Sunteți pe pagina 1din 45

Evaluarea susceptibilității la alunecări prin analiza bivariată

Zonă de studiu: versantul vestic al bazinului Doftana

Alexe Iuliana Veronica Bleajă Alexandru George Cazacu Ionuț Mădălin Anul I, grupa 407 Geomorfologie și cartografie cu elemente de cadastru

București

2015

Introducere

Areal de studiu

Metodologie

Baze de date

Etape de lucru

Bibliografie

Concluzii

Cuprins

Introducere

Obiectiv: Acest studiu ce caz îşi propune să evidenţieze susceptibititatea apariţiei proceselor de alunecare, prin analiză bivariată, folosind programul Ilwis. (Metodologia poate fi aplicată pentru orice tip de proces: eroziune, surpări, prăbuşiri, etc.) Metoda bivariată de analiză a suceptibilităţii de apariţie a proceselor se bazează pe intersectarea hărţii procesului analizat cu hărţile parametru (hipsometria, geodeclivitate, expoziţia versanţilor, ce conţin date ce ajută la determinarea densităţii procesului din areal. O standardizare a acestor valori (de densitate) se poate obţine prin relaţionarea lor cu densitatea generală (de pe întreaga suprafaţă studiată). Relaţionarea se poate face prin operaţii de împărţire sau prin scădere.

Wt= ln (Densclas/Densmap)

Unde: Wt valoarea (ponderea) dată unui anumit interval de parametru, Densclas densitatea alunecării în cadrul intervalelor parametrului luat în considerare şi Densmap densitatea alunecării la nivelul întregii hărţi. Logaritmul natural este folosit pentru a acorda valori negative atunci când densitatea procesului este mai mică decât valoarea normală şi pentru a acorda valori pozitive atunci când densitatea procesului este mai mare decât valoarea normală. Prin combinarea hărţilor cu valori ale ponderii rezultă harta finală a susceptibilităţii ce poate fi analizată prin determinarea ratei de succes (puterii de predicţie).

Utilizarea softurilor GIS prezintă avantaje numeroase şi aduce multiple posibilităţi. Metodele de realizare ale hărţilor sunt unite de un sistem de coordonare universal (proiecţie cartografică, sistem de coordonate), acestea având în plus şi posibilitatea de interpolare a layerelor, posibilitatea de corectare, intervenţie când se produce orice schimbare pe arealul analizat. Metoda bivariată pentru abordările statistice este folosită pentru a realiza harta susceptibilităţii de către mai mulţi autori (Bonham-Carter et al. 1988, 1989; Agterberg 1992; Agterberg et al. 1993; Bonham-Carter 2002; Lee et al. 2002; VanWesten et al. 2003, Lee and Choi 2004; Lee and Sambath 2006; Sharma and Kumar 2008; Neuhäuser and Terhorst, 2007; Dahal et al. 2008a, 2008b, Armaş 2010; Regmi et al. 2010). Această metodă a fost aplicată şi pentru determinarea altor tipuri de hărţi cum ar fi harta portenţialului mineralelor (Emmanuel et al., 2000; Harris et al., 2000; Tangestani and Moore, 2001; Carranza and Hale, 2002). Cheng (2004) a fost folosită pentru determinarea zonelor cu acumulare de apă. Zahiri et al. (2006) a aplicat această metodă pentru a cartografia instabilitatea versanţilor asociată cu prăbuşirile miniere. Alunecările de teren sunt procese gravitaționale, în general rapide (pot fi și lente) de modelare a terenurilor în pantă (Grecu, 2008). Aceste procese fac parte din categoria proceselor care schimbă geomorfometria majoră a versantului. Sunt procese dinamica care au loc în vederea restabilirii echilibrului dinamic al versantului. Substratul geologic, caracteristicile cliamtice, accelerate de intervențiile antropice, rămân factorii cei mai importanți în declanșarea procesului de alunecări.

Arealul de studiu

Zona studiată se află în nordul județului Prahova (în cadrul Munților Baiu) și reprezintă versantul vestic al bazinului Doftana. Se întinde pe o suprafață de 6 km² și are un perimetru de 10 km.

reprezintă versantul vestic al bazinului Doftana. Se întinde pe o supr afață de 6 km² și

Metodologie

Pentru a realiza harta susceptibilităţii la alunecare a versanţilor se foloseşte o metodă statistică de bază, bivariată,ce utilizează un număr limitat de hărţi tematice şi un singur tip de alunecare (alunecările active).

Bazele de date

Datele vectoriale: sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice), linie (curbe de nivel, reţea hidrografică) şi poligon (procese geomorfologice) ce redau suprafaţa elementelor terenului. Concepţia de strat tematic permite organizarea complexităţii mediului înconjurător în reprezentări simple pentru a facilita înţelegerea relaţionărilor naturale.Datele vectoriale sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster. Datele raster sunt cele mai multe şi mai utile în analizele realizate în programele GIS deoarece sunt alcătuite din pixeli organizaţi sub forma unei matrici (linii şi coloane), fiecăruia atribuindu-se câte trei atribute:

coordonate de latitudine, logitudine şi altitudine. Realizarea corectă a datelor rezultate prin vectorizare presupune utilizarea unei topologii.Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor/vertecşilor în definirea segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X - latitudine şi o coordonată Y - longitudine. Topologia reprezintă un set de reguli prin care se împarte geometria punctelor, liniilor şi poligoanelor. Structurile topologice permit verificarea consistenţei geometrice a datelor şi a creării analizelor pe criterii

spaţiale: suprapunere, continuitate, analiza conectivităţii, sens, direcţie, proximitate, etc. Datele atribut – în urma vectorizării celor mai importante elemente a rezultat o bază de date importantă care poate fi cuantificată şi sub forma tabelelor de atribute. Aceste date caracterizează atât datele vectoriale, cât şi datele raster. Metadate sunt datele care se referă la datele anterioare (de ex. domeniul).

Nume

Tip

Descriere

 

Hărțile parametru

curbe

raster, tabel, domeniu

Harta

hipsometrică

(dem, asc)

 

pante_reclas

raster, tabel, domeniu, histogramă

Harta geodeclivității

 

orientare_versanți

raster, tabel, domeniu, histogramă

Harta

expoziției

versanților

 

Alunecări

alunecare,

Vector,

raster,

tabel,

Harta

proceselor

de

alunecare_clase

domeniu, histogramă

alunecare

Etapele de lucru

Etapa I

1. Crearea folderului de lucru

Pe directorul D: se crează un nou folder: click dreapta New Folder, nume folder: lucru. Acesta poate fi accesat în Ilwis din Operation- Tree Navigator care momentan este gol.

2. Definirea sistemului de coordonate și a georeferențierii

Pasul 1. Definirea sistemului de coordonate (necesară pentru datele vectoriale): File Create Coordinate System pe care îl denumim Stereo70, alegem CoordSystem Projection, Projection: StereoGraphic, Ellipsoid: Krasovski 1940, Datum: S-42(Pulkovo1942) Area: Romania, apoi vom setam parametrii (False Esting: 500000.0000, False Northing:

500000.0000, Central Meridian: 250E, Central Parallel: 460N, Scale Factor:

0.9997500000).

Pasul 2. Definirea Georeferenţierii (necesară pentru datele raster):

File Create GeoReference GeoReference Name: Stereo70, alegem GeoRef Corners, Coordinate System Stereo70 (cel creat anterior), Pixel size: 5 (în funcţie de scara de realizare a curbelor de nivel). Coordonatele Min X,Y şi Max X,Y se regăsesc la proprietăţile stratului vectorial.

3. Definirea zonei de lucru (decuparea zonei care ne interesează din harta

topografică a României 1:25.000) Acest lucru se realizează astfel: se aduce în Ilwis harta topografică și se deschide. Decuparea arealului dorit se realizază pe baza coordonatelor. Atfel: din meniul File Create Submap Coordinates. La

coordonate, introducem valorile minime din stânga jos a arealului selectat, iar valorile maxime din dreapta sus. În cazul de față aceste coordonate sunt: minime: x=553411.04, y=438169.23, iar cele maxime sunt:

x=556722.62, y=440362.04. Și a rezultat astfel arealul care va fi studiat în vederea realizării analizei susceptibilității la alunecări.

4.Crearea curbelor de nivel Se deschide în Ilwis harta nou creată, iar din meniul File Create se alege Segment map care va avea denumirea de curbe. Se începe apoi vectorizarea fiecărei curbe de nivel.

5. Realizarea DEM.ului (modelul numeric al terenului) După vectorizarea curbelor de nivel şi atribuirea sistemului de referinţă (Stereo70), se poate crea modelul numeric altimetric sau dem-ul din stratul reprezentat de curbele de nivel (curbe) astfel: click dreapta pe informaţia vectorială a curbelor de nivel – Contour Interopolation. Se selectează: Contour Map: curbe, Output Map: dem, Domain: value Show. După realizarea DEM.ului în ILWIS, acesta se importă în ArcGIS pentru a i se adăuga scară, orientare și legendă (în ArcGIS, culorile au fost modificate, alegându-se paleta de culori de la crem la maro, pentru o diferențiere cât mai clară a altitudinilor.

Harta realizată inițial în programul Ilwis:

Harta realizată inițial în programul Ilwis:

Harta finală a treptelor hipsometrice

Harta finală a treptelor hipsometrice

7. Crearea hărții pantelor Harta se realizează în Ilwis prin aplicarea unei funcţii pe cele două direcţii: DX şi DY utilizând dem-ul (modelul numeric altimetric al terenului) anterior creat. Filtrul DFDX: Calculează prima derivată în direcția axei x (df/dx) per pixel. Valorile matricei sunt:1 -8 0 8 -1 cu rația (gainfactor) = 1/12 = 0,0833333 Filtrul DFDY: Calculează prima derivată în direcția y-ului (df/dy) per pixel. Realizarea hărţilor DX şi DY: click dreapta pe DEM Image Processing Filter. Raster Map: asc/dem, Filter Type: Linear, Filter name:

DFDX, ulterior se alege DFDY.

DX

Image Processing – Filter. Raster Map: asc/dem, Filter Type: Linear, Filter name: DFDX, ulterior se alege

DY

DY Pasul1. Harta pantelor se va calcula în grade, aplicând în fereastra principală a programului ILWIS

Pasul1.Harta pantelor se va calcula în grade, aplicând în fereastra principală a programului ILWIS formula:

pante=raddeg(atan(hyp(dx,dy)/pixsize(dem))) Rezultă astfel o hartă a pantelor neclasificată.

ILWIS formula: pante=raddeg(atan(hyp(dx,dy)/pixsize(dem))) Rezultă astfel o hartă a pantelor neclasificată.

Pasul 2. Reclasificarea hărții pantelor Pentru clasificarea hărții trebuie să creăm un domeniu în care să

stabilim intervalele de pante relevante: File Create – Domain şi se bifează Class. Domeniul va fi denumit clase_pante. Urmează să setăm

clasele: Add Item Upper Bound: 10, 20

care să se definească prima clasă), Name: 0-10, 10-20

valoarea până la

a

realiza harta pantelor reclasificată: Operation Image Processing Slicing. Harta raster: pante şi domeniul: clase_pante, Output Map: pante_reclas.

70(adăugăm

60-70.Pentru

– Slicing. Harta raster: pante şi domeniul: clase_pante, Output Map: pante_reclas. 70 (adăugăm 60-70. Pentru

Harta pantelor finală

Harta pantelor finală

Pentru harta pantelor s-a realizat și o histogramă: click dreapta pe rasterul pante_reclas: Statistics Histogram.

pe rasterul pante_reclas: Statistics – Histogram. 8. Crearea hărții orientării versanților Pasul 1: Se

8. Crearea hărții orientării versanților Pasul 1: Se realizează pornind tot de la parametrii DX şi DY prin aplicarea, în fereastra principală a programului, formula:

orientare=raddeg(atan2(dx,dy)+pi)

parametrii DX şi DY prin aplicarea, în fereastra princi pală a programului, formula: orientare=raddeg(atan2(dx,dy)+pi)

Înainte de a reclasifica harta, acesteia trebuie să-i aplicăm o formulă prin care să se difinească și pixelii nedefiniți (noua hartă se va numi expozitie):

expozitie:=iff(isundef(orientare),1,orientare)

expozitie): expozitie:=iff(isundef(orientare),1,orientare) Pasul 2: Reclasificarea hărţii: rezulatul iniţial l -am

Pasul 2: Reclasificarea hărţii: rezulatul iniţial l-am reclasificat având în vedere orientarea în funcţie de punctele cardinale, adică în funcţie de un cerc de 360°, prin crearea unui nou domeniu (File Create Domain şi se bifează Class). Domeniul va fi denumit clase_orientare. Urmează se setăm clasele: Add Item Upper Bound: 45, 135, 225, 315, 360 (adăugam valoarea până la care să se definească prima clasă), Name: 0-45, 315- 360. Vom avea astfel două valori pentru nord cărora le vom da aceeaşi culoare pe hartă (0-45- Nord şi 315-361 Nord 2), 45-135 Est, 315-225 Sud, 225-315 Vest.

Pentru a realiza harta orintării versaților reclasificată: Operation Image Processing Slicing. Harta raster: expozitie şi domeniul:

clase_orientare, Output Map: orientare_versanti.

domeniul: clase_orientare, Output Map: orientare_versanti. Pentru harta orientării versaților s - a realizat și o

Pentru harta orientării versaților s-a realizat și o histogramă: click dreapta pe rasterul orientare_versanti: Statistics Histogram.

versaților s - a realizat și o histogramă: click dreapta pe rasterul orientare_versanti: Statistics – Histogram.

Harta finală a orientării versanților

Harta finală a orientării versanților

9. Importarea hărții proceselor de alunecare și definirea ei

Pentru a se putea realiza analiza bivariată este necesar ca tipologia

arealelor de alunecare să fie de tip poligon. În programul ArcGIS se va

deschide harta topografică a României 1:25.000 și se va selecta zona care

ne intereseaza, și anume, zona de la Est de Azuga, versantul vestic al

Doftanei. Este etapa de identificare şi vectorizare a arealelor cu alunecare.

Pasul1. Importarea shapefile-ului vectorial: File Import - ArcView.SHP

shapefile alunecari. Shapefile-ul vectorial trebuie legat de un sistem de

referință (Properties - Coordinate System: Stereo 70).

Pasul 2: Transformarea informaţiei vectoriale în informaţie raster: click

dreapta pe informaţia vectorială, se selectează Polygon To Raster. Output

Raster Map: procese, şi se alege sistemul de referinţă GeoReference:

Stereo70.

Pasul 3. Reclasificarea hărţii eroziunii în două clase (0 şi 1) Pentru a se reclasifica această hartă este nevoie se analizăm

tabelul importat o dată cu informaţia vectorială. Se observă că în tabel apar

date doar pentru un singur tip de alunecare.

importat o dată cu informaţia vectorială. Se observă că în tabel apar date doar pentru un

Se va face o nouă coloană în tabel notând următoarea formulă pe linia de comandă a tabelului: alunecari1=:iff(proces=”alunecare”,1,0). Această comandă va analiza coloana proces şi dacă intrările au denumirea alunecare, în noua coloană denumită alunecare se va trece valoarea 1, altfel se va trece valoarea 0. Astfel vom avea 10 intrări, toate cu valoarea 1 pe noua coloană (toate intrările au avut denumirea „alunecare”) deoarece toate îndeplinesc această condiţie.

”) deoarece toate îndeplinesc această condiţie. Pasul 4: Va trebui să creăm o hartă tip atribut

Pasul 4: Va trebui să creăm o hartă tip atribut cu valorile obţinute anterior în tabel: se selectează din fereastra principală: Operations Raster Operation - Attribute Map, Raster Map: procese, Tabel: alunecari, Attribute:

alunecare, Output Raster Map: alunecari1.

Se vizualizează harta şi se observă că apar valori necunoscute „?”. Aceste valori necunoscute trebuie

Se vizualizează harta şi se observă că apar valori necunoscute „?”. Aceste valori necunoscute trebuie eliminate. În fereastra principală, se

de comandă formula:

alunecari_reclas:=iff(isundef(alunecari1),0,alunecari1), însemnând că, dacă harta alunecari1 are valori nedefinite, le vom schimba cu 0 (culoare roșie) dacă nu, menţinem valorile de pe hartă (valoarea 1, culoare albastră).

trece

în

linia

Harta finală a proceselor geomorfologice

Harta finală a proceselor geomorfologice

Etapa a II-a

1. Combinarea hărții proceselor de alunecare cu harta pantelor Pasul 1: Crearea tabelului comun prin intersectarea hărţilor: din fereastra principală se selectează: Operations Raster Operations Cross. În acest pas se va combina harta pantelor cu harta proceselor de alunecare prin compararea pixelilor de pe aceeaşi poziţie din cele două hărţi ce vor duce la crearea unor hărţi şi tabele combinate: 1st Map: harta pantelor (pante_reclas), 2nd Map: harta alunecării (alunecare_reclas). Output Tabele: alunecari_pante. Valorile nedefinite se ignoră.

Tabele: alunecari_pante. Valorile nedefi nite se ignoră . Se observă prezenţa în acest tabel a claselor

Se observă prezenţa în acest tabel a claselor de pante clasificate în etapele anterioare şi coloana alunecari reclasificată, numărul de pixeli pentru fiecare combinare şi aria fiecărei suprapuneri.

Pasul 2: Crearea noilor coloane ale densităţii alunecării:

Se va deschide tabelul rezultat anterior (alunecari_pante) și se vor creea noi coloane. Stabilirea suprafeţelor cu alunecare activă pe fiecare interval de pantă: va reprezenta prima coloană prin scrierea formulei în linia de comandă: areaAct=iff(alunecari_reclas=1,area,0). Calcularea suprafeței totale ocupate de fiecare interval de pantă:

selectați din meniul tabelului: Columns/Aggregation; selectați coloana areaact; selectați funcția sum; selectați Group by column pante_reclas; deselectați căsuța Output Table și introduceți la output column:

areapantetot. Calcularea suprafeței cu alunecări active din fiecare interval de pantă: selectați iar din meniul tabelului: Columns/Aggregation; selectați coloana areaact, funcția sum, Group by, pante_reclas și introduceți la Output Table : areapanteact. Calcularea suprafeței totale a hărții: selectați din meniul tabelului:

Columns/Aggregation coloana Area; funcția Sum, deselectați Group by, iar la Output Table introduceți areamaptot. Calcularea suprafeței totale afectate de alunecări la nivelul hărții:

selectați din meniul tabelului Columns/Aggregation, coloana Areaact, funcția Sum, deselectați Group by, iar la Output Table introduceți areamapact. Calcularea densității pe intervale (clase) de pantă: pe linia de comandă din meniul tabelului introduceți formula:

densclas=areapanteact/areapantetot.

Calcularea densității alunecăriilor pe întreaga hartă: pe linia de comanda din meniul tabelului introduceți formula:

densmap=areamapact/areamaptot.

Rezultatul este următorul:

densmap=areamapact/areamaptot . Rezultatul este următorul: Pasul 3 : Crearea unui tabel simplificat și acordarea

Pasul 3 : Crearea unui tabel simplificat și acordarea ponderilor (unor valori privind “importanța”) Valorile finale ale ponderii (importanței) unui parametru se calculează prin extragerea logaritmului natural din raportul format de densitatea alunecării pe fiecare interval de pantă și densitatea totală a alunecării din cadrul hărții (areamapact/areamaptot => 1988150/ 7301150=0.27) Se va crea un tabel nou (File Create Table) denumit pante_cl având domeniul pante_reclas. Calcularea suprafeței totale pentru fiecare interval de pantă:

selectați Column/Join, tabelul alunecari_pante, coloana Area, funcția Sum, Group By column : pante_reclas, Output column : areapantetot.

Calcularea suprafeței cu alunecări active din cadrul fiecărei interval de pantă: selectați Columns/Join, tabelul alunecari_pante, coloana Areaact, funcția Sum, Group By column: pante_reclas, Output column:

areapanteact. Calcularea densității alunecărilor pentru fiecare interval de pantă pe baza formulei: densclas:=areapanteact/areapantetot. Calcurarea ponderei importanței cu ajutorul formulei:

weight:=ln(densclas/0.27).

: densclas:=areapanteact/areapantetot. Calcurarea ponderei importanței cu ajutorul formulei : weight:=ln(densclas/0.27).

Pasul 4 : Realizarea hărții finale :

Harta finală a ponderii importanței alunecării în funcție de pantă va rezulta prin selectarea din fereastra principală a programului: Operations Raster Operations – Atribute Map. Se selectează harta pante_reclas, tabelul pante_cl și atributul weight, iar la Output Raster Map :

weight_pante. Pentru a reclasifica harta în trei clase principale de susceptibilitate, se crează un nou domeniu: File – Create Domain (weight_cl_pante) și se vor da trei intervale în funcție de datele din harta anterioară, iar harta rezultată se va numi : wpante.

și se vor da trei intervale în fu ncție de datele din harta anterioară , iar

2.Combinarea hărții proceselor de alunecare cu harta orientării versanților

Pasul 1: Crearea tabelului comun prin intersectarea hărţilor: din fereastra principală se selectează: Operations Raster Operations Cross. În acest pas se va combina harta orientării versanților cu harta proceselor de alunecare prin compararea pixelilor de pe aceeaşi poziţie din cele două hărţi ce vor duce la crearea unor hărţi şi tabele combinate: 1 st Map: harta pantelor (pante_reclas), 2 nd Map: harta alunecării(alunecare_reclas). Output Tabele: alunecari_pante.Valorile nedefinite se ignoră (se bifează cele două căsuţe Ignore Undefs).

Hartă finală combinarea proceselor de alunecare cu intervalele de pantă

Hartă finală combinarea proceselor de alunecare cu intervalele de pantă

1. Combinarea hărții proceselor de alunecare cu harta pantelor Pasul 1: Crearea tabelului comun prin intersectarea hărţilor: din fereastra principală se selectează: Operations Raster Operations Cross. În acest pas se va combina harta orientării versanților cu harta proceselor de alunecare prin compararea pixelilor de pe aceeaşi poziţie din cele două hărţi ce vor duce la crearea unor hărţi şi tabele combinate: 1 st Map: harta orientării versanților (orientare_versanti), 2 nd Map: harta alunecării (alunecare_reclas). Output Tabele: actversanti. Valorile nedefinite se ignoră.

Tabele: actversanti. Valorile nedefinite se ignoră . Se observă prezenţa în acest tabel a claselor de

Se observă prezenţa în acest tabel a claselor de versanți clasificate în etapele anterioare şi coloana alunecări reclasificată, numărul de pixeli pentru fiecare combinare şi aria fiecărei suprapuneri.

Pasul 2: Crearea noilor coloane ale densităţii alunecării:

Se va deschide tabelul rezultat anterior (actversanti) și se vor creea noi coloane. Stabilirea suprafeţelor cu alunecare activă pe fiecare interval de versant: va reprezenta prima coloană prin scrierea formulei în linia de comandă: areaAct=iff(alunecari_reclas=1,area,0). Calcularea suprafeței totale ocupate de fiecare interval de versant:

selectați din meniul tabelului: Columns/Aggregation; selectați coloana areaact; selectați funcția sum; selectați Group by column orientare_versanti; deselectați căsuța Output Table și introduceți la output column: areapversantitot. Calcularea suprafeței cu alunecări active din fiecare interval de versant: selectați iar din meniul tabelului: Columns/Aggregation; selectați coloana areaact, funcția sum, Group by, orientare_versanti și introduceți la Output Table : areaversantiact. Calcularea suprafeței totale a hărții: selectați din meniul tabelului:

Columns/Aggregation coloana Area; funcția Sum, deselectați Group by, iar la Output Table introduceți areamaptot. Calcularea suprafeței totale afectate de alunecări la nivelul hărții:

selectați din meniul tabelului Columns/Aggregation, coloana Areaact, funcția Sum, deselectați Group by, iar la Output Table introduceți areamapact. Calcularea densității pe intervale (clase) de versant: pe linia de comandă din meniul tabelului introduceți formula:

densclas=areaversantiact/areaversantitot.

Calcularea densității alunecăriilor pe întreaga hartă: pe linia de comanda din meniul tabelului introduceți formula:

densmap=areamapact/areamaptot.

Rezultatul este următorul:

densmap=areamapact/areamaptot . Rezultatul este următorul: Pasul 3 : Crearea unui tabel simplificat și acordarea

Pasul 3 : Crearea unui tabel simplificat și acordarea ponderilor (unor valori privind “importanța”) Valorile finale ale ponderii (importanței) unui parametru se calculează prin extragerea logaritmului natural din raportul format de densitatea alunecării pe fiecare interval de versant și densitatea totală a alunecării din cadrul hărții (areamapact/areamaptot => 1988150/ 7301150=0.27) Se va crea un tabel nou (File Create Table) denumit versanti_cl având domeniul orientare_versanti. Calcularea suprafeței totale pentru fiecare interval de versant:

selectați Column/Join, tabelul actversanti, coloana Area, funcția Sum, Group By column : orientare_versanti, Output column : areaversantitot.

Calcularea suprafeței cu alunecări active din cadrul fiecărei interval de versant: selectați Columns/Join, tabelul actversanti, coloana Areaact, funcția Sum, Group By column: orientare_versanti, Output column:

areaversantiact. Calcularea densității alunecărilor pentru fiecare interval de pantă pe baza formulei: densclas:=areaversantiact/areaversantitot. Calcurarea ponderei importanței cu ajutorul formulei:

weight:=ln(densclas/0.27).

Calcurarea ponderei importanței cu ajutorul formulei : weight:=ln(densclas/0.27).

Pasul 4 : Realizarea hărții finale :

Harta finală a ponderii importanței alunecării în funcție de orientarea versanților va rezulta prin selectarea din fereastra principală a programului: Operations Raster Operations Atribute Map. Se selectează harta orientare_versanti, tabelul versanti_cl și atributul weight, iar la Output Raster Map : weight_versanti. Pentru a reclasifica harta în trei clase principale de susceptibilitate, se crează un nou domeniu: File – Create Domain (weight_cl_versanti și se vor da trei intervale în funcție de datele din harta anterioară, iar harta rezultată se va numi : wversanti.

și se vor da trei intervale în funcție de datele din harta anterioară, iar harta rezultată

Hartă finală combinarea dintre harta proceselor de alunecare și harta orientării versanților

Hartă finală combinarea dintre harta proceselor de alunecare și harta orientării versanților

Etapa a III-a

Realizarea hărţii finale a susceptibilităţii

Are ca finalizare realizarea hărţii susceptibilităţii la alunecări. Pentru a realiza această hartă se vor aduna cele două hărţi realizate anterior (wpante și wversati) cu formula (scrisă în linia de comandă din fereastra principală):

weight=wpante+wversanti Pentru a reclasifica harta în trei clase principale de susceptibilitate, se crează un nou domeniu: File – Create Domain (weight_pante_versanti și se vor da trei intervale în funcție de datele din harta anterioară, iar harta rezultată se va numi : final.

și se vor da trei intervale în funcție de datele din harta anterioară, iar harta rezultată

Harta finală a susceptibilității la alunecări

Harta finală a susceptibilității la alunecări

Susceptibilitatea mare este dată de condiţiile fizico-geografice favorabile apariţiei proceselor de alunecare (versanți cu declivitate mare, lipsa vegetației). Pantele foarte înclinate (specifice domeniului montan) determină concentrarea apelor din ploile torenţiele sau din topirea zăpezii, pe canalele de scurgere (văi nivo-torenţiale). În imaginea de mai jos (preluată de pe Google Earth) se poate observa că vegetația arborescentă se găsește la baza versantului, pe când în partea superioară, această lipsește, fiind înlocuită cu vegetația ierboasă.

la baza versantului, pe când în partea super ioară, această lipsește, fiind înlocuită cu vegetația ierboasă.

Etapa a IV-a

Determinarea ratei de succes „puterea de predicţie” a hărţii finale

Rata de succes se calculează prin ordonarea descrescătoare a

pixelilor din cadrul hărţii susceptibilităţii, pe intervale, pe baza frecvenţei din

histogramă. Astfel se suprapune harta cu repartiţia proceselor de alunecare

şi se calculează frecvenţa comună.

Rata succesului indică cât la sută din numătul total de alunecări se

produc în zonele cu cele mai mari valori ale pixelilor de pe harta

susceptibilităţii rezultată din combinaţiile proceselor de alunecare cu hărţile

parametru (harta pantelor și harta orientării versanţilor).

Pentru a realiza acest lucru se alege din meniul principal:

Operations Raster operations Cross. La 1 st Map se introduce weight,

iar la 2 nd Map: alunecari_reclas, iar la Output Table vom scrie:

walunecari. În tabelul creat, vom introduce următoarele formule:

alunecari_reclas%1 npixact:=iff(alunecari_reclas=1,npix,0) alunecari_reclas Npcumactive = ColumnCumulative(npixact) alunecari_reclas %1 totalslide = ColumnAggregateSum(npixact,,1) alunecari_reclas %1 totalarea = ColumnAggregateSum(npix,,1) alunecari_reclas %1 percentage:=100*(Npcumactive / totalslide) alunecari_reclas %1 percentlandslide:=100-percentage alunecari_reclas %1 npixcumul:= cum(Npix) alunecari_reclas %1 reverse = totalarea npixcumul alunecari_reclas %1 percentmap = 100*(reverse/totalarea)

Rezultatul arată în felul următor:

După finalizarea tabelului se va crea un grafic ( Graph ), selectându- se pe axa

După finalizarea tabelului se va crea un grafic (Graph), selectându- se pe axa OX procentele din cadrul hărţii şi pe axa OY procentele pixelilor ce prezintă alunecare.

), selectându- se pe axa OX procentele din cadrul hărţii şi pe axa OY procentele pixelilor
), selectându- se pe axa OX procentele din cadrul hărţii şi pe axa OY procentele pixelilor

Analizând graficul rezultat, reiese că 30% din totalul alunecărilor

sunt prognozate în 25% din pixelii cu cele mai mari valori ale

susceptibilității din harta calculată.

Concluzii

Metoda indexului de hazard este o metodă foarte simplă și utilă,

folosită pentru calcularea instabilităților legate de alunecările de teren.

Această metodologie înseamnă atribuirea de ponderi (valori) și oferă date

cantitative, reale şi exacte referitoare la dinamică, la posibilitatea evoluţiei

şi susceptibilitatea apariţiei proceselor de versant.

O astfel de analiză poate surprinde atât influenţele mediului asupra

activităţilor umane cât şi intervenţia acestora asupra dimanicii şi

destabilizării versanţilor prin defrișări, utilizări sau construcţii neadecvate.

Bibliografie

Armaş, Iuliana., (2008), Riscuri naturale (Cultura riscului), Suport de curs,

http://www.geodinamic.ro/curs/Sinteze_curs.pdf.

Grecu, F., (2008), Geomorfologie dinamică, Departamentul de Învățământ

Deschis la distanță, Universitatea din București.

Landslide susceptibility assessment using statistical method, Available

Online URL:

htp://ftp.itc.nl/pub/westen/Multi_hazard_risk_course/Exercises/Exercise%2

003%20Hazard%20assessment/Landslide%20hazard/Exercise%2003L1%

20landslide%20hazard%20statistical/Answer%20sheet/Answer_landslide_

susc_statistical_method.pdf.

Exerciţiul L1 (exerciţiu preluat după UNU-ITC School for Disaster Geo- information Management, 2009), traducere şi adaptare: student master Diana Gheorghe, prof. dr. Iuliana Armaş.