Sunteți pe pagina 1din 2

"Moara cu noroc" Ioan Slavici (caracterizare)

Unul dintre cei mai importanti scriitori romni este Ioan Slavici. Acesta a realizat
numeroase opere printre
care se evidentiaza nuvela Moara cu noroc.

Tema o reprezinta dezumanizarea determinata de patima banului si este reliefata prin destinul tragic
al personajului principal ce incearca sa obtina un statul social superior prin orice mijloace, fara a tine cont
de avertismentul soacrei care contine un adevar absolut specific viziunii populare asupra lumii: fericirea este
data de armonia familei.
Titlul reprezinta continutul de idei al textului i este constituit din grupul nominal Moara cu noroc
ce se refera la locul desfasurarii actiunii, o carciuma aflata langa o moara parasita. Acest titlu anunta tema
textului i prefigureaza destinul personajului principal, acesta fiind utilizat cu o conotatie ironica, mutarea
familiei lui Ghita la han, aducand numai nenorociri.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic deoarece modul de expunere predominant este
naratiunea imbinata cu descrierea i cu dialogul. Se remarca prezenta unui narator omniscient i
ominiprezent care nareaza faptele la persoana a III-a dintr-o perspectiva narativa nonfocalizata, fiind vorba
despre o naratiune heterodiegetica.
Actiunea este cronologica i se deruleaza pe momentele subiectului.
Personajele nu sunt numeroase, cele mai multe fiind episodice: soacra, copiii, femeia in negru, Ru.
Personajele secundare sunt: Lic Samadaul, jandarmul Pintea i Ana.
Personajul principal al acestei opere este cizmarul Ghi deoarece participa la toate momentele
subiectului si interactioneaza cu toate celelalte personaje. In conturarea trasaturilor acestuia este utilizata atat
caracterizarea directa cat i cea indirecta. Personajul este caracterizat direct de catre narator care-i prezinta
statului social: cizmar sarac. Ghi este caracterizat i de alte personaje. Lic i marturiseste: tu esti om
Ghi, om cu multa ura in sufletul tau i dac te-as avea pe tine tovaras, a rde i de dracul i de mum-sa.
Ana i se plange lui Lic, fiind nemultumita de slabiciunea sotului: Ghi nu-i decat o muiere in straie
barbatesti. Este utilizata i autocaracterizarea, Ghi marturisind copiilor sai in timp ce dorm: tatal vostru e
un ticalos.
Cele mai multe trasaturi se evidentiaza indirect. Din faptele personajului rezulta incapacitatea
acestuia de a se opune patimii pentru bani, care pune treptat stapanire pe sufletul sau. Aceasta patima l face
partas la toate afacerile necurate ale lui Lic: spioneaza turmele, l acopera pe Lic, l ajuta sa schimbe banii
insemnati. Blandetea i dragostea fata de familie palesc treptat, iar cinstea este inlocuita cu lacomie.
Gesturile sale i comportamentul urmeaza aceeasi traiectorie, zambetul initial transformandu-se intr-un
hohot inspaimantator. Jocurile cu copiii i cu Ana devin violente,
Atitudinile variaza i ele datorita conflictului interior care-l schimb irevesibil. Este vorba despre
atitudinea fata de familie, definita initial prin grij, sentimentul datoriei, tandree. Ulterior, cnd familia nu
mai este o prioritate, atentia sa se muta asupra banului, neglijand copilul care putea sa cada de pe caine i
ignorand privirile lacome ale lui Lic adresate lui Anei.
Relatia cu Lica este definitorie in caracterizarea personajului pricipal. La inceput cele doua personaje
sunt caracterizate in antiteza: calmul, echilibrul i bunatatea lui Ghi fiind scoase in evidenta de asprimea i
firea suspicioasa a lui Lic. Cruzimea acestuia reiese din discutiile cu Ghi. Aceste discutii au rol de
amenintare i de control, dar in acelasi timp se dovedesc trepte de initiere n ale rului pentru Ghi. Lic
afirm: Pe om l stapanesti cu patimile lui, sugerandu-i lui Ghi ca asta va face i cu el. Apoi isi
marturiseste placerea de a ucide i de a simti sangele cald. Ghi se supune orbeste parcurgand alaturi de
Lic aceste trepte ale coborarii in iad. Astfel, cele doua personaje incep din ce in ce mai mult sa semene. In
plus, Ghi reuseste sa-l tradeze pe Lic folosindu-se de patima lui pentru femei i o injunghie pe Ana,
simindu-i sngele.
In cele din urma, ambele personaje mor, dar moartea fiecaruia are o alta semnificatie. Ghi este
mpucat n ceafa de Ru, iar moartea lui reprezinta singura solutie de salvare. Lic se sinucide zdrobindu-i
capul de un stejar pentru a nu fi prins de Pintea, moartea acestuia fiind tot atat de crunta pe cat i-a fost si
viata, ea reprezentand o pedeapsa.

Parerea mea este ca relatia dintre cele doua personaje scoate in evidenta modul in care Lic isi
manifesta buna cunoastere a psihologiei umane, el nu se asteapta insa ca cizmarul sa se foloseasca de
aceleasi principii care i-au intarit lui autoritatea asupra celorlalti. Relatia lui Ghi cu Lic l obliga pe
protagonist sa descopere in sine patima banului pe care nu o cunoscuse. Din aceasta perspectiva rezulta
tragismul procesului de autocunostere al carui protagonist este Ghi.
Consider ca opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici ocupa un loc aparte in literatura
romn prin complexitatea ei i a personajului principal. Acesta intruchipeaza viziunea autorului asupra
lumii, conform careia oamenii pot fi exploatati prin slabiciunile lor. Acestea stau ascunse adanc in suflet, dar,
odata eliberate, reusesc sa darame intreaga arhitectura interioara. De asemenea, destinul lui Ghita reflecta
viziunea traditionala asupra fericirii, care ar trebui sa aiba ca sursa armonia familiei si nu bogatia.
In concluzie, aceasta nuvela se constituie intr-o capodopera a scriitorului prin originalitate i prin
capacitatea acestuia de a construi destine.