Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb

de George Bacovia
-COMENTARIUPoezia simbolistica Plumb deschide volumul cu acelasi titlu aparut
in anul 1916 si reprezinta o emblema a universului poetic bacovian. Motivul
solitudinii apasatoare e element de recurenta in volumul de debut Plumb.
Acest text se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolurilor (plumb,
cavou, singur), tehnica repetitiilor (cuvantul plumb se repeta de 6 ori),
cromatica (culoarea gri a metalului sugereaza plictisul), muzicalitatea
interioara a versurilor (repetarea obsesiva a unor cuvinte, pauze) si
dramatismul trairii eului liric (lirismul subiectiv este redat prin marcile
subiectivitatii: vb. la pers. I sg- stam, am inceput; adj.pos. de pers. I sg.meu). Tema textului o constituie conditia de domnat a poetului care traieste
intr-o societate meschina si superficiala care nu-l intelege si nu este in stare
sa aprecieze valoarea artei adevarate.
Titlul poeziei este simbolul plumb care sugereaza apasarea,
angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul existential, universul monoton.
Metafora-simbol plumb se repeta de 3 ori in fiecare strofa si are o mare
putere de sugestie prin: greutate, culoare si sonoritate. Greutatea metalului
sugereaza apasarea sufleteasca la care e supus artistul in vechiul oras de
provincie. Culoarea cenusie reda monotonia, plictisul si angoasa. Sonoritatea
surda a cuvantului (4 consoane si o singura vocala) sugereaza inchiderea
definita a spatiului existential fara solutii de iesire.
Realizate prin paralelism cele 2 strofe corespund celor 2 planuri ale
realitatii: realitatea exterioara simbolizata de cimitir si cavou si realitatea
interioara simbolizata de sentimentul iubirii a carui invocare se face cu
disperare. Starea de singuratate a eului liric este sugerata de repetarea
laitmotivului stam singur care, alaturi de celelalte simboluri accentueaza
senzatia de pustietate sufleteasca.
Realizata preponderant din imaginile vizuale, poezia exploateaza
starile si emotiile produse de elementele decorului funerar care transmit o
stare interioara: vidul sufletesc, angoasa existentei. Intre planul exterior si
cel interior se stabilesc o serie de corespondente.
Strofa I exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care
traieste poetul, spatiul redat prin cuvintele: sicriile de plumb, cavou.
Simbolul cuvant-cheie poate reprezenta casa (odaia) poetului, orasul sau
mediul meschin in care locuieste poetul, dar poate si propriul corp in care
traieste un suflet de plumb. Elementele decorului funerar sunt: sicriiele de
plumb , vesmantul funerar , flori de plumb, coroane de plumb. In
aceasta lume impietrita vantul este singurul element care sugereaza
miscarea, insa produce efecte musicale mortii sugerate auditiv: si scartaiau
coroanele de plumb. Spaima de moarte, senzatia de vid sufletesc, de

singuratate se realizeaza si prin verbele cu efect imitativ, strident:


scartaiau.
Strofa a II a a poeziei ilustreaza spatiul poetic interior prin
sentimentul de iubire care dormea intors. Disparitia fiintei iubite sau a
sentimentului de iubire justifica motivul solititudinii. Singuratatea sociala si
erotica devine astfel singuratate metafizica, iar incercarea de salvare este o
iluzie si-am inceput sa-l strig. Strigatul sugereaza spaima de moarte a
fiintei.
Sursele expresivitatii sugestiei si ale ambiguitatii se regasesc la
fiecare nivel al limbajului poetic. Simbolul central plumb asociat
metaforelor: flori de plumb, coroane de plumb, aripile de plumb
sugereaza o lume impietrita. Ambiguitatea poetica este data de sintagma
dormea intors amorul meu de plumb care poate sugera atat somnul cat si
moartea. Versul final si atarnau aripile de plumb este o metafora a zborului
in jos, a caderii sau sugestiei, a ingerului mort.
Verbele la timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat,
prezenta unei stari de angoasa: dormeau, stam, era, scartaiau,
atarnau.
La nivelul lexical remarcam prezenta cuvantului din campul semantic
al mortii: sicriu, coroane, cavou, funerar, mort.
Muzicalitatea specifica poeziei bacoviene este obtinuta prin
repetarea simetrica, obsesiva a cuvantului-cheie plumb, verbele la
imperfect ce contin un oarecare ecou: dormeau, stam, atarnau;
cuvinte cu sonoritate surda: plumb, vant, vesmant; vb. cu sonoritate
stridenta, onomatopeica: scartaiau, strig; pauzele, redate prin punctele
de suspensie, dar si linii de pauza. Toate aceste elemente transmit senzatia
de impietrire, spaima de moarte, vidul existential.
In ceea ce priveste prozodia poezia are rima imbratisata.
Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului, a
corespondentelor, dar si prin zugravirea starilor sufletesti de angoasa, poezia
Plumb se incadreaza in estetica simbolista.