Sunteți pe pagina 1din 6

Ion Dru, scriitor basarabean

Ion Dru, biografie (1928 - prezent)


Ion Dru (n. 3 septembrie 1928, satul Horodite, judeul Soroca, n prezent n raionul
Dondueni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.
Fiul lui Pentelei Dru, zugrav bisericesc, i al Sofici, de origine ucrainean. n 1939,
familia Dru se mut n satul Ghica Vod, de lng Bli, unde viitorul scriitor va face clasele
primare.
n 1945, urmeaz cursurile unei coli de tractoriti, A absolvit coala de silvicultur i
Cursurile superioare de pe lng Institutul de Literatur "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor
din U.R.S.S.. Din 1960 locuiete la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la nceputul anilor '50. Operele sale,
adunate n 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din cmpie", "Ultima lun de toamn", "Povara
buntii noastre", "Clopotnia", "Horodite", "ntoarcerea rnii n pmnt", "Biserica alb",
"Toiagul pstoriei" .a. fac parte din fondul de aur al literaturii naionale contemporane.
Operele sale au fost traduse n: rus, francez, german, englez, ucrainean, bulgar,
cazah, gruzin, leton, maghiar, lituanian, georgian, slovac, armean, uzbec, azerbaidjan,
leton etc.
Din 1987 Ion Dru este preedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post n
care a fost ales unanim la Adunarea General a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine i
medalii, deine titlul de Scriitor al Poporului. n 1967, pentru piesa"Casa Mare", nuvela "Ultima
lun de toamn" i romanul "Balade din cmpie", Ion Dru a primit Premiul de Stat al R.S.S.
Moldoveneti. A fost ales membru de onoare al Academiei Romne, membru titular al Academiei
de tiine a Republicii. A fost inclus n lista celor 10 scriitori din lume pentru anul
1990 ("Moldova Literar" din 26 iulie 1995).
n 1989 se angajeaz activ n procesul de nnoire din Republica Moldova, militnd pentru
oficializarea limbii romne i revenirea la grafia latin.
Ion Dru a lucrat la ziarele ranul sovietic, Moldova socialist i la revista
Femeia Moldovei. Primul volum de schie i nuvele, La noi n sat, apare n anul 1953,
urmat de alte lucrri de proz scurt i de romanele Frunze de dor, Povara buntii
noastre. n anul 1969 se stabilete cu traiul la Moscova, publicnd i n limba rus mai multe
volume de proz, eseistic i dramaturgie.
Dru se vdete un autor profund implicat n viaa neamului, scriind despre subminarea
limbii romne n Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultur.
"Prin caracteristicile ei eseniale, opera lui Ion Dru... este n total o expresie a rezistenei
spirituale i morale n faa a tot ce submineaz naionalul, umanul, sacrul". n anii regimului
totalitar comunist, Ion Dru a avut curajul s se ridice deasupra principiului abordrii realitii
de pe poziiile de clas.
(Mihai Cimpoi)
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 i titlul de Laureat al
Premiului de Stat pe anul 2008, pentru contribuia de excepie la dezvoltarea culturii i
literaturii naionale i universale.
Dramaturg
Ion Dru s-a nscut la 3 septembrie 1928, n satul Horodite, Judeul Soroca, n prezent
n raionul Dondueni. Operele sale, adunate n 4 volume, "Frunze de dor", "Ultima lun de
toamn", "Povara buntii noastre", "Clopotnia",
"Casa Mare"
Nuvelist
1953 - La noi n sat, volum de schie i nuvele
Ultima lun de toamn, nuvel
Samariteanca, nuvel
Horodite

Romancier
1957 - Frunze de dor, ediia nti, Editura de Stat a Moldovei
2013 - Frunze de dor, ediia a 12-a, Editura Cartier
Povara buntii noastre,
Clopotnia,
ntoarcerea rnii n pmnt,
Biserica alb,
Toiagul pstoriei
1972-Psrile tinereii noastre
Sania

Ion DRUTA - biografie - (opera si scrierile)


n. 3 sept. 1928, satul Horodiste, jud. Soro-ca (Republica Moldova).

Prozator, dramaturg si eseist.


Fiul lui Pentelei Druta, zugrav bisericesc, si al Soficai, de origine ucraineana. in 1939, familia
Druta se muta in satul Ghica Voda, de langa Balti, unde viitorul scriitor va face clasele primare.
In 1945, urmeaza cursurile unei scoli de tractoristi, iar in 1946 studiaza la o scoala de
silvicultura. in 1947, este secretar la Sovietul Satesc din Ghica Voda, in acelasi an fiind chemat in
armata. Urmeaza Cursurile literare superioare de pe langa Institutul de Literatura "Maxim Gorki"
din Moscova (1956-1957). Dupa absolvire se stabileste la Moscova, scriind in lb. romana si rusa.
Debuteaza in rev. Octombrie (1951), cu povestirea Problema vietii, iar editorial, cu placheta de
nuvele La noi in sat (1952). Lucrarea de mari proportii Frunze de dor (1957) va fi urmata de
titluri care il consacra pe DRUTA ca pe unul dintre cei mai mari scriitori ai Basarabiei: Dor de
oameni (1959), Balade din campie (1963), prima parte a dilogiei Povara bunatatii noastre (a doua
aparand in 1968), Piept la piept (1964), Pasarile tineretii noastre (1974), De la verde pan la verde
(1982), Biserica Alba (1988), Clopotnita (1988) s.a. In paralel, publica piese de teatru: Casa mare
(1959), Doina (1968), Pasarile tineretii noastre (1971), Horia (1973), Frumos si sfant (1974),
Cervus divinus (1977-1987), care vor fi jucate cu mare succes in peste patru sute de teatre din
fosta U.R.S.S., dar si la teatre din Romania sau Franta, carti pentru copii (Cenusica, 1962;
Bobocel cu ale lui, 1972; Povestea furnicii, 1973; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri,
1983), articole de atitudine si eseuri devenite celebre (Lumea lui Cehov, Eminescu, poet national,
Cine a stins lumina in Romania), multe din acestea fiind reluate in voi. bilingv (romano-rus), Ora
jertfirii (1998). in 1987, este ales presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Deputat al poporului din URSS, la Congresul I al deputatilor poporului a fost ales membru in
Parlamentul tarii, insotindu-1 pe M. S. Gorbaciov in delegatii oficiale si fiind prezentat de liderul
sovietic drept "clasicul nostru in viata". In 1989 se angajeaza activ in procesul de innoire din
Republica Moldova, militand pentru oficializarea limbii romane si revenirea la grafia latina. Intrun eseu din 1996, DRUTA afirma ca neamul moldovenesc (idest: basarabean) este rastignit intre
Prut si Nistru: "ne-au prins de brate cele doua rauri, cele doua puteri, si ne rup in doua, nu alta",
atitudine considerata antiromaneasca. in 1990, este ales membru de onoare al Acad. Romane, dar
scriitorul a refuzat ridicarea diplomei, pe motivul ca alegerea sa in forul academic de la
Bucuresti s-a facut din considerente politice, opera nefiindu-i cunoscuta in Romania (unde i s-au
tiparit, totusi, cateva capodopere: Clopotnita, 1988; Povara bunatatii noastre, 1992). O ed.
reprezentativa, cu grafie latina, din opera scriitorului, a aparut la Chisinau: Scrieri, voi. I-IV
(1989-1990). in 1987, a lansat ideea de a se inalta, prin subscriptii publice, un monument
grandios inchinat Poetului Anonim, sugestiv numit Badea Mior. Operele sale au fost traduse in:
rusa, franceza, germana, engleza, ucraineana, bulgara, cazaha, gruzina, letona, maghiara,
lituaniana, georgiana, slovaca, armeana, uzbeca, azerbaidjana, letona etc. A colaborat la:
Octombrie, Taranul sovietic, Moldova socialista, Femeia Moldovei, Nistru, Literatura si arta.
Moldova suverana, Moldova literara, Literaturnaia gazeta, Candela, Excelsior etc, la posturi de
radio si Tv. A fost decorat cu mai multe ordine si medalii: Drapelul Rosu de Munca, Premiul de
Stat al R.S.S.Moldova, Premiul "Mihai Eminescu" al Societatii Bibliofililor din Republica
Moldova, Premiul "Vasile Alecsandri" al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova etc. in 1988,
i s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din R.S.S. Moldoveneasca, fiind decorat cu Ordinul
Lenin.
Afirmat in literatura basarabeana a anilor 50, aproape simultan cu "dezghetul" produs de moartea
lui Stalin, DRUTA s-a putut impune, inca din primele sale volume de schite si povestiri (La noi
in sat, 1952; Poveste de dragoste, 1954), ca un adversar al conventiilor ideologice oficiale,
gasindu-si timbrul propriu in interesul pentru valorile etice si religioase, pentru vremurile
patriarhale, opera sa fiind, inca de pe acum, "o expresie a rezistentei spirituale si morale in fata a

tot ce submineaza nationalul, umanul, sacrul", dupa cum scria M. Cimpoi, unul din cei mai lucizi
si mai profunzi exegeti ai scriitorului. Specificul primelor volume se va accentua in amplul
roman-poem Frunze de dor (1957), care are in centru dragostea dintre taranul Gheorghe Doinaru
(nume semnificativ!) si invatatoarea Ruxanda. Dominat, ca si Ion al lui Rebrea-nu, de glasul
pamantului, Gheorghe Doinaru se va instraina treptat de Ruxanda, stapanita de glasul ratiunii.
Laconismul atat de specific lui DRUTA (mare admirator al lui Cehov, despre care a scris eseul
Lumea lui Celiov) se impleteste aici cu filonul liric, cu umorul sau amanuntul plin de simboluri.
Pentru noua viziune propusa de acest roman, DRUTA si-a atras reprosurile criticii oficiale, care
1-a acuzat ca pune accentul pe dramele individuale, nu pe cele colective, ca "ocoleste intentionat
vremea, epoca in care se petrece actiunea", scriind "cu incantare despre vechile imprejurari
sociale, pe care le zugraveste cu maiestrie adevarata, insa trece in surdina perioada noua,
fenomenele noi de viata", in roman lipsind "momentele socialiste". Aceste reprosuri se vor
accentua in 1963, la aparitia nuvelei Ultima luna de toamna (dupa care se va turna un film
interzis de autoritatile comuniste), dar mai ales la aparitia romanului Povara bunatatii noastre (I,
1963; II, 1968), care-i atrage scriitorului critici si mai severe: "Au ramas in afara romanului
framantarile care au avut loc in satul moldovenesc in primii ani de dupa razboi - lupta partidului
pentru instaurarea noii oranduiri sociale, rezistenta paturii chiaburesti, sovaielile mijlocasilor,
intr-un cuvant - lupta de clasa". Romanul este propus pentru Premiul de Stat al URSS, dar
autoritatile comuniste de la Chisinau protesteaza, argumentand ca Povara bunatatii noastre
"denatureaza tabloul transformarilor socialiste din satul moldovenesc". In plus, "in roman se
exprima compatimirea autorului fata de un ofiter roman, nu se face o distinctie intre armata
sovietica si armata fascista a lui Antonescu" (Nistru, nr. 9, 1988). Povara bunatatii noastre
cunoaste un rasunator succes in tara si strainatate, datorita calitatilor sale artistice si viziunii
filosofice pe care o propune. Romanul surprinde secvente ale satului basarabean de la mijlocul
secolului nostru, care a traversat nenumarate drame: alipirea fortata a provinciei dintre Prut si
Nistru la Imperiul Sovietic, anii de razboi, seceta si foametea din anii 1946-1947, colectivizarea
fortata, deportarile, instituirea cotelor etc. Aceste evenimente sunt inregistrate de Onache
Carabus, un taran din satul Ciutura, a carui viata se confrunta nu numai cu destinul dramatic al
Basarabiei, ci si cu tragismul existential, in care bunatatea poate deveni uneori o povara. Alta
capodopera indiscutabila a lui DRUTA este romanul istoric Biserica Alba (1983), care evoca
evenimente si intamplari din istoria Moldovei si a Rusiei de la sfarsitul secolului al XVIII-lea,
mai precis din timpul celei de-a patra invazii rusesti in Tarile Romane. Cu o mana de maestru,
DRUTA ne poarta prin luxul palatelor imperiale, in care traiau Ecaterina a Ii-a, printul
Potiomkin, Rumeantev, intram in culisele diplomatice, asistam la vitejia soldatilor de pe front,
cunoastem viata oamenilor simpli, pe care destinul i-a aruncat intre focurile celor doua imperii
hraparete, tarist si otoman. O alta capodopera, Clopotnita (1972), il are ca erou pe Horia,
invatator de meserie, care devine prototipul autentic al eroului exemplar, capabil de sacrificii
pentru aproapele sau. Problematica din romane, povestiri si nuvele o gasim si in piesele de
teatru, concepute ca drame {Casa mare, Doina, Pasarile tineretii noastre, Horia, Frumos si sfant),
doar Cervus divinus fiind subintitulata "comedie tragica". De altfel, unele drame (Horia) au
devenit romane (Clopotnita), dupa cum unele nuvele (intoarcerea taranii in pamant) sau romane
(Povara bunatatii noastre, Biserica Alba) au fost rescrise in varianta dramatizata. Aidoma tuturor
scriitorilor basarabeni, DRUTA a scris si carti pentru copii (Cenusica, 1962; Povestea furnicii,
1963; Bobocel cu ale lui, 1972; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983), in care trebuie
sa vedem nu numai rezultatul unui impuls interior, ci si o abila strategie de a evita imperativele
politice si ideologice ale momentului. in ipostaza de eseist, concretizata in cateva eseuri de
rasunet, unele reunite in Ora jertfirii (1998), DRUTA se vadeste un autor profund implicat in
viata neamului sau (care este cel moldovenesc, basarabean, nu cel romanesc, in integralitatea sa),
scriind despre subminarea limbii romane in Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultura (a
conceput chiar un proiect alternativ de reforma agrara) etc. Mai mult decat opera artistica
propriu-zisa, aceste eseuri par a dovedi ca, dupa 1994, DRUTA "a pactizat in mod paradoxal cu
cei care l-au blamat, manifestand atitudini conservatoare de pastrare a semintelor socialiste, a

moldovenismului si crestinismului modelat dupa cel rusesc" (M. Cimpoi). in ciuda reprosurilor
estetice care i se pot aduce, opera lui D., luata in ansamblu, impune un scriitor inconfundabil,
unul dintre cei mai mari pe care i-a dat romanitatea in a doua jumatate a acestui secol.
OPERA
La noi in sat, povestiri, Chisinau, 1952; Poveste de dragoste, nuvele, Chisinau, 1954; Frunze de
dor, roman, Chisinau, 1957; Dor de oameni, nuvele, Chisinau, 1959; Cenusica, povestire pentru
copii, Chisinau, 1962; Balade din campie, Chisinau, 1963 (primul voi. al dilogiei Povara
bunatatii noastre; vol. II, 1968); Povestea furnicii, versuri pentru copii, Chisinau, 1963; Piept la
piept, nuvele. Chisinau, 1964; Bobocel cu ale lui, Chisinau, 1972; Balada celor cinci motanasi.
Chisinau, 1973; Pasarile tineretii noastre, teatru, Chisinau, 1974; De la verde pan la verde, ed.
revazuta si completata. Chisinau, 1982; Daruri, istorioare pentru copii, Chisinau, 1983;
Clopotnita, roman, Chisinau, 1984 (ed. ingrijita de Elena Siupiur, Bucuresti, 1988, cuprinde, in
afara de Clopotnita, si douasprezece povestiri si doua nuvele); Scrieri, voi. I-1I, Chisinau, 1986
(cu caractere chirilice); Biserica Alba, roman, Chisinau, 1988; Scrieri, voi. I-IV. ed. ingrijita, cu
acordul autorului, de V. Gutu si E. Lungu, Chisinau, 1989-1990 (in grafie latina); Povara
bunatatii noastre, roman, pref. si tabel cronologic de M. Cimpoi, Bucuresti, 1992; Ora jertfirii,
proza, publicistica, scrisori, Chisinau, 1998; Biserica Alba, 2000.

S-ar putea să vă placă și