Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei -George Calinescu

Pulblicat in 1938, romanul "Enigma Otiliei" apare la sfarsitul perioadei


interbelice si este al doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu.
Teoreticianul romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv, realist,
balzacian apeland la elemente de modernitate.
Modernismul este directia literara aparuta la inceputul sec al XX-lea, ca reactie la
trditionalism, care presupune sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana. Ideologul si teoreticianul modernismului romanesc a fost Eugen
Lovinescu, care a constituit la cenaclul "Sburatorul" un centru de raspandire pentru
modernismul romanesc. Scriitori precum Liviu Rebreanu, George Calinescu, Camil
Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu inoveaza atat la nivelul temelor cat
si al formelor de expresie. George Calinescu a promovat prin romanele sale noua
directie impusa de Eugen Lovinescu si modelul balzacian.
Romanul este specia genului epic in proza cu actiune ampla, de dimensiuni mari, la
care participa un numar mare de personaje puternic individualizate prin care este
redata imaginea unui timp si a unui spatiu.
Tema romanului este prezentarea vitii sociale de la inceputul sec al XX-lea,
din care se desprind doua axe tematice, tema realista a mostenirii se imbina cu
ceaa iubirii surprinsa in mod realist prin triunghiurile conjugale. Fiind un roman
realist, elementele reale cunoscute de autor sunt: Otilia este verisoara lui Calinescu
de care acesta era indragostit, Calinescu asista la jefuirea casei unor vecini bogati
de catre rudele lor sarace si portretul lui Felix aminteste de cel al autorului din
tinerete "Faa i era juvenil i prelung din pricina uvielor mari de pr ce i cdeau
de sub apc".
Titlul initial "Parintii Otiliei", reflecta motivul paternitatii, deorece fiecare dintre
personaje determina cumva soara Otiliei. Autorul schimba titlul din motive editoriale
si deplaseaza accentul de la motivul paternitatii la misterul protagonistei. Otilia este
un personaj eponim, un nou tip de personaj feminin care reprezenta la vremea
aceea o tema de actualitate.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe doua planuri narative,
planul mostenirii si cel al iubirii. Incipitul romanului fixeaza cadrul temporal "intr-o
seara de la inceputul lui iulie 1909" si spatial, strada Antim din Bucuresti, casa lui
Mos Costache, prezinta personajele si traseaza principalele planuri epice. Finalul
este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului
cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache si de
raspunsul dat de acesta la venirea lui Felix, reluat in finalul romanului "Aici nu sta
nimeni". Istoria mostenirii include un dublu conflict, cel manifestat de Aglae
impotriva orfanei Otilia si interesul lui Stnic pentru averea btrnului. Conflictul

erotic priveste rivalitatea dintre adolescentul Felix si maturul Pascalopol pentru


iubirea Otiliei. n conflctul pentru mostenire se afla doua familii inrudite. Membrii
acestora apartin unor tipologii umane care contureaz universul social. In casa lui
Costache Giurgiuveanu, proprietarul averii, traieste Otilia Mrculescu, adolescenta
orfana, fiica celei de-a doua soii decedate a acestuia. Aici ajunge orfanul Felix
Sima, venit la tutorele sau din Bucuresti pentru a studia Medicina. Mosierul Leonida
Pascalopol , prieten al batranului vin in casa din dorinta de a avea o familie i
datorit afectiunii petru Otilia. n casa vecina traieste a doua familie, inrudita cu
prima, care aspira la mostenirea averii batranului. "Clanul" Tulea este condus de
sora lui Costache, Aglae. Din familie fac parte sotul acesteia, Simion Tulea si cei trei
copii ai lor, Olimpia, Aurica si Titi. Acestei familii i se adauga Costica Ratiu, sotul
Olimpiei, dornic sa obtina mostenirea.
Felix si Otilia, intelectualul in formare si femeia enigmatica, alcatuiesc cuplul de
personaje care ilustreaza tema iubirii adolescentine in acest roman realist. Cocheta
si ambitiosul din tipologia clasia, fata exuberanta si tanarul rational, personaje ce
scot in evidenta antiteza romantica si atractia contrariilor, au in comun conditia
sociala, ambii sunt adolescenti orfani care au nevoie de protector si statulul
intelectual superior fata de copiii din familia Tulea. Felix Sima este carcaterizat in
mod direct de narator inca de la inceputul romanului, cand vine in casa lui Mos
Costache: "un tanar de vreo optsprezece-nouasprezece ani, imbracat in uniforma de
licean [...] Faa i era ns juvenil si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor
mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura
elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie". Intaiul portret fizic
al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix "un cap prelung si tanar de fata,
incarcat cu bucle, cazand pana la umeri". In scena jocului de tabb, Aglae ii aseaza
pe Felix si Otilia in aceeasi categorie, prin caracterizarea directa "N-am stiut, face
azil de orfani". Se apeleaza la tehnica balzaciana a caracterizarii prin descrierea
interiorului. Neavand o camera pregatita pentru Felix, acesta ii este oferita camera
Otiliei, prilej cu care acesta descopera o parte din personalitatea exacerbata a fetei.
Otilia este pentru Felix un ideal feminin, dar comportamentul ei derutant il
descumpaneste pentru ca nu isi poate explica schimbarile de atitudine, trecerea ei
brusca de la o stare la alta. Ea insasi recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este
o fiinta dificila si se autocaracterizeaza astfel: "Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu
libera! [...] Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata". Portretul Otiliei nu este realizat numai prin mijloace traditionale de
caracterizare, ci si prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea
poliedrica. Otilia este prezentata mai mult prin fapte, gesturi, replici, fara a
beneficia de perspectiva unica a naratorului. Ceea ce confera ambiguitatea
personajului, sugerand enigma, misterul feminin este reflectarea poliedrica a
personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje. Astfel pentru mos Costache,
Otilia este "fe-fetita" cuminte si iubitoare, pentru Felix fata exuberanta, "admirabila,
superioara", pentru Pascalopol femeia capricioasa cu "un temperament de artista",
pentru Aglae "o dezmatata, o stricata", pentru Stanica "o fata desteapta", o rivala in

casatorie pentru Auroca si " cea mai eleganta conservationista si mai mandra"
pentru colegii lui Felix.
Se remarca stilul naratiunii de rip balzacian, fiind [rezenta tehnica detaliului
semnificativ folosita in descrierile de cadru, in portretele personajelor si in actiunile
acestora. Personajul reflector ofera pe langa nota morala a textului si suprapunerea
partiala a rolului de narator si personaj. Perspectiva narativa este obiectiva, din
perspectiva unui narator heterodiegetic. In text se remarca tema romantica a iubirii
imbinata cu cea realista a mostenirii dar si clasicismul compozitional mascat prin
echilibru in replicile personajelor si in interferenta modurilor de expunere.
Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, "Enigma Otiliei" de George
Calinescu se incadreaza in categoria poeziei realist-balzaciene.