Sunteți pe pagina 1din 6

Sporturile de iarna sunt sporturile care se practica in conditiile anotimpului rece de iarna.

De
sporturile de iarna apartin: bobul, biatlonul, hocheiul pe gheata, patinajul, sania, schiul alpin,
skeletonul, sarituri cu schiurile si snow-board.
Schiul alpin face parte din categoria sporturilor de iarna si consta in coborarea unor pante de
zapada prin anumite puncte de trecere obligatorii numite porti, cu schiuri cu legaturi cu calcai fix.
Progresia metodic n cadrul tehnicii de baz a schiului alpin se realizeaz pe baza
principiilor pedagogice generale i specifice, a stagiilor de formare a deprinderilor motorii i
particularitile disciplinei. Procedeele tehnice se nva gradual plecand de la primele forme de
ocolire cu schiurile neparalele, la ocolirile cu schiurile paralele, carve.
Sistemul metodic are o structur gradual, ncepnd cu nivelul de intrare (faza de iniiere
primul contact cu schiul alpin) i trecnd apoi sistematic prin celelalte faze specifice, respectiv:
achiziia de baz (nivelul nceptor), consolidarea (nivelul intermediar), perfecionarea i variaia
tehnic (nivelul avansat).
S-a incercat demonstrarea faptului ca relatia dintre o activitate fizica sustinuta si un nivel
scazut de traumatisme se datoreaza rezultatelor musculare ale fitnessului si fortifierii musculare. Totusi
riscul de ranire creste odata cu intensificarea activitatii fizice.
Articulatia si evaluarea umarului : La inspectie umarul poate furniza date importante. De
exemplu, hipotrofia muschiului deltoid sau a muschiului supraspinos pot fi decelate la o simpla
privire. Alte deformatii pot fi prezente si sunt datorate fie unei bursite, fie unei hipertrofii sinoviale,
cand tumefactia este vizibila pe fata anterioara a umarului. Palparea este manevra de electie pentru
localizarea durerii. Durerea isi poate avea originea in oricare din structurile articulatiei umarului dar si
in structurile din vecinatate. Sursele cele mai comune de provenienta a durerii sunt: a) articulatia
scapulo-humerala: bursa subacromio-claviculara, articulatia gleno-humerala si articulatia acromioclaviculara;
b) muschi si tendoane: coiful rotatorilor tendinita muschiului supraspinos da o durere care este
perceputa pe fata medio-laterala a bratului, zona de maxima sensibilitate fiind exact sub acromion.
Tot in regiunea coifului rotatorilor, tendinita bicepsului provoaca dureri pe fata anterioara a
umarului. Tendonul poate fi palpate in santul bicipital, la 2.5 cm distanta de procesul coracoidian. La
aceasta palpare, bratul va fi plasat in rotatie externa si cotul in extensie;
c) trigger points: multiple puncte foarte dureroase la presiune se pot palpa in regiune si sunt datorate
fibrozitelor ce acompaniaza suferinta umarului.
Pe langa aceste surse generatoare de durere ce nasc in structurile aparatului locomotor, in
aceeasi regiune topogrofica pot fi resimtite dureri care nu nici o legatura cu acestea. Cel mai frecvent
se intalneste durerea in umar de cauza cervicala, dupa care ischemia miocardica, daca este vorba de
umarul stang.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra mobilitatii umarului, se cere bolnavului sa


execute active doua miscari test: ducerea ambelor maini deasupra capului (se testeaza astfel adductia si
rotatia interna.
Miscarea normala de abductie este de 180 de grade, fiind asigurata de muschii supraspinos si
deltoid (C5, C6) . Miscarea active are amplitudinea limitata in caz de afectare neurologica sau rupture
partiala, uneori totala, a tendonului cunoscut sub numele de tendonul coifului rotatorilor.
Adductia este de 45 de grade, asigurata de muschii pectoral mare si deltoidul anterior (C5,
C6), nu ridica probleme deosebite pentru recuperator.
Mobilitatea articulatiei umarului este limitata sever in PR, SA forma mixta, umarul blocat (de
cauza greu de precizat) sau in cazul unui sindrom algoneurodistrofic.
Pentru evidentierea unei eventuale leziuni a coifului rotatorilor se cere bolnavului sa ridice
bratul la verticala si apoi sa il coboare lent in abductie. Leziunile tendoanelor coifului rotatorilor sau a
bursei subacromio-deltoidiene vor provoca o durere in momentul in care bratul se afla in abductie de
la 120 la 60 de grade. Daca exista o dilacerare a tendonului coifului rotatorilor, bratul cade inert in
momentul in care ajunge la o abductie de aproximativ 90 de grade. Examinatorul stabilizeaza cotul si
exercita o presiune laterala la nivelul extremitatii distale a bratului in timp ce bolnavul abduce activ
bratul impotriva acestei rezistente. Aparitia unei dureri strict localizate indica o suferinta de natura
tenosinoviala sau o instabilitate a bicepsului brahial.
Mai mult decat in cazul altor articulatii periferice, durerea si limitarea functionala a umarului
este cauzata de afectiuni cu o etiologie diferita. O sistematizare a acestora este utila meidcului care se
confrunta cu aceste situatii, atat pentru precizarea diagnosticului, cat si pentru alegerea celei mai
corecte conduite terapeutice.
Periartrita scapulohumerala (PSH) reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin durere,
redoare articulara si impotenta functionala determinate de procese patologice localizate la nivelul
umarului si care afecteaza structurile periarticulare: ligamente, capsula articulara, tendoane, bursa si
muschi. Afectarea articulara propriu-zisa se limiteaza mai ales la nivelul articulatiilor
acromioclaviculara si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulohumerala are cea mai imperfecta
coaptare si din acest motiv nu ajunge de obicei prin ea insasi sa determine difunctionalitati.
PSH are 4 forme clinico-anatomo-functionale si o a 5 a forma care este o patologie de
sine statatoare:
-

umar dureros simplu;

umar acut hiperalgic;

umar mix;

umar blocat;

umar paralitic (este o entitate de sine statatoare).

Umarul blocat ridica probleme diferite pentru fizio-kinetoterapeut. Sindromul de umar blocat
desemneaza o redoare articulara in care atat miscarile active, cat si cele pasive sunt mult limitate si

initial se manifesta prin durere. Limitarea mobilitatii: intereseaza atat articulatia gleno-humerala, cat si
scapulo-toracica, de multe ori scapata din vedere si neglijata.
In multe cazuri de umar blocat nu se poate evidential o cauza intrinseca, nu este o anchiloza,
desi orice miscare este imposibila, raspunsul la tratament este variabil (de cele mai multe ori foarte
slab) si dupa o perioada de evolutie ce dureaza chiar si un an se constata vindecarea spontana. Din
aceasta cauza, umarul blocat nu trebuie considerat ca o maladie, ci mai degraba ca o entitate clinica.
De astfel nu toate redorile secundare ale umarului sunt umere blocate. Este aici o linie foarte ingusta
de demarcatie pe care doar experienta clinica o poate sesiza.
Se vorbeste despre un anumit tip psiho-somatic definit ca personalitate periartrica: anxios,
depresiv, apatic, pragul sensibilitatii dureroase foarte coborat, etc.
Diagnosticul de umar blocat trebuie suspectat in cazul unei limitari dureroase a umarului la
care durerea scade progresiv in intensitate pe masura ce limitarea mobilitatii active si pasive se
accentueaza.
Umarul blocat nu este dureros daca bratul este mentinut imobil, dar toate sensurile miscarilor
umarului sunt limitate. Bratul sta lipit de cot in adductie si rotatie interna. Orice tentativa de a-l
mobiliza pasiv sau active intampina o rezistenta crescuta neobisnuita si daca se insista pentru
invingerea ei, apare durerea. Gradul limitarii mobilitatii este variabil si intereseaza atat articulatia
gleno-humerala cat si pe cea scapulo-toracica.
Cel mai corect tratament al umarului blocat este tratamentul profilactic instituit precoce in
toate cazurile in care exista suspiciunea ca o durere banala a umarului va putea evolua spre acesta
forma clinica. Cand limitarea mobilitatii este deja instalata si bolnavul vine la tratament fizical dupa
doua , trei luni de evolutie (asa cum se vede in practica), rezolvarea este extrem de greu de obtinut.
Fibroza musculara, artrita secundara, contracturile-retracturile musculo-tendinoase si ligamentare,
osteoporoza si, in final, atrofia musculaturii umarului face extreme de dificila recuperarea functionala.
Oricum, este necesara o angajare serioasa atat din partea terapeutului cat si din partea
bolnavului intr-o cursa lunga de tratament fizical-kinetic, sustinuta printr-o psihoterapie activa si
continuata pe tot parcursul programului de recuperare (tehnici de relaxare generala si locala). Uneori
se constata, asa cum am mai spus, o rezolvare spontana cu retrocedarea spectaculara a tuturor
fenomenelor generatoare de deficit functional ( de obicei cam dupa 1 an de evolutie).
Umarul blocat debuteaza de regula cu dureri moderate ale umarului, dar in timp duc la
instalarea unui blocaj al articulatiei denumit sugestiv: umar inghetat.
Tratamentul si programul kinetic al periartritei scapulo-humerale urmareste in principal:
ameliorarea durerii, reducerea inflamatiei, recuperarea mobilitatii articulare, refacerea fortei
musculare, refacerea stabilitatii miscarii controlate si abilitatii.
Kinetoterapia umarului blocat incepe printr-un tratament preventiv al capsulitei retractile.
Aceasta presupune posturarea corecta a umarului inflamat si mobilizarea precoce a membrului
superior. Se recomanda exercitiile cu bastonul, roata si diverse instalatii de scripeti.

Obiectivele si mijloacele programului kinetic de recuperare in periartrita scapulohumerala,


umar blocat:
1. Combaterea durerii si redorii articulare:
-

Administrarea de anti-inflamatorii, corticoterapie la indicatia medicului pentru reducerea


fibrozei locale, a durerii; masaj local pentru tesuturile moi pentru relaxarea musculaturii si
combaterea durerii; la nevoie fizioterapia, hirudoterapia (terapia cu lipitori),crioterapia,
electroterapia analgetica este indicata daca medicul considera acest lucru.

2. Deblocarea articulatiei scapulohumerale:


-

Pacientul va executa miscari de alunecare, pacientul in decubit controlateral,


kinetoterapeutul va pune o priza pe capul humerusului, iar cealalta dedesubt in axila, se
executa o miscare, de apasare in jos pe capul humerusului.

Pozitia pacientului este in decubit dorsal, kinetoterapeutul face o priza pe capul humeral
iar cealalta priza deasupra cotului, glisarea este realizata de hemibazinul
kinetoterapeutului.

Deblocarea articulatiei se mai poate face si cu ajutorul miscarilor de tractiune cu


decoaptarea suprafetelor articulare, cu bratul si cotul flectate la 90 de grade,
kinetoterapeutul face o priza pe antebrat iar cu umarul va sprijini cotul pacientului,
executand astfel o tractiune in articulatia glenohumerala.

Pacientul sta in sezand, kinetoterapeutul introduce un antebrat sub axila, impingand o in


sus, iar de asemenea priza deasupra cotului, facand o adductie fortata.

3. Recuperarea mobilitatii controlate si a fortei musculare:


-

Decubit dorsal, se pot lucra si exercitii in regim de facilitare la cusca Rocher.

De asemenea putem sa optam si pentru diagonalele Kabath: 1.diagonala 1 flexie, punem


accentul pe combinatia flexie+abductie+rotatie externa cu scapula abdusa, mobilizarea se face
cu contrarezistenta progresiva; 2. diagonala 2 flexie, punem accentul pe miscarea
flexie+adductie+rotatie interna cu scapul addusa.

Putem sa lucram si dupa tehnicile de facilitare neuro proprioceptiva cum ar fi CR (contractiile


repetate), de exemplu: pacientul sta asezat kinetoterapeutul pune contrapriza pe umar, iar priza
in 1/3 distala a bratului, anterior, da comanda flecteaza umarul si mentine (tine, tine), da iar
comanda relaxeaza, apoi kinetoterapeutul efectueaza cateva intinderi ale flexorilor umarului si
ii da pacientului comanda flecteaza umarul.

Decubit dorsal, pacientul tine bastonul de ambele capete si realizeaza miscari de circumductii
in ambele sensuri (acest exercitiu este bun deoarece fixeaza omoplatul).

Decubit ventral, pacientul sta pe banca de gimnastica si se trage pe banca de gimnastica.

Pe banca de gimnastica, membru superior afectat sta cu palma pe banca (sub palma se afla o
batista), se executa alunecarea cu control a membrului superior afectat.

Cu fata la scara fixa, pacientul isi prinde mainile la nivelul pieptului si executa pozitia
cavalerului dupa care incearca sa se ridice cat mai mult cu ajutorul mainilor.

Cu genunchii flectati, membrul superior afectat este pe o placa alunecoasa cu o patina cu rotile
in mana, pacientul executa abductii si adductii.

Decubit lateral, pacientul sta pe partea sanatoasa, membrul afectat este flectat cu bratul lipit
de corp, are o greutate in mana, pacientul executa rotatii interne si externe ale bratului.

Din pozitia asezat, pe un scaun cu un baston la spate, pacientul executa ridicari si coborari ale
bastonului.

Pacientul sta asezat pe scaun, va ridica usor bratele in sus pe inspire cu extinderea bratelor si
va face revenirea pe expir cu relaxarea lor pe langa corp.

Din ortostatism: ii cerem pacientului sa tina cate o maciuca in mana, sa intinda mainile in fata
si sa le tina intinse cat de mult poate (pana se produce izometrie).

4. Refacerea stabilitatii miscarii controlate si abilitatii:


-

Ortostatism, pacientul va incerca sa redirijeze prinderea si baterea unei mingi pe podea.

Pacientul sta asezat pe un scaun, prinde o banda elastica de ambele capete si trage de ea in
laterale pe inspir si revine pe expir.

Ortostatism, pacientul sta cu fata la un perete si ridica cate un deget pe acesta pana executa
flexia umarului dupa care revine usor la pozitia normala.

Ortostatism, pacientul executa circumductii ale bratului la roata cu maner din diverse pozitii
(cu fata la roata sau din lateral).

Din ortostatism, cu o minge medicinala in maini pacientul executa ducerea mingii pe cap, apoi
pe umarul drept, apoi pe umarul stang.

Din ortostatism, pacientul are trunchiul usor aplecat, membrul sanatos se sprijina de un scaun,
membrul afectat tine o maciuca, acesta executa pendulari ale bratului (tip Codman).

Din ortostatism, pacientul tine un baston de ambele capete la nivelul coapselor, acesta executa
ducerea bastonului in sus peste cap concomitent cu flexia capului, apoi revenire.

Din ortostatism, membrele superioare in abductie de 90 de grade cu cate o maciuca in mana,


pacientul executa circumductii ale bratelor.

In acest stadium este bine sa se introduca si programele de hidro-kineto-terapie si inot


terapeutic.

Pentru articulatia scapulohumerala se mai folosesc si tehnici de bandajare neuromusculara (benzi de


kinesio-taping) deoarece o astfel de aplicatie este buna pentru relaxare si poate sa imbunatateasca
functia si tonusul muscular.

O atentie deosebita asupra articulatiei scapulohumerale o reprezinta faptul ca kinetoterapeutul


trebuie sa isi invete pacientul ca acesta sa isi tina mana in buzunarul de la o bluza ori la cureaua de la
pantaloni pentru ca aceasta sa se relaxeze si sa fie protejata.

Bibliografie:
Elena-Luminita Sidenco, Ghid practic de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie,
Editura Fundatiei Romania de maine Bucuresti 2005.
Rodica Cotoman, Metodica desfasurarii activitatii practice, Editura Fundatiei Romania de
Maine Bucuresti 2005.
Cristian Budica, Kinetoterapia in afectiunile ortopedico-traumatice, Editura Fundatiei
Romania de maine Bucuresti 2005.
Petru Grigoras, Schi alpin, snowboard, carving, Editura Accent Cluj Napoca 2002.
Jaroslav Kiss, Fizio-Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor,
Editura Medicala Bucuresti 1999.
Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala
Bucuresti 1987.