Sunteți pe pagina 1din 52

1000 de afirmatii - medicina

1. Culoarea inchisa a sangelui nu este o caracteristica a hemoragiei arteriale.


2. Sangele care tasneste sincron cu sistola cardiaca este o caracteristica a hemoragiei arteriale.
3. In hemoragia arteriala se pierde mai repede sange.
4. In functie de felul vasului care sangereaza hemoragiile pot fi: arteriale, venoase, capilare si
mixte.
5. Hemoragia este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange aerat, spumos, dupa un acces de
tuse.
6. In hemoragiile venoase sangele este de culoare inchisa.
7. Hemoragia exteriorizata este hemoragia care se produce intr-o cavitate si eliminarea are loc
dupa catva timp.
8. Hemoragia externa este hemoragia care se produce atunci cand sangerarea este in afara
organismului.
9. Hemoragia interna este hemoragia care se produce atunci cand sangele se varsa intr-o cavitate
seroasa.
10. In hemoragiile capilare sangerarea este difuza.
11. Un adult de 80 kg are 6 litri de sange.
12. Revarsarea sangelui in cavitatea pleurala este o hemoragie interna.
13. Cedarea rezistentei si ruperea capsulei cu revarsarea sangelui in peritoneu este o cauza care
contribuie la ruptura splinei in doi timpi.
14. Un accidentat care are in mod normal 5 litri de sange si a pierdut 1,5 litri de sange are o
hemoragie mijlocie.
15. Hemoragia datorata unor deficiente ale factorilor de coagulare este considerata o hemoragie
medicala.
16. Cauza de agitatie in faza de inceput a socului hemoragic este data de vasoconstrictie.
17. Caldura retrosternala este un semn relevant in hemoptizie.
18. Cresterea cantitatii de CO2 din sange si excitarea centrului respirator din bulb este o cauza a
tahipneii in cazul unei hemoragii.
19. Insuficienta renala acuta apare in cazul unei hemoragii mari cand tensiunea arteriala scade sub
60-80 mm.col.Hg.
20. In cursul unei hemoragii mari pulsul este slab batut, filiform.

21. Hemostaza definitiva se realizeaza prin legatura si sutura vaselor.


22. Cauza scaderii hematocritului dupa oprirea hemoragiei este invazia apei din tesuturi in circulatie.
23. Hemostaza spontana se realizeaza prin pansament compresiv.
24. Hemostaza provizorie cand avem o sangerare la nivelul gatului se realizeaza prin compresiune
digital ape plan osos.
25. Hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se face prin aplicarea acestuia deasupra ranii, cand
hemoragia provine dintr-o artera.
26. Melena este un scaun negru ca pacura.
27. Ischemia miocardica este o tulburare care survine in cazul hemoragiilor mijlocii sau mari.
28. In colica biliara, durerea este localizata in hipocondrul drept si iradiaza in regiunea dorsolombara.
29. Tabloul clinic in colica biliara se caracterizeaza prin febra, varsaturi si frison.
30. Durerea in colica biliara nu se poate combate cu morfina.
31. In colica biliara nu este contraindicata administrarea de antibiotice.
32. Semnul Murphy (durere provocata in cursul unei inspiratii profunde de apasarea in profunzime,
sub rebordul costal drept, a veziculei biliare) este prezent in colica biliara.
33. Hemostaza provizorie este hemostaza activa prin care se poate opri o hemoragie un timp limitat.
34. Hemostaza spontana este oprirea unei hemoragii fara interventie.
35. In primele 3-4 luni de la hemoragie refacerea organismului are loc prin etapa hematologica.
36. In primele 5-6 luni de la hemoragie refacerea organismului are loc prin etapa volemica.
37. La un pacient cu hemoragie, insuficienta renala acuta se poate instala cand tensiunea arteriala
scade sub 60 mm.col.Hg.
38. Hematemeza este hemoragia la nivelul aparatului digestiv, exteriorizata prin varsaturi.
39. In colica biliara este contraindicata administrarea de morfina si colebil.
40. Hemoptizia poate fi diferita de hematemeza prin faptul ca in hemoptizie sangele este aerat.
41. Endoscopia gastrica (explorare paraclinica) confirma prezenta ulcerului gastric.
42. Examenul radiologic cu sulfat de bariu este indicat in ulcerul stenozat.
43. Hemoragia exteriorizata prin materii fecale se numeste melena.
44. Durearea cu sediul in hipocondrul drept insotita de greturi si varsaturi apartine colicii biliare.

45. Durerea in epigastru, violenta ca o lovitura de pumnal, cu iradieri in umeri este caracteristica
in ulcerul gastro-duodenal.
46. Litiaza biliara are colica biliara ca manifestare clinica.
47. Simptomele litiazei biliare sunt reprezentate de durere violenta in epigastru.
48. Pentru ca sangele sa fie apt pentru transfuzie continutul flaconului trebuie sa fie galben citron in
partea superioara, reprezentat de plasma.
49. Cancerul gastric si varicele esofagiene sunt cauze de hemoragie digestiva superioara.
50. Tabloul clinic in hemoragia digestiva superioara se caracterizeaza prin tendinta la lipotimie in
ortostatism.
51. Hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se face prin aplicarea acestuia deasupra ranii, atunci
cand hemoragia provine dintr-o artera.
52. Hematemeza este varsatura sangvinolenta.
53. Durerea in ulcerul gastric apare la 30 de min. dupa masa.
54. In ulcerul gastro-duodenal se poate administra Almagel.
55. Abdomenul de lemn este semnul caracteristic in ulcerul gastric perforat.
56. Varsaturile ce contin alimente ingerate cu 1-2 zile inainte sunt caracteristice pentru stenoza
pilorica.
57. Semnul caracteristic socului hemoragic este reprezentat de o hemoragie digestiva in care
pacientul a pierdut 1000-1500 ml. sange.
58. O hemoragie digestiva este medie atunci cand pierderea de snage este de 250-1000 ml. sange,
iar hemoglobina este mai mare de 10g.%.
59. Semnul Murphy prezent in colica biliara inseamna ca pacientul prezinta durere la palparea
hipocondrului drept.
60. In cazul unei plagi in treimea medie a coapsei drepte din care tasneste sange rosu aprins in jet
continuu, garoul se vaaplica deasupra plagii.
61. Precautiunile pentru prevenirea socului de garou sunt reprezentate de ridicarea garoului cat mai
incet.
62. Complicatia cea mai frecventa a ulcerului gastro-duodenal este hemoragia digestiva.
63. Simptomatologia in hemoragia
abundente si hipotensiune arteriala.

digestiva este reprezentata

de

paloare,

transpiratii

64. Sangele din hemoptizie este de culoare rosu aprins, aerat.


65. Examenul radiologic in cazul ulcerului gastro-duodenal poate oferi semne directe si indirecte.

reci

66. Diagnosticul de certitudine pentru ulcerul gastric se pune pe baza examenului radiologic.
67. Gastroscopia este un examen util pentru precizarea unor diagnostice nesigure cand este vorba
despre malignitatea sau benignitatea unui ulcer.
68. Caracteristicile durerii in ulcerul gastric sunt reprezentate de o durere localizata in epigastru
insotita de senzatia de arsura.
69. Hemoptizia consta in eliminarea de sange din caile respiratorii inferioare.
70. Durerea in epigastru insotita de greturi si varsaturi apare ca simptom in cazul ulcerului.
71. In hemoragia digestiva tratamentul de urgenta este reprezentat de repaus la pat, punga cu
gheata in regiunea epigastrica, hemostatice, sedative.
72. Culoarea sangelui in hemoragiile esofagiene este rosu neaerat.
73. Colecistita acuta este o inflamatie acuta a colecistului.
74. Hemostaza provizorie este corecta daca garoul este mentinut 1 h, cu pauza 2-3 min.
75. Durerile lombare reprezinta un simptom al incompatibiliattii de grup sangvin.
76. Proba de compatibilitate directa se face intre plasma primitorului si sangele donatorului.
77. Semnele unei hemoragii mari sunt paliditate, tahipnee si hipotensiune.
78. In metoda Beth-Vincent cunoastem aglutinele vrem sa determinam aglutinogenul.
79. Atunci cand prin metoda Beth-Vincent avem aglutinare in toate cele trei picaturi, sangele
examinat apartine grupei AB (VI).
80. Atunci cand prin metoda Beth-Vincent avem aglutinare in prima si a treia picatura, sangele
examinat apartine grupei A (II).
81. In metoda Simonin cunoastem aglutinogenul si trebuie sa determinam aglutinele.
82. Atunci cand prin metoda Simonin nu se aglutineaza nici o picatura, sangele examinat apartine
grupei sangvine AB (IV).
83. Aglutinele anti RH nu exista la cei cu RH negativ.
84. Un pacient cu grupa O (I) RH pozitiv poate primi sange grupa O (I) RH pozitiv.
85. Solutia stabilizatoare care este introdusa in flaconul de sange dupa recoltare are rol
anticoagulant.
86. Donatorul universal O (I) poate deveni donator de sange periculos atunci cand transfuzam
cantitati mari de sange unui primitor cu alta grupa.
87. Temperatura optima pentru determinarea grupelor sangvine este cuprinsa intre 16-18 grade
Celsius.

88. Citirea factorului RH se face dupa 30 de min.


89. Proba de compatibilitate directa Jeanbrau se lucreaza la temperatura de 37 grade Celsius.
90. Cand transfuzam sange de o grupa diferita de a primitorului intr-o cantitate de 600-1000 ml.
poate avea loc unaccident posttransfuzional prin aglutinare si hemoliza.
91. Pentru a fi transfuzata, plasma uscata trebuie sa aiba un aspect spongios, sa fie asezata pe
peretii flaconului si sa aiba o culoare galbuie.
92. Transfuzia de sange integral este recomandata in anemia hemofilicilor in criza hemoragica.
93. Ciroza hepatica este o complicatie a litiazei biliare la nivelul ficatului.
94. Ileusul biliar este o complicatie a litiazei biliare la nivelul tubului digestiv.
95. Diagnosticul diferential in cazul ulcerului gastric se poate face cu cancerul gastric.
96. Factorii infectiosi determina formarea calculilor biliari prin modificarea compozitiei chimice a Phului bilei.
97. Calculii de coelsterol sunt transparenti la razele X.
98. La bolnavii hipertensivi pot aparea accidente posttransfuzionale prin supraincarcare.
99. Cantitatea maxima de sange ce se poate administra in 24 h la bolnavii hipertensivi, renali cronici
este de 600-1000 ml. sange.
100. Cantitatea de sange care se poate administra in 24 h la bolnavii cu o inima sanatoasa este de
2000-3000 ml.
101. Hematuria apare in cazul incompatibilitatii de grup.
102. Prezenta corpilor straini la nivelul nasului in cazuri recente determina senzatia de infundare a
nasului, hidroree, stranut.
103. Cand corpii straini se afla sub pleoapa apare lacrimare, fotofobie, durere.
104. Corpii straini conjunctivali care nu sunt inclavati pot fi extrasi cu un tampon de vata curata
plasat pe o bagheta de sticla.
105. Inflamatia din bronsita acuta intereseaza bronhiile mari si mijlocii.
106. Bronsita acuta nu se intalneste in pneumonie.
107. Bronsita acuta este o inflamatie acuta a mucoasei bronhiilor mari si mijlocii.
108. Fazele de evolutie clinica din bronsita acuta sunt faza de corioza, faza de cruditate si faza de
coctiune.
109. Faza de cruditate din bronsita acuta dureaza 2-3 zile.
110. Bronsita acuta dureaza 2-3 saptamani.

111. Simptomatic in faza de coctiune din bronsita acuta se administreaza expectorante.


112. Bronsita cronica este un sindrom clinic caracterizat prin tuse insotita de cresterea secretiilor
bronsice, permanenta sau intermitenta.
113. Bronsita cronica apare la populatia de peste 40 de ani (in special la barbati).
114. Astmul bronsic, enfizemul pulmonar
bronhopneumopatia cronica obstructiva.

si

bronsita

cronica

sunt

afectiuni

cuprinse

in

115. Infectia ocupa un loc primordial in factorii cauzali ai bronsitei cronice.


116. Alergia din bronsita cronica actioneaza prin sensibilizarea la pneumoalergeni.
117. In bronsita cronica bolnavul este de obicei afebril.
118. Explorarea functionala in bronsita cronica evidentiaza semne de disfunctie ventilatorie
obstructiva.
119. Tabloul clinic de BPOC, intr-un stadiu avansat din bronsita cronica, arata ca procesul este difuz,
extins si la bronhiolele distale.
120. In bronsita cronica fiecare puseu infectios accentueaza fenomenele
hipersecretie de mucus, spasm bronsic si decompensare cardiorespiratorie.

obstructive

prin

121. Astmul bronsic este un sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata variabila si
ireversibila a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante.
122. Dispneea paroxistica din astmul bronsic este consecinta unor factori care induc bronhostenoza
cum ar fi: edemul mucoasei bronsice, hipersecretia si spasmul.
123. Bronsita astmatiforma, complicatie a astmului bronsic, este caracterizata de faptul ca este
precedata intotdeauna de crize astmatice.
124. Sfarsitul crizei de astm este anuntat de aparitia sputei vascoase, albicioase (perlata).
125. Durata crizei de astm bronsic poate fi de cateva minute sau ore.
126. In tratamentul astmului bronsic, corticoterapia este tratamentul cel mai eficace.
127. Scaderea saturatiei in oxigen a hemoglobinei din sangele arterial, din cadrul insuficientei
respiratorii cronice, are drept caracteristica faptul ca este constanta.
128. Cresterea presiunii partiale a bioxidului de carbon in sangele arterial din cadrul insuficientei
respiratorii cronice, are drept caracteristica faptul ca este inconstanta.
129. Modificarile patologice caracteristice insuficientei respiratorii cronice pot aparea brusc.
130. Tratamentul profilactic din insuficienta respiratorie cronica, urmareste tratamentul corect al
bolilor care duc la aceasta afectiune.
131. Administrarea oxigenului in tratamentul insuficientei respiratorii cronice este contraindicat atuci
cand domina cresterea bioxidului de carbon in sange.

132. Insuficienta respiratorie acuta se deosebeste de insuficienta respiratorie cronica prin


circumstantele in care apare si evolutia rapida catre asfixie.
133. Simptomatologia in insuficienta acuta nu depinde de excesul de oxigen.
134. Tahicardia apare in insuficienta respiratorie acuta ca fenomen compensator.
135. Encefalopatia respiratorie
hipercapnia este pronuntata.

din

cadrul

insuficientei

respiratorii

acute

apare

cand

136. Tratamentul insuficientei respiratorii acute nu comporta vaccinarea antigripala.


137. Masurile terapeutice generale aplicate in insuficienta respiratorie acuta, presupun masuri
terapeutice adresate oricarei insuficiente respiratorii acute.
138. Masurile terapeutice speciale din cadrul insuficientei respiratorii acute, au ca si caracteristici
faptul ca se adreseaza cauzei.
139. Cauza cea mai frecventa de asfixie in insuficienta respiratorie acuta o reprezinta obstruarea
cailor aeriene.
140. Cea mai eficace masura in dezobstruarea cavitatii buco-faringiene din insuficienta respiratorie
acuta, consta in introducerea policelui in gura bolnavului la mijlocul mandibulei si tragerea in sus.
141. Respiratia gura la nas din cadrul tratamentului insuficientei respiratorii acute, se practica
atunci cand nu se poate deschide gura victimei.
142. Pneumonia pneumococica este caracterizata prin frison, febra (pana la 40 de grade Celsius) si
junghi toracic.
143. Perioada de stare din pneumonia pneumococica se instaleaza la cateva ore de la debut.
144. Examenul fizic in pneumonia pneumococica
doua un sindrom de condensare pulmonara.

pune

in

evidenta

incepand

din

ziua

145. In pneumonia pneumococica apetitul este crescut.


146. Examenul sangelui in pneumonia pneumococica evidentiaza leucocitoza cu polinuceloza.
147. Antibioticul de electie in tratamentul pneumoniei pneumococice este penicilina G.
148. Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasa caracterizata de faptul ca afecteaza
organismul in intregime intereseaza cu precadere plamanul si este provocata de pneumococ.
149. In cazul tuberculozei pulmonare contaminarea se realizeaza pe cale aeriana, aproape
intotdeauna prin bacilul Koch de tip uman.
150. Patrunderea in organism a bacilului Koch determina leziuni anatomice.
151. Leziunea initiala (primoinfectia) din tuberculoza pulmonara este situata aproape intotdeauna la
nivelul plamanului.

152. In tuberculoza pulmonara, bacilul Koch se pune in evidenta in expectoratie si lichidul de


varsatura gastrica.
153. In cazul tuberculozei meningiene, bacilul Koch se pune in evidenta in lichidul cefalorahidian.
154. Leziunea caracteristica tuberculozei secundare este caverna.
155. Diseminarea bacilului Koch in tuberculoza secundara este de obicei bronhogena.
156. Debutul tuberculozei secundare poate fi asimptomatic, boala fiind descoperita cu ajutorul unui
control radiologic.
157. Simptomul fundamental al tuberculozei secundare este tusea.
158. In tuberculoza secundara un caracter particular al perioadei de stare il prezinta febra.
159. Dispneea polipneica din insuficienta respiratorie acuta poate apare in procese pulmonare si
pleurale.
160. Cauza principala a anginei pectorale este ateroscleroza coronariana.
161. Crizele din angina pectorala nu dispar la administrarea de miofilin.
162. Durata crizelor din angina pectorala este de cateva minute.
163. Simptomul principal al anginei pectorale este durerea.
164. Caracterul durerii in angina pectorala este constrictiv - ca o gheara, arsura sau sufocare.
165. In durerea din angina pectorala iradierile nu sunt obligatorii.
166. Administrarea nitroglicerinei in criza angioasa se realizeaza sublingual.
167. Singura medicatie cu actiune prompta in criza de angina pectorala este nitroglicerina.
168. Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni din
miocard.
169. Necroza ischemica din infarctul miocardic este determinate de obstruarea brusca a unei artere
coronare.
170. Cauza principala a inferctului miocardic este ateroscleroza 90-95%.
171. In evolutia infarctului miocardic se deosebesc o perioada prodromala, una de debut, una de
stare si de convalescenta.
172. Febra in infarctul miocardic este de obicei moderata.
173. Leucocitoza in infarctul miocardic apare in primele ore.
174. Cel mai important semn de laborator in infarctul miocardic este cresterea enzimelor
(transaminazelor) din primele ore de la debut.

175. LDH-ul in infarctul miocardic se normalizeaza in 4-7 zile (normal 20 u.i.).


176. Angorul pectoral este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta miocardica determinate de un
dezechilibru intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian.
177. Criza dureroasa din angorul pectoral apare dupa efort, emotii, mese copioase.
178. Cauzele favorizente ale angorului pectoral sunt diabetul zaharat, tabagismul si tulburarile de
ritm.
179. Localizarea durerii in angorul pectoral este 80-90% retrosternal de unde se raspandeste spre
regiunea precordiala.
180. Manifestarile clinice ale EPA (edem pulmonar acut) sunt reprezentate de tuse uscata in prima
faza, apoi cu sputa spumoasa, rozata, aerata.
181. In cazul EPA cu tensiune arteriala scazuta sunt contraindicate emisiunea de sange si morfina.
182. La pacientii cu EPA ce au ca afectiuni de baza astmul bronsic, AVC, BPOC, se administreaza
mialgin i.m. si i.v.
183. Conduita de urgenta in IMA (infarct miocardic acut) este prevenirea mortii subite si
preintampinarea complicatiilor.
184. Atitudinea de urgenta in angina pectorala consta in oprirea imediata a efortului fizic si
administrarea de nitroglicerina.
185. Insuficienta cardiaca este un sindrom clinic ce rezulta din imposibilitatea de a expulza intreaga
cantitate de sange primita.
186. Cauzele detrminante ale insuficientei cardiace sunt valvulopatii dobandite sau congenitale, HTP.
187. Manevrele prin care se poate obtine eliberarea cailor respiratorii se pot executa prin curatirea
oro-faringelui, aspiratia, introducerea unei pipe Guedel.
188. Semnele clinice ale stopului cardio-respirator sunt reprezentate de absenta pulsului in artera
carotida, oprirea miscarilor respiratorii toracice si abdominale.
189. Dezinfectia este metoda de indepartare si distrugere a microbilor de pe piele, plagi, obiecte,
plosti sanitare.
190. Miopatia este o boala caracterizata prin slabiciune progresiva,
bilaterale si simetrice, interesand in principal muschii de la radacina membrelor.

atrofii

musculare

191. Polimiozita este o inflamatie difuza a muschilor care poate cuprinde tegument si/sau muschi
invecinati.
192. Miotonia este o afectiune de obicei congenitala caracterizata prin dificultatea de a decontracta
muschii.
193. Poliomielita anterioara acuta sau maladia Heine Medine este o boala virala care atinge celulele
motorii din coarnele anterioare ale maduvei spinarii.

194. Scleroza laterala amiotrofica debuteaza intre 20-40 de ani.


195. Poliomielita anterioara cronica este o afectiune degenerative simetrica a cornului medular
anterior.
196. Sindromul cozii de cal se caracterizeaza prin paralizia flasca a membrelor inferioare cu reflexe
abolite, atrofii si tulburari de sensibilitate, tulburari sfincteriene si genitale.
197. Plexitele se caracterizeaza prin sindrom de neuron motor periferic, la care se asociaza adesea
tulburari de sensibilitate.
198. Nevritele se datoresc unor viroze, unor compresiuni (fracture, tumori) sau unor traumatisme ale
nervilor.
199. Paralizia faciala este caracterizata prin stergerea cutelor fruntii de pe partea bolnava,
imposibilitatea inchiderii complete a ochiului, deviatia gurii spre partea sanatoasa, imposibilitatea de a
fluiera.
200. Tratamentul paraliziei nervilor este in primul rand etiologic, chirurgical sau ortopedic.
201. Sindromul de neuron motor central sau sindromul piramidal apare in accidente vasculare
cerebrale, tumori cerebrale si medulare, mielite, fracturi de rahis, scleroza laterala amiotrofica.
202. Hemiplegia flasca se caracterizeaza prin semne de paralizie faciala, hipotonie si reflexe
osteotendinoase abolite, semnul Babinski prezent.
203. Ateroscleroza cerebrala debuteaza lent, prin tulburari nevrotice: cefalee, astenie, insomnie,
vajaituri in urechi, ameteli, tulburari de memorie.
204. Evolutia aterosclerozei dureaza intre 2-15 ani.
205. Psihoza maniaco-depresiva se manifesta clinic prin accese periodice de manie sau melancolie
sau prin alternarea acestor doua forme de boala.
206. Tratamentul aterosclerozei cerebrale consta in odihna, administrarea de hormoni (foliculina),
Gerovital, Mecopar, vit.B6, tranchilizante, neuroleptice.
207. Tabloul clinic al melancoliei este caracterizat prin dispozitie trista, idiotie incetinita, aparitia unei
senzatii neplacute cu lipsa poftei de mancare, lipsa de imbold in activitate, abatut, vorbeste in soapta.
208. La un bolnav cu arsuri de gradul I pe 20% din suprafata corpului evolutia nu se complica.
209. Gasim flictene cu continut serocitrin in arsurile de gradul II.
210. In arsurile de gradul III durerile sunt mai mici decat in arsurile de gradul II.
211. Arsurile de gradul IV sunt mai provocatoare de soc imediat deoarece terminatiile din derm sunt
distruse.
212. Nefrita acuta, bronhopneumonia, embolia pulmonara, hemoragia digestiva, aparute drept
complicatii in arsura, se datoreaza intoxicatiei masive a organismului cu substante toxice resorbite din
regiunea arsa.

213. In cazul unui accident colectiv, primii evacuati spre unitatile sanitare de specialitate vor fi arsii
apatici care reactioneaza lent si numai la stimuli puternici.
214. Profilaxia antitetanica in arsurile intinse se face cu A.T.P.A. si ser antitetanic 3000 u.i.
215. In cazul in care un accidentat adus la spital este in stare de soc interventia prioritara consta in
efectuarea tratamentului antisoc inaintea oricarei manevre chirurgicale.
216. In cazul in care evolutia arsurilor este favorabila, se considera perioada optima pentru grefare in
a treia saptamana (la 14-16 zile).
217. La bolnavii cu leziuni profunde ale capului, fetei si care prezinta arsuri ale cailor respiratorii
se va efectua traheostomie.
218. La arsii cu leziuni circulare pe membre, pentru prevenirea fenomenelor de ischemie periferica se
va practica o incizie de decompresiune care traverseaza regiunea de escara de la un cap la altul,
depasind-o in tesut sanatos in profunzime.
219. Necesarul de lichide ce trebuie administrat in primele 3-4 zile unui ars este de 1 ml. pentru
fiecare procent de suprafata arsa inmultit cu suprafata arsa si greutatea corporala.
220. Caracteristicile arsurilor produse de baze chimice sunt reprezentate de escare care se formeaza
lent, actionand si dupa accident, transformandu-se dintr-un grad inferior intr-un grad superior.
221. Pentru neutralizarea acizilor in caz de arsuri se vor folosi amoniac 1% si bicarbonat de sodiu.
222. In cazul electrocutarii local se produc arsuri de gradul IV.
223. Daca din motive obiective sondajul vezical nu se poate efectua se practica punctie vezicala
deasupra simfizei pubiene pe linie mediana.
224. Profilaxia escarei postoperatorii este adesea dificila, dar este mai usoara decat tratamentul unei
ulceratii constituite.Ea urmareste suprimarea presiunii, asigurarea unei bune stari a tegumentelor
expuse, mentinerea unei bune nutritii.
225. In profilaxia escarelor postoperatorii, suprimarea presiunii de pe ariile cutanate amenintate se
poate realize prin mobilizare precoce, schimbarea pozitiei in pat, asigurarea unei lenjerii
corespunzatoare.
226. In hemoragiile postoperatorii care se manifesta ca hemoragii intraperitoneale se impune
reinterventia chirurgicala de urgenta sub protectia transfuziei de sange.
227. Meteorismul abdominal postoperator poate fi un simplu ileus dinamic pasager.
228. Ajutam la disparitia meteorismului abdominal postoperator prin aspiratie gastrica.
229. In cazul aparitiei postoperator a ileusului paralitic se face aspiratie gastrica, se corecteaza
tulburarile hidroelectrolitice, se face clisma evacuatorie.
230. Se reintervine chirurgical daca ileusul paralitic postoperator este consecinta unei peritonite.
231. Ocluzia mecanica postoperatorie este mai frecventa dupa interventiile chirurgicale pentru
abdomen acut netraumatic.

232. Varsaturile care apar imediat dupa interventia chirurgicala au drept cauza narcoza si iritatia
peritoneala.
233. Complicatia cea mai grava a trombozelor din sistemul cav inferior este embolia pulmonara.
234. Profilaxia emboliei pulmonare postoperatorii urmareste prevenirea trombozelor venoase si a
declansarii tromboemboliei in pre-, intra-, si postoperator.
235. Tratamentul curativ in embolia pulmonara are ca obiective terapia socului, asfixiei, durerii si
hipercoagulabilitatii.
236. Infarctul miocardic apare frecvent in postoperator la personae obeze, diabetice, care
prezinta un risc mare cardiovascular.
237. Tratamentul profilactic in sindromul Mendhelson consta in golirea preoperatorie a stomacului,
sonda de aspiratie gastrica, combaterea anxietatii.
238. In atelectazia pulmonara postoperatorie tratamentul curativ va urmari dezobstructia bronhiilor
si antibioterapie.
239. Complicatiile respiratorii apar adeseori la bolnavii care au stat mult timp dupa interventia
chirurgicala in decubit dorsal.
240. Atunci cand se practica interventia chirurgicala pe abdomenul superior si esofag, cea mai
obisnuita complicatie respiratorie in postoperator este atelectazia pulmonara.
241. In larigotraheita determinata de intubatia orotraheala tratamentul consta in aplicarea de
comprese calde in jurul gatului, repaus vocal, aerosoli, antitusive, antibiotice generale.
242. In abcesul fesier aparut in postoperator, tratamentul este chirurgical in faza de colectie.
243. Cea mai grava complicatie infectioasa postoperatorie este septicemia postoperatorie.
244. Tratamentul profilactic in infectia urinara, ca si complicatie infectioasa postoperatorie, consta in
aplicarea sondajului vezical, numai daca este indicatie precisa si numai in conditii de asepsie perfecta.
245. Ulcerul gastroduodenal perforat este cea mai frecventa si grava complicatie a ulcerului
gastroduodenal si afecteaza in cel mai mare procent barbatii intre 30-50 de ani.
246. Diagnosticul diferential intre o apendicita acuta si o sarcina extrauterina rupta poate fi facut prin
urmarirea starii generale, a culorii tegumentelor si al rezultatului leucogramei.
247. Colangiografia exploreaza vezica biliara si caile biliare extrahepatice.
248. Examenul de urina se face obligatoriu in preoperator la toti bolnavii chirurgicali.
249. Determinarea grupului sangvin si a RH-ului este obligatorie la bolnavii internati in serviciul de
chirurgie.
250. Un numar crescut
traumatisme abdominale.

de

trombocite

apare

intotdeauna dupa

hemoragii,

splenectomii

si

251. Hemocultura reprezinta o analiza a sangelui care se recomanda in cursul unei septicemii pentru
identificarea agentului aptogen.
252. Dupa producerea unui traumatism abdominal inchis decesul poate surveni in cateva minute de
la accident prin soc sau hemoragie masiva.
253. Daca dupa 6-8 ore starea generala a unui pacient cu traumatism abdominal, tinut sub
observatie si tratament, nici nu se amelioreaza nici nu se inrautateste, se efectueaza interventie
chirurgicala exploratorie.
254. Unui pacient cu traumatism abdominal inchis i se poate pune diagnosticul de ruptura de stomac,
daca radiografia abdominala (pe gol) arata prezenta aerului in cavitatea abdominala.
255. Sub denumirea de plagi ale abdomenului sunt cuprinse
de un traumatism care intereseaza si deschide peretele abdominal.

toate

leziunile

determinate

256. Cele mai frecvente hemoragii in doi timpi sunt cele ale splinei.
257. La hemoragia interna in doi timpi, timpul intai consta in hemoragie intra- si subcapsulara.
258. Pancreatita acuta este un sindrom abdominal acut caracterizat prin dureri abdominale violente
in etajul superior si alterarea marcata a starii generale.
259. Persoanele predispuse la imbolnavirea de pancreatita acuta sunt adultii obezi.
260. Pancreatita acuta se produce prin autodigestia glandei de catre tripsina.
261. Tulburarile in evacuarea secretiei pancreatice in duoden, prin dereglari functionale ale
sfincterului Oddi duc la autodigestia pancreasului.
262. Contuzia abdominala poate determina moartea in cateva zile de la producerea accidentului prin
hemoragie in doi timpi.
263. Diagnosticul de certitudine al ulcerului gastro-duodenal perforat se sprijina pe disparitia
matitatii hepatice, punctia abdominala pozitiva si prezenta pneumotoraxului.
264. Colecistita acuta este o inflamatie acuta a peretelui colecistic.
265. Diskineziile biliare reprezinta tulburari ale motricitatii veziculei biliare.
266. Diagnosticul prezumptiv clinic de perforatie ulceroasa se sprijina pe caracterul durerii, semnele
de peritonita si antecedentele ulceroase.
267. Apendicita acuta are un singur tratament - chirurgical de urgenta.
268. La un pacient cu abdomen acut la care diagnosticul nu s-a precizat inca, este contraindicat sa se
administreze antialgice majore (morfina, mialgin).
269. Cea mai frecventa forma a perforatiei ulcerului gastro-duodenal este in peritoneul liber.
270. In evolutia sindromului ocluziv, tulburarile electrolitice care influenteaza negativ starea
bolnavului, ducand la soc sunt scaderea Cl sangvin, cresterea K si a ureei.

271. Perforatia acoperita a ulcerului gastro-duodenal poate fi gasita in cazul in care orificiul de
perforatie este mic si suplu.
272. Angiocolitele sunt afectiuni inflamatorii ale cailor biliare extra- si intrahepatice.
273. Colica biliara se instaleaza frecvent dupa o masa bogata in grasimi sau alimente cu efect
colecistokinetic necunoscut.
274. Prezenta contracturii abdominale pe toata aria abdomenului, formand asa-zisul abdomen de
lemn, se intalneste in ulcerul gastro-duodenal perforat.
275. Daca un bolnav se prezinta in urgenta, avand o durere violenta in epigastru, ca o lovitura de
pumnal, cu iradiere in hipocondrul drept, paloare, lipotimie, accelerarea pulsului, imobilitatea
respiratiei in etajul abdominal superior, ne gandim la ulcer gastro-duodenal perforat.
276. In evolutia unei apendicite acute, peritonita acuta poate aparea in primele 24-48 h de la debutul
crizei apendiculare.
277. Aspectul anatomo-patologic al unei apendicite acute flegmonoase este apendice marit in volum,
cu aspect de limba de clopot.
278. Intr-o litiaza biliara coloratia icterica persistenta a sclerelor, mucoaselor si tegumentelor poate fi
data de prezenta unui obstacol in coledoc.
279. Volvulusul intestinal se poate traduce prin rasucirea anselor intestinale.
280. Un plastron colecistic se poate trata prin regim alimentar tratament medical completat cu
tratament chirurgical, peste 6-8 saptamani, dupa racire.
281. Pentru prevenirea complicatiilor pulmonare ce pot aparea dupa interventiile chirurgicale pe tub
digestiv se iau masuri de pozitionare corespunzatoare, mobilizare precoce si gimnastica respiartorie.
282. In perforatia veziculei biliare nu apare radiologic pneumoperitoneul.
283. In cazul unui abdomen acut chirurgical, cu semne de peritonita instalate, interventia
chirurgicala este obligatoriu sa se practice in 5-6 ore de la instalarea semnelor.
284. Bolnavii suferinzi de colecistita acuta trebuie neaparat spitalizati si operati.
285. Aspectul anatomo-patologic al unei apendicite acute gangrenoase este reprezentat de un
apendice de culoare neagra-verzuie si aspect de frunza vesteda.
286. Tratamentul in plastromul apendicular se trateaza medical si dupa racirea procesului se
intervine chirurgical.
287. Plagile abdominale penetrante sunt plagile in care agentul traumatic a penetrat in peritoneu,
dar nu a lezat nici unorgan.
288. Plastronul apendicular este o peritonita plastica.
289. In ocluziile intestinale vechi varsaturile sunt fecaloide.
290. Varsaturile fecaloide apar precoce in ocluziile intestinale inalte.

291. Bolnavul care a suferit un traumatism abdominal va fi asezat corect in pozitia de decubit dorsal,
cu membrele pelvine usor flectate (sub genunchi se aseaza o patura rulata sau o perna).
292. Conduita de urgenta in ocluzia intestinala mecanica instalata de foarte scurt timp, consta in
linistirea pacientului, sonda de aspiratie gastrica, clisma pentru golirea segmentului de sub ocluzie.
293. Plagile abdominale care prezinta o mare gravitate sunt cele perforate.
294. Prin ulcerul gastro-duodenal intelegem deschiderea ulcerului in cavitatea biliara peritoneala.
295. Daca prin plaga abdominala se scurge bila sau continut gastric, plaga intereseaza calea biliara
sau stomacul.
296. Un abdomen acut chirurgical cu sediul durerii juxtapubian arata o perforatie a intestinului
mezenterial si a colonului.
297. In apendicita acuta perforata durerea este initial in fosa iliaca dreapta, brusca, violenta.
298. Tratamentul chirurgical al unei colecistite acute consta in colecistectomie.
299. Colecistita acuta reprezinta inflamatia acuta a peretelui vezicular, coexistand in majoritatea
cazurilor cu un obstacol infundibulo-cistic.
300. Coloratia subicterica a sclerelor, mucoaselor si tegumentelor poate fi data de spasmul reflex al
sfincterului Oddi.
301. Intr-o pancreatita acuta, cu evolutie fara complicatii, tratamentul de baza este chirurgical si in
conducerea tratamentului se va tine seama de evolutia starii generale, a febrei, a leucocitozei, a
amilazemiei.
302. Colecistectomia cu coledocotomie se practica ca un tratament chirurgical in colecistita acuta cu
calcul prezent si in coledoc.
303. In cazul unei ocluzii intestinale mecanice instalate de multa vreme, atitudinea de urgenta consta
in montarea unei sonde de aspiratie gastrica, abord venos pentru recoltarea sangelui in vederea
efectuarii probelor de laborator si montarea unei perfuzii pentru reechilibrare hidroelectrolitica.
304. Peritonita acuta difuza rezulta din reactia locala a peritoneului si viscerele abdominale si reactia
generala determinate de actiunea agresiva a germenilor ajunsi in peritoneu.
305.Peritonita acuta difuza poate fi secundara patrunderii germenilor prin perforarea unui organ
cavitar datorita unui proces patologic sau traumatic.
306. Ingrijirea postoperatorie, dupa rezolvarea chirurgicala a unei ocluzii intestinale mecanice, consta
in continuarea tratamentului de reechilibrare hemodinamica, de refacere a starii generale pana la
reluarea tranzitului.
307. In peritonita acuta, secundara ulcerului gastric perforat, datorita caracterului foarte iritant al
sucului gastric ajuns in peritoneu, simptomul caracteristic este reprezentat de durere extrem de vie in
epigastru, fara un simptom premergator, care se generalizeaza in tot abdomenul, dar cu o intensitate
mai crescuta la locul aparitiei.
308. In ulcerul gastric si duodenal perforat este caracteristica durerea epigastrica de intensitate
deosebita ca o lovitura de pumnal, urmata de rigiditatea abdomenului de lemn.

309. Caracteristicile durerii din peritonita acuta prin perforatia colecistului sunt reprezentate de
aparitia in hipocondrul drept, coborarea pe flancul drept in fosa iliaca dreapta, generalizandu-se apoi
in tot abdomenul.
310. Dintre urmatoarele lichide ajunse in
iritant este lichidul evacuat din intestinul subtire.

peritoneu,

patologic

sau

traumatic,

foarte

311. Peritonita acuta localizata este acea forma a peritonitei in care procesul infectios este localizat
in regiunea in care a aparut.
312. Pentru combaterea unor complicatii frecvente dupa interventiile chirurgicale pe tubul digestiv, in
caz de varsaturi, se instaleaza sonda de aspiratie pentru evacuarea stazei gastrice si se administreaza
dupa caz, si medicatie antiemetica.
313. Peritonita acuta localizata in regiunea pelviana se numeste pelviperitonita.
314. De obicei peritonitele acute localizate au tendinta de vindecare daca se aplica un tratament
constand in repaus la pat, regim alimentar, antibioterapie, iar dupa racire interventia chirurgicala.
315. In colecistita acuta durerea poate fi combatuta si prin mijloace nefarmacologice, aplicate local,
adica o punga cu gheata.
316. Intr-o plaga abdominala penetranta cu evisceratie posttraumatica nu se vor executa manevre
de reducere a anselor intestinale, se pun deasupra campuri umede caldute, fixate de o fasa
necompresiva.
317. O peritonita acuta localizata poate fi considerata plastron colecistic.
318. In tumora intestinala la un pacient care prezinta ocluzie intestinala, starea generala se altereaza
progresiv si sindromul ocluziv este mai putin alarmant.
319. La alterarea starii generale din ocluzia intestinala un rol determinant il au tulburarile de
hemodinamica deoarece intestinul absoarbe doar 10-20% din continutul intestinal.
320. Durerea intensa, colicativa in hipocondrul drept cu iradiere in umar si spate, insotita de febra si
care nu cedeaza saueste foarte putin influentata de antialgice si antispastice este produsa de
colecistita acuta.
321. Conduita de urgenta intr-o colica biliara internata in spital consta in recoltarea probelor de
sange, perfuzie, calmarea durerii, combaterea infectiei, calmarea varsaturilor, punga cu gheata si
interventie chirurgicala.
322. Forma edematoasa a pancreatitei acute se caracterizeaza prin cresterea in volum a
pancreasului.
323. Pancreatita acuta hemoragica se caracterizeaza printr-o sangerare subcapsulara masiva si
ruperea capsulei sub actiunea hematomului.
324. Plagile abdominale perforante sunt plagile in care agentul traumatic a penetrat in peritoneu, dar
nu a lezat nici unorgan.
325. In vederea interventiei chirurgicale la un bolnav cu ocluzie intestinala este bine sa se cunoasca
cauza care a determinat ocluzia.

326. Volvulusul intestinal apare in ocluziile intestinale mecanice care pot fi provocate de organe
intrinseci.
327. Ancheta epidemiologica definitiva presupune completarea anchetei preliminare cu investigatii si
masuri eficiente si incheierea odata cu eliminarea focarului.
328. Controlul medical periodic anual al personalului din sectorul alimentar se face prin
coproculturi, rx. pulmonar si RBW.
329. Dezinfectia urmareste indepartarea si distrugerea agentilor patogeni de pe tegumente si diferite
obiecte din mediul extern, prin mijloace fizice, chimice si mecanice.
330. Sterilizarea urmareste distrugerea tuturor microorganismelor patogene si nepatogene, inclusiv a
sporilor de pe obiecte cu utilizare medicala.
331. Dezinsectia de combatere utilizeaza in mod curent metode fizice, chimice si biologice.
332. Angina ulcero-necrotica, ca forma a anginei streptococice se intalneste cu mult mai rar.
333. D.p.d.v. clinic anginele se clasifica in angine rosii, albe si ulceroase.
334. Tratamentul anginei streptococice consta in administrarea de penicilina.
335. Scarlatina este o boala infecto-contagioasa produsa de streptococul beta hemolitic de grup A.
336. Scarlatina se manifesta clinic in perioada de debut prin febra mare, angina, cefalee, varsaturi.
337. Eruptia in scarlatina este micropapuloasa si aspra la pipait.
338. Pentru scarlatina distinctiva este masca Filatov, semnul Pastia si ciclul lingual.
339. Exantemul scarlatinos apare mai intai pe gat si pe torace.
340. Angina rosie+febra+eruptie micropapuloasa pe trunchi, respectand fata, ne sugereaza prezenta
scarlatinei.
341. Copilul cu scarlatina este tratat obligatoriu in spital de catre medicul specialist.
342. Manifestarile clinice in scarlatina sunt determinate de actiunea toxinei scarlatinoase Dick
eliberata de streptococul beta-hemolitic de grup A.
343. Angina din scarlatina este rosie sau eritemato-pultacee, rar ulcero-necrotica.
344. In diagnosticul scarlatinei de importanta majora este ciclul lingual cu limba saburala, zmeurie,
rosu-inchis si lucioasa.
345. Tratamentul simptomatic in scarlatina se adreseaza febrei, cefaleei si durerilor de deglutitie.
346. In scarlatina testarea receptivitatii se face prin testul intradermic Dick, test de imunitate.
347. Complicatiile scarlatinei pot fi toxice, septice, postinfectioase.
348. In rujeola perioada de incubatie dureaza 8-11 zile.

349. Eruptia maculopapuloasa in rujeola incepe la fata - dupa urechi, pe frunte si obraji.
350. Evolutia eruptiei in rujeola da pigmentarea cafenie si descuamatie foarte fina.
351. Cresterea febrei in perioada de stare si de palire a eruptiei este semn de complicatie prin
suprainfectie bacteriana.
352. Semnul Koplik, patagnomonic in rujeola, dispare in prima zi dupa eruptie.
353. Importanta rubeolei este data de efectul teratogen asupra sarcinii in primele 3-4 luni cu aparitia
unor malformatii congenitale.
354. Eruptia in rubeola prezinta macule mici, de culoare roz, fara tendinte la confluente.
355. Incubatia in rubeola dureaza 2-3 saptamani.
356. Febra+catar respirator+adenopatie sunt simptome care sugereaza rubeola.
357. Legislatia actuala prevede ca raportarea cazurilor de rubeola sa se efectueze trimestrial,
numeric.
358. In perioada de stare, eruptia cu aspect polimorf: macule, papule, vezicule clare ori tulburi si
cruste hematice, apare in varicela.
359. Distributia centripetal a eruptiei (apar mai multe elemente pe trunchi si pe radacina
membrelor), apare in varicela.
360. Eruptia este pruriginoasa in varicela.
361. Parotidita epidemica este cunoscuta sub numele de oreion.
362. Tabloul clinic cu debut relative brusc, febra, cefalee si jena in lojiile parotidiene apare in
parotidita epidemica.
363. In tusea convulsiva sursa de infectie este omul bolnav cu forme tipice si atipice.
364.Semnele catarale respiratorii: rinita, raguseala, tusea, injectia conjunctivala, aspect facies
plans si starea de subfebrilitatea apar in tusea convulsiva.
365. Primovaccinarea in poliomielita consta in doua administrari orale, la doua luni interval, in lunile
de iarna - primavera.
366. A treia vaccinare pentru poliomielita se face in primul an de scoala.
367. Meningita pneumococica detine prioritatea ca frecventa in etiologia meningitelor purulente la
adultii peste 40 de ani.
368. Sindromul encefalitic - o inmanunchere de semne si simptome - care exprima afectarea
creierului de cauza infectioasa si postinfectioasa, apare in encefalita.
369. Tabloul clinic cu varsaturi, colici abdominale si scaune diareice, defineste toxiinfectia alimentara.

370. Tabloul clinic ce cuprinde scaune frecvente, moi, lichide, abundente, cu aspect omogen, de
culoare galben-verziu, apare in salmonelloza.
371. Impiedicarea proliferarii agentului patogen existent in unele alimente se face prin pastrarea la 5
grade Celsius.
372. Bacilul tific are patogenitate exclusive pentru om.
373. Febra tifoida se transmite pe cale digestiva.
374. Scaunele diareice verzi ca in zeama de mazare, omogene, apar in febra tifoida.
375. Scaune numeroase, mucopiosangvinolente, tenesme si uneori febra, stare toxica, subliniaza
sindromul clinic din dizenterie.
376. Calea de transmitere a dizenteriei este facal-orala.
377. Rol primar in transmiterea dizenteriei il au mainile murdare.
378. Pentru bolnavii care lucreaza in sector alimentar, colectivitati de copii, este obligatoriu controlul
dupa tratament, prin recoltarea de 3 coproculturi.
379. Solul, praful,
tegumentelor.

obiectele

contaminate,

mijlocesc

patrunderea

sporilor

prin

leziuni

ale

380. Morbiditatea prin tetanos a scazut foarte mult prin generalizarea vaccinarii cu anatoxina
tetanica.
381. Debutul de obicei lent, cu trismus precedat uneori de tresariri musculare la nivelul plagii este
semn patagnomonic pentru tetanos.
382. Rasul sardonic apare in tetanos.
383. Stadiul compensat se caracterizeaza prin faptul ca simptomele nu sunt evidente.
384. Legaturile vasculare de varice esofagiene se fac atunci cand starea bolnavului nu permite
interventii de amploare.
385. Sonda cu balon aplicata in scop hemostatic in cazul sangerarii varicelor esofagiene este sonda
Blackmore.
386. Examenul radiologic intr-o entorsa este obligatoriu atunci cand banuim o leziune mai
importanta.
387. Leziunile capsulei articulare in cazul luxatiilor sunt mai importante dacat cele din entorse.
388. Pentru a calma durerea extreme de vie in cazul unei luxatii se readuc cat mai urgent capatele
articulatiei in pozitie normala.
389. Aplicarea atelelor se va face astfel incat sa depaseasca intotdeauna articulatia de deasupra si de
dedesuptul zonei fracturate.
390. Din urmatoarele leziuni traumatice osteo-articulare este mai grava luxatia deschisa a cotului.

391.In cursul unei luxatii complicatiile cu urmari grave sunt compresiunile vasculare si nervoase.
392. Cele mai frecvente recidive ale luxatiilor apar la articulatia scapulo-humerala.
393. Fracturile clasificate dupa mecanismul de producere sunt fracturi prin indoire si rasucire.
394. Fractura deschisa este fractura in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul.
395. Complicatiile mai frecvente in fracturile deschise decat in cele inchise sunt procese septice de
osteite si osteomielite.
396. Fracura in varf de clarinet este o fractura completa.
397. Fractura cominutiva reprezinta fractura cu mai multe fragmente ale aceluiasi os.
398. Durerea in punct fix, care se accentueaza cand miscam fragmentele osoase este un semn sigur
al fracturii de os.
399. In fracturile primelor 4 coaste pot aparea ca leziuni concomitente, leziunile pulmonare cu
pneumotorax.
400. Fractura deschisa in 1/3 medie a bratului este o fractura grava.
401. In cazul unei fracturi fara deplasare la spital diagnosticul se pune clinic si radiologic.
402. Aparatul gipsat trebuie sa cuprinda articulatia de deasupra si de dedesuptul focarului de
fractura.
403. Fractura de olecran nu se poate reduce corect pe cale ortopedica si este nevoie de reducere
chirurgicala.
404. Plagile prin intepare, taiere si muscatura se datoreaza agentilor mecanici.
405. Prin plagi perforate intelegem plagi care patrund in cavitatile naturale si lezeaza unele organe
din cavitatea respectiva.
406. Prin plagi recente intelegem plagi produse sub 6-8 ore.
407. In cazul muscaturilor de sarpe si intepaturilor de insecte veninoase se practica aplicarea
garoului deasupra regiunii.
408. Rabia se poate transmite prin plagi muscate de animale.
409. Alaturi de tratarea corecta a plagii se va aplica o imobilizare in aparat gipsat in plagi cu leziuni
osteo-articulare.
410. Aplicarea unui pansament umed este indicata in tromboflebite.
411. Pentru fixarea unui pansament la nivelul capului se poate folosi fixarea cu basma (capelina).
412. Atrofierea muschilor si scaderea tonusului in general poate aparea la bolnavii imobilizati datorita
pozitiei incorecte.

413. Ventilatia dificila a plamanilor la bolnavul imobilizat timp indelungat poate produce pneumonii
hipostatice.
414. Bolnavii imobilizati la pat vor fi scosi la aer liber (terasa, balcon) cu ajutorul patului, fara ca
ei sa fie mobilizati.
415. Pentru prevenirea escarelor la bolnavii imobilizati carora nu le este permisa nici o miscare se vor
folosi saltele pneumatice, compartimentate, antidecubit.
416. Coma diabetica poate fi declansata de oprirea sau diminuarea nejustificata a tratamentului cu
insulina.
417. Semnele majore din coma diabetica sunt reprezentate de respiratia Kussmaul, deshidratarea
globala, tulburari de cunostinta (coma calma).
418. Pacientul cu coma diabetica prezinta ca simptome astenia, somnolenta - coma.
419. Primul gest terapeutic atunci cand diferentierea dintre coma hipoglicemica si coma
diabetica este greu de facut, consta in administrarea de 20-30 ml. glucoza hipertonica.
420. Tulburarile electrolitice care se produc in coma diabetica sunt reprezentate de scaderea K, Cl si
Na sangvin.
421. Rehidratarea pacientului in coma diabetica va incepe cu administrarea de ser fiziologic 1000 ml.
in primele 20 min.
422. In coma diabetica se pot administra solutii hipertonice de glucoza 20%, tamponata cu insulina
atunci cand glicemia a scazut sub 300 mg.%.
423. Insulina trebuie pastrata in frigider la temperatura de +2 - +7 grade Celsius.
424. Manifestarile respiratorii ce apar in socul anafilactic sunt crize de dispnee cu respiratie
suieratoare, provocata de bronhoconstrictie.
425. Combaterea durerii in soc se face cu medicamente recomandate de medic.
426. In cadrul socului se descriu urmatoarele stadii: soc compensat, soc decompensat, coma.
427. Diabetul zaharat se caracterizeaza prin perturbarea metabolismului glucidic.
428. Proba hiperglicemiei provocate se face prin administrarea orala a 450 g glucoza/1 m patrat
suprafata corporala, dizolvate in 300 ml. apa.
429. Cauza asa-numitei sangerari in propriile tesuturi in cadrul socului traumatic este vasodilatatia
la locul de actiune a agentului traumatic.
430. Socul hemoragic apare dupa hemoragii acute cand pierderile depasesc 30% din masa
circulanta.
431. Injectia cu adrenalina sau simpaticomimetice in stadiul de soc compensat poate avea ca efect
agravarea anoxiei tisulare si grabirea decompensarii.

432. Diabetul zaharat este o boala de metabolism cu evolutie cronica si se datoreaza insuficientei
absolute sau relative a insulinei din organism.
433. Criteriile pentru diagnosticul de pneumonie ca infectie nosocomiala sunt reprezentate de
combinatii diferite ale unor dovezi clinice, radiologice si de laborator.
434. Scopul aplicarii Precautiunilor Universale este de a preveni transmiterea infectiilor pe cale
sangvina personalului la locul de munca.
435. Manifestarea clinica caracteristica litiazei renale este colica renala.
436. Sediul durerii in colica renala se afla in regiunea lombara.
437. Durearea lombara cu iradiere in organele genitale externe este caracteristica colicii renale.
438. Uremia este stadiul terminal al insuficientei renale cronice.
439. In faza de izostenurie, densitatea urinei oscileaza intre 1010-1011.
440. Cel mai important semn in insuficienta renala cronica este poliuria.
441. In insuficienta renala acuta, diureticele se vor administra dupa corectarea volemiei.
442. Compresiunea din masajul cardiac extern se face pe 1/3 inferioara a sternului.
443. Asistentul medical poate exercita o alta activitate cu conditia ca aceasta sa fie compatibila cu
demnitatea profesionala.
444. Informatiile obtinute referitoare la pacienti pot fi impartasite echipei medicale.
445. Asistentul medical are obligatia de a lua masuri de acordare a primului ajutor medical, doar
daca este prezent si medicul.
446. Asistentul medical trebuie sa trateze cu responsabilitate si profesionalism, pacientii imobilizati la
pat.
447. Asistentul medical este prestator de servicii.
448. Protectia asistentului medical pentru riscurile ce decurg din practica profesionala se realizeaza
de catre angajator prin societatile de asigurari.
449. Angajarea si promovarea profesionala a asistentului medical in sistemul sanitar public se
realizeaza prin concurs potrivit legii.
450. Alegerile pentru organele de conducere ale Ordinului Asistentilor Medicali din Romania, la nivel
national, judetean, al Municipiului Bucuresti, se organizeaza o data la 4 ani.
451. Adunarea Generala a Ordinului Asistentilor Medicali din Romania se intruneste anual.
452. Biroul Executiv al Ordinului Asistentilor medicali din Romania este alcatuit din presedinte, 3
vicepresedinti si un secretar.
453. Toti din agentii patogeni (bacterii, virusuri, protozoare, fungi) pot produce infectii nosocomiale.

454. Daunele provocate pacientului prin nerespectarea prevederilor Ord. MSF 984/1994 implica dupa
sine responsabilitatea individuala sau dupa caz a institutiei.
455. Tratamenul bolnavilor cu colica biliara consta in administrarea de antibiotice, sedative si
corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.
456. Sangerarea intermenstruala de origine uterina se numeste melena, metroragie.
457. In colecistita acuta apare durere in hipocondrul drept si febra.
458.In cazul unui pacient cu colica biliara cu varsaturi incoercibile, acestea pot fi combatute prin
administrare de plegomazin fiole si emetiral supozitoare.
459. Un pacient cu hemoragie prezinta tahipnee si cresterea cantitatii de CO2 din sange.
460. Abcesul subfrenic poate evolua spre resorbtie cu procese aderentiale, se poate rupe si poate
provoca o peritonita generalizata.
461. Nu se pot administra in ulcerul perforat purgative si morfina.
462. Este contraindicata efectuarea examenului radiologic cu sulfat de bariu in ulcerul gastric
perforat si in hemoragia digestiva.
463. Debutul violent si contractura abdominala reprezinta semne de perforatie acoperita.
464. In colica biliara conduita de urgenta consta in repaus la pat, antispastice, corectarea echilibrului
hidroelectrolitic; regim alimentar, calmarea durerilor si combaterea varsaturilor.
465. Pentru un accidentat cu hemoragie masurile de urgenta sunt reprezentate de refacerea masei
circulante si monitorizarea functiilor vitale.
466. Simptomele caracteristice ulcerului gastric perforat sunt: transpiratii reci, facies anxios, puls
rapid; dureri puternice in epigastru si contracture abdominala.
467. Hemoragiile digestive superioare sunt hemoragii ce provin din treimea distala a esofagului si din
stomac.
468. Tablul clinic in hemoragia digestiva superioara se caracterizeaza prin hematemeza si melena.
469. In segmentul de sub garou se produce: navairea sangelui central in zona de dedesubtul garoului
la scoaterea acestuia, cu scaderea brusca a tensiunii arteriale; si dilatarea paralitica.
470. Sangele din hemoragia digestiva are culoarea rosu inchis cu resturi alimentare; si a zatului de
cafea.
471. Un garou aplicat in cazul unei hemoragii arteriale poate produce soc de garou; si lezarea vaselor
compresate.
472. Hemoragia digestiva se manifesta prin hematemeza si melena.
473. In cazul ulcerului gastro-duodenal pot aparea complicatii cum ar fi prforatia si stenoza.

474. Diagnosticul diferential in cazul ulcerului gastro-duodenal se face cu cancerul gastric, colecistita
cronica; gastrita cronica si sindromul Zollingen-Ellison.
475. Ulcerul gastro-duodenal poate fi cronic si acut.
476. Durerea in ulcerul gastro-duodenal este localizata in epigastru cu iradiere spre rebordul costal si
apare la 2-4 h dupa masa.
477. In colecistita acuta se pot administra antialgice si antibiotice; antispastice, antibiotice si mialgin.
478. Aglutinele anti Rh exista in mod normal la personae cu Rh pozitiv; si nu exista la cei cu Rh
negativ.
479. Un accidentat care are grupa AB (IV) Rh pozitiv poate primi sange AB (IV) Rh pozitiv si O (I) Rh
pozitiv.
480. Tulburarile care apar in cazul unei hemoragii mari pot fi diminuarea intr-un timp scurt a
cantitatii de sange si soc hemoragic.
481. Factorii care pot altera sangele conservat sunt temperaturi de peste 8 grade Celsius si
transportul necorespunzator al sangelui.
482. Proba Jeanbrau arata ca sangele donatorului nu este compatibil cu sangele primitorului daca se
constata o aglutinare oricat de mica sau daca se constata aparitia de mici grunji.
483. Cand primim de la Centrul de Transfuzii sange izogrup si Rh trebuie sa efectuam proba de
compatibilitate Jeanbrau, sa verificam grupa si Rh-ul flaconului de sange.
484. La o punga de sange bun de transfuzat, zonele prezente sunt: o zona galben citrine, clara si o
zona mijlocie de culoare albicioasa.
485. Etapele efectuarii unei transfuzii sunt: determinarea grupei sangvine si a Rh-ului primitorului;
verificarea flaconului si a valabilitatii sangelui.
486. Aspectul sangelui din flacon in cazul in care este infectat arata aparitia de cheaguri si grunji,
plasma cu aspect laptos si flocoane mari de fibrina.
487. Avantajele transfuziei indirecte sunt: realizarea in autosanitara pe timpul transportului si faptul
ca donatorii pot fi controlati.
488. Transfuzia nu se desfasoara normal atunci cand peretele venei se lipeste de bizoul acului si cand
in timpul socului poate sa apara spasm venos.
489. Cauzele pentru care transfuzia nu se poate desfasura normal sunt reprezentate de un obstacol
pe vena in segmental superior fata de locul punctiei si presiunea venoasa marita.
490. La transfuzarea plasmei lichide nu sunt necesare determinarea grupei si proba de
compatibilitate pe lama.
491. Tratamentul chirurgical este indicat atunci cand avem un calcul coledocian; in complicatii cu
infectie (colecistita acuta, piocolecistita).
492. Complicatiile cele mai frecvente intalnite in colica biliara sunt angiocolita acuta si pancreatita
acuta.

493. Profilaxia litiazei biliare presupune tratarea corecta a bolilor de nutritie si tratarea
corecta a infectiilor biliare si intestinale.
494. Melena este un scaun cu sange negru ca pacura si urat mirositor.
495. In cazul ulcerului gastro-duodenal semnele indirecte sunt convergenta pliurilor pana in
apropierea Nisei si retractia curburii mici.
496. Tratamentul chirurgical este recomandat in ulcerul perforat si in hemoragii repetate.
497. Factorii ce pot interveni in aparitia litiazei biliare sunt endocrine si de teren.
498. Dereglarea metabolismului hepatic poate determina scaderea raportului saruri biliare/colesterol;
modificarea concentratiei de saruri biliare si lipide.
499. Diagnosticul diferential in litiaza biliara poate fi facut cu ulcerul gastro-duodenal si dischineziile
biliare.
500. Diagnosticul diferential in calculoza coledociana prezentand icter poate fi facut cu cancerul cailor
biliare si cu oditele stenozate.
501. Diagnosticul diferential in colica biliara va fi facut cu ulcerul gastro-duodenal perforat si cu
infarctul mezenteric.
502. Transfuzia cu masa eritrocitara este indicata in cazul anemiilor uremicilor si arsilor si in anemii
postinfectioase.
503. Transfuzia cu plasma este indicata in ocluzie intestinala, peritonita, pleurezie; in
postoperator si in soc traumatic.

soc

504. Albumina umana este indicata in soc prin arsuri si la bolnavi neoplazici.
505. Masa trombocitara este folosita in trombocitopenii cu fenomene hemoragice, aplazii medulare si
boli infectioase.
506. Transfuzia de sange este contraindicate in enfizem pulmonar si in insuficienta hepato-renala.
507. Accidentele grave ale unei transfuzii sunt socul hemolitic, transmiterea unei boli infectioase,
hematuria masiva si icterul posttransfuzional.
508. Frisonul din timpul transfuziei sic el posttransfuzional poate fi dat de transfuzia cu sange
incompatibil din sistemul OAB si RH si transfuzia cu sange infectat.
509. Accidentele datorate unor greseli tehnice de administrarea a sangelui sunt embolia gazoasa si
dilatatia acuta a inimii; edemul pulmonar acut prin administrarea unei cantitati mari de sange.
510. Tabloul clinic in embolia gazoasa prezinta dureri toracice puternice cu respiratie ingreunata,
cianoza, agitatie, puls rapid si hipotensiune.
511. Corpii straini exogeni ai conductului auditiv extern pot fi corpi straini neanimati (inerti) si corpi
starini animati (vii).

512. In caz de leziune a conductului auditiv sunt prezente excoriatii sau plagi ale conductului,
tumefiere, tegumente infiltrate si otalgie.
513. Corpul strain viu prezent in conductul auditiv poate fi transformat in unul inert prin instilarea de
ulei de parafina si glicerina in conduct; aplicarea in fata conductului a unui tampon imbibat in eter,
mentinut timp de 3-10 minute.
514. Prezenta unui corp strain la nivelul nasului in cazuri nmai vechi determina aparitia eczemelor si
ragadelor perinariene, rinore mucopurulenta si secretii sangvinolente.
515. Localizarea corpilor straini in laringe detrmina dispnee, tiraj, cornaj, cianoza, agitatie, tuse
spasmodica.
516. Extragerea corpilor straini implantati in cornee se face cu ajutorul acelor de corpi straini; cu
ajutorul acelor de seringa sterile, numai de catre medicul oftalmolog.
517. Dupa extractia corpului strain cornean se recomanda pansarea ochiului; se instileaza
epitelizante si dezinfectante.
518. Bolnavii cu infarct miocardic sunt sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic; prezinta
hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala.
519. Infarctul miocardic poate apare si la personae fara antecedente coronariene; apare in general la
barbatii trecuti de 40 de ani, cu istorie de angina pectorala in ultimele luni sau ani.
520. In infarctul miocrdic perioada prodromala se caracterizeaza prin cresterea intensitatii, duratei si
frecventei acceselor dureroase la un vechi anginos; de cele mai multe ori aceasta perioada lipseste,
debutul fiind brusc, brutal, adeseori in repaus sau somn.
521. Perioada prodromala din infarctul miocardic apare rareori dupa efort sau o emotie puternica;
rareori dupa o hemoragie severa sau o tahicardie paroxistica.

522. Semnele clinice esentiale in perioada de debut a infarctului miocardic sunt febra, durerea si
hipotensiunea.
523. Perioada de debut in infarctul miocardic este cea mai critica si dureaza 3-5 zile.
524. Durerea in infarctul miocardic are sediul si durerea similare durerii anginoase si este de
intensitate neobisnuit de mare.
525. Examenul electrocardiografic este obligatoriu in infarctul miocardic pentru evidentierea unor
zgomote cardiace si precizarea fazei evolutive si a localizarii.
526. Examenul de laborator in infarctul miocardic arata leucocitoza si scaderea fibrinogenului.
527.Durerea in infarctul miocardic se calmeaza prin repaus si prin administrarea de nitrati.
528. Perioada de stare in infarctul miocardic se caracterizeaza prin disparitia febrei, asteniei,
normalizarea TA si dureaza 4-5 saptamani.
529. Convalescenta in infarctul miocardic se caracterizeaza clinic prin restabilirea lenta a capacitatii
de munca si anatomic prin formarea unei cicatrice fibroase.

530. Durerea in infarctul miocardic dureaza mai multe ore si uneori chiar zile si se insoteste de o
stare de mare anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta.
531. Angorul pectoral se caracterizeaza prin crize dureroase paroxistice cu iradiere in cazurile tipice
in umarul stang, bratul si antebratul stang; crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori
inapoia sternului.
532. Cauzele determinante ale angorului pectoral sunt ateroscleroza coronariana, stenoza aortica si
stenoza mitrala.
533. In angorul pectoral bolnavul indica sediul durerii toracice cu intreaga palma sau cu ambele
palme; in plin stern (semnul pumnului strans).
534. Durerea in angorul pectoral da senzatia de constrictie; poate lua aspectul de arsura, de
presiune.
535. Iradierile atipice din angorul pectoral sunt in maxilarul inferior, la baza gatului, spre umarul
drept, regiunea interscapulara, hipocondrul drept.
536. Durata durerii in angorul pectoral este de 2-3 minute, mai rar pana la 10-15 minute.
537. Testul patognomonic in angina pectorala constituie un semn clinic de diferentiere fata de infarct
si sindromul intermediar; consta in disparitia durerii la Nitroglicerina.
538. Criza dureroasa de angor pectoral se instaleaza concomitent cu un efort fizic, emotional si
digestiv; cand bolnavul iese din camera incalzita in atmosfera rece sau geroasa.
539. Moartea clinica dureaza 3-4 minute si incepe odata cu stopul cardiac.
540. Stopul respirator consta in oprirea respiratiei cu prezenta pulsului bun la artera carotida;
permite ca reanimarea respiratorie sa aiba succes pe un interval variabil (3-10 sau chiar 12 minute).
541. Inainte de a incepe reanimarea cardio-respiratorie salvatorul se va asigura foarte rapid ca este
intr-adevar vorba despre oprire cardiaca prin controlul pulsatiilor cardiace (puls carotidian, puls
femural); controlul reflexului pupilar (midriaza).
542. Respiratia artificiala trebuie continuata pana la reluarea miscarilor respiratorii spontane
eficiente; pana la instituirea ventilatiei mecanice controlate.
543. Stopul cardiac este urmat in mod invariabil de stopul respirator in 20-30 de secunde; determina
si oprirea circulatiei cerebrale.
544. Deficitul motor apare si in sindromul hemiplegic, sindromul paraplegic si tetraplegic.
545. Cele mai frecvente sindroame musculare sunt miopatia si miotonia.
546. Sindromul de neuron motor periferic, cu tulburari de sensibilitate importante, apare si in
poliradiculonevrita si sindromul de coada de cal.
547. Arsurile de gradul I se produc datorita unor agenti termici care ationeaza timp scurt si care au o
putere calorica moderata.
548. Arsurile de gradul I se caracterizeaza prin eritem, edem, caldura locala, usturime, distrugerea
straturilor superficiale ale epidermului.

549. Arsura de gradul III se caracterizeaza prin interesarea epidermului si partial a dermului si
aparitia flictenelor sero-sangvinolente.
550. Tabloul de laborator din socul arsurilor se caracterizeaza prin hemoconcentratie, cresterea
numarului de hematii si a hematocritului.
551. In cazul in care socul arsurilor a durat mult sau nu a fost tratat corect pot aparea ca si
complicatii insuficienta cardiaca, alterari renale cu albuminurie, glicozurie, hematurie.
552. Intr-o arsura intinsa pot apare infectie, nefrita, bronhopneumonie, hemoragie digestiva, escare,
intoxicatia centrilor nervosi cerebrali, urmata de confuzii, pierderi de cunostinta, paralizii.
553. Acordarea primelor ingrijiri la bolnavii cu arsuri intinse se va face la dispensarul medical; in sala
de operatii in conditii de asepsie si antisepsie.
554. Indepartarea victimei de la curentul electric se va face prin impingerea acesteia de langa sursa
de curent cu o bucata de lemn sau cu o haina groasa si impaturita.
555. Tratamentul in arsurile prin iradiere trebuie sa vizeze dezactivarea radioactiva prin spalaturi
abundente cu apa si sapun si solutii antiseptice.
556. Epidemiologia este o stiinta medicala care studiaza bolile cu raspandire in populatie; bolile cu
raspandire mare in populatie, ce creeaza probleme de sanatate publica, perturband dezvoltarea
normala a societatii.
557. Profilaxia generala presupune masurile permanente cu caracter general si educatie sanitara;
supravegherea si controlul preventiv al factorilor epidemiogeni.
558. Profilaxia speciala se refera la masurile ce trebuie luate in focar pentru combaterea unei boli
infectioase si prevenirea unor cazuri secundare.
559. Triajul epidemiologic presupune termometrizarea, examinarea tegumentelor, a cavitatii bucale si
a conjunctivelor; informarea privind eventualele contacte la domiciliu.
560. Triajul epidemiologic se efectueaza zilnic in crese si gradinite, inainte de intrarea in colectivitate,
la prezentarea copiilor in tabere si la reanceperea cursurilor dupa vacante.
561. Termometrizarea zilnica, in cadrul triajului epidemiologic, se efectueaza de catre asistenta
medicala, zilnic la copiii suspecti sau bolnavi din crese si gradinite.
562. Mijloacele mecanice de dezinfectie sunt spalarea, aerisira, ventilatia, stergerea umeda a
suprafetelor folosind agenti chimici.
563. Metode fizice de dezinfectie sunt reprezentate in special de caldura ascata, umeda si radiatii
u.v.; se realizeaza prin denaturarea proteinelor.
564. Dezinfectia prin metode chimice se realizeaza prin spalarea si/sau stergerea cu materiale
dezinfectante; scufundarea in materiale dezinfectante.
565. Vaccinoprofilaxia utilizeaza vaccinuri corpusculare, din culturi de germeni vii atenuati; vaccinuri
preparate din toxine detoxifiate, transformate in anatoxine.
566. Anginele sunt cele mai frecvente infectii streptococice, inflamatii ale sistemului faringian.

567. Manifestarile locale cele mai frecvente in angina streptococica sunt odinofagia si congestia
intensa a fundului de gat.
568. Perioada de incubatie a scarlatinei dureaza 1-10 zile sau 3-6 zile.
569. Complicatiile imunoalergice ale scarlatinei se instaleaza la 15-25 de zile de la debutul bolii si pot
fi glomerulonefrita difuza acuta si reumatismul articular acut.
570. Profilaxia scarlatinei include masuri de izolare si supraveghere a contactilor timp de 10 zile,
tratament cu penicilina al purtatorilor; masuri de dezinfectie in focar de tip continuu si terminal, atat in
colectivitati cat si in locuinte.
571. Ingrijirea unui bolnav cu scarlatina include aplicarea de comprese reci pe frunte, combaterea
pruritului cu lotiuni de alcool mentolat.
572. Problemele pacientului cu scarlatina pot fi alterarea confortului legat de durerea de cap si febra,
varsaturi si cefalee din cauza edemului cerebral infectios.
573. Interventiile asistentei medicale pentru prevenirea complicatiilor la un pacient cu scarlatina
constau in ingrijirea cavitatii bucale de 2 ori/ora si repaus la pat cel putin 7 zile.
574. Tratamentul etiologic in scarlatina cuprinde administrarea de penicilina si eritromicina la
indicatia medicului si continuarea tratamenului medical cu moldamin la externare.
575. Rujeola se manifesta clinic in perioada de debut cu febra moderata, catar (nasal, bronsic,
ocular), enantem; febra+catar+semnul Koplik.
576. Perioada eruptiva din rujeola se caracterizeaza prin cresterea mare a febrei, eruptia maculopapuloasa la fata si generalizarea descendenta in 3 zile.
577. Patagnomonic pentru rujeola este semnul Koplik, catar ocular si naso-bronsic.
578. In rujeola, eruptia nu este insotita de prurit si nu produce prurit.
579. La aparitia unui caz de rujeola se procedeaza la izolarea bolnavului in spital sau la domiciliu pe
perioada contagiozitatii si urmarirea contactilor nevaccinati sau care nu au trecut prin boala.
580. Manifestarile de dependenta la un pacient cu rujeola in perioada de incubatie sunt reprezentate
de febra, frisoane, tahipnee, greturi, varsaturi si dureri abdominale.
581. In perioada eruptiva din rujeola apar macule de culoare rosie (pe fata, dupa urechi si gat),
inapetenta, stare de neliniste, nervozitate.
582. Interventiile asistentei medicale la un pacient cu rujeola vizeaza pastrarea permeabilitatii cailor
respiratorii si reechilibrare hidroelectrolitica.
583. Problemele pacientului cu rujeola pot fi dispnee cu polipnee cauzata de febra, potential de
deficit de lichide legat de varsaturi si transpiratii.
584. Interventiile asistentei medicale pentru diminuarea obstructiei cailor respiratorii, tusei si
polipneii constau in umidificarea aerului din incapere si administrarea medicatiei prescrise de medic.
585. Robeola este o boala infectioasa, virala, cu adenopatii, eruptie micropapuloasa fugace, febra
inconstanta, cu izolare la domiciliu si evolutie favorabila.

586. In rubeola modul de transmitere este aerogen si prin contact cu obiecte recent contaminate cu
secretii.
587. Alaturi de eruptie un alt simptom cardinal in rubeola este poliadenopatia si febra inalta la adulti.
588. Rarele complicatii ale rubeolei sunt poliartrita si purpura trombocitopenica si meningoencefalita.
589. Tratamentul rubeolei este simptomatic si igienic.
590. Orhita urliana, complicatie a parotiditei epidemice, apare la baieti dupa pubertate.
591. Calea de transmitere in tusea convulsiva este aerogena, prin picaturi din secretiile respiratorii
expulzate prin tuse si prin obiecte recent contaminate.
592. Tusea convulsiva evolueaza endemo-epidemic cu ingrosari epidemice la sfarsitul iernii si
primaverii.
593. Izvorul epidemiologic in poliomielita este omul infectat, calea de transmitere find fecal-orala;
sau pe cale aerogena, prin contact intim la inceputul bolii.
594. Poliomielita face parte din categoria bolilor transmisibile cu declarare nominala obligatorie,
internare si tratament obligatoriu in spital.
595. Sindromul meningean este un grup de simptome si semne ce apare in meningita tuberculoasa si
meningita seroasa.
596. Meningita meningococica detine primul loc ca frecventa in etiologia meningitelor purulente la
copii si la tineri.
597. Calea de transmiere a meningitei poate fi hematogena si prin contiguitate.
598. Simptomatologia afectarii meningiene cuprinde febra, cefalee puternica, fotofobie, varsaturi si
somnolenta pana la coma.
599. Encefalitele acute postinfectioase survin in convalescenta unor boli infectioase precum rujeola si
varicela.
600. Tabloul clinic in encefalita cuprinde febra, cefalee, tulburari de senzoriu, convulsii si diverse
paralizii.
601. Tratamentul encefalitei consta in chimioterapie antivirala si medicatie antiinflamatorie si
antiedematoasa.
602. Profilaxia encefalitelor virale cuprinde protectia celor expusi prin masuri generale sau prin
vaccinuri formulate si urmareste combaterea vectorilor.
603. Boala acuta ce apare sporadic sau epidemic in urma consumului de alimente contaminate cu
diverse bacterii se numeste rujeola si toxiinfectie alimentara.
604. Toxiinfectiile alimentare survin in urma unor situatii patogenice prin ingestia toxinei eliberata in
alimente; prin ingestia unor alimente in care germenul s-a dezvoltat in cantitate foarte mare.
605. Febra tifoida este o boala transmisibila, cu declarare obligatorie, specifica omului.

606. In febra tifoida este obligatorie spitalizarea si declararea nominala.


607. Receptivitatea la dizenterie este generala, mai mare la copiii sub 5 ani si varstnici.
608. Tetanosul impune izolarea obligatorie in spital si declararea nominala obligatorie.
609. Injectiile vor fi administrate numai daca fiolele sunt etichetate si, atat denumirea, cat si
dozajul sa corespunda celor prescrise, iar aspectul solutiilor pentru injectii sa fie clar, transparent si
fara precipitate.
610. La administrarea injectiei este necesar sa se verifice integritatea fiolei, integritatea seringii si
data valabilitatii.
611. Cauzele toxice care pot provoca ciroza hepatica sunt alcoolul si toxicele industriale.
612. Tipurile de ciroza alcoolica sunt ciroza atrofica si ciroza hipertrofica.
613. In ciroza hepatica icerul poate fi episodic si cu caracter permanent.
614 Stadiile descrise in ciroza hepatica sunt stadiul compensat si stadiul decompensat.
615. In stadiul decompensat al cirozei hepatice apare ascita si edemul membrelor inferioare.
616. Tulburarile hemoragice ce apar in evolutia bolnavilor cu ciroza hepatica sunt varice esofagiene
care se rup si scaderea factorilor de coagulare in sange.
617. Etiologia cirozei atrofice poate fi alcoolica si virala.
618. Cele mai frecvente complicatii in cirozele hepatice sunt hemoragia digestive superioara si
encefalopatia portala.
619. In cazul hemoragiei digestive prognosticul este rezervat, atat imediat, cat si in viitor.
620. Coma hepatica din ciroze poate apare in cazul insuficientei hepatice si in encefalopatia hepatoportala.
621. Cele mai importante masuri de profilaxie in ciroza hepatica sunt tratamentul corect al hepatitei
si dispensarizarea indelungata.
622. In cazul ascitei dieta va fi desodata si hipersodata.
623. Splenectomia este indicata in ciroza de tip Bontian si in hipersplenismul sever.
624. Paracenteza se recomanda doar de necesitate, daca afecteaza functiile respiratorii.
625. Masurile de ingrijire in cazul cirozei hepatice constau in izolarea bolnavului si schimbarea
frecventa a pozitiei obligatorii.
626. In ciroza hepatica aportul de lichide va fi echilibrat, parenteral si peros.
627. Cauzele ce determina decompensarea cirozei hepatice sunt boli infectioase, hemoragii digestive
si interventii chirurgicale.

628. Entorsa este o afectiune traumatica a articulatiei caracterizata prin intinderea ligamentelor si a
capsulei articulare si rupturi ale ligamentelor.
629. Entorsele sunt afectiuni simple in care apar leziuni de vase si dezinsertii ligamentare.
630. Simptomele entorsei sunt durerea si impotenta functionala.
631. Hemartroza se defineste prin prezenta sangelui in cavitatea articulatiei si apare in articulatia
genunchiului sau in orice articulatie.
632. Echimoza apare numai cand s-au produs smulgeri de ligamente si rupturi de vase si smulgeri de
fragmente osoase.
633. Masurile de urgenta intr-o entorsa constau in calmarea durerii si imobilizarea articulatiei intr-o
fasa simpla sau gipsata.
634. Interventia chirurgicala este obligatorie in cazul unor smulgeri de ligamente pe suprafete mari,
dupa imobilizarea articulatiei si calmarea durerii.
635. Entorsa tratata incorect poate produce artroza in articulatia respectiva si limitarea mobilitatii
articulatiei.
636. Luxatia apare datorita unui traumatism violent sau mai putin violent.
637. Afectiunile traumatice: disjunctia si diastazis sunt luxatii.
638. Luxatia se caracterizeaza prin durere vie si impotenta functionala, echimoze, hematom si
deformarea regiunii articulare.
639. Examenul radiologic este obligatoriu in luxatii pentru ca arata pozitia in care se afla segmentele
luxate si arata daca nu exista o fractura concomitenta.
640. Tratamenul luxatiei se face cat mai urgent posibil sub anestezie generala.
641. Reducerea luxatiei se face sub anestezie generala pe cale ortopedica (nesangeranda), iar daca
reducerea nu reuseste pe cale ortopedica se va face pe cale chirurgicala (sangeranda).
642.Dupa o perioada de imobilizare in cazul unei luxatii tratamentul de recuperare balneo-fizicokinetoterapic este indicat si asociat cu tratamente specifice.
643. Echimoza intr-o fractura apare la scurt timp dupa producerea fracturii in cazul fracturilor vaselor
superficiale sau mai tarziu cand este interesat un segment de os acoperit de mase musculare mari.
644. In cazul unei fracturi, deformarea regiunii este un semn extrem de important, dar in fracturi nu
apare deformarea regiunii.
645. In cazul unei fracturi apar semne locale ca: intreruperea continuitatii osului si impotenta
functionala datorita lipsei continuitatii osoase.
646. Asiguram masurile de prim-ajutor la locul accidentului in cazul unor fracturi ale membrului prin
imobilizare imediata provizorie si administrarea calmantelor pentru combaterea durerii.

647. Imobilizarea provizorie se face cu atele care se aplica de o parte si de alta a segmentului zonei
fracturate a membrului respectiv si se vor strange moderat intre ele cu un bandaj.
648. In cazul fracturilor deschise se practica manevre de prim-ajutor prin curatirea plagii de corpuri
straine, hemostaza provizorie, acoperirea plagii cu un pansament steril si prin imobilizare provizorie si
trimiterea de urgenta intr-un servciu de specialitate.
649. In articulatia soldului si articulatia celor doua oase pubiene se poate vorbi despre diastazis sau
disjunctie.
650. Durata de imobilizare in aparat gipsat, dupa reducerea chirurgicala este mai mare cu 20-30 de
zile decat in reducerea ortopedica, fac exceptie unele fracturi la care s-au putut introduce tije metalice
contramedulare.
651. Imobilizarea prelungita are drept consecinta hipotrofia musculara si redoarea articulara.
652. Plagile produse prin muscaturi de animal contaminat cu turbare sunt contuze si infectate.
653. Plagile netratate la timp se pot complica cu tromboflebite, septicemii si supuratii locale.
654. Dupa intepaturile unor insecte (viespi, albine), apar insuficienta respiratorie acuta, edem de
glota, fenomene anafilactice cu edem al fetei si gatului, cefalee.
655. In cazul muscaturii de sarpe se va trece la aplicarea garoului pentru impiedicarea difuziunii,
suctiunea veninului sau excizia larga a plagii muscate.
656. Conditiile care stau la baza efectuarii unui bun pansament sunt reprezentate de acoperirea
completa a plagii si o buna putere absorbanta.
657. Avantajele fixarii pansamentului cu material adeziv si nu cu fase sunt: executarea mai rapida si
nedureroasa pentru bolnav executarea fara a ridica bolnavul sau segmental respectiv.
658. Conditiile unui bun bandaj sunt: executarea infasarii cu miscari bine coordonate, evitand
provocarea durerii; infasarea se face de la stanga la dreapta celui care executa.
659. Infasarea sub forma de spic (spica) se executa pentru realizarea unei compresiuni asupra unei
articulatii si pentru a mentine un pansament in care se fac miscari ample.
660. Prevenirea escarelor la bolnavul imobilizat timp indelungat se face prin schimbarea pozitiei in
pat, masaj zilnic, frictiuni cu alcool urmate de pudrare cu talc.
661. La bolnavii imobilizati la pat timp indelungat pot aparea ca si complicatii: pneumonii hipostatice,
tromboze ale membrelor inferioare.
662. Imobilizarea indelungata a unor bolnavi la pat este o masura terapeutica si o consecinta a altor
afectiuni grave.
663. Imobilizarea bolnavului la pat este o masura terapeutica in caz de fracturi, traumatisme si
infarct miocardic.
664. La bolnavii imobilizati la pat trebuie prevenite formarea trombozelor, pneumoniile hipostatice,
atrofierea musculara si escarele de decubit.

665. Inactivitatea indelungata a bolnavilor imobilizati la pat poate avea repercursiuni asupra
sistemului osos producand rarefierea structurii osoase si aparitia osteoporozei de inactivitate.
666. Tipul de saltea recomandat pentru bolnavii imobilizati la pat timp indelungat este din material
plastic cu structura de burete si saltea antidecubit.
667. Confortul bolnavului imobilizat la pat trebuie asigurat prin schimbarea pozitiei care se va face cu
ajutorul unor utilaje auxiliare.
668. Rolul asistentei medicale in asigurarea confortului bolnavilor imobilizati consta in aranjarea
lucrurilor la indemana bolnavului si explicarea modului de utilizare a declansatorului de semnalizare
(sonerie).
669. Examinarile complementare de laborator la bolnavii imobilizati la pat se vor face astfel incat
bolnavul sa nu fie ridicat din pat sau sa fie transportat cu patul.
670. Aparitia trombozelor venoase poate fi prevenita prin masaj usor al membrelor, mobilizare activa
sau pasiva a degetelor picioarelor si mainilor, eventual a gambelor si antebratelor.
671. Masajul aplicat in masura prescrisa de medic previne aparitia atrofiilor musculare si intr-o
oarecare masura aparitia osteoporozei.
672. Prevenirea pneumoniilor hipostatice se face prin gimnastica respiratorie si ridicarea bolnavului in
pozitie semisezanda.
673. Stimularea functiilor pielii si a circulatiei cutanate, tonifierea vaselor superficiale se va face zilnic
prin toaleta zilnica, prin frectionarea cu alcool diluat pe toata suprafata corpului.
674. Prin asigurarea unei pozitii corecte in pat pot fi prevenite: aparitia deformarilor articulare, o
pozitie vicioasa a membrelor si a coloanei vertebrale.
675. Comportamentul personalului medical care ingrijeste bolnavii imobilizati timp indelungat
trebuie sa fie caracterizata printr-o atitudine calma, plina de blandete; promptitudine si gesturi lipsite
de repezeala.
676. Dupa terminarea perioadei de imobilizare indelungata la pat reluarea activitatii se va face prin
mobilizare progresiva cu mare precautie si numai la indicatia medicului.
677. La mobilizarea bolnavului se va supraveghea cu atentie pulsul, tensiunea arteriala, respiratia,
coloratia tegumentelor si a mucoaselor.
678. Imobilizarea indelungata a bolnavilor la pat este consecinta unor afectiuni grave in caz de
accidente vasculare cerebrale, paralizii ale membrelor inferioare.
679. Socul este o grava tulburare functionala a intregului organism exteriorizata clinic prin prabusirea
circulatiei si tulburarea echilibrelor metabolice.
680. In aparitia socului joaca un rol important intensitatea agentului declansator si hipoperfuzia
tisulara.
681. Alterarea grava a functiilor oragnismului in soc se datoreaza scaderii aportului de oxigen,
dereglarii mecanismelor de echilibru corticosuprarenal.

682. Socul traumatic se poate combina cu o varietate de socuri, dar mai ales cu socul hemoragic si
cu socul septic.
683. Prevenirea socului anafilactic se poate face prin testarea sensibilitatii la substantele iodate, la
antibiotice si prin anamneza corecta a bolnavilor.
684. Modificarile hemodinamice care se produc in socul decompensat sunt cresterea patului vascular
prin vasodilatatie si prin pierdere de electroliti.
685. Coma hipoglicemica este de obicei profunda si prezinta respiratie de tip Cheyne-Stockes.
686. Coma diabetica este intotdeauna precedata de o faza prodromala caracterizata clinic prin
polipnee cu halena acetonica si anorexie totala insotita de greturi si varsaturi.
687. Pe langa cele trei semne majore pacientul cu coma diabetica mai poate prezenta dureri
abdominale si halena acetonica.
688. Cauzele comei hipoglicemice sunt alimentatia insuficienta si eforturi fizice mari.
689. Tabloul clinic al comei hipoglicemice se caracterizeaza prin transpiratii profunde si agitatie
psihica.
690. Coma hipoglicemica la un pacient diabetic se diferentiaza de coma diabetica prin absenta
respiratiei de tip Kussmaul si a halenei acetonice si absenta fenomenelor de deshidratare.
691. Coma hipoglicemica poate fi precedata de foame imperioasa si agitatie psiho-motorie.
692. Masurile de ordin general din cadrul socului traumatic se realizeaza prin inlaturarea factorului
socogen si aprecierea rapida a starii functiilor vitale.
693. Pacientul aflat in soc decompensat (faza socului ireversibil) este linistit, somnolent si are
extremitatile cianotice.
694. Socul poate fi determinat de pierderi masive de sange si transfuzii de sange.
695. Socul se deosebeste de colaps prin faptul ca este o manifestare hemodinamica si metabolica si
este o perturbare grava si durabila.
696. In tratamentul socului hipovolemic este importanta administrarea de oxigen si refacerea
volemiei.
697. Combaterea hipovolemiei se face prin administrarea de Dextran 70 in solutie NaCl 1000-1500
ml. si solutie Ringer lactat.
698. Diabetul zaharat tip II are debut insidios si evolutie progresiva.
699. Semnele neurologice intalnite in coma hipoglicemica sunt reprezentate de convulsii, uneori crize
epileptiforme si semnul Babinsky prezent bilateral.
700. Diagmosticul diferential al diabetului zaharat se face cu diabetul insipid si cu diabetul renal.
701. Complicatiile diabetului zaharat pot fi acute si cronice.

702. Compensarea acidozei in soc se face prin administrarea de solutie de bicarbonat de sodiu izo- si
hipertonic si solutie Tham 100-150 ml.
703. Tratamentul in socul hemoragic va urmari compensarea pierderilor prin transfuzie de sange
izogrup si Rh si prin administrarea de substituenti volemici.
704. Terapia antisoc va tine pana cand TA creste, pulsul se regularizeaza, culoarea tegumentelor si
mucoaselor se normalizeaza, diureza creste peste 40 ml/h, iar bolnavul este constient si cooperant.
705. In stadiul de coma diabetica se remarca scaderea rezervei alcaline si cresterea acidozei
metabolice.
706.
Hipoglicemia
usoara este caracterizata
prin
transpiratii,
ameteli,
astenie,
exagerata. Aceste fenomene cedeaza dupa ingestia de glucide si administrarea de glucoza.

foame

707. In socul anafilactic intubatia oro-traheala se practica in caz de spasm laringian si bronhospasm
prelungit.
708. Tratamentul comei diabetice in spital trebuie sa fie etapizat pe ore si strict individualizat.
709. Insulina cu actiune rapida se poate administra subcutanat si intravenos la indicatia medicului.
710. Inainte de administrare flaconul cu insuluina trebuie incalzit la temperatura camerei si agitat
pana se omogenizeaza.
711. Accidentele care pot aparea dupa administrarea de insulina sunt alerigia la insulina,
hipoglicemia, infectii locale si hipodistrofia.
712. Administrarea glucozei in coma diabetica se face pentru prevenirea hipoglicemiei si disparitia
cetozei.
713. Hidratarea bolnavului in coma se face sub controlul ionogramei si echilibrului acido-bazic.
714. In raport cu gravitatea socului apare tensiune arteriala scazuta si puls accelerat.
715. In majoritatea cazurilor debutul diabetului zaharat este insidios si atipic.
716. Infectia nosocomiala este infectia contactata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si
uneori infectia dobandita in spital si diagnosticata dupa externare.
717. Atributiile asistentei medicale in prevenirea infectiilor nosocomiale cuprind respectarea regulilor
de tehnica aseptica in efectuarea tratamentelor prescrise si supravegherea mentinerii conditiilor de
igiena si a toaletei bolnavilor imobilizati.
718. In cadrul Precautiunilor Universale este considerat factor de risc contactul tegumentelor si
mucoaselor cu lichid amniotic, lichid peritoneal, LCR, lichid sinovial.
719. Regulile de baza in aplicarea Precautiunilor Universale considera toti pacientii potential infectati;
acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate dupa utilizare.
720. Aplicarea Precautiunilor Universale se refera la prevenirea accidentelor si a altor tipuri de
expunere profesionala si utilizarea echipamentului de protectie adecvat, complet si corect.

721. Echipamentul de protectie este bariera intre lucrator si sursa de infectie si trebuie utilizat in
timpul activitatilor care presupun risc de infectie.
722. Spalarea mainilor si a altor parti ale tegumentelor este cel mai important mod de prevenire a
contaminarii cu agenti microbieni si se efectueaza inainte si dupa aplicarea unui tratament pacientilor
si dupa scoaterea manusilor de protectie.
723. Asistenta medicala trebuie sa faca identificarea medicamentelor administrate la preluarea
acestora si inainte de administrare.
724. Metodele de prevenire a accidentelor profesionale prin taiere si intepare cu obiecte ascutite
constau in colectarea acestor obiecte imediat dupa utilizare in containere rezistente la intepare si
taiere, amplasate la indemana si marcate corespunzator; reducerea de manevre parenterale la
minimum necesar.
725. Nerespectarea cailor de administrare a medicamentelor are efecte nedorite si duce la complicatii
la locul de administrare a injectiilor.
726. Asistenta medicala trezeste bolnavul pentru administrarea medicamentelor etiologice, stabileste
orarul de administrare, respectand somnul pacientului.
727. Asocierea mai multor medicamente in aceiasi seringa menajeaza bolnavul de intepaturi; duce la
transformarea, precipitarea si degradarea medicamentelor.
728. Cand administreaza tratamentul asistenta medicala administreaza personal supozitoarele,
picaturile pentru ochi si nas; administreaza intai tabletele, solutiile si picaturile si apoi injectiile.
729. Asistenta medicala are grja sa informeze pacientul despre timpul in care se va instala efectul
medicamentelor; sa atraga atentia asupra efectelor secundare ale medicamentelor.
730. Regulile generale de pregatire si administrare a injectiilor prevad injectarea imediata a
continutului seringii si verificarea solutiei injectabile.
731. Accidentele survenite la administrare injectiilor intramusculare sunt atingerea nervului sciatic si
a ramurilor sale si patrunderea cu acul intr-un vas sangvin.
732. Accidentele survenite in urma injectiei intravenoase sunt flebalgia si tumefierea brusca a
tesutului perivenos, hematom.
733. La stabilirea antibioticului ce urmeaza a fi administrat trebuie sa se aleaga un singur tip, cel mai
activ si cel mai putin toxic pe baza antibiogramei; sa expuna cel mai putin la aparitia rezistentei
microbiene.
734. Stabilirea diagnosticului de alergie la un antibiotic se bazeaza pe testul alergic si manifetarile
aparute la testele de provocare (cutanate si serologice).
735. Cu ocazia administrarii antibioticului, asistenta medicala trebuie sa cunoasca doza totala/zi ce
trebuie administrata unui pacient si cantitatea exacta a unei doze.
736. Personalul care manevreaza antibiotice poatesa se sensibilizeze fata de aceste substante, fiind
expus la dermite profesionale si urticarii.
737. Gentamicina si Kanamicina au actiune ototoxica si nefrotoxica.

738. Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima intotdeauna in unitati grame sau


submultipli ai acestora si in numar de tablete sau capsule.
739. Hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar (ACTH) stimuleaza secretia cortizonului
si a altor hormoni ai glandelor suprarenale.
740. In caz de insuficienta hepatica, tratamentul cu cortizon se face cu hidrocortizon si prednison.
741. Calcularea dilutiilor, atat pentru ACTH, cat si pentru preparatele de cortizon se face la fel ca in
cazul antibioticelor, tinand cont de cantitatea de ACTH exprimata in unitati, cuprinsa in fiecare mililitru
de solutie.
742. ACTH-ul si cortizonul retin sodiul din organism, spoliaza organismul de potasiu marind
eliminarea lui.
743. Simptomele functionale in insuficienta cardiaca cronica stanga sunt dispneea si tusea.
744. Semnele fizice in insuficienta cardiaca dreapta acuta sunt turgescenta jugularelor in ritm de
galop si hepatomegalie.
745. In insuficienta cardiaca tratamentul urmareste reducerea muncii inimii prin repaus si controlul
rezistentei hidrosaline prin restrictia aportului de sare.
746. Tratamentul in insuficienta cardiaca consta in administrarea de diuretice si cresterea eficientei
inimii cu preparate digitalice.
747. In functie de cauza determinanta, HTA se clasifica in HTA esentiala si HTA secundara.
748. In stadiul al 3 lea,
coronariene,cerebrale si renale.

HTA

se

caracterizeaza

prin

aparitia

complicatiilor

cardiace,

749. Modificarile fundamentale locale ce stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstrictia arteriala,
cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare.
750. Stadiul hipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendentei ereditare hipertensive si aparitia unor
puseuri tensionale trecatoare.
751. In HTA benigna complicatiile se datoreaza trombozei cerebrale si infarctului miocardic.
752. In HTA maligna se intalneste frecvent encefalopatia hipertensiva, hemoragia cerebrala,
insuficienta cardiaca si insuficienta cerebrala.
753. Semnele cerebrale in HTA maligna sunt cefalee occipitala, tulburari de memorie, oboseala,
astenie si insomnie.
754. Moartea biologica se caracterizeaza prin leziuni ireversibile in creier si in alte organe, midriaza
fixa, cornee opaca si aparitia petelor cadaverice.
755. In cazul unui stop cardio-respirator putem intalni ca semne clinice oprirea miscarilor respiratorii,
toracice si abdominale; incetarea batailor inimii si absenta pulsului in artera carotida.
756. Semnele obstruarii cailor aeriene sunt absenta miscarilor respiratorii normale, dispnee
zgomotoasa, lipsa curentului de aer la nas sau la gura.

757. La inceputul reanimarii oricarui stop cardio-respirator se aplica o singura lovitura usoara cu
pumnul, la o inaltime de 20-32 cm., in mijlocul regiunii presternale; se efectueaza masajul cardiac
extern combinat cu respiratie artificiala.
758. Eficienta respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern se apreciaza prin aparitia pulsului la
vasele mari, disparitia midriazei si recolorarea tegumentului.
759. Contraindicatiile masajului cardiac extern sunt in leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi
costale, embolie gazoasa masiva; hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii.
760. Edemul pulmonar acut apare prin inundarea brutala a alveolelor de transudat sangvinolent
necoagulabil; si cresterea presiunii sangelui alveolocapilar.
761. Edemul pulmonar acut este de natura cardiogena si lezionala.
762. Edemul pulmonar acut este declansat de insuficienta ventriculara stanga si hipertensiunea
arteriala.
763. Edemul pulmonar acut lezional este provocat de gaze sufocante toxice si cauze neurologice.
764. Manifestarile clinice in edemul pulmonar acut sunt dispneea intensa, severa si brusca si
respiratia polipneica zgomotoasa.
765. Conduita de urgenta in edemul pulmonar acut cuprinde aspiraia secretiilor si curatarea orofaringelui, aplicarea de garouri la radacina a 3 membre.
766. Tratamntul in edemul pulmonar acut cu tensiune arteriala crescuta este cu digitalice si diuretice.
767. In tratamentul edemului pulmonar acut cu tensiune arteriala scazuta sunt contraindicate
morfina si hipotensoarele.
768. Tratamentul in edemul pulmonar acut toxic cuprinde scoaterea pacientului din mediul nociv si
ventilatie artificiala.
769. Tratamentul in edemul pulmonar acut bacterian se bazeaza pe antibiotice, tonicardice si
oxigenoterapie.
770. Tratamentul in edemul pulmonar acut neurologic se bazeaza pe sangerare 300-500 ml. si
diureza osmotica.
771. Tratamentul in edemul pulmonar acut la inecatii cu apa de mare este Dextran 70 si
oxigenoterapie.
772. Tratmentul edemului pulmonar acut la uremici este prin oxigenoterapie si aerosoli antispumanti.
773. Clasificarea edemului pulmonar acut lezional este de cauze toxice si de cauze uremice.
774. Edemul pulmonar acut de cauza toxica este provocat de intoxicatii cu CO si intoxicatii organofosforice.
775. Edemul pulmonar acut infectios este provocat de gripa si infectii pulmonare.
776. Edemul pulmonar acut de deglutitie apare la comatosi si paraplegici.

777. Edemul pulmonar acut iatrogen este provocat de perfuzii si transfuzii.


778. Morfina este contraindicata in edem pulmonar acut uremic si infectios.
779. Oxigenoterapia in edem pulmonar acut se practica pe respiratie asistata si se administreaza
dupa umidificare.
780. La pacientul cu insuficienta renala acuta este contraindicata fortarea diurezei prin administrarea
de lichide abundente si corectarea dezechilibrului electroltic fara rezultate de laborator.
781. In insuficienta renala acuta diureza este 400 ml. urina/zi sau sub 50 ml. urina/zi.
782.In insuficienta renala acuta calea de administrare si compozitia lichidelor in vederea mentinerii
echilibrului hidroelectrolitic vor fi stabilite in functie de ionograma, de catre medic.
783. Interventiile asistentei medicale la un pacient cu insuficienta renala acuta constau in efectuarea
bilantului hidric, diminuarea catabolismului proteic prin epurare extrarenala hemodializata si dializa
peritoneala.
784. Cauzele postrenale in producerea insuficientei renale aute sunt calculoza ureterala bilaterala si
tumorile de vecinatate care afecteaza ambele uretere.
785. In cazul in care in insuficienta renala acuta diureza este pastrata, deficitul calitativ consta in
izostenurie si hipostenurie.
786. Suprimarea functiei renale in insuficienta renala acuta survine ca urmare a reducerii filtratului
glomerular si reducerii permeabilitatii glomerulare.
787. In insuficienta renala acuta apar tulburari cardio-vasculare cum ar fi: tahicardie si aritmie.
788. In insuficienta renala acuta cresc proportional cu agravarea functiei renale acidul uric si urea
sangvina.
789. Semnificative pentru insuficienta renala acuta sunt oligo-anuria si alterarea echilibrului
hidroelectrolitic si acido-bazic.
790. Insuficienta renala cronica se caracterizeaza prin scaderea progresiva a capacitatii functionale
renale si retinerea in organism a substantelor toxice rezultate din metabolism.
791. In insuficienta renala cronica se intalnesc tulburari metabolice cum ar fi: hiperlipidemie si
hiperlipoproteinemie.
792. Insuficienta renala cronica este o boala provocata de glomerulonefrita cronica si obstructia
cailor urinare.
793. Cele mai periculoase complicatii ale insuficientei renale cronice sunt edemul pulmonar si edemul
cerebral.
794. Manifestarile semnificative pentru insuficienta renala cronica sunt cefalee precoce, contractii
musculare, stari confuzionale, stare generala profound alterata, miros amoniacal al aerului expirat si
intoleranta digestiva.

795. Interventiile asistentei medicale in insuficienta renala cronica este un element important al
activitatii medicale.Educarea pacientilor se refera la necesitatea restrictiilor alimentare si igiena
riguroasa a tegumentelor.
796. Problemele pacientului cu insuficienta renala cronica pot fi alterarea echilibrului acido-bazic prin
degradarea functiei tubulare si alterarea integritatii pielii.
797. Corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice in insuficienta renala acuta
se face cu bicarbonat de sodiu in acidoza metabolica si cu clorura de sodiu in deshidratarea
extracelulara.
798. Etiopatogenia litiazei renale este reprezentata de conditii fizico-chimice care favorizeaza
cristalizarea (oligurie, staza urinara); de prezenta in urina, in exces, a unor substante care pot
cristaliza (acid uric, acid oxalic, fosfati, calciu).
799. Evolutia in litiaza renala depinde de numarul si marimea calculilor, obstructia cailor urinare si
aparitia infectiei.
800. Cele mai frecvente complicatii ale litiazei renale sunt anuria, infectia urinara, hidronefroza.
801. Indicatiile tratamentului chirurgical in litiaza renala sunt la aparitia infectiei urinare sau cand
calculi ureterali nu se elimina mult timp; atunci cand este afectata functia renala si tratamentul
medical nu da rezultate.
802. Litiaza renala se defineste ca fiind o afectiune caracterizata prin formarea de calculi in bazinet,
in caile urinare si in vezica urinara.
803. In tratamentul litiazei renale se va tine seama obligatoriu de manifestarea acuta si de boala de
baza.
804. In colica renala principalele semne sunt durere, disurie, hematurie, meteorism, neliniste,
tenesme vezicale, varsaturi si uneori febra moderata.
805. Conduita de urgenta la pacientul in stare de colica renala consta in administrarea de ceaiuri
diuretice si ape minerale 2000-3000 ml./24 h si analgezice si antispastice la indicatia medicului.
806. In colica renala tratamentul de urgenta este repaus la pat, calmarea durerii si ingerare de
lichide din abundenta.
807. Colica renala este un sindrom dureros acut, paroxistic, de obicei apiretic; un sindrom provocat
de spasmul cailor urinare excretoare superioare, insotit de agitatie si iradieri uretero-vezico-genitale.
808. Interventiile asistentei medicale pentru calmarea durerii in colica renala sunt reprezentate de
aplicatii locale de caldura pe zona maxima de durere si administrarea de analgezice - antispastice la
indicatia medicului.
809. In colica renala examinarile de urgenta sunt: examen complet de urina si radiografie renala pe
gol.
810. Socul este definit ca o grava tulburare functionala a intregului organism; o reactie organica
post-agresiva decompensata.
811. Obiectivul principal al tratamentului in soc este restabilirea perfuziei organice a tesuturilor si
combaterea hipoxiei cerebrale.

812. Clasificarea etiologica a socului este urmatoarea:hipovolemic, cardiogen, toxico-septic,


anafilactic, neurogen, infectios.
813. Dintre urmatoarele semne din tabloul clinic al socului nu fac parte bradipneea superficiala si
hipertermia.
814. Socul traumatic compensat asimptomatic si nemanifest clinic este caracterizat prin echilibru
biologic care impiedica aparitia socului decompensate si faza imediat post-agresiva.
815. Conduita de urgenta in socul traumatic cuprinde inlaturarea factorului socogen si evaluarea
rapida a leziunilor.
816. Pretratamentul socului se aplica la locul accidentului si pe timpul transportului, imediat dupa
agresiune, cand nu se manifesta semne de gravitate.
817. Refacerea volemiei in socul traumatic se face cu Dextran 70 cu timp de injumatatire 8-12 h.
818. Punctionarea unei vene cu un ac de calibru mare este un gest de mare urgenta deoarece scade
tensiunea venoasa prin hemoragie masiva; in etapa decompensata a socului venele se colabeaza si se
punctioneaza greu.
819. Terapia analgetica in soc sedeaza bolnavul si inlatura frica si agitatia.
820. Socul septic este provocat indeosebi de stafilococi, enterococi, Neisserii, Clostridium.
821. Stadiul I al socului septic se caracterizeaza prin hipertermie, hipotensiune arteriala, tahicardie,
tahipnee, anxietate, soc hipotermic compensat, tegumente uscate si calde.
822. Instrumentele cel mai frecvent utilizate in sfera ORL sunt: oglinda frontala, specule nazale,
specule auriculare, stilete, apasatoare de limba, pense cudate, diapazon, seringa Guyon.
823. Condropericondrita se caracterizeaza prin insomnie, cefalee, febra, frison, inrosirea si
tumefierea accentuata a pavilionului si a conductului auditiv, durere, stare generala alterata.
824. Tratamentul otitei medii acute supurate consta in instilatii auriculare cu glicerina boricata 3%
sau Boramid, antibioterapie si vitaminoterapie.
825. Agentul microbian care declanseaza otomastoidita supurata acuta este Haemophilus influenzae
si stafilococul.
826. Pricipalale complicatii ale mastoiditei acute sunt osteomielita temporala occipitala si paralizia
nervului facial.
827. Otomastoidita supurata acuta se caracterizeaza prin leucocitoza ridicata, frison, hipoacuzie,
torticolis, paralizii ale nervului facial si febra.
828. Tratamentul osteoflegmonului consta in timparotomie si andromastoidectomie.
829. Sinuzita incorect tratata poate da complicatii cum ar fi: osteoperiostite, abcese extradurale,
meningite, tromboflebite ale sinusurilor cavernoase si septicemie.
830. Germenii microbieni care determina sinuzitele sunt stafilococul, Escherichia Coli si Proteus.

831. Simptomele sinuzitelor supurate acute sunt reprezentate de durere, tulburari ale mirosului,
vertije, respiratie dificila si febra de tip inflamator supurativ.
832. Conjunctivita acuta se manifesta prin inflamatia glandei Meibomius, senzatie de arsura si
usturime, de corp strain in ochi.
833. Simptomele keratitei herpetice sunt reprezentate de debut brusc, usturime locala, senzatie de
corp strain, lacrimare intensa, ulceratie corneana cu aspect dendritic, neregulat.
834. Atitudinea de urgenta in arsurile oculare reprezinta neutralizarea agentului caustic si
administrarea unui calmant; administrarea locala si genarala de antibiotice si antiinflamatorii.
835. O infectie oculara se poate recunoaste prin aparitia unei secretii purulenta la nivelul conjunctivei
si a tesuturilor adiacente, durere, eritem conjunctival si periocular.
836. Analizele hematologice cuprind determinarea numarului de hematii si vitezei de sedimentare a
hematiilor.
837. Numarul de hematii poate fi crescut in urmatoarele afectiuni: poliglobulie esentiala si scleroza
pulmonara.
838. Densitatea urinei poate scadea sub 1015 in cazul in care avem un aport mare de lichide: bere,
apa; sau in diabetul zaharat si diabetul insipid.
839. Oliguria si anuria pot aparea in insuficienta renala acuta sau in soc cu hipovolemie si
hipotensiune.
840. Scaderea indicelui Tiffeneau cu capacitate vitala normala intalnim in astm si in disfunctia
ventilatorie obstructiva.
841. Irigografia poate evidentia cancer de colon, polipoza colica; diverticuli colici, boala Crohn.
842. Efectuarea colecistocolangiografiei are contraindicatii atunci cand avem icter cu bilirubinemie ce
depaseste 2,5 mg.%, intoleranta la iod si hipertiroidism.
843. Ecografia abdominala are ca scop urmarirea in timp a unor aspecte patologice, inlocuind metode
mai putin agreabile (colangiografia, arteriografia); stabilirea naturii chistice sau solide a unor
formatiuni tumorale abdominale, palpabile.
844. Urografia intravenoasa se poate executa atunci cand densitatea urinii este sub 1015 si urea
depaseste 70 mg.%.
845. Ureteropielografia retrograda si pielografia ascendenta ne dau informatii referitor la existenta
hidronefrozei, tumorilor renale si stricturilor ureterale si anomalii congenitale ale ureterelor si rinichilor.
846. Nodulii reci tiroidieni pot fi dati de cancerul tiroidian si chistul tiroidian.
847. Dintre afectiunile de mai jos, pot duce la denutritie, necesitand un tratament preoperator pentru
combaterea acesteia, stenozele esofagiene postcaustice si tumorale, stenoza pilorica si fistule
digestive.
848. In cazul in care este greu sau imposibil de corectat denutritia, se procedeaza la transfuzie de
sange total, interventie chirurgicala pentru inlaturarea afectiunii cauzale si aducerea la normal a starii
de denutritie postoperator.

849. Deosebirea dintre anemia acuta si cea cronica este faptul ca anemia acuta se produce prin
pierdere imortanta de sange intr-un timp scurt, iar anemia cronica apare cand pierderea de sange este
in timp.
850. In pregatirea preoperatorie a unui bolnav pulmonar ce urmeaza a suferi o interventie pe un alt
organ, se va urmari oprirea sau rarirea tusei si reducerea secretiilor sub 50 ml./24 h.
851. La un bolnav renal urmeaza a fi corectate preoperator dezechilibrul hidroelectrolitic si acidobazic, hipoproteinemia, edemele si HTA secundara.
852. Durerea postoperatorie trebuie tratata in functie de intensitate si tipul de operatie.
853. Intensitatea maxima a durerii postoperatorie apare in primele 2-24 h.
854. Pentru calmarea durerii se recurge la linistirea bolnavului si asezarea lui in pozitii de menajare a
partilor dureroase.
855. Tratamentul general in evisceratii consta in antibioterapie, aspiratie gastrica si reechilibrare
hidroelectrolitica.
856. Tratamentul profilactic al infectiilor urinare in postoperator consta in aplicarea sondei vezicale in
conditii de asepsie perfecta, iar in perspectiva sondajelor repetate se va prefera sonda a demeure.
857. Tratamentul chirurgical in stadiul de colectie al abcesului fesier consta in incizie larga in partea
cea mai decliva a colectiei, evacuarea puroiului, desfiintarea fundurilor de sac, spalarea cu apa
oxigenata, drenaj si pansament.
858. In postoperator atelectazia pulmonara se combate prin mobilizarea precoce a bolnavului si
aspiratia secretiilor, tuse comandata, suprimarea durerii si aerosoli.
859. Tratamentul preventiv al bolii tromboembolice este reprezentat de mobilizare precoce si imediat
ce este posibil, miscarea bolnavului pe propriile picioare; schimbarea pozitiei si miscari pasive in cazul
imobilizarii la pat timp mai indelungat.
860. Pentru prevenirea infarctului miocardic postoperator se executa EKG la bolnavii chirurgicali care
depasesc 45-50 de ani; se face pregatire preoperatorie corespunzatoare bolnavilor cu cardiopatie
ischemica, hipertensivi, diabetici, obezi.
861. Tratarea sughitului se face prin infiltrarea nervilor frenici cu novocaina, administrarea pe sonda
nazala a unui amestec de 5% CO2 si 95% O2 cate 5 min./h.
862. Combaterea ileusului paralitic se face prin aspiratie gastrica si prin corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.
863. Prin interventiile efectuate in prima faza postoperatorie a tulburarilor respiratorii sunt si
stimularea expectoratiei si aplicarea unei pipe oro-faringiene.
864. Postoperator starea confuzionala are ca manifestari agitatia si somnolenta.
865. Recuperarea starii confuzionale postoperatorii consta in interzicerea consumului de alcool si
mobilizare.
866. Obiectivele ingrijirii unei plagi sunt: suprimarea durerii si aseptizarea plagii.

867. La efectuarea pansamentului unei plagi, asistenta trebuie sa cunoasca stadiul de inflamare si
starea nutritionala a pacientului.
868. Pentru a preveni caderea tuburilor de dren in cavitatea abdominala sau toracica se va ancora
tubul de dren cu un fir la pielea bolnavului la sfarsitul operatiei; scurtarea tubului, cand se va aplica pe
tub un ac de siguranta.
869. Aspiratia continua a secretiilor care se evacueaza prin tubul de dren se efectueaza in
operatii ce se executa in cavitatea toracica si in amputatia de mamela.
870. Masurile adoptate pentru tuburile de mictiune postoperatorii se efectueaza prin masarea zonelor
reflexogene si prin stimulare medicamentoasa.
871. Dupa operatia pe colon peristaltica va fi stimulata prin administrarea de ulei de ricin 1520 mg., in doua prize zilnic, din prima zi de operatie; prin dilatatie anala care trebuie facuta la sfarsitul
interventiei chirurgicale.
872. Pentru punctionarea unei vene garoul se strange pana cand pulsul radial ramane perceptibil si
circulatia venoasa se opreste complet.
873. Apa oxigenata este un antiseptic eficace in cadrul plagilor infectate si intinse.
874. In cadrul abdomenului acut chirurgical netraumatic, afectiunile care evolueaza catre starea de
soc grav sunt: infarctul intestinal si torsiunile de organe si pancreatita acuta necrotica.
875. Mijloacele terapeutice ajutatoare in insuficienta respiratorie acuta sunt: evacuarea revarsatelor
pleurale si peritoneale.
876. Sediul si natura obstructiei din insuficienta respiratorie acuta se determina prin laringoscopie si
bronhoscopie.
877. Bronsita cronica realizeaza tabloul clinic de BPOC impreuna cu astmul bronsic si enfizemul
pulmonar.
878. Bacilul tuberculos este sensibil la ultraviolete, lumina solara, caldura si fierbere.
879. Bacilul tuberculos este rezistent la uscaciune si frig.
880. Pentru dezinfectarea produselor patologice ce contin bacil Koch se foloseste formol 5% acid
fenic 5%.
881. Leziunile din tuberculoza sunt exsudative si productive.
882. Alergia la tuberculina se manifesta prin reactii locale si focale si reactii generale.
883. Riscul de a contacta tuberculoza este mai crescut la maturitate, la pubertate si la adolescenta.
884. Tuberculoza este evolutiva atunci cand bacilul Koch este prezent in expectoratie si cand
imaginile radiologice se modifica.
885. Tuberculoza este stabilizata atunci cand leziunile radiologice sunt stabile si sputa nu contine
bacilul Koch.

886. Profilaxia in tuberculoza are ca obiective intarirea rezistentei specifice si lupta in focar.
887. Educatia sanitara se adreseaza bolnavilor si intregii populatii.
888. Regimul alimentar trebuie sa fie bogat in proteine si vitamine si un aport de 3500-4000 de
calorii.
889. Reactiile adverse la rifampicina sunt reprezentate de tulburari digestive, icter, recatii alergice si
leucopenie.
890. Complicatiile tuberculozei pulmonare sunt: pleurezia purulenta si pneumotoraxul spontan.
891. Elementele diagnosticului de tuberculoza sunt virajul la tuberculina, aspectul radiologic si
depistarea agentului cauzal.
892. Bronsita astmatiforma, complicatie a astmului bronsic este precedata intotdeauna de crize
astmatice si este urmare a infectarii astmului bronsic.
893. Cele mai obisnuite alergene, care determina criza de astm bronsic sunt: polen, praf de camera,
alergene alimentare si medicamentoase.
894. Criza din astm bronsic este caracterizata de un debut cu crize tipice, cu inceput si sfarsit brusc
si cu intervale libere; criza apare de obicei, in a doua jumatate a noptii.
895. Dispneea
suieratoare.

din

astmul

bronsic este paroxistica,

bradipneica,

cu

respiratie

prelungita

si

896. Criza din astmul bronsic se poate termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta
tratamentului.
897. Sputa din astmul bronsic este vascoasa, albicioasa (perlata), bogata in eozinofile, cristale
Charcot-Leyden si spirale Curschman.
898. In astmul bronsic sunt folosite, in scop profilactic: ketotifen si cromoglicat disodic.
899. In tratamentula astmului
si este tratamentul cel mai eficace.

bronsic,

corticoterapia

ar

trebui

rezervata

formelor

grave

900. Modificarile patologice caracteristice insuficientei respiratorii cronice pot apare treptat si pot fi
variabile.
901. Accidentele nervoase posibile din insuficienta respiratorie cronica sunt crizele convulsive,
hemiplegie si coma.
902. Tratamentul insuficientei respiratorii cronice vizeaza fludifierea si aspiratia secretiilor bronsice si
combaterea infectiei bronsice cu antibiotice.
903. In insuficienta respiratorie cronica apare respiratia Cheyne-Stockes si dispnee intensa.
904. Insuficienta respiratorie acuta este o urgenta medicala majora; interventia de deanimare
respiratorie este uneori salvatoare numai in primele minute.

905. Cauzele care determina insuficienta respiratorie acuta sunt prezenta aerului viciat prin scaderea
oxigenului sau cresterea bioxidului de carbon; procese laringotraheobronsice, accidente obstructive ale
cailor aeriene superioare, procese pulmonare si pleurale.
906. Procesele pulmonare si pleurale ce pot determina insuficienta respiratorie acuta sunt pleurezii
masive bilaterale, pneumotorax sufocant, starea de rau astmatic si embolii pulmonare grave.
907. Insuficienta respiratorie acuta poate aparea la bolnavii cu afectiuni bronhopulmonare cronice
obstructive, aflati in insuficienta respiratorie cronica; in cazul accidentelor obstructive ale cailor
respiratorii superioare.
908. Oxigenoterapia, ca tratament al insuficientei respiratorii, consta in administrarea de oxigen in
concentratie mai mare decat cea atmosferica; se poate administra prin sonda nazala si corturi de
oxigen.
909. Tratamentul medicamentos al insuficientei respiratorii acute, presupune administrarea de
bronhodilatatoare, expectorante, corticoizi si antibiotice.
910. In puseul acut din insuficienta respiratorie acuta se administreaza antibiotice cu spectru larg,
bronhodilatatoare, secretolitice si corticoterapie.
911. Pneumonia pneumococica este caracterizata prin frison, febra (pana la 40 de grade Celsius),
junghi toracic; in zilele premergatoare, exista adeseori o discreta infectie rinofaringiana.
912. Perioada de stare din pneumonia pneumococica se caracterizeaza prin existenta buzelor usor
cianotice si vezicule de herpes in jurul buzelor; tusea este uscata si chinuitoare la inceput, apoi cu
expectoratie rosie, ruginie.
913. In pneumonia pneumococica temperatura se mentine in platou, exista inapetenta si sete vie.
914. Examenul sangelui in pneumonia pneumococica evidentiaza leucocitoza cu polinucleoza si
hiperfibrinemie.
915. In tuberculoza secundara, febra din perioada de stare apare la inceput discreta, vesperala, mai
tarziu ridicata, depasind 39 grade Celsius si este destul de bine suportata de catre bolnav.
916. In tuberculoza secundara tusea apare la inceput uscata si in accese si constituie simptomul
fundamental.
917. In tuberculoza secundara hemoptizia poate fi minimala, mijlocie sau fulgeratoare si este un
simptom frecvent.
918. Factorii de risc cei mai importanti ai cardiopatiei ischemice sunt reprezentati de stresurile
emotionale si dieta hiperlipidica.
919. Cardiopatia ischemica are incidenta maxima intre 54-55 ani, asocierea mai multor factori de risc
marind aparitia bolii.
920. Crizele din angina pectorala sunt crize paroxistice, cu sediul retrosternal, care apar la efort sau
emotii.
921. Caracteristicile durerii din angina pectorala sunt
durerea este variabila, de la jena sau disconfort, la durere atroce.

insotite

uneori

de

anxietate;

922. Sediul dureri din angina pectorala este aratat de bolnav cu una sau ambele palme si este
reprezentat de regiunea retrosternala sau precordiala.
923. Iradierile importante ale durerii in angina pectorala sunt in ambele membre superioare, in
regiunea cervicala anterioara si mandibula.
924.Criza dureroasa din angina pectorala poate fi insotita de palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie,
lipsa de aer si regurgitatii.
925. Durerea din angina pectorala are caracter constrictiv si este insotita uneori de anxietate.
926. Durerea din angina pectorala cedeaza prompt la nitroglicerina si la nitrit de amil.
927. Tratamentul crizei angioase presupune intreruperea efortului sau a cauzei declansatoare si
administrarea de nitroglicerina sublingual.
928. Prevenirea crizelor din angina pectorala se realizeaza prin evitarea cauzelor declansatoare;
administrarea de medicamente cu actiune coronarodilatatoare si de favorizare a circulatiei
coronariene.
929. Infarctul micardic poate apare la persoane fara antecedente coronariene; persoane care in
antecedentele familiale si personale prezinta accidente vasculare cerebrale, cardiopatii ischemice.
930. In evolutia infarctului miocardic se deosebesc perioada prodromala, perioada de debut, perioada
de stare si perioada de convalescenta.
931. Durerea in infarctul miocardic dureaza mai multe ore si uneori chiar zile, se insoteste de o stare
de anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta.
932. In perioada de debut a infarctului miocardic pot apare semne de insuficienta ventriculara stanga
si semne de insuficienta cardiaca globala, mai rar.
933. Examenele de laborator in infarctul miocardic arata cresterea fibrinogenului, accelerarea VSH,
hiperleucocitoza si cresterea enzimelor in primele ore de la debut.
934. Combaterea durerii in infarctul miocardic se realizeaza cu mialgin si morfina in cazul unor dureri
severe.
935. Semnele cerebrale in hipertensiunea arteriala sunt cefalee occipitala, de obicei dimineata, la
trezire si tulburari de memorie si concentrare.
936. Cefaleea din hipertensiunea arteriala este localizata occipital si are caracter pulsatil.
937. Cauzele determinante ale insuficientei cardiace sunt cauze mecanice care afecteaza la inceput
dinamica cardiaca si ulterior miocardul; procese inflamatorii si metabolice, care afecteaza de la inceput
miocardul.
938. Cauzele metabolice ale insuficientei cardiace stangi sunt cardiopatia ischemica si hipertiroidia.
939. Clinic, bolnavul cu edem pumonar prezinta tahicardie, ritm de galop; la nivelul plamanilor raluri
crepitante, la baze cu extindere pe varfuri.
940. Tusea din insuficienta cardiaca cronica stanga se datoreaza stazei pulmonare si este de obicei
uscata sau insotita de o mica cantitate de sputa.

941. Simptomatologia in cordul pulmonar acut cuprinde dispnee intensa, cu respiratii bruste, rapide
si superficiale; anxietate intensa, cianoza, spute hemoptoice, lipotimie.
942. Durerile precordiale din cordul pulmonar acut sunt violente, constrictive si au caracter
coronarian.
943. Moartea clinica din stopul cardio-respirator nu incepe odata cu stopul respirator si cu incetarea
functiilor cerebrale.
944. Stopul cardio-respirator se caracterizeaza prin absenta batailor inimii si midriaza cu globi oculari
imobili.
945. In cadrul reanimarii cardio-respiratorii se verifica oprirea cardiaca prin controlul pulsatiilor
cardiace si a reflexului pupilar si prin controlul respiratiei.
946. Reanimarea respiratorie se practica in stopul respirator, cat si in cel cardiac si se poate practica
fara masaj cardiac.
947. La accidentatii fara cunostinta obstructia cailor aeriene se realizeaza prin caderea limbii, daca
acesta este culcat pe spate si prezenta corpilor straini (sange, secretii, varsaturi).
948. Pozitia de siguranta din stopul cardio-respirator este contraindicata in fracturi de coloana si in
unele leziuni ale peretelui toracic.
949. Eficienta ventilatiei artificiale si a masajului cardiac extern se apreciaza prin aparitia sangelui la
vasele mari (carotida, femurala), disparitia midriazei si reaparitia reflexului la lumina.
950. Contraindicatiile masajului cardiac extern sunt in leziuni grave ale peretelui toracic, cu fracturi
costale; hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii.
951. Edemul pulmonar acut lezional poate fi provocat de cauze toxice si infectioase.
952. Morfina nu este contraindicata in tratamentul edemului pulmonar acut lezional, in intoxicatii si la
inecati.
953. In tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen, morfina se administreaza in astm bronsic si
hipertensiune arteriala.
954. In tratamentul edemului pulmonr acut cardiogen, venesectia este contraindicata in infarct acut
miocardic si la bolnavii varstnici cu ateroscleroza cerebrala.
955. In edemul pulmonar acut cardiogen, cu tensiune scazuta sunt contraindicate emisiunea de
sange si administrarea morfinei.
956. In edemul pulmonar acut, la inecatii in apa de mare sunt contraindicate diureticele si
sangerarea.
957. Cauzele de origine cardiaca ale insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de astmul
cardiac si infarctul miocardic acut.
958. Cauzele de origine extrapulmonara ale insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de
intoxicatii cu barbiturice si opiacee, meningite si meningoencefalite.

959. Cauzele de origine bronhopulmonara ale insuficientei pulmonare aute sunt reprezentate de
BPOC si crize de astmbronsic.
960. Cauzele de origine cardiaca ale insuficientei respiratorii acute sunt reprezentate de cordul
pulmonar acut si embolia pulmonara.
961. Dispneea din insuficienta respiratorie acuta, produsa de obstacole
superioare este de tip bradipnee inspiratorie si este insotita de tiraj si cornaj.

in

caile

aeriene

962. Respiratia paradoxala din insuficienta respiratorie acuta poate aparea in embolie pulmonara si
plagi neuro-pulmonare.
963. Durerea din infarctul miocardic acut poate avea senzatia de constrictie sau de gheara si o
senzatie de presiune.
964. Hepatita cronica apare la 75% dintre bolnavii ce au in antecedente hepatita virala si se
manifesta la cel putin 6 luni de la debutul hepatitei virale.
965. Factorii etiologici ai hepatitei cronice sunt reprezentati de consum exagerat de etanol si
toxiinfectii alimentare.
966. Cauzele hepatitei cronice sunt medicamentoase si virale.
967. Cauzele microbiene care determina aparitia hepatitei cronice sunt reprezentate de leptospiroze,
paraziti, salmonella si colibacili.
968. Etiologia virala a hepatitei cronice nu este sigura la 25-50% din cazuri.
969. Cauzele hepatitei cronice pot fi reprezentate de rikettsioze si cauze nutritionale.
970. Cauzele dismetabolice care determina aparitia hepatitei cronice sunt obezitatea si diabetul.
971. Hepatita cronica are drept caracteristici icterul - care este simptomul esential, iar in 75% din
cazuri, hepatita cronica urmeaza unei hepatite acute virale evidentiata clinic.
972. In perioada de stare a hepatitei cronice sunt prezente sindromul excretobiliar, sindromul de
hapatocitoliza, sindromul hepatopriv si sindromul de activare mezenchimala.
973. Hepatomegalia din hepatita cronica este uneori dureroasa la efort si este obisnuita (80%).
974. Angioamele stelare din hepatita cronica apar adesea precoce, apar in puseuri care coincid cu
exacerbarea icterului.
975. Astenia din hepatita cronica contrasteaza cu starea generala si este de obicei bine pastrata.
976. Tulburarile digestive ce pot aparea in hepatita cronica sunt tulburari dispeptice biliare si
tulburari pancreatice.
977. Hepatita cronica in cazuri exceptionale se instaleaza fara semne clinice, iar in 75% din cazuri
urmeaza unei hepatite acute virale evidente.
978. Febra din hepatita cronica este moderata si inconstanta.

979. Hepatita cronica atunci cand apare la femeile tinere se insoteste de acne, hirsutism si
amenoree.
980. Amenoreea din hepatita cronica apare de regula la femeia tanara, iar ameliorarea sa urmeaza
evolutiei leziunilor hepatice.
981. Hepatita cronica agresiva urmeaza obisnuit unei hepatite virale acute si tabloul clinic este in
functie de activitatea procesului patologic.
982. Simptomatologia din hepatita cronica agresiva este reprezentata de tabloul clinic, in functie de
activitatea procesului patologic; angioamele stelare reprezinta un semn de agravare.
983. Simptomatologia din hepatita cronica persistenta este reprezentata de anorexie persistenta, iar
50% dintre bolnavi au o stare generala buna.
984. Hepatita cronica persistenta nu evolueaza catre ciroza hepatica si afecteaza ambele sexe.
985. Simptomele hepatitei cronice agresive sunt astenie oboseala si scaune neregulate.
986. Examenele biologice din hepatita cronica agresiva indica VSH moderat crescut, iar electroforeza
arata hiposerinemie.
987. Hepatita cronica agresiva cu antigen Australia pozitiv este mai frecventa la barbati si prezinta
semne clinice mai discrete.
988. Hepatita cronica agresiva cu antigen Australia negativ nu apare in principal la femeia tanara
si este mai frecventa la barbati.
989. Hepatita cronica agresiva urmeaza obisnuit unei hepatite acute virale si cand apare la femeile
tinere se insoteste de tulburari endocrine.
990. Hepatita cronica este o leziune sistematizata caracterizata prin infiltrare predominant portala, cu
celule mononucleare, limfocite si predominant plasmocite si prin dezvoltarea anormala a tesutului
conjunctiv.
991. Hipopotasemia, ca efect secundar al tratamentului cu diuretice din cadrul insuficientei cardiace
cronice, nu se previne cu clorura de calciu si cu clorura de sodiu.
992. Pentru combaterea anxietatii in tratamentul infarctului miocardic acut nu se administreaza
antidepresive sau sedative concomitent cu antidepresive.
993. Pentru a evita greselile fatale, in conduita de urgenta, asistenta medicala trebuie sa stie sa
diferentieze astmul bronsic de astmul cardiac si de edemul pulmonar acut.
994. In tratamentul astmului bronsic, hemisuccinatul de hidrocortizon nu se administreaza in doza de
250-400 mg. subcutanat si in doze de 400-500 mg. intravenos.
995. In cadrul resuscitarii cardiorespiratorii, respiratia artificiala nu se realizeaza intr-un ritm de 1820 resp./min. si 16-18 resp./min.
996. Semnele obstruarii cailor aeriene sunt reprezentate de absenta miscarilor respiratorii normale si
dispnee zgomotoasa.

997. Principalele simptome functionale ale insuficientei cardiace cronice drepte sunt reprezentate de
hepatalgie, resimtita ca o durere surda in hipocondrul drept sau in epigastru si dispnee variabila ca
intensitate.
998. Insuficienta cardiaca dreapta este un sindrom clinic ce nu este provocat de necroza ischemica a
unei portiuni de miocard si obstructia brusca a inimii drepte.
999. Diseminarea de la nivelul plamanului a bacilului Koch se poate face pe cale limfatica,
hematogena si bonhogena.
1000. Atributiile asistentei medicale in prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale sunt
reprezentate de pregatirea materialelor pentru sterilizare si respectarea conditiilor de pastrare si
utilizare a lor; respecta si raspunde de aplicarea regulilor de igiena si regulilor de tehnica aseptica.
1001. Obiectivele permanente in prevenirea infectiilor nosocomiale sunt reprezentate de alegerea
procedurilor de investigatie si tratament cu risc minim de infectie; masuri de igiena spitaliceasca.

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/de-afirmatii-medicina61.php