UN FEL DE STATUT AL LOGOPEDULUI

- PROIECT –

CAP. I. PRINCIPII GENERALE

ART. 1 - Profesia de logoped este organizată şi funcţionează autonom, în condiţiile legii şi poate fi
practicată liber şi independent, în cabinete particulare sau în cadrul instituţiilor abilitate ( grădiniţe, şcoli
generale, speciale, centre de plasament sau centre logopedice ).
ART. 2 - Profesia de logoped constă în observarea, evaluarea, explicarea, diagnosticarea, predicţia şi
modificarea comportamentului verbal, prin aplicarea principiilor, metodelor şi procedeelor ştiinţifice în
scopul prevenirii şi terapiei tulburărilor de limbaj. Prin tulburări de limbaj se înţeleg „toate abaterile de la
limbajul normal, standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât
sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale
cuvântului până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă” ( M. Guţu, Curs de logopedie,
1975 ).
ART. 3 – Profesia de logoped presupune desfăşurarea următoarelor tipuri de activităţi : prevenirea
tulburărilor de limbaj, diagnostic logopedic, terapie, consiliere şi consultanţă logopedică, optimizarea
învăţării, propagandă logopedică, mentorat pt tinerii logopezi, cercetare etc.
ART: 4 - Asociaţia Naţională a Logopezilor din România prin intermediul asociaţiilor teritoriale
componente asigură exercitarea calificată a profesiei de logoped, competenţa şi deontologia profesională,
protecţia, demnitatea şi onoarea membrilor săi.
ART: 5 – Logopedul are dreptul de a-şi desăvârşi pregătirea profesională prin obţinerea, în cursul
exercitării profesiei, a unor grade superioare, cum ar fi : logoped specialist şi logoped primar. Salarizarea
creşte pe măsura acordării acestor grade superioare în condiţiile stabilite de lege.
ART: 6 - Logopedul este dator să păstreze secretul profesional cu privire la orice aspect al activităţii sale
profesionale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Datele obţinute de logoped în urma examinării
pacienţilor ( nume, diagnostic ) sunt confidenţiale.

CAP: II - DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE LOGOPED ÎN ROMÂNIA

2.1. CONDIŢIILE PRACTICĂRII PROFESIUNII DE LOGOPED

ART. 7 - Este considerat logoped cel care îndeplineşte următoarele condiţii :

a) Este cetăţean român şi are exerciţiul drepturilor civile şi politice.

b) Este licenţiat al facultăţilor de psihologie, psiho – pedagogie, pedagogie sau defectologie, cu
examen de licenţă ( master, doctor ).
c) Este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea profesiei.

2.2. CONDIŢIILE OBŢINERII GRADULUI DE LOGOPED SPECIALIST

ART. 8 – Gradul de logoped specialist se poate obţine în următoarele forme :

• Logoped specialist clinician ( în policlinică );

• Logoped specialist şcolar ( în şcoli );
• Alte forme acreditate de Consiliul de administraţie a Asociaţiei logopezilor din România.

1
ART. 9 - După o activitate profesională de minimum 5 ani, în urma susţinerii unui examen de grad,
organizat de consiliul de administraţie a asociaţiei teritoriale ( judeţene ) de care aparţine prin domiciliu,
care să ateste competenţa în domeniul în care logopedul solicită numirea. Logopedul are dreptul la 2
examinări. În cazul în care nu obţine notele de promovare, nu mai poate obţine gradul de logoped
specialist, decât după o perioadă de alţi 3 ani de practicare a profesiunii de logoped, după care are din nou
dreptul să dea examen.

2.3. CONDIŢIILE PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DE LOGOPED PRIMAR

ART. 10 - Gradul de logoped primar este o recunoaştere a valorii, experienţei şi pregătirii profesionale
şi se obţine doar de către logopedul specialist, în următoarele condiţii :

a) După o practică profesională de 3 ani ca logoped specialist, în urma susţinerii unui examen de grad
organizat de Asociaţia naţională a logopezilor din România, la Bucureşti. ( proba practică are
relevanţă). Logopedul are dreptul la 3 examinări; dacă nu obţine notele de promovare nu poate
obţine gradul de logoped principal.
b) Logopedul specialist poate susţine examenul de logoped principal după obţinerea doctoratului în
logopedie sau a gradului I. Numai logopedul principal are dreptul de supervizare în domeniu.

CAP. III - DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE LOGOPEDULUI

ART. 11 - Logopedul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiunii sale.
ART. 12 - În scopul asigurării secretului profesional, actele şi lucrările aflate în cabinetul logopedului
sunt inviolabile.
ART. 13 - Contactul între logoped şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect
decât cu aprobarea prealabilă a logopedului respectiv. În cazul inspecţiilor speciale, al activităţilor
susţinute la cercurile pedagogice sau comisii metodice, ori în cazul inspecţiei directorului unităţii unde
lucrează logopedul ori dacă părintele copilului respectiv doreşte să vadă cum se lucrează cu el, preferabilă
ar fi audio - vizualizarea înregistrării pe casetă a activităţii logopedice.
ART. 14 - În exercitarea profesiei logopezii sunt protejaţi de lege. Este vorba de părinţii care refuză
terapia logopedică pentru copilul lor şi devin agresivi, dacă logopedul insistă asupra necesităţii ca şcolarul
sau preşcolarul să beneficieze de terapie.
ART. 15 - Pentru activitatea profesională desfăşurată în cabinete individuale particulare sau în societăţi
profesionale, logopedul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul
clientului său. ( eventuale deplasări, materiale, etc. )
ART. 16 - Logopedul este dator să respecte codul deontologic profesional, prevederile statutului
Asociaţiei logopezilor din România şi Regulamentul de funcţionare al asociaţiilor teritoriale.
ART. 17 – Logopedul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legale sau / şi ale statutului,
pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Asociaţiei logopezilor,
precum şi pentru orice fapte săvârşite în exercitarea profesiei, care prejudiciază onoarea şi prestigiul
profesiei sau al instituţiei.