Sunteți pe pagina 1din 13

Drumul catre servitute

Friedrich A. Hayek este unul dintre ganditorii fundamentali ai secolului al XXlea. In anul 1974 a primit Premiul Nobel pentru contributia sa in domeniul stiintelor
economice.
Drumul catre servitute de Friedrich A. Hayek este o carte in care sunt redate
idei prezentate fiecarui student in socologie sau politologie. Aceasta lucrare este
oferita studentilor ca surse ale cadrelor ideatice cheie (rivale), din perspectiva carora
urmeaza sa fie inteles trecutul nostru si de asemenea perspectivele nostre economice
viitoare.
Aceasta carte, scrisa in orele mele libere, intre 1940 si 1943, cand mintea imi
era ocupata in primul rand de problemele de teorie economica pura, a devenit pentru
mine, dupa cum era de asteptat, punctul de plecare a mai bine de treizeci de ani de
munca

intr-un nou domeniu. Acesta prima incercare intr-o noua directie de cercetare

a fost provocata de numultumirea starnita in mintea mea de interpretarea complet


gresita data in cercurile progresiste engleze caracterului miscarii naziste. Cu tot
succesul surprinzator cartii editia Americana, initial neprevazuta, avand un ecou
chiar mai mare decat cea engleza multa vreme nu m-am simtit intru totul fericit de
aceasta reusita. Desi declarasem cu franchete de la bun inceput ca este vorba de o
carte politica, majoritatea colegilor mei din stiintele sociale m-au faut sa ma simt ca si
cum mi-as fi folosit priceperea pentru o cauza gresita. Se pare ca unii critici au
afirmat ca teza acestei operae este faptul ca miscarea socialismului duce la
totalitarism. afirma Friederich A. Hayek.
Drumul catre servitute a fost scris ca o polemica impotriva ideilor marxiste.
Odata cu aparitia operelor lui Hayek analiza academica a operei lui Marx a devenit
mult mai rafinata. Se pare ca opera lui F.A.Hayek are mai putini aparatori in timp ce
operele lui Marx sunt mult mai studiate. Studentii de azi vor ramane cu impresia ca
1

Marx ofera o analiza mai profunda a analizei economice sau politologiei burgheze, ca
aceasta anliza furnizeaza categoriile fundamentale adecvate pentru investigarea
problemelor sociale adecvate; ca Marx a aratat cum raspunderea pentru exploatare,
mizerie si dezumanizare revine capitalismului si proprietatii private a mijloacelor
de productie. De asemenea, el sustinea ca se va realiza o societate fara clase si fara
conflicte atunci cand statul va dispare iar puterea va sta in mainile reprezentantilor
proletariatului (si poate si ale taranilor saraci). Dar in Drumul catre servitute Hayek
va atrage atentia asupra dificultatilor ridicate de ideile lui Marx despre o societate
viitoare.

Cap. I Individualism si colectivism

La inceputul acestui capitol Hayek defineste conceptul de socialism ca fiind


idealul de dreptate sociala, o mai mare egalitate si securitate. Socialism mai
inseamna si metoda particulara prin intremediul careia majoritatea adeptilor acestei
idei spera sa atinga aceste teluri (dreptatea sociala, egalitatea si securitatea) si pe care
multi oameni competenti le socotesc singurele metode prin care scopurile propuse pot
fi rapid implinite in cel mai scurt timp. In acest sens, socialismul inseamna
desfiintatea initiativei particulare, a proprietatilor private, a mijloacelor de productie
si crearea unui sistem de economie planificata in care antreprenorul care munceste
pentru a avea un anumit profit este inlocuit printr-un organism planificator central.
2

Astfel planificarea economica a devenit instrumental de baza al reformei socialiste


si este dorita de toti cei care cer ca productia pentru nevoi sa inlocuiasca productia
pentru profit.
Intre persoane s-a creat o disputa referitoare la mijloacele si scopurile obtinerii
acestei planificari. Metodele utilizate pentru o mai mare varietate de scopuri au fost
denumite sub termenul de colectivism. Prin urmare socialismul ar trebui privit ca
cea mai importanta specie a colectivismului, iar tot ce este valbil despre colectivism
ar trebui sa i se aplice si socialismului. Colectivismul poate desemna acel gen de
planificare necesar pentru a realiza orice idealuri date de distributia veniturilor.
Popularitatea planificarii se datoreaza faptului ca oamenii au dorit sa se ocupe de
problemele comune intr-un mod cat mai rational si cat mai anticipator. Adeptii
planificarii cer o conducere centralizata a activitatii economice, dupa un plan unic,
dupa care se stabileste cum s-ar cuveni sa fie dirijate constient resursele societatii
pentru a sluji anumitor teluri intr-un anumit mod.
Liberalii considera ca pentru a coordona cat mai bine eforturile individuale ale
oamenilor trebuie introdusa concurenta eficienta. Ea ne scuteste de nevoia exercitarii
unui control social constient si le da indivizilor o sansa de a decide ei pentru
perspectivele oferite de o anumita activitate sunt suficiente pentru a compensa
dezavantajele si riscurile legate de efectuarea ei. Concurenta economica nu presupune
doar organizarea adecvata a anumitor institutii cum sunt banii, pietele si canalele de
trimitere a informatiei ci depinde de existenta unui sistem juridic potrivit, destinat atat
sa mentina concurenta, cat si sa joace un rol cat mai benefic. Astfel statul are dotoria
de a crea un sistem legal conceput si adaptat continuu realitatii si sa asigure servicii
care, dupa cum afirma Adam Smith desi pot fi benefice in cel mai inalt grad unei
mari societati, sunt totusi de asemenea natura incat profitul nu ar putea sa acopere
niciodata cheltuielile facute pentru producerea lor de un individ sau de un grup mic de
indivizi. Concurenta a fost rapid inlocuita cu planificarea (sistem de economie
dirijata) in majoritatea statelor.
3

Oamenii se speriau de ideea ca totul sa fie dirijat intr-un singur centru si sperau
sa se gaseasca o cale de mijloc intre competitia automizanta si conducerea
centralizata. Concurenta si planificarea nu pot functiona impreuna, ele furnizeaza
solutii aleternative ale aceleiasi probleme, pot afirma ca planificarea si concurrenta
merg impreuna numai planificand in vederea competitiei, nu impotriva ei.

Cap. II Inevitabilitatea planificarii

Majoritatea persoanelor afirma ca odata ce s-a instalat planificarea nu mai pot


alege, oamenii se simt stransi in imprejurari ce nu pot fi controlate. Tendinta si
controlul sunt produlul opiniilor oamenilor care s-au emis, s-au raspandit pana au
ajuns sa domine toate politicile publice.
Schumbarile tehnice au facut competitia imposibila in multe domenii iar unica
optiune ce a ramas este intre controlul productiei de catre manopolurile private si
dirijarea ei de catre Guvern. In ultimii 50 de ani monopolurile s-au extins foarte mult
iar domeniile in care domneste concurenta s-au restrans. Aceasta evolutie poate fi
datorata progresului tehnic sau poate fi consecinta politicii urmate in majoritatea
tarilor.
Cauza extinderii monopolurilor este superioritatea firmei mari fata de firma
mica, datorita eficientei mai mari a metodelor moderne de productie de masa. In
firmele mari in care au fost introduse aceste metode s-au creat conditii ca productia
firmei sa poata fi sporita de costuri scazute pe unitatea de produs astfel incat
intreprinderile mari sa subliciteze si in acest fel sa le scoata din circuit pe cele mici.
Germania a fost considerata modelul tipic pentru evolutia capitalismului,
cresterea sindicatelor a fost promovata printr-o politica publica deliberate. Pentru a
reglementa preturile si vanzarile statul a promovat crearea de monopoluri printr-o
4

politica protectionista, dar si folosind stimulente directe si in ultima instanta,


constrangerea. Prima mare experienta in materie de planificare stiintifica si
organizare constienta a industriei a dus la cerarea unor monopoluri gigantice care
erau prezentate drept rezultate inevitabile ale evolutiei tehnologice. Datorita lui
Sombart a fost acceptata tranzitia inevitabila de la sistemul concurentei la
capitalismul monopolist. Acelasi lucru s-a intamplat si in Statele Unite din cauza
unor politici extrem de protectionista. Daca cresterea monopolurilor din Germania si
Statele Unite a avut loc in anii 1880 si 1890, in Marea Britanie acest lucru s-a simtit
in 1930.
Au aparut probleme care pot fi rezolvate prin intetermediul planificarii
centralizate si nu cu ajutorul concurentei, spre exemplu probemele puse de orasul
modern sau cele legate de restrangerea spatiului disponibil. S-au luat in considerare
problemele descentralizarii, care devine imperativa numai atunci cand factorii care
trebuiesc luati in considerare sunt atat de numerosi incat este imposibil sa capeti o
privire sinoptica asupra lor. Intrucat descentralizarea a devenit necesara deoarece
numeni nu poate evalua in mod constient toate aspectele de care depinde o decizie,
coordonarea nu poate fi facuta prin control constient ci printr-o structurare a ordinii
sociale in care fiecare factor primeste informatia de care are nevoie pentru a-si privi
eficient deciziile cu ale altora. Iar, din aceata cauza ca nu pot fi cunoscute pe deplin
sau corelete si difuzate

destul de rapid catre un centru unic toate detaliile

schimbarilor care survin in cererea si oferta de buniri, este necesar un aparat de


inregistrare care sa faca in mod automat suma sume efectelelor relevante ale tuturor
actiunilor individuale.
Mecanismul preturilor ingaduie intreprinzatorilor sa-si coordoneze actiunile intre
ei prin urmarirea miscarilor unui numar relativ restrans de preturi. Mecanismul
preturilor va indeplini acest rol numai in conditiile in care prevaleaza concurenta,
astfel incat producatorul individual nu poate dicta preturile, ci trebuie sa se adapteze
schimbarilor.
5

Printr-o standardizare obligatorie sau prin interzicerea variatiei dincolo de un


anumit prag este posibil ca sporirea abundentei in anumite domenii sa compenseze in
masura mult mai mult decat multumitoare limitarea alegerii impusa consumatorului.
Un exemplu ar fi sitiatia urmatoare: daca electricitatea ar fi utilizata pentru orice scop
ar fi mai putin costisitoare decat gazele sau carbunii numai daca fiecare persoana ar fi
convinsa sa recurga exclusiv la electricitate. Prin acest exemplu am incercat sa arat ca
progresul tehnic face inevitabila conducerea centralizata. Pretul libertatii noastre de
alegere ar putea fi, in acest caz, sacrificarea unui posibil castig imediat sau obtinerea
lui cu intarziere. Desi pretul pe care il avem de platit pe termen scurt pentru a avea
varietate si libertate de optiune poate fi uneori ridicat, progresul material va depine de
aceasta varietate deoarece noi nu stim care forma de furnizare a unui bun sau serviciu
poate fi mai buna pe viitor.

Cap. III Care pe care


Expresia Care pe care a fost introdusa in Rusia de Lenin in opera numita
Noua politica economica, ea constituind in anii de inceput ai puterii sovietice
lozinca ce rezuma problema universala a societatii sovietice. In acest capitol voi
incerca sa raspund la intrebari precum: cine planifica pe cine, cine conduce si domina
pe cine, cine le stabileste altor oameni pozitia sociala si cine va primi de la altii partea
ce o se cuvine?
F. Hayek analizeaza in Drumul catre servitute posibilitatea oamenilor de a
alege intre un sistem in care anumite persoane decid cine si ce anume trebuie sa
obtina si alt sistem in care acest lucru depinde de capacitatea si spiritul de initiativa al
oamenilor. Nu sunt de acord cu aprobarea celui de-al doilea sistem deoarece sansele
6

intre oameni nu sunt egale, ele sunt genetate de proprietatea privata, de mostenire.
Astfel sansele saracilor
intr-o societate bazata pe concurenta sunt mai reduse decat ale bogatilor, cu toate
ca un om care isi incepe existenta sarac poate sa ajunga sa dispuna de o avere mai
mare decat a unui om care are deja o situatie materiala buna, cu toate ca aceasta
posibilitae este redusa. Astfel pot spune ca singurul sistem in care aceasta posibilitate
depinde doar de individ si nu de favorurile celor puternici este concurenta. Cu toate
acestea intotdeauna vor exista inegalitati care vor parea nedrepte celor care sufera de
pe urma lor, esecuri care vor parea nemeritate si intorsaturi necuvenite ale destinului.
Dar cand aceste lucruri se produc intr-o societate condusa in mod constient, felul in
care vor reactiona oamenii difera foarte mult de cel din situatia in care nu este vorba
de decizia deliberata a cuiva. Inegalitatea este mai usor de suportat si stirbeste mai
putin deminitatea personala, daca este generata de forte impersonale, nu de intentia
umana. Intr-o societate bazata pe concurenta o persoana nu este lezata, nici nu este
ofensata in demnitatea ei daca o anumita firma nu ii poate oferi o slujba mai buna. In
perioade de somaj de masa prelungit efectul asupra numerosi oameni ar putea fi destul
de apropiat de afectarea demnitatii persoanelor. Somajul sau pierderea veniturilor,
care vor afecta pe unii oameni in orice societate, sunt mai putin degradante. Aceasta
experienta ar fi mai dramatica intr-o societate planificata deoarece in aceasta situatie
nu se decide daca o persoana nu este necesara la un anumit loc de munca ci daca este
in stare de ceva util si in ce masura poate face acest lucru, astfel pozitia sa in viata
trebuie sa-i fie atribiuta de altcineva.
Sistemul proprietatii private este cea mai importanta garantie a libertati, nu
numai pentru cei ce detin proprietati private dar si pentru cei ce nu detin. Faptul ca
toate mijloacele de productie sunt impartite mai multor oameni ii determina pe acesta
sa actioneze independent , astfel nu exista nicio societate sau un individ care sa aibe
un control deplin asupra noastra.

Statul a preluat sarcina de a planifica intreaga viata economica , autoriatatea


coercitiva a statului va decide cine ce va poseda, problemele economice si cele sociale
vor deveni politice in sensul ca rezolvarea lor va depinde de persoanele care
controleaza puterea coercitiva. Statul poate sa adopte masuri fara a cunoaste modul in
care ele vor afecta pe anumiti indivizi si fara a viza anumite efecte concrete. Felul in
care sunt trasate frontierele sferei de activitate a statului va determina faptul daca ele
inglobeaza tot ceea ce obtine cineva in orice moment sau daca influenta statului se
limiteaza la precizarea faptului daca unii oameni vor primi unele lucruri in vreun fel
in unele momente.
Pentru ca statul sa-si foloseasca puterea intr-un mod care ar avnataja pe toata
lumea a generat nasterea unui principiu: realizarea egalitatii complete si absolute a
tuturor indivizilor. Daca ar exista egalitate ablosuta planificatorul ar avea un criteriu
precis de organizare a distributiei.
In acest capitol se mai incearca definirea termenilor pret just sau salariu
echitabil care pot reprezenta salariul sau venitul format pe baza experientei traite
intr-o societate bazata pe concurenta sau intregul produs al muncii oamenilor. Exista
putini socialisti care cred ca intr-o societate socialista produsul muncii fiecaruia este
impartit integral muncitorilor, deoarece muncitorii care folosesc mai mult capital ar
avea un venit mult mai ridicat decat cei din industrile care folosesc mai putin capital.
Daca ar putea fi stabilite in mod independent cantitatile care trebuiesc pentru
producerea diverselor produse sau servicii, problema pretului just ar putea fi
solutionata in mod obiectiv. Daca aceste cantitati ar fi date independent de pret,
planificatorul ar putea incerca sa afle ce preturi ori salarii sunt necesare pentru a le
produce, dar planificatorul este obligat mai intai sa decida cat de mult sa se produca
din fiecare tip de bunuri si procedand astfel se stabileste care este pretul just sau
salariul achitabil al fiecaruia.
Oamenii sunt inclinati sa creada ca salariile din cadrul unei meserii sunt mai mult
sau mai putin uniforme. Diferentele de venituri insa, nu numai dintre cele ale
8

doctorului sau arhitectului celebru cat si ale doctorilor si arhitectilor necunoscuti, sau
dintre scriitori, actori, boxeri, ci chiar si dintre cele ale unui prosper instalator sau
zarzavagiu, bacan sau croitor, sunt la fel de mari ca si dintre veniturile claselor care au
proprietati sau dintre clasele care sunt lipsite de proprietate. Cu toate ca planificatorul
incearca sa creeze categorii standard, nevoia de a discerne intre indivizi ar ramane
aceeasi, fie ca ea s-ar manifesta in momentul fixarii veniturilor lor individuale, fie ca
ea s-ar pune in momentul repartizarii lor intr-o categorie sau alta.
Cele spuse cu aproape un secol in urma de John Stuart Mill in cartea sa
Principles of Political Economy isi pasteaza si astazi valoare de adevar: existenta
unei organizatii sau a unei puteri politice care sa dea unora mai mult si altora mai
putin, doar dupa cum vor aprecia ele, fara sa ia in conisderare anumite criterii nu v-a
fi suportata de populatie doar daca ar fi considerate fiinte mai presus de cele
omenesti.
Socialistii spera sa rezole aceasta problema prin educatie, adica adaptarea sau
acceptarea unei unice mentalitati asupra acestei viziuni care sa produca o miscare in
masa. In Germania si Italia socialistii au introdus deja ideea unui singur partid politic
care sa indrume toate activitatile individului, sa-i organizeze opiniile asupra oricarui
subiect si care e fascinate de transformarea tuturor problemelor in probleme de
Weltanschauung partinic (set concret de valori). Socialistii au luat masuri dure in ceea
ce priveste copii, se pare ca au inceput sa-i adune de la varste fragede, sa-I grupeze in
organizatii politice pentru a fi siguri ca vor creste ca buni proletari. De asemenea au
organizat sporturile, jocurile de echipa, fotbalul, excursiile in cluburi de partid, unde
membrii nu vor fi contaminati de alta vedere politica. Tot eu au cerut ca mambrii de
partid sa se distinga de alti oameni prin salut si forme de adresare. Socialistii prin
organizarea de celule si mecanisme de supraveghere permanenta a vietii particulare,
au creat prototipul partidului totalitar. Balilla si Hitlerjugend, Dopolavoro si Kraft
durch Freude, uniformele politice si formatiunile paramilitare ale partidului nazist sau
fascist, sunt imitatii ale institutiilor socialiste mai vechi.
9

Teoria si tactica socialista s-au bazat pe ideea societatii in doua clase ai caror
membrii au interese commune, dar aflati in conflict cu interesele membrilor din
cealalta clasa (capitalistii si muncitorii industriali). Socialismul a contat pe disparitia
rapida a vechii clase de mijloc si nu i-a interesat aparitia unei noi clase de mijloc,
armata fara numar a functionarilor si dictilografelor, a lucrarilor din administratie si
profesorilor, meseriasilor si micilor slujbasi ai statului. Majoritatea liderilor au
provenit din randul acestor clase, iar pe masura ce se percepea ca aceste clase se
deterioreaza in raport cu cele ale muncitorilor industriali, idealuri liderilor si-au
pierdut mult forta de atractie pentru membrii altor clase.
Datorita educatiei si pregatirii pe care socialistii i-au obigau sa-i invete, tinerii
aspirau spre locuri de conducere, sperau sa obtina un post care sa le aduca venituri si
putere, la care, in opinia lor, ii indreptatea pregatirea lor. Astfel a luat nastere o noua
miscare socialista care a pornit cu cateva avantaje: socialismul muncitoresc se
formase intr-o lume democratica si liberala, preluand multe dintre idealurile
liberalismului. Protagonistii acestei miscari credeau ca faurirea socialismului va
rezolva toate problemele. Ei credeau, de asemenea, ca grupul cel mai puternic va
capata sprijinul tuturor celor dezamagiti pentru ca li se promisese egaltatea, dar au
constatat ca nu au facut altceva decat sa promoveze interesele unei anumite clase.

10

Concluzii

Consider ca scopul acestei carti este sa prezinte problemele care au declansat


crearea unui proces prin care toti oamenii sperau sa creeeze o lume diferita si mai
buna de cea existenta in momentul acela. Statul trebuia sa ajunga la un acord asupra
anumitor principii care pana atunci nu erau folositoare pentru populatie si sa
inlocuiasca erorile care le-au starnit probleme. Cu toate acestea oamenii nu au fost
multumiti de unele decizii care s-au luat.
In primul capitol in prim plan se afla problema planificarii. O parte din oameni
doreau acest lucru, si anume cei care doreau ca productia pentru nevoi sa inlocuiasca
productia pentru profit. Consider ca planificarea este necesara deoarece totul este mai
ordonat, sunt introduse anumite principii de functionare, o planificare centrala care va
controla resursele oamenilor, dar pe de alta parte aceasta planificare restrage libertatea
indivizilor de a decide asupra propriilor probleme. Cred de asemeanea ca este nesara
introducerea concurentei deoarece antreneaza oamenii si ii determina sa se implice
cat mai mult in problemele lor.
In capitolul al doilea datorita progresului tehnic competitia devine imposibila si
sunt introduse monopolurile. Se doreste desfiintarea centralizarii deoarece se mareste
numarul factorilor care trebuiesc controlati iar centralizarea devine ineficienta. Sunt
de acord cu introducerea mecaismului preturilor dearece acestea nu vor putea fi fixare
de catre orice intreprinzator, evolutia lor trebuie urmarita iar inteprinzatorii trebuie sa
se adapteze schimbarilor. Cred ca acest mecanism este in favoarea consumatorilor,
deaorece ei nu vor asista la cresteri substantiale ale preturilor pe o perioada scurta de
timp. Un alt lucru pe care il consider avantajos pentru populatie este standardizarea
11

obligatorie deoarece astfel oamenii ar putea achizitiona anumite lucruri la un pret mai
mic dar cu conditia ca aceste produse sa fie cumparate de un numar mare de
personane.
In capitolul al treilea am analizat posibilitatea oamenilor de a alege ce sa detina si
sistemul in care acest lucru este hotarat de puterea coercitiva a statului. Nu sunt de
acord cu aceasta hotarare deoarece ea este subiectiva si nu acorda corect anumite
servicii persoanelor. Acest lucru se intalneste si in zilele noastre cand sunt multe
persoane care au o situatie materiala foarte precara si alte personae care au
intotdeauna ce isi doresc. Astfel se vor forma decalaje mari intre clasele sociale. Am
analizat efectele introducerii salariului echitabil sau pretului just. Acestea ar fi
benefice pentru populatie deoarece in urma unei standardizari salariile dintre diferiti
muncitori ai unor firme faimoase sau ai unor firme necunoscute ar fi aceleasi, acest
lucru fiind influentat, desigur, de cifra de afaceri a fiecarei firme. Tot in acest capitol
se pune problema creerii unui singura partid politic in urma caruia oamenii sa aibe o
singura viziune asupra vietii politice. Acest lucru nu este in interesul copiilor deoarece
viata lor va fi afestata inca de mici de problemele politice. Sporturile, jocurile de
echipa, excursiile ar trebui organizate nu pentru a le crea o viziune politica ci pentru a
le spori creativitatea si initiativa, comunicatia in societate si adaptaptabilitatea lor.

12

13