http://biblioteca.regielive.ro/licente/psihologie/comportament-deviant-la-adolescenticauze-prevenire-consiliere-270493.

html n complexitatea situaiilor de via n care este

permanent implicat subiectul uman, acesta se manifest nu doar ca o simpl
individualitate ci, protejndu-se diferit n conduitele contiente, n luarea deciziilor i
opiunilor.
Aceast evideniere a conduitelor specifice mbrac un aspect cu totul aparte la
adolesceni i tineri, fapt care determin implicit abordarea lor difereniat n contextul
vrstei i al mediului social.
Parte component a populaiei, tineretul este modelat dup parametrii care definesc lumea
contemporan. Ca atare, n prezent se accept c n societatea contemporan modificrile
din domeniul socio-economic i tehnico-material au indus i continu s determine
mutaii n structura populaiei pe vrste i medii, n nivelul de pregtire cultural,
tiinific, profesional, n dimensionarea demografic a populaiei active. Logic, a
crescut rolul social, politic, spiritual al tinerilor de azi, a sporit i s-a diversificat
cuprinderea lor n reele de instrucie i nvmnt, s-a extins i generalizat durata
colarizrii, concomitent cu obinerea de ctre tineri i adolesceni, a unor veritabile
performane materiale, educaionale, sociale.
Contemporaneitatea, prin parametrii ei tehnici i sociali - urbanizare, calificare,
specializare, omaj, dezvoltare educaional, industrializare, deviat, etc.- , este implicat
n apariia de criz moral, cunoscndu-se n acelai timp o serie de progrese pe plan
economic, tehnic. Asistm la accentuarea polizrii micrilor tineretului, la o
recrudescen a manifestrilor antisociale, la micri social-protestatare i la procese
dezadaptative n adolescen. Apar schimbri globale n datele eseniale ale omului:
idealuri, motivaii, atitudini, convingeri.
S-a constat c n societi i ri cu sisteme socio-economice dintre cele mai dificile pot
s apar devieri caracteriale, o cretere marcat a numrului de inadaptai social -toate
acestea generate de fenomene specifice timpului pe care l traversm (aglomeraiile
urbane, tempoul exagerat al industrializrii, condiiile dure de navetism etc.).
Factorii care determin devieri, aberaii la copii, de multe ori nesesizate dect la
adolescen, ori rbufnind la tineri, se nscriu ntr-un cmp de studiu ce implic specialiti
din medicin, psihologie, pedagogie, sociologie, jurispruden etc.
n prezent, la aceast deschidere a cmpului de studiu, prin natura factorilor ce se
circumscriu comportamentului deviat se adaug complexitatea tabloului etiologic, ca i
numeroasele modaliti de tratament. De aceea, n abordarea complex a devianei a
tulburrilor de comportament i au loc termeni ca: educare, reeducare, socializare,
compensare etc., indiferent dac pentru aceasta concur medicul, familia, coala,
psihologul, pedagogul ori sociologul.
n domeniul cercetrii adolescentei i tinerilor se tie c, nici sociologia, nici psihologia,
nici etica, nici pedagogia ori vreo alt disciplin nu pot singure s surprind mcar o parte
considerabil din complexitatea problemelor pe care le ridic acest segment de populaie.
ntr-o serie de ri cu tradiie n plan tiinific-educaional, prin aciuni de cunoatere i
prognozare se urmrete detectarea implicaiilor normale i patologice (deviante) ale
mutaiilor biopsihologice i fiziologico-intelective receptate n conduita i
comportamentul tinerilor.
CAPITOLUL I
ADOLESCENA, VRSTA CU PROFIL SPECIFIC

1.1. CARACTERIZARE GENERAL A PREADOLESCENEI I ADOLESCENEI

DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI VRSTELOR
n dezvoltarea psihic i fizic a copilului dup vrsta de 10 ani, se pot diferenia trei
stadii:
2. Stadiul preadolescenei sau pubertii (10-14 ani)- se caracterizeaz prin derularea
procesului de cretere care se manifest sub dou aspecte: cretere fizic i maturizare
sexual Ambele procese i pun amprenta asupra dezvoltrii personalitii i asupra
extinderii i diversificrii relaiilor interpersonale.

1.Teoria invatarii sociale a agresiunii

2.Teoria anomiei
3.Teoria subculturilor delincvente
4.Teoria controlului social

Factori implicati in determinarea comportamentului deviant

al minorilor
1.Rolul familiei in formarea comportamentului familiei
1.1.Fmiliile dezorganizante
1.2.Climat familial conflictual
1.3 Climat familial hiperautoritar
1.4. Climat familial hiperpermisiv
1.5. Esecurile privind integrarea scolara
1.6. Alcoolul si actul infractional
1.7. Consumul si dependenta de droguri
CAPITOLUL III
FACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI

Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari

categorii: a) factori interni,individuali si b) factori externi,sociali.In prima categorie se

includ : particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in

formare , particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a
celor

familiali.In

doua

categorie,mai

importanti

sunt

factorii

socio-

culturali,economici,socio-afectivi si educationali din cadrul microgrupurilor si

macrogrupurilo umane,in care trebuie sa se integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand
cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol deosebit de important il are frustratia.
Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea
fiecaruia in determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care
nu s-a putut oferi un raspuns unanim acceptat.Impartasim punctul de vedere conform
caruia orice incercare de exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa
nu fie validata de practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile
psihice in adaptarea minorului la mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor
socio-culturali,precum si conditiilor vietii sociale in general.
In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia
delincventei juvenile.Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a
"factorilor",care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de
factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita
importanta,delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se
influentei concertate a sapte sau opt factori minori.
1.Rolul familiei in formarea comportamentului minorului
Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea
tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul
grupului familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-formative
asupra proprilor lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte
comportamentale,constituie un veritabil model social care,fiind de altfel primul in
ordinea influentelor din partea modelelor sociale existente,are o influenta hotaratoare
asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata,a modului de comportare si
relationare in raport cu diferite norme si valori sociale.

Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul

familiei si in mod direct,in baza unei anumite strategii educationale,folosind mai mult
sau mai putin sistematic si organizat anumite metode si tehnici educationale.Deoarece
cercetarile de psihologie si pedagogie au demonstrat ca,mai ales,in primii ani de viata se
pun bazele unor importante componente de personalitate,apare imperios necesar ca
educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar,pe baza unui ansamblu de principii
psiho-pedagogice si a unei metodologii clar conturate.In aceasta privinta,constatam ca,
desi s-au elaborat multe lucrari,s-au organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in
vederea instruirii lor pentru ca influentele educative exercitate asupra copiilor sa
corespunda cerintelor si exigentelor sociale,exista insa unele deosebiri intre familii in
ceea ce priveste "metodologia si tehnologia educationala" adoptata.
Astfel,strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti-si avem in vedere
pe cei care sunt bine intentionati,fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor
de relationare cu proprii copii,precum si a metodelor educative utilizate-nu duc
intotdeauna la crearea acelui optim educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa
la nivelul personalitatii copilului a influentelor educationale exercitate. Mai mult , unele
strategi pot sa se soldeze chiar cu o serie de consecinte negative asupra procesului
formarii unor componente de personalitate.Necunoscand suficient urmarile reale ale
modalitatilor eductive utilizate,unii parinti ajung la un moment dat in fata unor situatii
oarecum paradoxale:pe de o parte,eforturile depuse,metodele utilizate,asteptarile in
legatura cu "investitiile" lor educative , cu strategia lor "originala" in ceea ce priveste
relationarea cu copilul si, pe de alta parte,rezultatele concrete pe care le-au obtinut.
In cazul in care parintii constientizeaza din timp aceasta discrepanta pot -si daca
solicita specialistii in problemele muncii educative cu atat mai bine- sa-si reorienteze
fundamental sistemul lor de actiuni educative in vederea realizarii corectiilor necesare.
Dar exista si parinti care,impotriva unor dovezi clare ale evidentei,nu ajung la
constientizarea efectelor strategiilor educative utilizate si raman convinsi ca eventualele
necazuri aparue sunt determinate de cauze care le raman straine si necunoscute.

Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa,

cuprinzand ansamblul de stari psihice,moduri de relationare interpersonala, atitudini ce
caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp.Acest climat,poate fi pozitiv
sau negativ,se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si
achizitiile comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la
influenta educationala la achiziti comportamentala nu este un drum direct,nemijlocit,ci
parcurge "meandrele"climatului educational familial.O aceasi influenta educativa
exercitata intr-un climat bun va avera cu totul alte efecte decat atunci cand este
exercitata intr-un climat educational negativ.
1.1.Famili dezorganizante
Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a
comportamentului deviant,aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici
care arata ca un numar mai mare de delincventi provin din aceasta categorie de
familii.In ultimul timp insa,un asemenea punct de vedere a fost depasit ,considerandu-se
ca,de fapt , in cazul familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face
vinovata de aparitia conduitelor deviante ci marile ei "lipsuri".Familia dezorganizanta
este familia care isi pierde integritatea ca urmare a separarii parintilor datorita unor
motive

precum:

desfacerea

casatoriei

prin

divort,decesul

unuia

dintre

parinti,etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea clasificare a familiilor dezorganizate:

a)familia incomplet unita sau nelegitima;
b)familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a:anularii,
separarii,divortului sau parasirii.
c)familia tip " camin gol " in cadrul careia partenerii traiesc impreuna , insa
interreltionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie,unul pentru
celalalt,un suport emotional;
d)familia in criza,datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau
permanenta a unuia dintre soti:decesul,inchisoarea,inundatii,razboi.

e)existenta,in cadrul familiei,a unor situatii care determina fundamental esecurile

comportamentului de rol marital: retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a
sotului,or conditiile fizice cronic incurabile.
Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca,in mare masura,atmosfera din
familiile deorganizante , lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii
acestora,ca urmare a divortului,i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale
si antisociale.Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei,poate contura
serioase tulburari afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.
1.2.Climat familial conflictual
Exista unele familii care, desi sunt " organizate" se caracterizeaza prin
accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe
perioade diferite de timp(plecand de la forme relativ mai simple,cum ar fi
cearta,neintelegerile,contrazicerea ascutita,refuzul unor obligatii conjugale sau familiale
si ajungand la forme mai complexe,grave,cum ar fi,agresivitatea fizica,alungarea de la
domiciliu,existenta unor relatii adulterine).
In situatiile in care intensitatea,continutul,forma de manifestare si frecventa
conflictelor intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ,acestea capata valente
dezorganizatoare in microgrupul familial , devenind simptome ale " sindromului
disfunctioal " familial.Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de
penetratie distructiva la nivelul personalitatii consortiilor,dezorganizand reactiile,
patternurile si habitus-urile adaptative si impiedicand realizarea functiilor firesti ale
cuplului conjugal si parental.
Tipologia

luiF.Kunkel,bazata

pe

analiza

conduitelor

interactionale

ale

partenerilor,in procesul acomodarilor mutuale,cuprinde urmatoarele tipuri:

a)tipul "casniciei furtunoase",caracterizata prin aspectul "spasmodic"al ritmului
acomodarii intradiadice,cu alternarea fazelor de "camaraderie",afectiune,impietrire si
"gol",crize care se pot prelungi uneori ani.In acest tip de casatorie frustrarile par a fi

resimtite in mai mare masura decat cedarile,rigiditatea partenerilor in adaptare

prevaland "mularii polare interpersonale".Totusi aceste cupluri nu au "curajul" si "forta"
necesare unor "revolutii" interioare,care sa schimbe cursul casniciei fie in sens
pozitiv,fie negativ , sotii continuand sa-si consume viata de cuplu prin oscilatii afective
cu mare consum tensional;
b)tipul casniciei molatice,dupa conceptia autorului,este bazata pe mentinerea
reciproca de egoisme,polaritatea partenerilor fiind incompleta si adesea inautentica,prin
investirea doar a laturii "comode",linistite,plate, "lipsite de vlaga" si fara efortul
nelinistitor si emotionant al "simtirii celuilalt".Unitatea cuplului este astfel iluzorie,fiind
pandita de pericolul pseudocasatoriei,bazata pe supraaprecieri si cedari menite sa evite
criza Eului,dar practic pastrand distanta afectiv cognitiva intre parteneri.
c)tipul

casniciei

angajare,printr-un

dure,reuneste

comportament

partenerii

relational

intr-o

formula

reciproc

rigid,al

de

partiala

caracterelor

"impietrite".Comunicarea este redusa in conditiile unei susceptibilitati mutuale,care

mentine distanta intre partenerii care se percep si valorizeaza ca potentiali "agresori la
integritatea celuilalt". Acest comportament,care lasa impresia unui Eu puternic,ascunde
de fapt fragilitatea interioara si frica de angajare in paternitate,cu riscul unei modificari a
propriei personalitati. Confuziile generate de gradul scazut al comunicarii conduc de
obicei la criza, casatoria devenind "arena" in care cercul razbunarilor reciproce se repeta
la infinit.
In fiecare din aceste tipuri de familie, copiii, datorita marii lor sensibilitati,
recepteaza si traiesc deosebit de intens orice "eveniment" intervenit intre parintii lor.
Dupa cum demonstreaza diferitele cercetari efectuate,efectul principal al relatiilor
interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie
devalorizarea modelului comportamental si pierderea posibilitatii de identificare cu
acest model.Mai mult,modelul parental,in asemenea situatii,poate fi respins activ de
catre copii devenind "model negativ" care,treptat,poate conduce la stimularea si
dezvoltarea agresivitatii si comportamentului antisocial.

Desigur , nu de putine ori , copiii care resimt puternic influentele climatului

conflictual familial,fug de acasa si cauta sa gaseasca diferite grupuri de apartenenta care,
la randul lor,pot fi orientate antisocial.
1.3.Climat familial hiperautoritar
Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul
dintre parinti(cel mai frecvent de catre tata) sau de catre ambii.Pe de alta parte trebuie
diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt "bine intentionati",in sensul ca au
o anumita "conceptie pedagogica" de cea in care autoritarismul este asociat cu
agresivitatea, inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.
Severitatea excesiva , cu multe rigiditati , cu interdictii nu lipsite uneori de
brutalitate,cu comenzi ferme pline de amenintari,cu privatiuni de tot felul isi lasa
puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului.Parintii
hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de
toleranta psihologica si psihofiziologica ale acestora.Copiii sunt pusi mereu in fata unui
volum mare de sarcini pentru a putea realiza cat mai repede aceste achizitii care sa
corespunda intru totul aspiratiilor parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat
hipersever determina,treptat,modificari serioase in una dintre cele mai importante
dimensiuni ale personalitatii,este vorba de cea atitudinal-relationala,traduse in fenomene
de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ce
priveste relationarea cu cei din jur,atitudini de protest si revolta chiar fata de noile
influente exercitate asupra sa,toate acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate
in timp.
In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:
-tatal dominator,a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice,exigente,care
stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de
tata care pretinde ascultare si respect,in ochii caruia sotia si copiii sunt fiinte slbe care
trebuie conduse si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati,dar se
pot manifesta, atunci cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca

fiinte rebele si autoritare.Conflictul dintre asemenea personalitati poate duce la rupturi

brutale ale raporturilor tata fiu;
-tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi,fiind in fond o
fire timida,adesea slaba.Izbucnirile sporadice si aberante de autoritate duc in ultima
instanta la defavorizarea figurii paterne de acest tip.Copilul reactioneaza la asemenea
moduri de comportare prin stari de inhibitie,frica,prin instabilitate.Se pot contura apoi si
dezechilibre mai profunde,care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de
mediocritatea reala a parintelui,a carui imagine inceteaza de a se mai constitui ca model.
-tatal demisionar ,este tipul de tata vesnic plecat de acasa,cel care e mereu plecat si
pretinde sa nu fie intrerupt din ocupatiile sale. De asemenea,tatal demisionar este si cel
care,datorita personalitatii sale,nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume
copiii.
Lipsa cotrolului favorizeaza aparitia atitudiniilor recalcitrante, formand la copii
deprinderea de a nu se conforma imperativelor scolare,sociale sau morale
In fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv,copilul nu are o alta alternativa
decat supunerea oarba,neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar
efectele negative ale unui asemenea "tratament" in planul dezvoltarii si evolutiei
personalitatii nu intarzie sa apara.La agresivitate si ostilitate,copilul nu raspunde direct
in raport cu parintele-agresor,ci indirect,prin atitudinile sau chiar actiunile agresive
orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de
frustratie datorate regimului hiperautoritar si hiperpermisiv impus se va elimina prin
descarcari bruste,prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora.Si de
aici ,pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.

1.4.Climat familial hiperpermisiv

Hiperpermisibilitatea careaza in mod exagerat conitii de "aparare" a copilului

impotriva "pericolelor si prejudiciilor".Parintii depun mari eforturi de a proteja
copilul,de a-l menaja intr-o maniera exagerata,grija si activitatea parinteasca constituind
o sfera protectoare cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume ,
pentru a-si incerca "fortele"proprii,forte care -in virtutea unei tendinte logice a
dezvoltarii personalitatii- trebuie confruntate intr-un cadru echilibrat pentru a-si putea
contura dimensiunile lor reale si,cel mai important lucru,treptat,in urma confruntarii cu
lumea,cu altii,a se realiza o concordanta corespunzatoare intre imaginea de sine si ceea
ce exista si este in continua formare si devenire.
Una din consecintele imediate ale exercitarii influentelor educative in maniera
superprotectoare este detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor.
Se poate contura atitudini de inganfare,de exacerbare a eului,de supraevaluare a
proprilor posibilitati cu tendinta de a-si impune in fata celorlalti vointa si sistemul lor de
pareri si opinii in mod dominator,persuasiv fara insa ca acestea sa aiba,de cele mai multe
ori, acoperire in ceea ce priveste ansamblul de capacitati si aptitudini,experienta de
viata.
Copiii crescuti fara nici o constrangere,avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna
la dispozitie pentru a le satisface cea mai mica dorinta,nu vor putea mai tarziu sa suporte
nici o frustrare si nici un cadru in care se cere disciplina.Din punct de vedere caracterial,
ei devin mai ales capriciosi si incapatanati.

1.5.Esecurile privind integrarea scolara si delincventa juvenila

Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate
in cadrul familiei il constituie adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si

integrare scolara ,la randul lui,poate fi analizat in functie de doi indicatori mai
importanti:
a)randamentul scolar(note,medi,rezultate,etc)
b)gradul de satisfactie resimtit de elev(motivatii,interese,atitudini pozitive,etc)
Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.
Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum,ce are la o extremitate,nivelul maxim
de integrare(randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie)si,la cealalta
extremitate
inadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii
inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria "copiilor problema"care adopta o
conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.Acesti copii se
caracterizeaza de obicei prin:
-insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;
-lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;
-absenteismul,chiulul de la ore;
-repetentia;
-conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.
Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita
delincventa si nivelul pregatirii scolare in sensual ca delincventii minori, de regula,
prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazuta.
1.6.Alcoolul si actul infractional

Alcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand

actul infractional. Intoxicatul cu alcool este un individ superficial cu rationament absurd,
lipsit de vointa si de simt moral. Legatura dintre alcool si actele de violenta este
binecunoscuta. O persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva,
manifestand acte de violenta in familie sau in afara ei. Unele persoane consuma in mod
intentionat alcool pentru a avea curajul sa savarseasca acte delincventionale. Acest fapt
constitue o circumstanta agravanta (savarsirea infractiunii in stare de betie anume
provocata in vederea comiterii faptei- art. 75 alin.1 lit.e Codul penal). Persoanele
dependente de alcool ar face orice pentru procurarea acestuia sau a banilor necesari
cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii. Alte infractiuni care sunt des
corelate cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul, tulburarea linistii publice
sau omoru,practic o persoana intoxicata poate savarsi orice infractiune. Implicarea
alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este frecvent.
Dintre toate drogurile, alcoolul este cel care are cea mai puternica legatura cu
actul infractional. Din cercetarile realizate de Institutul de Medicina Legala din
Bucuresti rezulta ca etilismul acut sau cronic este prezent in peste 50% din totalul actelor
de violenta.
1.7.Consumul si dependenta de droguri
Cauzele care determina consumul de droguri sunt multiple. Unele persoane
traiesc un sentiment de plictiseala, de singuratate, sunt deprimati, sufera de anumite
probleme de comportament, din curiozitate sau doar sa faca pe plac "prietenilor", sau nu
pot face fata problemelor din familie, scoala.
In multe situatii drogul apare ca o solutie salvatoare

care la rezolva toate

greutatile, pana in ziua in care realizeaza ca problemele lor s-au agravat, realizand ca au
fost prinsi intr-o capcana. Viata dependentilor de droguri nu se mai desfasoara in mod
normal, nu mai merg la scoala, au probleme de adaptare, nu se inteleg cu familia. ca sa
gaseasca banii pentru cumpararea dozei sunt in stare sa faca orice: sa minta, sa fure, sa
se prostitueze, sa faca trafic cu droguri sau chiar sa omoare.

Efectul substantelor duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o

regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in
timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si demnitate sunt eclipsate.
TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENTEI JUVENILE DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC SI
SOCIOLOGICA

In orice domeniu,actiunea profesionistului trebuie sa aiba la baza intelegerea

fenomenelor asupra carora actioneaza.Aceasta intelegere presupune nu doar cunoasterea
cauzelor si a factorilor favorizanti ci si a teoriilor existente.
Teoria este cea care construieste imaginea unui intreg coerent si il integreaza in
ansamblul unitar al cunoasterii.In consecinta,teoria genereaza cercetari empirice,care o
vor imbogati in relevanta.
1.Teoria invatarii sociale a agresiunii
Cea mai cuprinzatoare explicatie cu privire la agresiunea umana a fost propusa
de Bandura,in "teoria invatarii sociale a agresiunii".El a fost primul care a probat
invatarea agresiunii prin experiente directe in concordanta cu paradigmele de baza ale
invatarii.Agresiunea este vazuta ca fiind in mare masura controlata de posibilitatea
consolidarii si a pedepsei.Ea se afla totodata si sub controlul stimulilor.In aparenta,o
mare parte din comportament,inclusiv agresiunea,este invatata prin observatie-adica fara
experienta directa.Bandura a propus diferite modele teoretice pentru a explica aceasta
invatare.
El a recunoscut capacitatea specific umana de a procesa informatiile si a elaborat
implicatiile sale in investigarea,mentinerea,modificarea si controlul agresiunii.Banda a
dezvoltat rationamente pentru a explica efectele consolidarii substitutive si ale pedepsei
substitutive.
Primul

rationament

major

priveste

functia

informativa

rezultatelor

observate.Fiind martorul consecintelor raspunsului altor persoane,observatorul devine

constient de posibilitatea consolidarii si a pedepsei si isi poate coordona

comportamentul astfel incat sa maximalizeze recompensele si sa minimalizeze

pedepsele in mediul observat,fara a fi experimentat in mod direct aceste
posibilitati.Cunostintele despre consecintele probabile ale raspunsului,obtinute prin
observatie,pot astfel servi la facilitarea sau inhibarea raspunsurilor similare celor
observate.Potrivit acestei pareri,anticiparea consecintelor bazata pe observarea purtarii
altora,si nu experienta imediata,este cea care ghideaza actiunea persoanei.
Al doilea rationament major se refera la efectele motivationale ale conditionarii
substitutive a stimularii emotionale.Bandura recunoaste ca o mare parte din comportarea
emotionala este invatata pe baza experientelor directe,dar sugereaza ca reactiile
empatice care realizeaza conditionarea substitutiva a raspunsurilor afective sunt,daca nu
mai importante,cel putin egale ca importanta.Se presupune ca a fi martor la exprimarea
sentimentelor altora induce,in general,reactii afective in observator.Aceste reactii
afective produse in observator sunt concordante cu cele manifestate de persoana a carei
purtare a fost observata.
Astfel,reactiile empirice ale observatorului sunt considerate congruente hedonic
cu purtarea afectiva la care a asistat.Bandura si-a bazat aceasta esentiala presupunere pe
observatia ca,in situatiile sociale,oamenii tind sa exprime acelasi fel de comportament
emotional ca si cei din jurul lor;de aceea expresia afectiva a celuilalt devine o indicatie ,
replica distinctiva in afectarea concordanta a observatorului.
Celelalte elemente propuse de Bndura pentru a explica modelarea sunt secundare
acestor doua modele majore.Ele se adreseaza consecintelor,mai ales in functie de
perceptia peroanei a faptului ca modelul a fost marturia primirii de recompense sau
pedepse de la un agent pentru actiunile sale.
Analiza proceselor motivationale propuse de Bandura in invatarea sociala extinde
propunerea controlului comportamental prin cosolidare si pedeapsa externe si
substitutive la auto-consolidare si auto-pedepsire. In agresiune , auto-consolidarea este
considerata a fi forta motivationala principala-ori de cate ori este conectata cu mandria
personala.Auto-pedepsirea pentru agresiune este dovedita cand persoana sufera de

sentimente disforice, de regret si autoacuzare,cand isi recunoaste actiunile proprii ca

fiind o incalcare a propriei pozitii impotriva actiunilor agresive.De vreme ce,in
general,se presupune ca sanctiunile negative impotriva agresiunii sunt adoptate prin
percept,consolidare si modelare,Bandura a propus variate mecanisme care sa explice
fenomenul in izbucnirile ostile si agresive.
Practicile auto-absolvante insotite de neutralizarea auto-condamnarii pentru
agresiune sunt urmatoarele:
1.Sub-evaluarea agresiunii prin comparatie avantajoasa-survine cand actiunile
agresive sunt comparate cu fapte mult mai grave.Comparatia minimalizeaza incalcarea
legii prin fapta intentionata sau comisa.
2.Justificarea agresiunii in functie de principii mai inalte se refera la faptul ca
face violenta agreabila pentru agresor din punct de vedere moral prin declararea
obiectivelor ei ca fiind nobile si drepte.Agresiunea,ca mijloc,este astfel justificata prin
tintele pe care le realizeaza.
3.Neutralizarea auto-condamnarii pentru agesiuni poate de asemenea fi realizata
prin deplasarea responsabilitatii catre o autoritate care este vazuta ca asumandu-si
intreaga responsabilitate pentru actiunea agresiva intentionata sau efectuata.
4.In mod similar,difuziunea responsabilitatii catre alte persoane care iau parte la
actiuni agresive sau ostile sau care sunt cunoscute ca sustinatoare ale unor asemenea
activitati conduce la un nivel scazut al pozitiei autocritice.
5.Un alt mod in care agresorul previne auto-deprecierea este dezumanizarea
victimelor.Din moment ce victimele sunt deposedate de caracteristicile umane
distinctive,ceea ce inseamna ca ele sunt prezente ca fiinte degenerate,auto-reprosul
pentru agresiune devine inaplicabil si necorespunzator.
6.Invinuirea victimelor neutralizeaza auto-condamnarea cand agresorii,care cred
despre ei ca sunt bine intentionati,reusesc sa se perceapa pe ei insisi ca "fiind fortati in

actiunile primitive de catre adversarii ticalosi".Atribuirea culpabilitatii victimei se

considera ca stimuleaza sentimente de indignare care ofera suport moral pentru actiunile
agresorilor.
7.Reprezentarea

gresita

consecintelor

fost

de

asemenea

implicata.Consecintele dezavantajoase ale agresiunii pot fi minimalizate pentru evitarea

auto-reprosului.In actiuni care au adus rau,dar si beneficii,raul poate fi minimalizat iar
beneficiile maximalizate.
8.Bandura a propus un proces de desensibilizare gradata prin care persoanele
initial nonagresive pot deveni progresiv agresive.Se sugereaza ca schimbarile
comportamentale astfel aparute pot sa nu fie percepute de catre persoanele interesate.
In comportarea umana,ostilitatea si agresiunea sunt reglate in mare masura de
consecintele anticipate ale actiunilor in perspectiva mai curand decat de istoria
incidentala a eventualei consolidari sau pedepsiri a evenimentelor externe.
Un alt aspect al controlului cognitiv,in conformitate cu Bandura,este controlul
social al agresiunii.Capacitatea umana,superioara,de a procesa informatiile se spune ca
ar produce o evaluare selectiva a anumitor experiente consolidate.
Banda accentueaza in cele din urma functia rezolvari mentale a problemelor in
controlul cognitiv al comportarii.Consecintele actiunilor eventuale sau posibile sunt
contemplate si anticipate mai degraba in gand decat sunt stabilite printr-o comportare
preliminara deschisa.Aceasta capacitate umana de a proba variate actiuni pe ascuns mai
degraba decat in mod deschis ii da individului posibilitatea de a-si forma strategii
optime ostile si agresive in concordanta cu criterii stabilite de sine.Asemenea strategii
pot fi independente de experienta directa a individului.
Comportamentul agresiv poate fi insa preintampinat in mod eficient:
a)prin stoparea din dezvoltare a obiceiurilor violente si
b)prin asigurarea dezvoltarii obiceiurilor non-violente alternative.

In multiplele propuneri pentru controlul ostilitatii si agresiunii in societate se

subliniaza dificultatile asociate cu implementarea lor.Masurile de combatere a violentei
pot fi instituite pur si simplu prin informarea publicului despre acestea si efectele lor
benefice.Ele nu pot fi instituite numai prin apeluri.Nu li se poate spune pur si simplu
oamenilor ca trebuie sa fie mai sensibili la problemele pe care le intampina cu altii.Ei nu
pot fi instruiti sa fie mai toleranti si mai plini de compasiune.
Mai mult,ramane sub semnul intrebarii daca mass-media ar putea fi eficiente in
instituirea schimbarii sociale.In al doilea rand,eforturile educationale sunt impiedicate
de faptul ca ostilitatea si agresiunea au utilitate si orice reprezentare gresita a acestui
fapt ar viola principala valoare a educatiei:adevarul.Comportamentul agresiv si ostil,asa
cum am vazut,nu poate fi negat mereu din motive rationale.Totusi educatia poate face
mai mult decat arata un canonic de "ar trebui" si "nu ar trebui".Ea poate corecta opinii
distorsionate in ce priveste ostilitatea,agresiunea,violenta.

2.Teoria anomiei
Termenul de anomie,provenit din limba greaca,desemneaza starea de dereglare a
functionarii

unui

sistem

sau

subsistem

social,datorita

deprecierii

normelor

sociale.Sigur,are un caracter relativ deoarece nu se poate concepe o societate fara norme

sau cu o dereglare globala.Desi termenul circula din a doua jumatate a secolului
trecut,E.Durkheim l-a consacrat prin lucrarea "La divisation du travail" unde ideea de
baza este ca pe masura ce societatea devine tot mai complexa,este tot mai dificila
mentinerea coeziunii sociale.In consecinta,creste rata si nivelul delincventei,ca si al altor
forme de devianta.Durkheim considera ca prin destructurare sociala se ajunge la o
ambiguitate ce afecteaza regulile si standardele comportamentului moral.Unul dintre
factorii de mentinere a echilibrului social il reprezinta chiar anomia,care este un factor
natural-in sensul ca exista in toate tipurile de societati.Astfel se legitimeaza existenta
acesteia in societate,prin aspectul sau pozitiv.

Durkheim

nu

considera

profesiunea

de

delincvent-sau

alte

meserii

"condamnabile"-o forma aberanta,anormala,ci o vedea ca o modalitate de diferentiere a

muncii.Asa cum cancerul este o specializare noua a functiilor biologice,tot asa si
activitatea delincventionala este o forma de supravietuire.De aici si necesitatea de a
examina conditiile socio-culturale si contradictiile activitatii delincventionale la diferite
niveluri,ale diferitelor natiuni.
Prin R.Merton,teoria anomiei,reformulata,va fi dezvoltata pentru a oferi o
explicatie mai larga conditiilor socio-culturale ale delincventei.Punctul de plecare al
analizei mertoniene este dat,ca si in alte teorii macro-sociologice,de distinctia dintre
structura sociala,valori si norme sociale.In acest context,el nu priveste delincventa ca pe
un rezultat al trasaturilor/caracteristicilor individuale,ci ca pe o replica normala a
oamenilor la modalitatile diferite de adecvare a elementelor socio-culturale cu caile de
acces spre acestea.Ideea este ca nu in interiorul indivizilor se afla cauza fundamentala a
delincventei sau criminalitatii,ci,mai curand,in diferentele structurale si contradictiile
societatii,chiar si atunci cand se vorbeste de o tendinta mostenita pe care o poseda unii
indivizi in comportamentul lor.
Contradictia structurala identificata de R.Merton(disjunctia dintre valoarea
culturala a succesului si lipsa accesului egal la mijloacele legitime de a-l realiza),chiar
daca a fost formulata in contextul societatii americane,este identificabila in orice tip de
societate,caci anumitor grupuri de indivizi li se refuza sistematic accesul catre scopurile
culturale recunoscute,prin diferite bariere structurale,clasa sociala,spre exemplu.
De aici, mai multe moduri de adaptare care sa puna in corelatie trebuintele
personale cu mijloacele sale de realizare,asigurand un minim de insemne vizibile ale
valorii de sine.
R.Merton identifica 5 tipuri de adaptare la o structura sociala:
1.conformistul,cel

care

accepta

institutionalizate de atingere a acestora;

scopurile

culturale

ca

si

mijloacele

2.ritualistul,persoana ce a renuntat la valorizarea scopurilor culturale,neincetand

insa sa se conformeze scrupulos la normele recunoscute;
3.evazionistul,cel ce respinge atat scopurile,cat si mijloacele recunoscute spre a la
atinge;de obicei,acesti se retrag intr-un univers la iluziilor.Aceasta categorie are ca
specific activitati adaptative asociale si din aceasta cauza vin in conflict cu legea;
4.rebelul-sau contestatarul-refuza atat scopurile culturale,cat si mijloacele,venind
in acelasi timp cu altele de substitutie,alternative.De regula,ei sunt atasati unor idei sau
docrine cu idealuri socio-politice;
5.inovatorul valorizeaza puternic scopurile culturale,dar respinge mijloacele
institutionalizate de a le realiza;iata de ce delincventa,intr-un anumit segment,reprezinta
o cale inovatoare catre succes,o metoda de a obtine ceea ce este refuzat.
In concluzie,putem spune ca Merton pune actorii in conflict cu situatiile ce-i
inchid posibilitatile de reusita,astfel utilitatea imediata a teoriei este scazuta.
3.Teoria subculturilor delincvente
Dezvoltand o serie de idei din cadrul teoriei anomiei,teoria subculturilor
delincvente este larg raspandita in randul specialistilor,indeosebi atunci cand se discuta
despre delincventa de tip urban.
Punctul de plecare il constituie normele sociale,cu cele doua aspecte:prescrierea
implica existenta unei interdictii la fel cum si orice interdictie delimiteaza campul
conventionalului.Astfel ca normele care definesc practicile legitime le definesc in mod
implicit si pe cele nelegitime.Se poate spune deci ca rolul normelor este sa traseze
granita dintre mijlocele legitime si cele nelegitime;asa in cat este recunoscuta,cel putin
in mod tacit,posibilitatea de a folosi mijloace alternative.
Exista variatii ale gradului in care membrii diferitelor grupuri sociale dobandesc
valorile,cunostintele si abilitatile ce le faciliteaza cariera sociala.Aceste variatii sunt
chiar structurate social si definesc implicit si accesul diferntiat la mijloacele

nelegitime.Teoria transmiterii culturale si teoria asocierii diferentiate se centreaza pe

dezvoltarea unor astfel de idei.Prima accentueaza ca sistemele de valori sunt distribuite
pe diferite zone sau areale urbane,iar a doua teorie afirma ca sistemul de relatii sociale
este cel ce facilitaza sau impiedica insusirea valorilor delincvente.
Concluzia este ca accesul la roluri nelegitime este delimitat de factori sociali si
intarit de cei psihologici.
Rezulta un raport specific intre structurile de invatare sociala si cariera
delincventa.Mai intai,individul trebuie sa aiba acces la mediile propice pentru insusirea
valorilor si abilitatilor respective.Acest acces trebuie sa fie in acord cu indeplinirea unui
rol special,ce trebuie sustinut si dupa ce a fost invatat.Aceasta sustinere dureaza un timp
indelungat si individul sfarseste prin a fi un bun delincvent capabil sa raspunda tuturor
solicitarilor.
Insa comunitatea este cea care furnizeaza delincventului materialele si
obisnuintele, tocmai pentru ca o conduita delincventa este invatata si intarita prin
interactiunea cu alte persoane : atitudini, exemplu, motivatie, stimulente, contacte,
comunicare.
Aceste conditii favorabile indeplinirii unui rol delincvent ca si acele conditii
favorabile invatarii unui astfel de rol pot fi numite cu o singura sintagma,cea de
oportunitate nelegitima sau oportunitate diferentiata,ce se regaseste si in teoria
anomiei,dar pe un alt plan de generalitate.Ideea este ca exista un acces diferentiat si spre
invatarea

comportamentului

delincvent

plasat

la

nivelul

structurii

sociale,al

diferentierilor adaptative,al adaptarii specifice unor grupuri.Altfel spus,nu oricine poate

deveni un delincvent autentic si performant.Aceasta relativizare a invatarii
comportamentului delincvent este utila in deosebi la diagnosticarea diferentiata si
elaborarea strategiei etapizate.
Exista 3 tipuri majore de sub-cultura delincventa,mai ales in randul adolescentilor
din zonele urbane.

Primul tip se bazeaza in principal pe valori de tip delincvent;principiul de

organizare si functionare se refera la obtinerea unor castiguri materiale prin utilizarea
mijloacelor ilegale:furt,frauda,santaj, etc.Acest tip il putem numi modelul delincvent.
Al doilea tip are ca norma de baza violenta:membrii acestui grup se manifesta
prin utilizarea fortei sau prin amenintarea cu folosirea fortei;el poate fi numit tipul sau
modelul conflictual.
Al treilea tip se refera in deosebi la subculturile toxicomane,ai caror membrii
consuma abuziv diverse substante nocive ajungand pana la dependenta totala.Ei s-au
instrainat de rolurile conventionale si s-au retras intr-un univers propriu,guvernat de
valoarea suprema a senzatiei tari.Poate fi numit modelul evazionist sau de izolare.
Aceste modele apar deseori in forme combinate,fie in perioada in care subcultura face presiuni asupra membrilor pentru coerenta comportamentala fie in formele
de delincventa polimorfa.
4.Teoria controlului social
In forma sa cea mai utilizata a fost elaborata de Travis Hirschi si are ca element
central o totalitate de cunostinte pe care le posedam despre caracteristicile personale si
demografice ale delincventului.In viziunea aceasta,profilul delincventului tipic este
urmatorul:barbat tanar,crescut fara tata,intr-o mahala urbana,cu dificultati in istoria
scolara,in prezent somer.
De la aceasta definire a delincventului tipic putem face cateva deductii.Mai
intai,unii dintre actorii sociali se comporta altfel dcat ceilalti,conventionalii,iar problema
care se pune este de ce se intampla aceasta.Apoi,activitatea lor este perceputa negativ de
ceilalti,fiind contrara dezirabilitatii si expectantei sociale.De aici deriva si riscul de
pedepsire pe care delincventii si-l asuma.Deci,o alta deductie,ei sunt putin dispusi sa
accepte o schimbare a propriilor convingeri si conduite,astfel incat sa vina in
concordanta cu prevederile legii.In cele din urma,deductia ca actele delincvente sunt de
durata provine si din informatia ca acesta este somer.

Intrebarea care se pune din perspectiva acestei teorii se refera la prezenta sau
absenta acelui element din viata sociala ce determina un anumit comportament.Cat de
mult lipseste controlul din conditiile de viata ale delincventului si cat este prezent in
mediile non-delincvente pentru a-i opri pe ceilalti actori sociali.
Astfel,problema pe care doreste sa o expliciteze aceasta teorie se refera la
determinarea acelui aspect care-i face pe oamenii conventionali sa fie normaliu,si nu
delincventi-pentru ca prin constatarea unei lipse sa se deduca si etiologia delincventei.
Si sunt enumerate 4 forme de control ce actioneaza la nivelul societatii conventionale si
care au caracter restrictiv in invatarea comportamentelor indezirabile.Acestea sunt
atasamentul,obligatia morala,implicarea si convingerea.
Atasamentul se refera la apropierea emotionala a actorului social fata de ceilalti
si implica o relatie de valorizare reciproca.Atasamentul se construieste in functie de
figurile simbol(persoane cu inalta semnificatie sociala,cu rol de model)si de grupul de
referinta(grupuri cu mare atractivitate).Pentru etapa copilariei,aceste elemente se fixeaza
la nivelul grupului familial,astfel ca o variabila proiectiva de prognoza a
comportamentului delincvent vizeaza deficientele de atasament dintre copii si parinti.
Prima forma de control se manifesta la nivelul familiei-si deseori sanctiunile
externe acesteia vizeaza amenintari cu sanctiuni la nivelul controlului familial.In
consecinta,daca familia este deficitara/dezorganizata atunci cu siguranta riscul de esec in
socializarea copilului va creste.
Angajamentul vizeaza gradul in care actorul investeste timp si energie pentru
construirea unei cariere sociale legale.Daca investitia este considerabila si este dublata
de recompense adecvate,atunci este exclus riscul de a o deturna intr-o activitate
delincventa-caci pierderile ar fi mai mari decat beneficiile.Dar si reciproca este
adevarata:cu cat miza este mai atrctiva si efortul mai mic,cu atat va fi mai posibila
comiterea delictului.Asadar,mai expus este somerul,chiulangiul,omul sarac-cei a caror
miza sociala este scazuta si nu risca sa piarda prea mai mult.

Implicarea este o consecinta a modului de angajare si exprima gradul

angajamentelor de tip social.Una dintre teze afirma ca implicarea in activitati legale
reduce expunerea la comiterea unor ilegalitati in timp ce implicarea in activitati ilegale
sporeste riscul unor penalitati.
Convingerea se refera la acceptarea prescriptiilor sociale si a interzicerilor ce
ordoneaza comportamentul uman.Este un rezultat al valorilor morale acceptate la un
moment dat.Cu cat lipsesc constrangerile impuse prin credinta/convingere morala,cu
atat este mai facila detasarea si transgresarea normelor conventionale.Totusi,nu se poate
spune

ca

sistemul

de

convingeri

al

unui individ

este

cauza

directa;mai

curand,delincventii actioneaza in concordanta cu un impuls si apoi isi justifica actul prin

afirmatii ce reflecta mai mult un stil de viata decat un sistem normativ.
Teoria controlului subliniaza,ca si teoria asocierii diferentiate,ca delincventii isi
consolideaza sistemul de convingeri in compania persoanelor cu gandire asemanatoare
dar nu recunoaste existenta unei etici specifice,reflectata in reguli restrictive de
conduita. Mai curand,spune aceasta teorie,sunt reflectate legaturile slabe ale
delincventului cu societatea decat sunt semnificate relatiile de tip special dintre ei.
In concluzie,teoriile amintite mai sus nu incearca sa explice comportamentul
acelui procentaj redus de de delincventi ce manifesta un dispret profund fata de valorile
conventionale sau chiar probeaza o conduita asociala;acestia sunt in majoritatea lor
psihopati si tratamentul in acest caz trebuie sa fie facut in clinici speciale.Insa pentru
ceilalti,care au ajuns in aceasta dificultate datorita unor conditii externe speciale,teoriile
ofera cateva indrumari utile in intelegerea comportamentelor de acest tip si a conditiilor
ce le-au determinat.De aici si pana la interventia practica nu mai este decat un pas.

Upload

Browse
Top of Form
Search

Bottom of Form
Sign inJoinUpload
BooksAudiobooks
Scribd SelectsScribd Selects Audio
Top BooksTop Audiobooks
Top CategoriesTop Audiobook Categories
Biography & Memoir
Fantasy
Fiction & Literature
Happiness & Self-Help
Humor
Mystery, Thriller & Crime
Romance
Science Fiction
Society & Culture
Young Adult
More CategoriesMore Audiobook Categories
Arts & Ideas
Business & Leadership
Childrens
Computers & Technology
Cooking & Food
Crafts & Hobbies
Health & Wellness
History
Home & Garden
LGBT
Politics & Economy
Reference
Religion
Science & Nature
Sports & Adventure
Travel
Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share
books and documents. See more
Download
Standard view
Full view

of 103
Look up keyword or section
Like this
Share on social networks
55Activity

Share to your social networks.

Tweet
Embed
Top of Form
Bottom of Form
Table Of Contents
INTRODUCERE
2.1 Comportamentul definiie i concept
2.2. Teorii privind geneza comportamentului deviant
2.5.1. Aspecte juridic
2.6. Manifestrai tipice ale comportamentului deviant i trasturi specifice
3.1. Comportamentul deviant-metode i tehnici de diagnosticare
4.4Concluziile cercetrii
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 6
DIAGNOZA. PREVENIREA I INTERVENIA ASUPRA COMPORTAMENTULUI
DEVIANT N ADOLESCEN licenta
DIAGNOZA. PREVENIREA I INTERVENIA ASUPRA
COMPORTAMENTULUI DEVIANT N ADOLESCEN licenta
Ratings: (0)|Views: 1,955 |Likes: 48
Published by jeni chiriac
More info:
Categories:Types, Reviews
Published by: jeni chiriac on Jan 24, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial
Availability:
Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
Flag for inappropriate content|Add to collection
See more
See less
https://www.scribd.com/doc/79250987/DIAGNOZA-PREVENIREA-%C5%9EIINTERVEN%C5%A2IA-ASUPRA-COMPORTAMENTULUI-DEVIANT-INADOLESCEN%C5%A2%C4%82-licenta
06/25/2013
pdf
text
original

Cuprins
Introducere
...............................................................................................................................3
Capitolul I : ADOLESCENA perioad cu trsturi specifice n evoluiauman
........................................................................................................................................61.1
Locul i rolul adolescentului n
pihologiavrstelor....................................61.2Caracteristici general
aadolescenei...........................................................81.3Dezvoltarea inteligenei i
caracteristicile gndirii laadolescent...............171.4nvarea activitate caracteristic
vrsteiadolescente..............................201.5Trsturi specifice afectivitii
laadolescent..............................................231.6Criza
deoriginalitate...................................................................................271.7Caracteristicile
dezvoltrii personalitii laadolescent...............................291.8Dezvoltarea contiinei
desine...................................................................311.9Dezvoltarea contiinei de sine n
concordan cu apreciereacelorlali.....351.10Individualizarea fenomen
specificadolescenei...............................36
Capitolul II : COMPORTAMENTUL SOCIAL I ANTISOCIAL NADOLESCEN.
CAUZALITATE I SIMPTOMATOLOGIE
.....................................402.1 Comportamentul definiie i
concept........................................................402.2 Teorii privind geneza comportamentului
deviant........................................412.2.1 Teorii
socializante.............................................................................412.2.2 Teorii
pihologizante........................................................................432.3 Cauzele determinante
ale comportamentului deviant..................................462.4 Clasificarea i imptomatologia
tulburarilor de comportament...................471
2.5 Factori de risc n apariia devianei comportamentale.................................552.5.1
Aspecte juridice.................................................................................552.5.2 Aspecte
sociologice.......................................................................... 572.5.3 Aspecte
psihologice...........................................................................582.6 Trsturi specifice i
manifestri tipice ale comportamentului deviant.......602.6.1 Comportamente de demiie
sau de evaziune.....................................602.6.2 Conduite impulsiv-agresive, de
dominare.........................................612.6.3
Vicii...................................................................................................62
Capitolul III : DIAGNOZA. PREVENIREA I INTERVENIA
ASUPRACOMPORTAMENTULUI DEVIANT N ADOLESCEN
...........................................633.1 Comportamentul deviant metode i tehnici de
diagnosticare....................633.2 Metode de prevenire a comportamentului deviant n
adolescen................713.3 Tipuri i forme de coniliere colar pe probleme de
deviancomportamental......................................................................................................
.......73
Capitolul IV : METODOLOGIA CERCETRII. OBIECTIVELECERCETRII
.........................................................................................................................824.1Obiectiv
elecercetrii....................................................................................824.2Ipotezacercetrii....
.......................................................................................854.3Metode i instrumente de

lucru foloite n cadrul activitii decercetare....854.3.1Lotul

desubieci...........................................................................854.3.2Interpretaregrafic...........
............................................................884.4Concluziile
cercetrii......................................................................................97
CONCLUZII
.............................................................................................................100
BIBLIOGRAFIE
.......................................................................................................1022
INTRODUCERE
n toate speciile dezvoltrii umane, de la cele mai ndeprtate i pn la cele maievaluate,
adolescen s-a remarcat i s-a fcut cunoscut n planul exprimriicomportamentale prin
ceea ce are ea mai caracteristic. De aceea, se poate afirm cadolescent s-a situat ntr-un
tablou definitoriu prin trsturile caracteristice ei: spontaneitate,originalitate,
nonconformism, criz de originalitate, dezvoltarea contiinei de sine,afectivitate,
curaj.Pe lng aspecte relevate mai sus, nu sunt deloc de neglijat i aspectele legate
deevidenierea comportamentelor n care adolescen se prezint diferit de alte momente
dinvia fiinei umane. Se impune cu necesitate abordarea lor diferit n etap vrstei i
corelaiecu mediul social.Adolescenii reprezint o parte considerbil a populaiei unei
ri i se formeaz nfuncie de caracteristicile lumii contemporane. Este cunoscut faptul
c societateacontemporan a condus la transformri radicale n domeniul socio-economic
i tehnico-material care, n mod implicit au influenat structura populaiei, au produs
schimbri ndomeniul pregtirii profeionale, culturale, tiinifice dar i n structura
demografic a populaiei.Rezultat al tuturor transformrilor evideniate anterior, statutul
social, politic ispiritual al tinerilor cunoate o dezvoltare semnificativ, s-a mrit i s-a
generalizat perioada3
colarizrii adolescenei fiind cuprini n diverse reele de instruire i educare, s-au
nregistrat performane superioare n domeniul educaional, social, politic.Cu toate
rezultatele bune nregistrate de ctre adolesceni n zilele noastre, lumeacontemporan
prin fenomenele i caracteristica - omaj, criz, industriale, calificare ispecializare nalt,
dezvoltare educaional, devian - este dominat, influenat ideterminant de prezena
unui nou fenomen care este cunoscut sub denumirea de crizmoral n pofida faptului
c se nregistreaz n zilele noastre importante progrese pe plantehnic, economic i
social. Nu de puine ori aistm la manifestri sociale ale tinerilor de o mare amploare, la
orecrudescen a manifestrilor antisociale, dar i la procese de neadaptare ale
adolescenilor se produc astfel modificri extreme de importante i radicale n valori
fundamentale ale fiineiumane: atitudini, convingeri, motivaii, idealuri.Un numr din ce
n ce mai mare de ri cu isteme socio-economice dezvoltatecunoate o cretere
considerbila a numrului de persoane care nu se pot adapta la cerinelesocietii,
inadaptabilitatea acestora fiind cauzat de fenomene caracteristice perioadei pecare o
traversm (creterea impreionant a populaiei urbane, ritmul exacerbat alindustrializrii,
apariia fenomenului de navetism).Deci, problemele generale ale adolescenilor sunt n
linii mari asemntoare, dar trsturile i caracteristicile particulare care i definesc i fac
prezena peste tot . Astfel unadolescent din Romnia din zilele noastre va avea un alt
profil moral, educaional, alteidealuri profeionale n comparaie cu un adolescent al

lumii occidentale .Pentru adolescentul aparinnd societii din vest, perspectivele care i
sunt oferite naceasta etap de via pe care o parcurge sunt realizabile fcnd apel de
resursele de existeni foloirea la maximum a efortului intelectual, emoional,
voliional, comportamental. naceast etap de via, face frecvent apel la autorealizare,
bunstare, fericire. n mediul n caretriete ansele sunt prezente la tot pasul, iar
poibilul devine calitate evident.Pentru tinerii de la noi, din Romnia postrevoluionar
exist, n genere, aceleaiidealuri de bine i fericire ca i pentru cei din vest, dar
realizeaz destul de rapid i custupoare c nu potenialul personal nu este suficient de
dezvoltat, ci n special mijloacelemateriale i contextul socio-economic defavorizat.De
aceea, tinerii din Romnia realizeaz diferena mare dintre ceea ce este real i ceeace este
ideal, difereniere care se face prezent ntre realizare i dorin.Cu toate caracteristicile
care i individualizeaz, adolescenii vor fi ntotdeaunancreztori n idealurile lor de viaa
deoarece ntreg tabloul comportamental care icaracterizeaz se face cunoscut in prezent
n ntreaga lume sub denumirea de adolescena.4
De cele mai multe ori factorii care conduc la devieri n adolescenta i au rdcini
naberaiile din copilrie, care nedepistate la timp apar i se manifesta violent mai trziu
nadolescena sau n alte etape ale fiinei umane. De aceea se impune cu
neceitiledescoperirea la timp a acestor cazuri i nceperea aplicrii soluiilor, tehnicilor,
proceselor, denatura social, economica, politic, pihologic, sociologic, la nivel
macrosocial,macrosocial i individual cu scopul de a opri ntr-o prima etap apariia
acestor fenomene,urmnd ca n etapele viitoare s se ajung la reducerea acestor aspecte,
conducnd n final latransformri radicale n contiina social i individual a
adolescenilor, a mentalitilor i amodului de gndire i de aciune a acestora.Avnd n
vedere cele afirmate mai sus, se evideniaz importana i rolul pihologuluii
pihosociologului n acest context care sunt din ce n ce mai bine evideniate n
aciunilecare vizeaz rspunsurile legate de ntrebrile referitoare la descoperirea
factorilor cauzali aicomportamentului deviant n vederea introducerilor celor mai
eficiente msuri de prevenirede natur pihologic i pihosocial.Deci, lucrarea de fa
i-a propus descoperirea, explicarea i evaluarea cauzelor principale care au condus la
apariia fenomenului de deviaie comportamental i la rnduladolescenilor zilelor
noastre.Cu micile i marile neajunsuri proprii acestei etape, precum i unele constatri
deordin teoretic i practic n nelegerea diverselor aspecte cu care se confrunt societatea
zilelor noastre, n special i familia i coala.n lucrare sunt prezenate i unele opinii
aparinnd prinilor, cadrelor didactice ichiar coniliilor colii.Un capitol din lucrare
este dedicat parii practice care a urmrit prezenarea a ctorvaaspecte, factorii ce
influeneaz apariia deviaiei n rndul adolescenilor, prevenirea iintervenia asupra
comportamentului deviant la persoanele tinere i aspecte educative care auo deosebita
importan n formarea i dezvoltarea adolescentului n societate.Fr a-i propune s
elucideze fenomenul n totalitate al devianei comportamentale nrndul adolescenilor,
lucrarea de fa atrage atenia nc o dat asupra faptului c msurile dedepistare,
intervenie de tratament nu sunt cunoscute i nelese de persoanele implicate n procesul
educaional, adolescenii constituindu-se n categoria cea mai vulnerabil i supusactelor
de violen fizic, verbal i sexual.5

CAPITOLUL IADOLESCENA PERIOADA CU TRSTURI SPECIFICE

NEVOLUIA UMAN
1.1 Locul i rolul adolescentului n pihologia vrstelor
Muli dintre pihologii care au studiat adolescena i au pus frecvent ntrebarea
dacadolescena este pur i implu o etap din via. Rspunsul la ntrebare a fost cu
iguran, nu. Numeroase studii vin s-i aduc importanta deosebit la elucidarea
problemelor ridicate de aceast etapa din viaa omului.La un moment dat, ne ntrebm de
ce acest interes deosebit pentru problemele cu carese confrunt adolescentul. Apreciem c
adolescena constituie mai mult dect o impl perioad din viaa uman.Pubetatea i
adolescena - specifice pentru a doua decad a vieii omului secaracterizeaz prin
trecerea spre maturizare i integrarea n societatea adult, cu solicitrile eisociale,
politice, familiale, profeionale etc. Acest parcurs este cu att mai inuos cu ct
viaaomului social este mai complicat ( chiopu, U., 2008 p. 168)6
Oare ce este att de special adolescena? De ce adulii devin nostalgici n evocrilelor n
timp ce adolescenii de azi nu contientizeaz n mai mare msur perioada pe care
o parcurg?Cu iguran c adolescena este o perioad a contrrilor, o vrst a
argumentelor pro i contra, un moment al vieii n care lucrurile nu par a fi clar
definite, o perioad, ncare ierarhia valorilor sufer transformri majore, o etap n care
modelele i idolii suntanalizai i criticai sever.Analizat din perspectiva adultului care a
parcurs aceast etap din viaa s,adolescena de cele mai multe ori este criticat, i chiar
de cele mai multe ori, desconsidert.Uneori se vorbete de ea la timpul trecut alte ori cu
lips de indiferen sau de interes, nfuncie de modul n care fiecare a perceput sau a
decurs aceasta etap din viaa s pentru ceste marcat de momente ale devenirii sle ntro lume liber lipit de reguli, dominata dedorina de a nvinge i de conturarea imaginii
de sine fa de tot ce-l nconjoar.Adolescena este o vrst a clarificrilor, adolescentul
adresndu-i n mod frecventntrebri de genul: Cine sunt eu?, Ce vreau?, Ce pot? .
Tipurile de relaii se complic progreiv n perioada pubertii copilul i apoi
tnrulintegrndu-se tot mai mult n generaia s (grupul social mai larg) prin exprimrea
identitii proprii i prin exprimrea identitii fa de aduli ( chiopu, U., 2008 p.
169)Cu certitudine adolescentul va gi ingur rspunsurile la toate ntrebrile pe care i
leva pune, poate fi considert adolescena o stare de criz aa cum a fost ea catalogat
nnumeroase studii de specialitate?ntr-adevr, adolescena a reprezenat o etap dificil a
vieii, deoarece aceast etap secaracterizeaz prin transformri eseniale de natur biopiho-social. Aceste transformrisunt caracteristice ntregii evoluii a fiinei umane, ele
ntlnindu-se n perioada copilriei i avrstei adulte, dar nu cu intenitatea i efectele
prezente n adolescen. Deci adolescena ca icelelalte etape ale vieii, i are momentele
ei mai delicate.Adolescena este perioada ntrebrilor, a marilor succese dar i eecuri n
care personalitatea cunoate o dezvoltare important.n ceea ce privete micarea
interioar dialectic a formrii personalitii n perioadele pubertii i adolescenei acesta se dimenioneaz relativ seismic i dramatic nopoziia dintre comportamentele
impregnate de atitudini copilreti, cerinele de protecie,anxietatea vrstelor mici n faa
ituaiilor mai complexe i solicitante i atitudini i conduitenoi formate sub impulsul
cerinelor interne de autonomie sau impuse de societatea vrstei.ncep s se contureze
mai clar distanele ntre ceea ce cere societatea de la tnr i ceea ce poate el i ceea ce
cere el de la societate i viaa i ceea ce ei pot oferi. Pe aceste distane de7

cerine i poibiliti are loc dezvoltarea personaliti care este tot aa de impetuoas
icomplicat n pubertate ca i creterea n pueu i maturizarea biologic. (chiopu, U.,
2008 p. 169-170).De acum, nu este o mirare c la un moment dat o parte din tineri s
devin apatici,descurajai, plictiii, peimiti, neputndu-se adapta la viaa social. n
aceste momente,adolescenii au nevoie de sprijin care poate veni din partea unui prieten
sau a unei persoanedispus s-i ajute.Specifice pentru a doua decad a vieii omului sunt
profundele transformri biologice, pihologice i pihosociale, trecerea spre maturizare i
integrare n societatea adulta, cusolicitrile ei sociale, profeionale, politice, familiale.
Perioada pubertii i a adolescenei sunt perioade n care tutela familiar i
colar(relativ pregnante la nceputul vieii copilului) se modific treptat, modificarea
fiind integratdin punct de vedere social n prevederi legale ale unor responsbiliti ale
tinerilor ncepndcu 14 ani i a obinerii majoratului civil la 18 ani, ca i a exercitrii
acestuia n continuare. Nota dominant a ntregii etape const n intens dezvoltare a
personalitii,contemporanizarea ei ( chiopu, U., 2008 p. 168).Delimitarea adolescenei
n pihologia vrstelor a cunoscut diferite interpretri ca ietapele ei. Se cunosc, de
asemenea, explicaii diverse ale conceptului de adolescen i nu de puine ori nu au
existt discuii n contradictoriu pe aceast tem. Un exemplu n acest sens lconstituie
renumita disput ntre Piaget i Debesse care timp de patru decenii au polemizat
peaceast tem i care n ultima parte a vieii celor doi s-a finalizat cu o nelegere avnd
uncaracter mai formal.Cum s-a ajuns la aceast ituaie? Credem c aceste aspecte au fost
generate de mareavarietate a punctelor de vedere abordat de adolescen. n general,
opiniile au fostasemntoare dar, importante diferene au aprut la studiile i cercetrile
efectuate i nanaliza care a explicat influenele unor factori n perioada adolescenei.
Aceti factori sunt:organizarea i consolidarea structurilor psihice n aceast etapa,
influen ereditii i amediului n adolescen, statutul adolescentului, importana
condiiilor geografice i demediu, impactul factorilor culturali i educaionali.n ultimul
timp, neinnd cont de impedimentele prezenate mai sus, se constata uninteres deosebit
pentru acest fenomen, evideniindu-se n mod deosebit tendinele de
abordaremultidisciplinar a adolescenei. Acesta tendin este benefic pentru explicaiile
tiinificeformulate cu referire la adolescen, dar i mai important este contribuia adus
activitiiformativ educaionale.8
http://www.scribd.com/doc/79250987/DIAGNOZA-PREVENIREA-I-INTERVENIAASUPRA-COMPORTAMENTULUI-DEVIANT-IN-ADOLESCEN-licenta