru ca harta sa aibă culorile potrivite se va consulta harta solurilor în format tipărit. Ca și la celelalte hărți, se adaugă Hillshade, rețeaua hidrografică, localitățile, cotele altimetrice. La final se inserează titlul, scara, orientarea și legenda, apoi se exportă.

31

32

32

Solurile au un rol important în desfăşurarea proceselor hidrologice în mod indirect. Varietatea condiţiilor pedogenetice a dus la realizarea unui mozaic edafic, alcătuit atât din soluri zonale, cât şi azonale. Geodeclivitatea, expoziţia versanţilor influenţează procesele pedogenetice, cu repercursiuni asupra texturii, structurii. Apa freatică determină procesul de formare şi evoluţie al solurilor, astfel încât în cadrul Văii Cerna se întâlnesc mai multe clase de soluri: molisoluri, argiluvisoluri (o fâşie îngustă în partea de nord- vest a staţiunii Băile Herculane, pe un areal restrâns pe cumpăna de ape dintre Cerna şi Belareca), cambisoluri (porţiuni mici situate la nord de Herculane), spodosoluri, umbrisoluri. Se mai întâlnesc şi soluri azonale: protosoluri aluviale (amonte de Herculane), soluri aluviale (între Herculane şi confluenţa cu râul Belareca).

33

9. Harta intensității gleizării

Pentru a realiza această hartă, se aduce layer.ul creat anterior, și anume soluri, se dă dublu click pe el: Symbology Categories Value field și se alege Intensitate_G. Se aduce apoi layer.ul cu Hillshade și i se dă o transparență de 50%. Se mai adaugă rețeaua hidrografică, localitățile, cotele altimetrice. La final se insereaza titlul, scara, legenda și orientarea, iar apoi se exportă. Din analiza hărții reiese că în lungul văilor Cerna și Belareca există o zonă în care intensitatea gleizării este redusă, existând pericolul unei inundații doar în cazul unei irigări necontrolate. Tipul de sol aici este protosol aluvial, un tip de sol neevoluat, cu o textura variată și fără schelet. Pe restul suprafeței, unde există soluri brune, brun-acide, litosoluri, rendzine, intensitatea gleizării este redusă.

34

35

35

10. Harta proceselor geomorfologice Pentru realizarea acestei hărți este necesară harta topografică a României 1:25.000, pe care o aducem în foaia de lucru împreună cu vectorul limită.În limita zonei de studiu vom vectoriza toate procesele geomorfologice existente pe hartă. Pentru a realiza acest lucru, mai întâi trebuie să creăm în spațiul de lucru un shapefile pe care să-l denumim procese (click pe Catalog, dublu click pe folder.ul în care lucrăm – New Shapefile: Name:

procese, Feature type: Polygon, Spatial Reference:

Stereo_70). După ce creăm acest shapefile, îi deschidem tabela de atribute și adăugăm o nouă coloană (Add field, Name: tip, Type: text, Length:50), unde vom scrie ce fel de proces am vectorizat. Ca să începem vectorizarea, se activează Editor Start Editing procese start editing. După ce s-au vectorizat toate procesele se selectează Editor Save edits Stop editing. Se aduc hillshade.ul, rețeaua hidrografică, localitățile, rețeua de transporturi, cotele altimetrice. Se inserează titlu, orientarea, scara și legenda și apoi se exportă.

36

fost

prăbușirile și torențialitatea.

Torenţialitatea– acţiunea directă a apelor rezultate din ploi şi topirea zăpezii; este o şiroire de proporţii ce se dezvoltă pe spaţii largi şi creează torentul (care prefigurează prin caracteristicile dinamice organisme fluviatile: pâraie, râuri). Torenţii produc degradarea solurilor, fragmentarea terenurilor. Constituie o legătură importantă între acţiunile care realizează nivelarea versanţilor şi cea a apelor curgătoare. Condiţiile dezvoltării unor astfel de organisme torenţiale sunt: panta mai mare de 10º, precipitaţii bogate, uneori sub formă de averse, gradul scăzut de împădurire. Prăbuşirile – deplasări ale unor volume de rocă care se produc brusc, sub efectul gravitaţiei. Au loc pe versanţii cu pantă mare (peste 10º), în spaţiile unde vegetaţia este redusă sau chiar lipseşte. Circulaţia apei prin crăpăturile rocilor şi îndepărtarea materialelor cu dimensiuni reduse rezultate prin dezagregare şi alterare reprezintă una dintre condiţiile de realizare a prăbuşirilor (Ielenicz, 2010). Trenele de grohotiş au luat naştere prin acumularea conurilor de grohotiş formate la baza abrupturilor calcaroase. Reprezentativ în acest sens este “Marele Abrupt” dintre Pecinişca şi Şapte Izvoare Calde, care se află pe cea mai mare parte a staţiunii Băile Herculane.

Procesele

geomorfologice

identificate

au

37

Desprinderile şi rostogolirile se produc şi pe unii versanţi alcătuiţi din gnaise, paragnaise, micaşisturi, fie pe partea inferioară (datorită subminării laterale), fie în cea superioară, acolo unde sunt prezente văile torenţiale, unde au loc desprinderi de roci din crestele înguste ce despart aceste văi.

unde sunt prezente văile torenţiale, unde au loc desprinderi de roci din crestele înguste ce despart
unde sunt prezente văile torenţiale, unde au loc desprinderi de roci din crestele înguste ce despart

38

39

39

Etapa a 2-a

Este reprezentată de realizarea înmulțirii dintre expoziția versanților și geodeclivitate, densitatea fragmentării și energia de relief, procesele geomorfologice și geologia/geodeclivitate, tipuri de sol și utilizarea terenurilor/geologie. Aceste înmulțiri s-au realizat astfel:

1. Interpolarea hărții expoziției versanților cu harta geodeclivității

În foaia de lucru se aduc cele două rastere, expoziția versanților (de data aceasta reclasificată în 5 clase) și geodeclivitatea. Această înmulțire se realizează cu scopul de a vedea unde se află înclinări cuprinse între 0 și 10° și ce expozitie au.

Harta pantelor se reclasifică astfel: Arc Toolbox- Spatial Analyst Tools Reclass Reclassify: Imput raster: pante, iar la Reclassification, la New values se trec valorile: 0 pentru 0-10° și 1 la toate celelalte, iar la Output: pante_reclas. Reclasificarea propriu-zisă se face: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools Map Algebra Raster calculator. La Map Algebra expression se vor înmulți “orientare” * “pante_reclas”, iar la Output raster: expoziție. Rasterul rezultat va avea 5 clase de valori: valoarea 0 se înlocuiește cu gri (plat), 1 - roșu (nord), 2 -

40

galben (est), 3 albastru (sud), iar 4 verde (vest). Ca harta să fie completă se aplică hillshade.ul cu o transparență de 50%, se adaugă rețeaua hidrografică și de transport, localitățile și cote altimetrice. Se inserează titlu, scară, orientare și legendă și apoi se exportă. Această hartă este importantă pentru analiza repartiției proceselor geomorfologice.

41

42

42

2. Interpolarea hărții densității fragmentării cu harta energiei de relief

În foaia de lucru se aduc cele două rastere: densitatefinal și energiefinal pe care le reclasificăm: dublu click pe fiecare layer:

Symbology Classified Classes: 3 Classify - și se modifică Break Values cu 1, 2, 3 la densitate și 5, 6, 7 la energie. Apoi, cele două straturi se înmulțesc: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools Map Algebra Raster calculator, Output: interpolare densitate energie. Se modifică culoarea layer.ului din Symbology Color Scheme și se alege paleta de culori de la verde la roșu. La legendă se înlocuiesc valorile astfel: 5 cu densitate mică/energie mare, 6 cu densitate mică/energie mijlocie, 7 cu densitate mică/energie mare, 10 cu densitate mijlocie/energie mică, 12 cu densitate mijlocie/energie mijlocie, 14 cu densitate mijlocie/energie mare, 15 cu densitate mare/energie mică, 18 cu densitate mare/energie mijlocie, iar 21 cu densitate mare/energie mare. Pentru a reda în mod 3D se introduce hillshade.ul căruia i se dă o transparență de 50%. Se introduce rețeaua hidrografică și se inserează celelalte elemente specifice hărții (titlu, scară, orientare șilegendă).

43

Această hartă evidențiează foarte clar energia reliefului. Se pot identifica zonele susceptibile pentru apariția proceselor torențiale și gravitaționale. Din analiza hărții reiese ca valorile cele mai mari (densitate mare/energie mijlocie și densitate mare/energie mare) se găsesc în centrul și în S-E zonei de studiu.

44

45

45

3. Harta vulnerabilității la prăbușiri

Această hartă a rezultat în urma înmulțirii dintre harta proceselor geomorfologice, harta pantelor, harta utilizării terenurilor și harta geologică. Layer.ul cu procese geomorfologice (s-a ales ca proces reprezentativ prăbușirile) căruia i s-a dat o transparență de 50% s-a suprapus peste celelalte trei layere, geodeclivitate, utilizare terenuri și geologie, pentru a se găsi zonele unde se întrunesc toate cele trei condiții ca prăbușirile să se producă: pantă >40°, păduri mixte și de conifere și prezența calcarelor recifale. Pentru a reclasifica cele patru layere, mai întâi se deschide tabela de atribute și se crează o nouă coloană pentru fiecare layer (Add field Name: valoare, Type: double, Precision:10, Scale:2). Pentru elementele care ne interesează introducem valoarea 5 (prăbușiri, panta > 40°, păduri mixte și de conifere calcare recifale) pentru celelalte, valoarea 1. După aceea, urmează reclasificarea: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools

raster:

procese/pante/geologie/utilizare terenuri, Reclass field: valoare, Output raster: procese_reclas, pante_reclas, utilizare_reclas geologie_reclas. Apoi, urmează înmulțirea rasterelor rezultate:

Arc Toolbox Spatial Analyst Map Algebra Raster calculator. La legenda raster.ului rezultat, vom schimba valoarea 1 cu

Reclass

Reclassify:

Imput

46

vulnerabiliate foarte mică (culoarea gri), 5 cu vulnerabilitate mică (culoare verde), 25 cu vulnerabilitate moderată (culoare albastră), iar 125 cu vulnerabilitate mare (culoare roșie). Se adaugă hillshade.ul, rețeaua hidrografică și de tranport, localitățile și cotele altimetrice. La final se inserează și celelalte elemente necesare hărții din meniul Insert: titlu, scară, orientare și legendă. Prăbuşirile – deplasări ale unor volume de rocă care se produc brusc, sub efectul gravitaţiei. Au loc pe versanţii cu pantă mare (peste 10º), în spaţiile unde vegetaţia este redusă sau chiar lipseşte. Circulaţia apei prin crăpăturile rocilor şi îndepărtarea materialelor cu dimensiuni reduse rezultate prin dezagregare şi alterare reprezintă una dintre condiţiile de realizare a prăbuşirilor (Ielenicz, 2010). Trenele de grohotiş au luat naştere prin acumularea conurilor de grohotiş formate la baza abrupturilor calcaroase. Reprezentativ în acest sens este “Marele Abrupt” dintre Pecinişca şi Şapte Izvoare Calde, care se află pe cea mai mare parte a staţiunii Băile Herculane.

47

48

48

4. Harta vulnerabilității la inundații

Această hartă a fost creată în urma interpolării dintre harta intensității gleizării și harta tipurilor de sol, harta geologică și harta utilizării terenurilor. Layer.ul cu intensitatea gleizării (căruia i s-a dat o transparemță de 50 %) se suprapune peste celelalte 3, geologie, tipuri de sol și utilizarea terenurilor pentru a se găsi zonele unde se întrunesc cele trei condiții ca inundațiile să se producă:

pietrișuri și nisipuri, protosoluri aluviale și soluri aluviale și zone în general defrișate, zone de agrement, terenuri predominant agricole. Pentru a reclasifica cele patru layere, mai întâi se deschide tabela de atribute și se crează o nouă coloană pentru fiecare layer (Add field Name: valoare, Type: double, Precision:10, Scale:2). Pentru elementele care ne interesează introducem valoarea 5 (intensitate gleizare moderată, pietrișuri și nisipuri, protosoluri aluviale și soluri aluviale și zone în general defrișate, zone de agrement, terenuri predominant agricole pentru celelalte, valoarea 1. După aceea, urmează reclasificarea: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools Reclass Reclassify, Imput raster:

intensitategleizare/tipurisol/geologie/utilizareterenuri, Reclass field: valoare, Output raster: intensitategleizare_reclas, tipurisol_reclas, geologie_reclas, utilizareterenuri_reclas. Apoi,

49

urmează înmulțirea rasterelor rezultate: Arc Toolbox Spatial Analyst Map Algebra Raster calculator. La legenda raster.ului rezultat, vom schimba valoarea 1 cu vulnerabiliate nulă (culoarea gri), 5 cu vulnerabilitate foarte mică (culoare verde), 25 cu vulnerabilitate mică (culoare albastră), iar 125 cu vulnerabilitate moderată (culoare roșie). Se adaugă hillshade.ul, rețeaua hidrografică și de tranport, localitățile și cotele altimetrice. La final se inserează și celelalte elemente necesare hărții din meniul Insert: titlu, scară, orientare și legendă. Analizând harta, se poate observa că există șanse ca în lungul celor două văi principale, Cerna și Belareca să se producă inundații. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra localității Pecinișca.

50

51

51

Etapa a 3-a

Constă

în

interpolarea

dintre

hărțile

proceselor

geomorfologice și hipsometria, geologia și utilizarea terenurilor.

1.Harta interpolării dintre procesele geomorfologice și treptele altitudinale

Această hartă este relevantă pentru identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea alitudinii cu tipul de relief existent. Pentru a realiza această hartă este nevoie să se identifice şi să se vectorizeze toate procesele geomoroflogice ce apar pe versanţii masivului. După realizarea layer-ului unde sunt reprezentate procesele, acestea se vor reclasifica (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass Reclassify), fiecare tip de proces primind un număr. Rasterul reclasificat este apoi înmulţit (Raster Calulator) cu rastarul reclasificat (în 3, apoi 2 clase) al hipsometriei, se va finaliza harta (Edit, Export) şi va rezulta etajarea proceselor geomorfologice.

Din

analiza

hărții,

reiese

ca

procesele

(prăbișiri,

torențialitate) nu afectează areale locuite.

52

53

53

2.

Harta

terenurilor

interpolării

dintre

geologie

și

utilizarea

Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului este importantă deoarece modul de utilizare al terenului în corelaţie cu geologia poate reprezenta o analiză a cărui rezultat este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea apariţiei, manifestării, evouţiei proceselor geomorfologice actuale. Harta a fost realizată prin introducerea celor două layere vectoriale. Acestea trebuie transformate în informaţie raster:

ArcToolbox Conversion Tools To Raster Feature to Raster. Pentru a simplifica înmulţirea, se reclasifică geologia în 2 clase (pentru a fi mai ușor la clasificat): roci dure (calcare, micașisturi, gresii, conglomerate) și roci moi (pietrișuri, nisipuri), iar utilizarea terenurilor se reclasifică și ea tot în două clase: vegetație arborescentă (păduri de foioase, conifere, mixte, livezi) și vegetație ierboasă (pășuni, pajiști, terenu agricol etc). După ce am convertit cele două seturi vectoriale în date raster, acestea se înmulțesc din: ArcToolbox Spatial Analyst Tools Map Algebra Raster Calculator.

54

55

55

Etapa a 4-a

Această etapă constă în interpolarea dintre densitate- energie și orientare-declivitate și dintre geologie-utilizare și tipuri de sol și înmulțirea dintre cele două hărți rezultate.

1.

Harta

interpolării

dintre

orientare-declivitate

densitate-energie

și

Înmulţirea dintre densitate şi energie a fost reclasificată în trei clase (Arc Toolbox -Spatial Analyst Tools Reclass Reclassify), în următoarele valori: 1: densitate şi energie, mică şi mijlocie, 2: densitate şi energie mijocie, 3: densitate şi energie, mijlocie şi mare, iar interoplarea pante-expoziţia versanţilor am reclasificat-o astfel: plat-5, nord-5, est-7, sud-8,vest-11. Harta anterior creată a fost reclasificată (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools ReclassReclassify) în funcţie de patru mari categorii: plat-fragmentare mică, plat-fragmantare mare, NE - fragmentare mică, NE - fragmentare mare, SV - fragmentare mică, SV - fragmentare mare. Această interpolare este relevantă pentru orientarea versanţilor ce prezintă pante mari, fragmentare şi energie de relief mare deoarece astfel se pot determina vesanţii cei mai favorabili apariţiei prăbușirilor, văilor torențiale.

56

57

57

2. Harta interpolării dintre geologie-utilizare terenuri și tipuri de sol

Această înmulţire s-a ralizat în urma reclasificării hărţii solului (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools Reclass Reclassify) în 2 categorii: soluri evoluate (cambisoluri, molisoluri) și soluri neevoluate (protosoluri aluviale, stâncărie). Apoi cele două rastere au fost înmulțite: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools Map Algebra Raster Calculator. Din analiza hărții, se observă că predomină solurile evoluate cu vegetație arborescentă și solurile evoluate cu vegetație ierboasă. Vegetația ierboasă pe soluri neevoluate este prezentă pe areale cu suprafață redusă.

58

59

59

3. Interpolarea dintre energie-densitate-orientare- declivitate și geologie-utilizare-soluri

Această hartă ajută la identificarea arealelor susceptibile la apariţia proceselor. Este foate importantă realizarea acestei hărţi deoarece poate fi utilă în vederea analizei pentru anumite pretabilităţi la construcţii, etc. Harta se realizează în urma înmulţirii (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate) geologiei utilizarea terenului – soluri şi energia de relief – densitatea fragmentării reliefului– geodeclivitate şi expoziţia versanţilor, ambele reclasificate (vor avea 6 clase din 15 şi respectiv 3 clase din 15, ce au fost reclasificate folosind numere prime). Vor rezulta 20 de clase pe care care sunt identificate şi redenumite.

60

61

61

Etapa a 5-a

Această etapă constă în înmulțirea dintre ultima hartă creată, harta interpolării dintre energie-densitate-orientare- declivitate și geologie-utilizare terenuri-tipuri de sol cu harta interpolării dintre procesele geomorfologice și treptele altitudinale. Această înmulțire se realizează astfel: Arc Toolbox Spatial Analyst Tools Map Algebra Raster Calculator. După realizarea hărții, se trece în mod layout view, de unde se inserează elementele necesare hărții (scară, legendă, orientare, titlu), iar apoi se exportă ca hartă finală. Este foate importantă realizarea acestei hărţi deoarece poate fi utilă în vederea analizei pentru anumite pretabilităţi la construcţii, căi de comunicație, de transport. Versanţii sudici şi cei sud-estici primesc radiaţia solară cea mai puternică, fiind astfel cei mai calzi şi mai uscaţi versanţi, fiind şi cei mai favorabili apariţiei proceselor geomorfologice (prăbuşiri) deoarece în cazul acestora, încazirea în timpul iernii determină topirea mai bruscă a zăpezii şi deci o perioadă mai mare de posibilitate de apariţie a proceselor.

62

63

63

Analizând harta, se poate observa predominanța proceselor de torențialitate la altitudini cuprinse între 500 și 900 m. La ltitudini de peste 700 m, torențialitatea se produce pe soluri evoluate (cambisoluri), cu vegetație arborescentă. Prăbușirile se produc pe soluri neevoluate, cu o vegetație ierboasă, la altitudini de peste 600 m, iar procesele de eroziune se produc la altitudini ce nu depășesc 500 m pe soluri neevoluate cu vegetație ierboasă. Probabilitatea ca aceste procese geomorfologice să afecteze spațiul locuit este foarte mică.

Concluzii

Utilizarea unei astfel de metodologii este utilă în determinarea dinamicii/funcţionalităţii versanţilor, deoarece oferă date cantitative exacte referitoare la dinamică, la posibilitatea evoluţiei şi susceptibilitatea apariţiei proceselor de versant. Metodologia prezentată poate fi aplicată oricărei regiuni pentru obţinerea unor rezultate la fel de complexe, acesta fiind doar un exemplu aplicat spaţiului (sub)montan. Aplicabilitatea metodei o face utilă atât pentru analize de pretabilitate, studii de impact, de dezvoltare a unor zone (montane, colinare, depresionare, etc), cât

64

şi pentru pentru analiza posibilităţii de extindere a domeniului construit (a unei staţiuni, localităţi, etc), luând în calcul toate elementele morfogenetice, morfografice, morfometrice şi morfodinamice ce pot reprezenta factori favorabili sau restrictivi. O astfel de analiză poate surprinde atât influenţele mediului asupra activităţilor umane, cât şi intervenţia acestora asupra dimanicii şi destabilizării versanţilor prin defrișări, utilizări sau construcţii neadecvate.

Bibliografie

Achim, F., 2013, Cartografie geomorfologică, Editura Universitară, Bucureşti. Badea, L., Alexandru, Madeleine, Buza, M., Dinu, M., 1981, Valea Cernei - studiu de geografie, Editura Academiei, Bucureşti. Clius, Mioara, 2009, Potenţialul ecoturistic al văii Cerna şi valorificarea lui, Teză de Doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Bucureşti.

65

Grigore, M., 1972, Cartografie geomorfologică, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti. Comănescu, Laura, 2004, Bazinul morfohidrografic Casimcea, Editura Universitară, Bucureşti. Badea, L., Alexandru, Madeleine, Buza, M., Dinu, M., 1981, Valea Cernei - studiu de geografie, Editura Academiei, Bucureşti. Mutihac, V., Stratulat, Maria, Fechet, Roxana, 2007, Geologia României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Novăcescu, Petronela Anişoara, 2012, Dinamica aşezărilor rurale în bazinul Cernei, Teză de Doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea Bucureşti (format electronic). Popescu, N., Schmidt, N., Ielenicz, M., 1967, Unele date privnd dinamica albiei văii Cerna-Banat, Hidrotehnica, Gospodărirea apelor şi meteorologie, nr.10, Bucureşti. Sârbu, I., 1998, Valea Cernei şi regimul său hidrologic cu modificările antropice, Comunitatea de geografi, vol.II, Bucureşti. Sârbu, I., 2000, Valea Cernei-caracterizare fizico-geografică cu privire specială asupra hidrografiei, Teză de Doctorat, Universitatea din Bucureşti.

66