Sunteți pe pagina 1din 38

27 ianuarie

Decizia 2009
noastră | Newsletter
strategică nr. 37
de abandonare
a electoratului tradiţional pare să fi produs

TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A


PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MEMBRII CONSILIULUI NAŢIONAL AL PSD

Dragi colegi,

În pregătirea Consiliului Naţional din 4 februarie şi a Congresului extraordinar al


PSD din 20 februarie, consider ca fiind esenţială stabilirea unei baze de discuţii cu
privire la viitorul partidului nostru. Cele două evenimente pe care le organizăm
trebuie, prin rezultatele la care vom ajunge în urma desfăşurării lor, să ne ofere cele
mai bune soluţii pentru relansarea PSD. Relansarea PSD nu se referă doar la
perspectiva alegerilor viitoare, ci şi la definirea identităţii noastre ca singurul partid al
stângii politice din România şi principal partid politic al scenei politice autohtone.
Ştiu că mulţi dintre voi sunteţi dezamăgiţi. În ultimii cinci ani, PSD a pierdut toate
competiţii în care s-a înscris. Consiliul Naţional şi Congresul sunt forurile statutare în
urma cărora va trebui să găsim şi cele mai corecte explicaţii pentru situaţia de astăzi
a PSD. Iar aceste cauze nu pot fi găsite doar în ceea ce am făcut sau nu la recentele
alegeri, ci în ceea ce am făcut sau nu am făcut în ultimii ani, inclusiv sau mai ales din
prisma poziţionării noastre la stânga spectrului politic.
Avem în faţă o perioadă de opoziţie, în care trebuie – în opinia mea - să rezolvăm
două mari probleme: în primii 2 ani, să ne reorganizăm, să ne refacem forţa şi
combativitatea iar apoi, înainte de alegeri, să putem propune românilor o echipă
nouă şi o ofertă mai bune decât ceea ce există în prezent.
De aceea, consider, şi sper că sunteţi în asentimentul meu, că, înainte de orice
discuţie, în sânul partidului nostru trebuie să purtăm o dezbatere ideologică
profundă, pornind de la realităţile socio-economice de astăzi.
Acum, după această ultimă rundă de alegeri pierdute, trebuie să conştientizăm
faptul că PSD se află sub o uriaşă presiune a schimbărilor din societatea românească,
precum şi a celor mai generale din Uniunea Europeană, pe care trebuie să le
înţelegem şi cărora trebuie să le oferim răspunsuri convingătoare. Suntem, aşadar,
nevoiţi să deschidem un „şantier” pentru dezbaterea doctrinară, pentru clarificarea
identităţii noastre ca partid. La întrebarea „cum procedăm?” cred că trebuie să avem
în vedere următoarele premise:
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT

• Orientarea social-democrată a partidului nu se proclamă, ci se demonstrează.


Identitatea social-democrată nu doar se afirmă, ci ea se trăieşte, se simte;
• Social-democraţia nu este o soluţie în sine; ea primeşte forţă numai prin
formularea de soluţii concrete la probleme concrete, prin enunţarea unor poziţii şi
atitudini faţă de teme care preocupă societatea la un moment dat;
• Clarificarea ideologică a PSD înseamnă acum nu doar invocarea unor principii şi
precepte generale, acceptate în doctrină, ci afirmarea unor răspunsuri la teme
foarte concrete, asupra cărora plutesc confuzii şi interpretări dintre cele mai
diverse, stârnind deruta electoratului, nedumerirea militanţilor şi respingerea
sau, uneori, chiar jubilaţia formatorilor de opinie;
• Congresul Extraordinar poate adopta un set de asemenea răspunsuri – scurte,
expresive şi lămuritoare – al căror ansamblu va constitui, în sine, necesara
„înnoire ideologică a partidului”.

În cele ce urmează, propun câteva întrebări asupra unor teme importante pentru
partidul nostru, la care încerc să ofer şi răspunsuri. Contribuţia voastră la aceste
răspunsuri este însă determinantă pentru deciziile pe care partidul le va lua cu privire
la viitorul său.

Adrian Năstase,
preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat

1. Cum ne asumăm propria istorie?


Pentru toată lumea ce admite rolul important al PSD în societatea
românească, la 20 de ani de la Revoluţie, este foarte important ca fiecare să ştie din
ce partid face parte (pentru cei care sunt membri şi vor să mai rămână), în ce partid
va intra (dacă mai sunt şi astfel de doritori) şi, mai ales, sub drapelul cărui tip de
partid se vor duce bătăliile viitoare ale opoziţiei!
Reconstrucţia PSD-ului – ca nucleu al unei stângi puternice, bazată pe
ideologie, program şi strategie proprie, exprimând speranţele milioanelor de
simpatizanţi dezamăgiţi se poate face numai asumându-ne greşelile, dar şi succesele.
Asumându-ne şi istoria PDSR şi a FDSN şi a FSN. Şi Revoluţia şi NATO. Şi venirea
minerilor în Bucureşti şi eliminarea vizelor. Şi economia de tranziţie sub
condiţionalităţi externe şi finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Asumându-
ne noi pe noi înşine. Dând mai mult credit, în viitor, membrilor noştri de partid şi
recurgând, mai rar, la importuri de „jucători străini”.
Istoria partidului nostru merge până în secolul al XIX-lea, în a doua sa
jumătate, când s-a format primul partid socialist. Ne asumăm, de asemenea, şi
social-democraţia transilvăneană şi influenţa austro-marxismului, precum şi tragedia
distrugerii elitei social-democrate de către regimul comunist. Toate acestea fac parte
din istoria stângii româneşti, pe care ne-o asumăm.
Acum însă, PSD-ului i se pregăteşte un atac perfid din partea lui Traian
Băsescu, prin anularea ideii de Revoluţie, consacrarea evenimentelor din Decembrie
1989 ca lovitură de stat, inculparea celor care, în acele zile, şi-au asumat riscuri
imense ca fiind criminali ş.a.m.d. Consecinţa politică a acestei „reforme a statului”
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT

ticluită la Cotroceni este delegitimarea completă a FSN, PDSR, FDSN, PSD,


pulverizarea rădăcinilor revoluţionare ale acestor formaţiuni politice şi scoaterea lor
în afara istoriei.
Etalonul apartenenţei sau nu la comunism a partidelor politice îl reprezintă
exclusiv faptele şi politicile respectivelor partide. Astfel:
• PSD a dovedit practic, prin politicile sale economice din timpul celor doar 11
ani de guvernare (1990-1996, 2000-2004 şi 2009), o orientare pro-capitalistă
fără echivoc;
• în perioada guvernărilor PSD s-au pus bazele capitalismului românesc, ilustrat
strălucit mai ales de lideri de primă linie ai PD-L şi PNL, care au avut şi au un
rol inclusiv în guvernarea ţării, precum şi „militanţi” faimoşi ai societăţii civile,
beneficiari ai politicilor de adoptate de guvernările PSD;
• în perioada guvernării sale şi a preşedinţiei dlui Ion Iliescu, PSD a realizat
obiectivele majore ale naţiunii române privind integrarea în NATO, aderarea
la UE, eliminarea vizelor; oare acestea au fost politici comuniste? Iar
instituţiile internaţionale, comunitatea internaţională care au validat acest
nou statut al României ar fi consimţit, oare, la susţinerea şi legitimarea unui
regim (neo-)comunist?
• pentru PSD, nu tot poporul român s-a născut după 1989 – cum pare a fi cazul
detractorilor săi întârziaţi în tranşee; de aceea, în politica PSD, ca partid al
stângii moderne, principala valoare o reprezintă integrarea şi includerea, spre
deosebire de stânga tradiţională, care avea ca principală valoare egalitatea;
• e adevărat că, prin politica şi ideologia noastră, apărăm şi promovăm valorile
stângii moderne, aşa cum acestea sunt consacrate de Carta Socială
Europeană, în raporturile dintre stat şi piaţă, dintre muncă şi capital, dintre
individ şi comunitate, dar aceste lucruri nu au nimic de-a face cu comunismul
– şi de aceea respingem orice asociere a partidului nostru cu acest tip de
regim politic. Este important să afirmăm cu tărie adevărul că regimul
comunist nu a fost de stânga, ci a fost un sistem totalitar, tot astfel cum
fascismul nu a fost un regim de dreapta ci, de asemenea, o dictatură
totalitară.
La ce asistăm în România ultimilor ani nu este, prin urmare, „ameninţarea
comunistă” a PSD – care reprezintă cea mai recentă şi halucinantă diversiune a
propagandei portocalii - ci veritabilul bolşevism cu semn schimbat pe care-l
manifestă tocmai detractorii noştri, reprezentanţii acestei propagande, cu întregul
arsenal de metode al acelei perioade: promovarea principiului „cine nu-i cu noi este
împotriva noastră”; eliminarea adversarilor politici prin confecţionarea de dosare
penale; ridicarea fricii şi a suspiciunii la rangul unei politici de stat; decapitarea
administraţiei centrale şi locale după criteriul apartenenţei politice; crearea unor
instituţii de stat cu un rol de control, verificare şi suspectare a vieţii personale a
oamenilor; multiplicarea metodelor de supraveghere şi urmărire a intimităţii
oamenilor în scopuri de şantaj politic ş.a.m.d. Acolo, în catacombele actualei puteri
cotroceniste, trebuie căutate reminiscenţele regimului totalitar comunist şi
nicidecum în fizionomia politică şi democratică a unui partid al stângii moderne,
europene.
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT

2. Care sunt valorile noastre fundamentale?


Într-o lume aflată într-o continuă şi rapidă transformare, reperele stabilităţii
sunt valorile noastre, pe care trebuie să le reafirmăm cu tărie. Noi, social-democraţii
urmărim realizarea unei societăţi în care personalitatea umană să se poată dezvolta
liber. Activitatea noastră politică vizează crearea unei societăţi lipsite de ierarhii
sociale, de subordonare şi privilegii nemeritate, organizată conform principiile
democratice şi bazată pe valorile libertăţii, egalităţii, justiţiei şi solidarităţii.
Responsabilităţile pe care indivizii le au faţă de sine, faţă de semenii lor şi faţă de
societate şi mediu, dar şi faţă de generaţiile viitoare trebuie să ofere cadrul în care
fiecare individ şi toţi, la un loc, decid cum să-şi organizeze vieţile personale.
Libertatea. Social-democraţii din întreaga lume militează pentru libertatea de
gândire şi de expresie precum şi pentru libertatea tuturor oamenilor de a trăi aşa
cum vor ei, atâta timp cât nu intră în conflict cu libertăţile şi drepturile fundamentale
ale altor oameni. Susţinem activ libertatea fiecărui individ şi a tuturor, în sensul unui
simţ al autodeterminării responsabile din punct de vedere social. Stânga democratică
priveşte libertatea individului ca pe un element necesar pentru libertatea tuturor
membrilor societăţii. Libertatea presupune nu doar respingerea oricăror forme de
dictatură şi sisteme autoritare, ea conţine şi cerinţe materiale şi sociale: doar
educaţia, informarea şi un nivel adecvat al bunăstării elimină dependenţele şi
creează o gamă largă de alternative, astfel încât libertatea să poată deveni o realitate
vie. Numai acest tip de condiţii permit o viaţă în libertate şi securitate şi oferă bazele
pentru autodeterminare. De-a lungul istoriei, social-democraţii au luptat pentru
apărarea principiilor democratice şi respingerea oricăror forme de regim autoritar
sau totalitar.
Egalitatea. În doctrina social-democrată există convingerea că fiecare
persoană şi toate, luate la un loc, în unicitatea şi individualitatea lor au aceleaşi
drepturi şi aceleaşi valori inerente ca orice alte persoane. De aceea, toţi membrii
societăţii umane, în marea lor diversitate, trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi şi
de demnitate. În acest scop, noua social-democraţie doreşte să realizeze o egalitate
a oportunităţilor pentru toţi oamenii – indiferent de sexul, moştenirea sau venitul
lor, abilităţile lor fizice sau mentale, orientarea sexuală, apartenenţa etnică, filosofia
lor de viaţă, credinţe religioase sau stil de viaţă individual. Pentru social-democraţie,
dreptul de a munci şi dreptul la educaţie, dar şi drepturile politice şi sociale ale
omului, sunt părţi integrale ale egalităţii oportunităţilor. Membrii societăţii care sunt
dezavantajaţi au dreptul să primească un ajutor special şi un tratament preferenţial.
PSD trebuie să militeze nu doar pentru formula de „egalitate a şanselor”, ci şi pentru
cea de „egalitate ca incluziune”. Incluziunea are, în acest caz, un sens foarte larg:
cetăţenie, drepturi politice şi civile, obligaţii sociale.
Justiţia. Revoluţiile tehnologice ale secolelor trecute au adus o incredibilă
bunăstare materială, care trebuie însă repartizată pe baze mai echitabile. Ca atare,
doctrina social-democrată susţine realizarea actului de justiţie în toate aspectele
vieţii sociale: o distribuţie justă a tuturor oportunităţilor şi resurselor în societate,
mai ales cu privire la locurile de muncă şi educaţie, dar şi la venituri şi proprietate.
Stânga democratică susţine dreptul tuturor membrilor societăţii de a participa activ
în cadrul acesteia – şi încearcă să îi ajute pe cei mai dezavantajaţi membri ai
societăţii să facă la fel. Obiectivul social-democrat este o societate de persoane
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
libere şi egale, o societate în care diferenţele de clasă au fost depăşite. O societate
social-democrată nu este constituită din învingători şi învinşi, aflaţi într-o luptă
competitivă, ci din indivizi care se respectă reciproc, care îşi respectă instituţiile
comune şi regulile care le guvernează.
Solidaritatea, definită ca respectul pentru ceilalţi şi disponibilitatea de a
întreprinde acţiuni comune, oferă baza pentru realizarea politică a scopurilor social-
democraţiei. Solidaritatea înseamnă asumarea responsabilităţii pentru comunitate şi,
astfel, obligaţia de a-i ajuta pe ceilalţi şi de a face faţă provocărilor societale în
conformitate cu valorile fundamentale ale umanităţii. Solidaritatea este, în ultimă
instanţă, baza coeziunii sociale, cel mai eficient instrument pentru realizarea
condiţiilor juste pentru vieţile oamenilor. În lumina schimbărilor demografice din
România (migraţia şi îmbătrânirea populaţiei), insistăm asupra necesităţii realizării
unei solidarităţi intergeneraţionale.

Social-democraţie, neo-conservatorism şi neo-liberalism


În contrast cu alte doctrine politice, social-democraţia acordă o importanţă
egală tuturor aceste valori fundamentale – libertatea, egalitatea, justiţia şi
solidaritatea. Aceste valori sunt considerate a fi interdependente, fiecare fiind o
premisă pentru cealaltă. Doar realizarea lor concomitentă poate asigura o viaţă
plină de succese într-un climat al păcii şi libertăţii. Opus aceste poziţii, liberalii şi
conservatorii au pus accentul principal pe libertate individuală în detrimentul justiţiei
şi solidarităţii, în timp ce comuniştii au pus un accent exclusiv pe egalitate şi
solidaritate în detrimentul libertăţii. Abordarea social-democrată în privinţa
politicilor se consideră a fi una de pragmatism principial şi învăţare permanentă.
Social-democraţii sunt flexibili să combine mai multe mecanisme sociale, precum:
piaţa, sistemul fiscal, sistemul legislativ, oferirea de sprijin pentru indivizi, grupuri şi
instituţii sau crearea de spaţiu liber pentru experimentare socială

3. Care trebuie să fie relaţia dintre muncă şi capital?


Social-democraţia pe care a afirmat-o partidul nostru prin politicile
economice şi fiscale pe care le-am promovat în cei 11 ani cât ne-am aflat la
guvernare a generat un flux uriaş de investiţii străine şi, pe de altă parte, a dus la
crearea şi la afirmarea capitalului autohton, a cărui valorificare considerăm că este
necesară şi deosebit de importantă în efortul de modernizare a României.
Am realizat cadrul de formare şi afirmare a economiei funcţionale de piaţă,
statut recunoscut tot în timpul guvernării noastre din 2000-2004 de SUA şi alte state
cu democraţie consolidată.
Într-o lume globalizată trebuie însă să asigurăm un echilibru între dezideratul
unei societăţi fără şomaj şi o necesară flexibilitate a condiţiilor de intrare şi ieşire de
pe piaţa forţei de muncă. Iar acest echilibru se poate realiza prin introducerea în
cadrul relaţiilor de producţie a unui parteneriat între angajaţi şi angajatori, între
sindicate şi organizaţii patronale, atât la nivel intern, cât şi la nivel transnaţional.
Acordăm egală atenţie nu numai celor care primesc salarii, ci şi celor care
plătesc salarii – adică celor care investesc, îşi asumă riscuri, creează şi menţin locuri
de muncă. Forma modernă de protecţie socială pe care am avut-o şi o avem în
vedere acordă atenţie „ascensorului social”, adică mecanismelor legislative ce
permite schimbarea statutului cât mai multor oameni de la asistaţi social la salariaţi,
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
de la salariaţi la mici întreprinzători, de la mici întreprinzători la antreprenori şi
investitori.

4. Care trebuie să fie relaţia dintre stat şi piaţă?


Nu considerăm că economia de piaţă poate să se transforme într-o societate
de piaţă şi nici că piaţa liberă poate rezolva totul.
Măsurile aplicate de statele dezvoltate în timpul actualei crize economice
trimit la faptul că manualele de economie trebuie rescrise – intervenţionismul
statului fiind considerat şi aplicat ca singură soluţie de echilibrare a unor economii
puternice precum cele din SUA, Franţa ori Marea Britanie.
În acelaşi timp, cultura, sănătatea, educaţia nu pot fi transformate într-o
marfă, rămân domenii esenţiale de manifestare a funcţiilor reglatoare ale statului.

5. Cum eliminăm sărăcia, cum umanizăm bogăţia?


O societate nu poate fi prosperă dacă unii, cei puţini, trăiesc în stabilitate şi
securitate, iar ceilalţi, cei mulţi, trăiesc în insecuritate şi în instabilitate perpetuă. Ca
atare, nu cred că pot exista comunităţi bogate cu indivizi săraci.
Pledez pentru includere şi integrare referindu-ne şi la cei bogaţi, care şi ei
sunt excluşi, dar prin autoexcludere, separându-se de restul societăţii pentru a se
considera apăraţi.
Stimularea celor bogaţi, prin diverse mecanisme, în folosirea unei părţi din
propriile averi pentru derularea unor programe sociale, culturale, educaţionale este
total opusă combaterii sărăciei prin ceea ce se cheamă „haiducia fiscală”.
Acumularea continuă a celor care sunt excluşi – la un pol sau altul - adică a
celor mulţi care pierd de fiecare dată în favoarea celor puţini, care câştigă de fiecare
dată, va conduce, în cele din urmă, la dezechilibrarea întregului; acest lucru este
preocupant pentru partidul nostru.
Pentru a-i reintegra pe cei aflaţi la poli, un destinatar al politicilor noastre
este clasa de mijloc, care face legătura între cei doi poli.
Avem nevoie de o societate integrată şi integrală, în care toate cele trei
segmente (cei defavorizaţi, clasa de mijloc şi cei bogaţi) trebuie aduse împreună şi
puse într-o relaţie, în care fiecare să-l sprijine pe celălalt.
Principalul instrument pe care statul îl are la îndemână în acest sens este
politica fiscală. Aceasta trebuie să permită atingerea a două obiective: reducerea
inegalităţii sociale şi creşterea dinamismului economic. Pentru aceasta, sistemul
fiscal trebuie să fie de tip diferenţiat, flexibil, pentru a putea asigura un echilibru
între cele două obiective ale politicii fiscale. Politica fiscală aplicată de PSD ar trebui
să se bazeze pe formula: „Profiturile de astăzi sunt investiţiile de mâine, iar
investiţiile de mâine sunt locurile de muncă de poimâine!”

6. Avem soluţii pentru problema rurală?


Ponderea de peste 40% a mediului rural precum şi existenţa unui larg sector
al economiei de subzistenţă sunt elemente esenţiale care individualizează România
în rândul celorlalte state ale Uniunii Europene. Economia rurală este preponderent
agricolă, deoarece economia agricolă propriu-zisă deţine o pondere de 60%, faţă de
14%, media în Uniunea Europeană. Statisticile arată, de asemenea, că mediul rural
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
este principalul spaţiu care concentrează populaţia săracă, slab educată şi fără şanse
de emancipare individuală. Problema rurală din România îşi aşteaptă, aşadar,
răspunsurile din perspectiva social-democrată.
După 1989, în legătură cu mediul rural, au fost dominante două doctrine: mai
întâi cea neo-sămănătoristă, care a văzut în lumea satelor un spaţiu care trebuie să
revină la stilul său tradiţional, pentru a conserva tradiţiile grav afectate în timpul
perioadei comuniste, iar ulterior cea de tip neo-liberal, care şi-a propus să
modernizeze satul românesc prin metoda transferurilor rapide de proprietate, în
sensul concentrării acesteia în mari exploataţii. Dacă în temeiul neo-
sămănătorismului promovat de la începutul anilor `90 ai secolului trecut formele
colectiviste au fost distruse, iar ţăranii sub obligaţi de lipsa resurselor financiare şi
tehnologice să practice agricultura de subzistenţă, în numele liberalismului economic
au avut loc concentrări de exploataţii, dar acestea nu au rezolvat problema
agriculturii româneşti, şi cu atât mai puţin pe cea a întregului spaţiu rural. Acum, în
contextul crizei economice din România şi a constrângerilor generate de Politica
Agricolă Comună, agricultura românească şi, pe cale de consecinţă, şi mediul rural,
sunt lăsate fără sprijin din partea statului român. Presiunea forţelor concurenţiale
din domeniul agricol din Europa Occidentală, avantajate de schemele actuale de
subvenţionare ale Uniunii Europene, împing fermierul român şi mai mult spre
izolarea sa în agricultura de subzistenţă, deci spre sărăcie şi subdezvoltare.
Social-democraţia românească nu poate rămâne pasivă la condamnarea a
milioane de cetăţeni la subdezvoltare, la privarea lor de dreptul emancipării
individuale şi a comunităţilor în care trăiesc. Acum, ca şi în trecut, a te naşte la sat
echivalează cu a te naşte şi a trăi în lumea a treia. O lume în care seceta sau o recoltă
excepţională sunt la fel de mult aducătoare de sărăcie! Această lume trebuie
schimbată radical şi rapid. Stânga românească îşi asumă proiectul transformării
continue şi progresive a satului românesc.
În viziunea social-democrată, crearea unei societăţi româneşti în care
cetăţenii din mediul rural să se poată elibera de povara sărăciei, să poată avea şanse
egale cu oamenii care trăiesc în mediul urban, se poate realiza doar prin urbanizarea
satului românesc. Acest lucru înseamnă dezvoltarea în rural a infrastructurii de tip
urban, dezvoltarea serviciilor comunitare de tip urban şi schimbarea modului de
viaţă al locuitorilor după modelul urban.
Smulgerea satului românesc din mecanismul sărăciei individuale şi colective şi
crearea oportunităţilor unei vieţi mai bune şi mai drepte pentru locuitorii săi nu se
poate realiza decât prin folosirea instrumentelor unui stat activ şi, simultan, prin
aplicarea unor politici ale solidarităţii, atât la nivel european, cât şi în interiorul
societăţii româneşti.
Proiectul pe termen lung de urbanizare a ruralului poate avea succes doar
dacă pune în centrul său trei politici complementare care trebuie urmărite cu
fermitate: susţinerea din fonduri publice (naţionale şi europene) a modernizării
infrastructurilor şi serviciilor publice din rural; menţinerea în funcţionare a noilor
infrastructuri urbane din rural la costuri mai reduse decât sunt ele în acest moment
în urban. În principiu, va trebui să subvenţionăm, o perioadă semnificativă de timp
de acum încolo, consumul de bunuri şi servicii publice şi private de tip urban, de
către populaţia din rural; declanşarea unui proces susţinut, pe termen măcar un
deceniu, de creştere a veniturilor populaţiei din rural. Iar în acest scop, cel mai
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
important rol îl va avea tot statul, cu o responsabilitate socială mărită. Puse
împreună, aceste trei politici înseamnă pur şi simplu că, în fond, oraşul va finanţa în
mare parte modernizarea satului, iar statele europene mai dezvoltate vor contribui
la ieşirea din subdezvoltare a celor mai sărace. În acest fel se aplică principiul
solidarităţii şi justiţiei sociale, atât la scară naţională cât şi la nivelul Uniunii
Europene.

7. Cum asigurăm un mediu sănătos?


România are grave probleme ecologice şi de mediu. Aerul şi apele sunt
frecvent poluate. Despăduririle ilegale au luat o tot mai mare amploare. Toate
acestea sunt probleme care ameninţă prezentul nostru şi viitorul copiilor. Trebuie să
fim conştienţi de aceste riscuri şi să aducem abordarea ecologică în centrul politicilor
noastre. Trebuie să gândim, acţionăm şi să trăim ecologic!

8. Ce fel de Uniune Europeană ne dorim?


În pofida crizei pe care o traversează, stânga europeană reprezintă cheia
pentru viitorul Europei. Implicit, social-democraţia din România îşi asumă
responsabilitatea ieşirii din criză prin elaborarea unei viziuni clare asupra proiectului
european.
Participarea României la construcţia europeană beneficiază de o bază solidă
creată de politica de integrare urmărită consecvent de guvernarea PSD. Scopul pe
termen mediu al unei viitoare guvernări social-democrate este eliminarea
discrepanţelor economico-sociale dintre România şi cel puţin vecinii din Europa
Centrală, precum şi apropierea României de media europeană a nivelului de trai.
Din punctul nostru de vedere, PSD rămâne singura forţă politică cu adevărat
interesată şi capabilă să asigure integrarea reuşită a României ca stat co-fondator în
Uniunea Europeană, considerând că acesta este interesul vital al statului şi al
cetăţenilor săi. De aceea, unul din obiectivele centrale ale PSD rămâne acela de a
racorda România la proiectul Marii Europe unite şi de a sprijini prin toate mijloacele
de care dispune transformarea UE dintr-o uniune economică într-o uniune politică
aptă a consolida şi garanta securitatea individuală, socială, naţională şi internaţională
a cetăţenilor săi.

9. Cum reorganizăm partidul? Care este substanţa noului „contract


politic”?
PSD se află într-un moment important al existenţei sale, când trebuie să-şi
definească un proiect politic care să-i asigure atât cucerirea puterii la viitoarele
alegeri cât şi construirea unor mecanisme de partid suficient de eficiente şi flexibile,
încât să se poată exercita puterea.
Înainte însă de a realiza un nou contract politic în interiorul partidului nostru
trebuie să recunoaştem care ne sunt principalele probleme. Astfel, PSD a fost afectat
de crize sale ciclice, atunci când a pierdut puterea. Constatarea caracterului ciclic al
crizelor social-democraţilor oferă şi primele indicii asupra naturii problemelor
interne cu care se confruntă partidul nostru. Nu este o criză a resurselor umane care
s-ar dovedi incompetente sau ineficiente în competiţia politică, nu este doar o criză
de imagine ca urmare a celor două acuzaţii principale („corupţie” şi „neo-
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
comunism”), ci problema principală se află tocmai în tipul de contract politic stabilit
între membrii PSD. Trebuie să depăşim stadiul în care solidaritatea în partid a fost
de natură tranzacţional-administrativă. Contractul politic pe care ni-l asumăm noi,
social-democraţii, trebuie să fie fundamentat pe valori doctrinar-ideologice. Numai
în acest fel vom putea să ieşim din cercul vicios al crizelor ciclice.
Nou contract politic trebuie să fie fundamentul creării şi manifestării
activismului politic şi civic al social-democraţilor.

Schimbările din Statutul PSD trebuie realizate astfel încât să fie îndeplinite,
simultan, patru condiţii:
• asigurarea legitimităţii şi reprezentativităţii conducerii;
• instituirea unor mecanisme care să asigure democraţia internă de partid,
inclusiv protecţia curentelor minoritare doctrinar sau a celor care au pierdut
competiţia internă din partid;
• asigurarea eficienţei conducerii partidului, atât în perioada de opoziţie,
precum şi atunci când PSD se află la guvernare;
• acordarea unor competenţe sporite pentru conducerea PSD trebuie să fie
contrabalansată de introducerea unor criterii de performanţă şi de
responsabilitate. Astfel, pierderea alegerilor europene, generale sau
prezidenţiale trebuie să fie urmată de demisia automată a conducerii
partidului.

Noul contract politic al PSD presupune şi rediscutarea raporturilor dintre


organizaţiile locale ale PSD şi conducerea centrală a partidului. Descentralizarea pe
care o propun, prin noul contract politic al PSD, pleacă de la principiul asigurării
reprezentativităţii membrilor “de rând”. În viziunea mea, descentralizarea trebuie să
aibă ca efecte:
• desemnarea prin alegeri reale a structurii de conducere şi a candidaţilor, la
toate nivelele PSD;
• asigurarea unui flux de comunicare de jos în sus care să utilizeze avantajele
oferite de tehnologiile moderne de comunicare – Internet;
• sporirea competenţelor organizaţiilor locale cu privire la elaborarea de
programe, astfel încât programele să fie elaborate prin intermediul unui
mecanism de interacţiune centru-periferie şi să nu fie doar rezultatul unui
impuls dinspre centru;
• introducerea unor modalităţi reglementate în statut de mediere între
componentele locale şi cele centrale în privinţa chestiunilor divergente şi
excluderea practicilor de forţă ale centrului împotriva organizaţiilor
Atrag însă atenţia că descentralizarea PSD poate fi organizatorică dar nu
poate fi politică şi ideologică.
Partidul trebuie să fie o organizaţie coerentă, care să dea ocazia tuturor
membrilor să se afirme. PSD trebuie să fie un partid cu o direcţie corectă, care să fie
stabilită în raport obiectivele strategice, nu una conjuncturală şi oportunistă, pentru
atingerea unor obiective tactice sau de grup.

PSD are nevoie de o nouă ancorare organizatorică, social-structurală şi


programatică în societate. De aceea, trebuie să ne deschidem faţă de toate părţile
TEZE PENTRU RECONSTRUCŢIA IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT
societăţii. Această deschidere a PSD trebuie în mod imperativ făcută. În centrul
reformei organizării partidului nostru trebuie de aceea să stea deschiderea PSD către
toţi cetăţenii interesaţi. Această necesitate este valabilă de la organizaţia locală până
la conducerea de la nivel central a PSD.
Reprezentaţii şi reprezentantele PSD trebuie să fie la toate nivelele persoane
dintre cel mai variate: femei, tineri, persoane în vârstă, oameni cu dizabilităţi,
experţi, angajaţi, funcţionari, liber-profesionişti, întreprinzători şi oameni de ştiinţă.
Modelul nostru este un „partid care respiră”, cu un număr cât mai mare de
membri stabili, o organizaţie de partid profesională şi care generează oferte pentru
oamenii interesaţi să se angajeze atât în dezbaterea politică precum şi în alegeri şi
campaniile electorale.

10. Cum ne raportăm la guvernarea actuală: „colaboraţionism“ sau


„mişcare de rezistenţă“?
Clarificarea acestei conduite politice a PSD este inevitabilă, fiind, totodată, şi
un test de imagine, de moralitate şi de forţă politică.
Lumea trebuie să ştie în ce fel se poziţionează PSD faţă de actuala putere:
gudurându-se pe coridoarele acesteia, în speranţa că, prin 2012, Traian Băsescu îl va
solicita, să zicem, pe Victor Ponta pentru Justiţie, aşa cum l-a solicitat de data asta pe
Marian Sârbu la Ministerul Muncii? Sau, dimpotrivă, se va plasa într-o opoziţie
intransigentă, onorând astfel, după modelul Crin Antonescu, masivele voturi anti-
Băsescu pe care le-a primit de partea sa?
Adoptarea de către Congres a unei Teze politice de principiu asupra acestei
chestiuni ar fi mai mult decât necesară, pentru a se asigura coerenţă şi un limbaj
unitar în toate acţiunile viitoare ale partidului.

Documentul de faţă, mai degrabă decât a consacra o viziune statică şi ierarhică


asupra doctrinei social-democrate sau de a cuprinde în mod exhaustiv temele
ideologice, îşi propune să genereze dezbateri, chiar polemice. Acest material nu este
finalul unei dezbateri, ci începutul uneia pe care o doresc cât mai largă, cât mai
profundă. Sper ca Partidul Social Democrat să se afle în centrul unei dezbateri
efervescente, la care să participe deopotrivă membrii sau doar simpatizanţii săi,
indiferent de vârstă, gen, condiţie socială sau zona în care locuiesc, în România sau în
diaspora. Ceea ce contează este rezultatul: clarificarea fundamentelor doctrinare şi
identificarea mijloacelor de acţiune pentru atingerea idealului nostru comun, o
România mai dreaptă, mai prosperă şi mai sigură!
Analiza
evoluţiilor
electorale ale PSD

PSD
20 ianuarie 2010 2004-2009
PSD nu a cunoscut în ultimii ani evoluţii electorale
fantastice. Mai mult, faţă de momentul 2004
suntem într-un declin evident.
Deşi momentul cel mai dramatic din ultimii ani a
fost depăşit într-o oarecare măsură, suntem încă
departe de a mai fi principalul partid de pe scena
politică internă.
Materialul de faţă se doreşte a fi un instrument în
identificarea celor mai bune căi de a reconstrui
încrederea oamenilor în PSD, plecând de la ideea că
orice om inteligent poate să înveţe din greşelile pe
care le face. Condiţia primordială este însă aceea de
a învăţa să recunoască propriile erori, următorul pas
fiind acela de a găsi soluţiile de a evita astfel de
erori.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În perioada 2004-2007 ne-am aflat în cel mai mare declin. Faptul că la europarlamentare
(unde într-adevăr, prezenţa la urne e mai mică) am luat cel mai mic scor ne indică faptul că
înainte de 2007 nucleul nostru dur se aflase în degringoladă. Brusc, treceam de la peste 4
milioane de voturi la prezidenţialele din 2004 la sub 1,5 milioane de voturi în 2007, sub PD
şi PLD. Momentul 2007 a reprezentat însă şi prima noastră înfrângere majoră în faţa dreptei,
care obţinea atunci peste 2,5 milioane de voturi.

Organizaţiile din ţară au resimţit pericolul în care ne aflam, iar mobilizarea din 2008 a fost
exemplară. Aceasta a permis revenirea în faţa PD-L, dar disputa nu se mai numea acum
stânga VS dreapta, ci stânga vs PD-L. Între timp, PNL reuşeşte să-şi croiască propriul drum,
contribuind astfel la dezechilibrarea balanţei ideologice. Probabil că următorul pas în
favoarea dreptei pe care îl vor face unii dintre noi este crearea unei noi forţe de stânga,
pentru fărâmiţarea zonei de electorat pe care o mai avem.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Evoluţii pe tipuri de alegeri

PSD a pierdut pe toate fronturile. În nici un tip de alegeri nu au reuşit o evoluţie pozitivă, în
afara europarlamentarelor, unde
am reuşit să recuperăm ceva după
minimul din 2007 .

Cel mai dificil moment,


europarlamentarele din 2007, a
fost depăşit totuşi, dar evoluţia din
2009 a fost mai degrabă
descendentă decât ascendentă (cel
puţin la nivel de procente politice, unde nu am mai atins pragul de 33% din toamna lui 2008).

Comparativ cu 2004, electoratul nostru s-a redus cu peste 1 milion de votanţi. Din masa de
circa 10 milioane de electori care se prezintă la urne, aceştia reprezintă circa 10%!

Nucleul de electori pe care ne


putem baza în orice moment este
de circa 1,5 milioane de votanţi. Nu
s-a mai reuşit însă atingerea a 4
milioane de votanţi politici precum
în 2004, maximul fiind de circa 3
milioane la primul tur al prezidenţialelor, cu doar 400.000 mai mult decât la localele din 2008
(care fusese maximul de după 2004).

Evoluţia electorală negativă a


partidului se reflectă cel mai bine
în scăderea numărului de
reprezentanţi politici pe care îi
avem: parlamentari, primari,
consilieri locali şi judeţeni. Peste
tot am înregistrat pierderi de
mandate, cu excepţia senatului şi a europarlamentarilor.

Ţinând cont de faptul că în aceşti 5 ani am trecut prin diverse tipuri de alegeri, vom face
analize separate ale acestora: parlamentare, europarlamentare, locale, prezidenţiale.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Alegerile locale
Faţă de 2004, în 2008 am pierdut 654 de primari (reprezentând o scădere cu 33% faţă de
numărul de mandate din 2004). În acelaşi timp,
PD-L a câştigat 529 de mandate în plus faţă de
2004, ceea ce reprezintă mai mult decât o
dublare a numărului de primari. PNL a obţinut
cu 263 de mandate mai mult decât în 2004,
ceea ce reprezintă pentru ei o creştere cu 59%
faţă de numărul de primari din 2004.

- Pe scurt, dacă în 2004 aveam 1702 de primari, faţă de cei 833 ai dreptei (Alianţei
DA), în 2008 noi mai aveam 1138 de primari, faţă de 1615 ai PDL şi ai PNL.
Faţă de 2004, în 2008 am pierdut 2853 de posturi de consilieri locali (o scădere de 19% faţă
de numărul de mandate din 2004). În schimb,
PDL avea cu 5147 de consilieri locali mai mulţi
decât în 2004 (circa 86% mai mulţi), iar PNL cu
1493 colsilieri mai mulţi (o creştere de 21% faţă
de numărul de mandate din 2004).

- Pe scurt, dacă noi aveam 14.990 de consilieri locali în 2004, faţă de cei 13.163 ai
dreptei, în 2008 dreapta a obţinut 19.658 de consilieri locali, faţă de cei 12.137 ai
noştri.
Faţă de 2004, în 2008 am pierdut la votul politic 91 de conslieri judeţeni (o scădere de 17%
faţă de totalul mandatelor noastre din 2004),
în vreme ce PNL a obţinut în plus 16 mandate
(cu 6% mai multe ca în 2004), iar PD-L şi-a
dublat numărul de consilieri judeţeni,
obţinând cu 229 mai multe mandate.

- Dacă în 2004 aveam 543 de mandate de consilieri judeţeni faţă de cele 553 ale
Alianţei DA, în 2008, balanţa s-a dezechilibrat total, noi având doar 452 de consilieri
judeţeni, faţă de 755 cât au PD-L şi PNL împreună.
Nici la numărul de mandate de preşedinţi ai consiliilor judeţene nu am înregistrat o
evoluţie pozitivă, obţinând în 2008 17
posturi, cu 3 preşedinţi de consilii judeţene
mai puţini decât în 2004 (e drept, în urma
unei proceduri diferite de alegere a acestora).
În schimb, PD-L a crescut de la 5 preşedinţi de
CJ la 14, iar PNL a pierdut doar un post,
aujungând la 5 mandate.

- Dreapta ne-a depăşit pentru prima dată în ceea ce priveşte numărul de preşedinţi de
consilii judeţene, având acum cu două mandate în plus (cel puţin dacă luăm în
considerare rezultatele din 2008, pentru că între timp am mai pierdut un preşedinte
de CJ care a devenit „independent”).
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Alegerile parlamentare

Alegerile parlamentare din 2008


au reprezentat un punct de
cotitură pentru PSD, dar şi pentru
modul în care se desfăşoară
scrutinul parlamentar în România.
Introducerea votului uninominal a condus la o situaţie ciudată: am avut mai multe voturi
decât PD-L, dar mai puţine mandate.

De asemenea, un al doilea fenomen ciudat s-a petrecut, respectiv s-a fărâmiţat disciplina de
partid şi s-au favorizat migraţia politică, atât de blamată de partidele „principiale” de
„dreapta” (în special de către PD şi aripa „reformatoare” din PNL – PLD-ul) în perioada 2001-
2004. Aceste două fenomene au condus la concluzia că, deşi noi ca partid am obţinut în 2008
cu patru mandate mai mult decât în 2004, la începutul acestui an constatăm că lista noastră
de deputaţi este are un deficit de 8 oameni faţă de 2004 şi de 12 faţă de rezultatul
alegerilor din 2008!

- Per ansamblu, lista de stânga a pierdut 11 deputaţi în 2008 faţă de de 2004, în


vreme ce dreapta s-a îmbogăţit cu 67 de deputaţi, exclusiv pedelişti. Fărâmiţarea
partidelor anti-prezidenţiale a continuat, prin transferurile care au avut loc în grupul
independenţilor, acestea cifrând nu mai puţin de 25 de deputaţi (care însumează
numai migrările de la PSD şi PNL).
Nici la Senat situaţia nu ne este mai
favorabilă. Deşi nu am pierdut
decât un senator faţă de alegerile
din 2008, iar PNL-ul a pierdut patru
senatori, nu se poate spune că
evoluţia faţă de 2004 a foat una excepţională. Faţă de 2004, în 2008 am obţinut împreună
cu PC-ul cu şapte mandate mai puţin. În acelaşi timp PNL-ul reuşea să-şi menţină numărul
de mandate (din care a pierdut între timp 4), iar PD-L-ul a reuşit mai mult decât o dublare a
numărului de senatori depăşindu-ne ca număr de mandate (chiar dacă, repet, obţinuserăm
cu 50.000 de voturi mai mult la Cameră şi 40.000 de voturi în plus la Senat).

- Dacă în 2004 Alianţa DA avea mai puţine mandate de senator decât Uniunea
Naţională PSD+PUR, în 2008 PD-L-ul singur obţinea mai multe mandate decât Alianţa
PSD+PC, iar PNL-ul îşi menţinea numărul de mandate. Aceasta a fost evoluţia stângii
în această perioadă, care, am văzut, se repetă pe toate palierele ale reprezentării
politice în România.
Singura evoluţie relativ pozitivă a fost la
Europarlamentare, unde noi am obţinut în 2009 cu un
mandat în plus faţă de 2007, când însă numărul de mandate
al PD-ului fusese crescut artificial prin rezultatul foarte bun al PLD-ului. Miza acestui tip de
alegeri pare să fie însă mai redusă pentru români, şi ele ne indică mai degrabă nucleele dure
ale partidelor, nici la acest capitol nesituându-ne la un nivel satisfăcător. Nu putem face o
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
comparaţie completă fără a aminti faptul că înaintea alegerilor din 2007 noi aveam 12 euro-
observatori, iar PC avea 2, conform distribuţiei parlamentare de la acea dată.

Alegerile prezidenţiale
Declinul nostru din ultimii ani a fost foarte vizibil şi la alegerile prezidenţiale.

Dacă în 2004 reuşeam în turul I, cel care conteaza in evaluarea potentialului PSD, să
obţinem 41% din voturile exprimate, acum, în primul tur am obţinut 31%, cu 1,2 milioane de
voturi mai puţin decât acum cinci ani.

Handicapul izolării noastre pe scena politică din 2004 a fost depăşit, dar din păcate nu s-a
reuşit cumularea majoritatii celor 20% obţinute de Crin Antonescu (pe lângă cele 20% ale
tuturor celorlalţi candidaţi, în condiţiile în care Traian Băsescu era acum izolat pentru turul
II).

Pe fond, dreapta a obţinut acum 52% în primul tur de scrutin, faţă de cele 34% din 2004, în
vreme ce noi am obţinut cu 10% mai puţin. Mai mult, din păcate pentru noi nu am reuşit ca
în 2009 să obţinem acelaşi rezultat ca la parlamentare, în condiţiile în care în 2004
prezidenţialele au tras în sus scorul partidului.

Privind cele două hărţi de mai sus putem constata magnitudinea devansului nostru în ultimii
cinci ani. Poate că pare ciudat, dar în 2004 aveam 24 de judeţe în care obţinuserăm scoruri
de peste 40%, iar acum abia avem 19 judeţe în care am obţinut scoruri peste 35% şi încă
patru cu scoruri de peste 30%. Poate sună ciudat, dar nu avem nici un judeţ în care la
prezidenţialele de acum să fi obţinut mai multe voturi decât în 2004, cel puţin în primul tur
de scrutin, atunci când am participat cu forţele noastre proprii la confruntarea pentru
Cotroceni.

Cele mai mari performanţe s-au numit pierderea a „doar” 2-5%, situaţie în care se află doar 5
judeţe (Argeş, Constanţa, Covasna, Dolj, Gorj). S-au mai înregistrat pierderi sub media
naţională în judeţele Harghita, Hunedoara, Mehedinţi, Olt. Cele mai mari pierderi, de peste
17% faţă de 2004, s-au înregistrat în cinci judeţe (Botoşani, Călăraşi, Giugiu, Ilfov,
Maramureş), toate cele cinci fiind unele în care înregistraserăm scoruri de peste 40% în
2004.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Analiză pe regiuni de dezvoltare

România este împărţită în 8 regiuni de dezvoltare, care cuprind următoarele judeţe:


Nord-Est (NE): Iaşi, Botoşani, Neamţ,
Suceava, Bacău; Sud-Est (SE):
Vrancea, Galaţi, Brăila, Buzău, Tulcea,
Constanţa; Sud Muntenia (S): Argeş,
Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa,
Călăraşi, Giurgiu, Teleorman; Sud-
Vest Oltenia (SV): Mehedinţi, Gorj,
Vâlcea, Olt, Dolj; Vest (V): Arad,
Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş;
Nord-Vest (NV): Bihor, Bistriţa-
Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare,
Sălaj; Centru (C): Alba, Sibiu, Mureş,
Harghita, Covasna, Braşov; Bucureşti-Ilfov (B-If): Bucureşti, Ilfov.

Dat fiind faptul că evoluţiile noastre nu au fost unitare pe întreg teritoriul ţării, am preferat
să privim şi mai în profumzime către modul în care s-a schimbat configuraţia electorală în
funcţie de regiunile de dezvoltare. Chiar dacă acestea nu sunt cele mai omogene regiuni, se
poate porni de la ele în analiza cauzelor care au stat la baza scăderii noastre electorale.

O primă observaţie pe care o putem face e aceea că zonele noastre electorale forte (SV, S,
NE, SE) au avut evoluţiii diferite ale comportamentului de prezenţă la urne. Astfel, dacă în
2004 ne puteam baza pe o mobilizare mai bună a NE şi S (regiuni care ne aduc voturi în plus),
acum a existat o participare mai mare în S şi SV. Cu alte cuvinte, ponderea persoanelor care
au mers la urne din NE şi SE a scăzut, reducându-ne un potenţial de voturi, iar compensarea
din S şi SV nu a fost suficientă.

De ce sunt atât de importante pentru noi cele patru regiuni extracarpatice? Pentru că, la
toate valurile de alegeri din 2004 încoace noi am obţinut din aceste patru regiuni peste
65% din totalul voturilor pentru PSD. Mai mult, dependenţa de aceste zone s-a accentuat,
ponderea voturilor de aici crescând la peste 67% la prezidenţialele din 2009, respectiv la
peste 69% la europarlamentare. Spre comparaţie, PD-L-ul îşi ia din aceste regiuni doar 53-
55% din totalul voturilor, cu un maxim de 60% la europarlamentare (fapt care mai indică şi
faptul că ei au devenit mai puţin dependenţi de o anumită zonă şi s-au extins relativ mai
uniform în ţară).

Există mai multe tipuri de explicaţii cu privire la cauzele care au condus la această evoluţie,
printre acestea cea mai importantă fiind aceea că în vreme cei noi am început să pierdem
sprijinul din partea votanţilor în zonele noastre forte, „dreapta”, şi în special PDL, a crescut
atât în zonele noastre dar şi-a consolidat propriile fiefuri, devenind mai degrabă un partid
catch-all. Această concluzie devine evidentă privind spre evoluţiile teritoriale ale noastre şi
ale PD-L în perioada 2004-2009.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Graficul de mai sus ne indică evoluţiile „termice” ale scorurilor PSD (împreună cu PC) şi PDL (suma
PD+PLD+EBA) pe regiuni. Cele două „hărţi termice” ne indică cu verde punctele tari ale celor două
partide în decursul timpului, iar cu roşu punctele slabe. Am scos din seria de date alegerile
europarlamentare pentru a nu crea „zgomot” inutil de culori, în condiţiile în care ştim cu toţii că am
obţinut scoruri mai mici la acele alegeri.

Se poate vedea că la noi zonele verzi (NE, SE, S, SV) au „pălit” în timp, iar zonele „pălite” au
„ruginit”, în vreme ce la PDL s-a produs o oarecare uniformizare a rezultatelor în timp,
păstrându-şi însă o uşoară dominaţie în zonele tradiţionale ale dreptei (V, NV, C, B-IF).

Privind doar către noi, constatăm că la prezidenţialele de acum am pierdut procente


importante (peste media de 10% de la nivel naţional) în NE, S, NV şi B-IF. Cu alte cuvinte am
permis dreptei atât să ne intre în „citadele”, cât şi să ne alunge din teritoriile pe care le
deţin în mod tradiţional. Privind datele doar pe minus, nu putem să nu remarcăm faptul că
în SV am pierdut cel mai puţin teren, doar 5%. În SE situaţia este mai specială, acolo pierzând
doar în ultimul an 9%, dar poate vom reuşi să recuperăm rapid ce am pierdut în ultimul an.

Graficul alăturat, cu evoluţia per


ansamblu a dreptei, ne indică un alt
nivel al pierderii de electorat pe care am
suferit-o în ultimii ani. Pentru dreapta
ultimii cinci ani au fost înfloritori, fapt
care ne pune pe noi acum în postura de
a nu ne mai compara cu întreaga
dreaptă ca în 2004, ci doar cu o singură
forţă politică – PDL.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Cele două grafice de mai sus exemplifică foarte bine faptul că în vreme ce electoratul nostru
pe regiuni devine din ce în ce mai „împrăştiat”, PD-L-ul a avut o strategie de uniformizare a
contactului cu electoratul, conducând astfel la scoruri mai apropiate în toate regiunile de
dezvoltare.

Cel mai probabil, această diferenţă de abordare ţine de modalitatea de comunicare pe care
PDL o are, mult mai centralizată (şi mai organizată) decât a noastră. Remarcabil la PDL este
şi faptul că, la niciunul dintre valurile de alegeri nu au scăzut sub 23% pe nici o regiune de
dezvoltare, în vreme ce noi avem două regiuni „pierdute” din acest punct de vedere: Centrul
şi Nord-Vestul.

Tot în ceea ce priveşte regiunile de dezvoltare, merită să ne aplecăm atenţia şi asupra


modului în care a evoluat în timp mobilizarea la urne, în funcţie de regiuni.

Graficul de mai sus ne prezintă diferenţele dintre ponderea regiunii în totalul celor care au mers la
urne şi ponderea regiunii din totalul persoanelor cu drept de vot. Valorile negative ne indică faptul că
în acea regiune ponderea celor care au fost la vot a fost mai mică decât ponderea potenţialilor votanţi
(adică în regiune s-a votat mai puţin decât la nivel naţional).

Câteva observaţii se pot face:


- Bucureştenii sunt interesaţi şi se mobilizează doar la alegerile cu miză ridicată (în
special prezidenţiale)
- În Regiunea NE pare a scădea interesul pentru vot, deşi era una dintre regiunile cu
participare mai ridicată
- În regiunile S şi SV s-a înregistrat o creştere a participării la urne în ultimii doi ani,
indicând fie interesul mai crescut penetru alegeri în aceste regiuni, fie o activitate
mai intensă a militanţilor (nu doar ai noştri).
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
- În regiunile NV şi C se remarcă prezenţe mai ridicate la europarlamentare, fapt care
confirmă ipoteza conform căreia maghiarimea s-a moblizat mai bine la urne la acest
tip de alegeri care au indicat scoruri mai ridicate pentru candidaţii UDMR.
Regiunea Nord-Est

Este regiunea cea mai importantă din punct de vedere a


numărului de alegători. În ultimii ani însă a început să se
manifeste o scădere a interesului privind participarea la urne în
această regiune (de la 58% în 2004, la 52% în 2009), fapt care ne
defavorizează, în condiţiile în care aceasta este a doua regiune
ca procent pentru noi (chiar dacă în 2004 era prima regiune ca
importanţă). Nord-Estul este regiunea în care am înregistrat
cea mai mare scădere faţă de 2004, -13%!!!, deşi era fieful
nostru tradiţional.

În termeni cantitativi,
pierderea se ridică la
300.000 de voturi! Chiar
dacă şi PDL a pierdut 90.000
de voturi, PNL a crescut per
total zestrea de voturi a
dreptei cu circa 200.000 de
voturi în această regiune!
Dominaţia noastră pe
această regiune este din ce în
ce mai fragilă, iar Nord-Estul
şi-a pierdut în 2009 statutul
de primă regiune ca pondere
în totalul voturilor pe care
le-am primit, cât şi în ceea ce
priveşte scorul.
Botoşaniul şi Vasluiul au
obţinut cele mai bune scoruri
(printre primele zece din
ţară), doar Vasluiul fiind însă
dominat de noi. După 2004
am cedat iniţiativa în
Suceava, iar PD-L-ul pare că-
şi consolidează poziţiile în
acest judeţ.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În Vaslui ne-am păstrat dominaţia. În Iaşi, Botoşani şi Bacău suntem încă în faţă, dar PD-L-ul
începe să se apropie ameninţător şi chiar să ne depăşească în special la europarlamentare
(prezenţă mai scăzută la urne). În Neamţ am cedat terenul în faţa PD-L, dar pare că avem
resurse să revenim. În Suceava obţinem încă scoruri în media partidului, dar PD-L-ul pare că
s-a consolidat destul de puternic şi e nevoie e măsuri speciale pentru a reconstrui încrederea
sucevenilor în noi.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea Sud-Est

A treia regiune ca pondere de persoane cu drept de vot. A


patra ca importanţă pentru noi, atât ca număr de voturi cât
şi ca procente. Faţă de 2004, cele mai bune rezultate s-au
înregistrat în 2008. Obţinem rezultate mai slabe la alegerile cu
miză mai mică şi cu participare mai redusă, ceea ce ne indică
faptul că avem nevoie de o creştere a militantismului, pentru
întărirea nucleului dur. Unele judeţe sunt supuse atacurilor
dinspre PD-L, iar noi am pierdut în cinci ani aproximativ 9%,
uşor sub media naţională.

Tradus în voturi, asta înseamnă


o scădere de circa 180.000 de
electori faţă de 2004. Dreapta,
în schimb, a câştigat circa
150.000 de votanţi în acelaşi
interval.
Încă suntem dominanţi pe
această regiune, dar se poate
sesiza faptul că PD-L-ul s-a
apropiat destul de mult de
scorul nostru în ultimii ani.
Vrancea rămâne în continuare
unul dintre judeţele în care
obţinem scoruri bune (în top
10), dar am înregistrat pierderi
de circa 10% în mai toate
judeţele, chiar şi în cele în care
încă suntem pe primul loc.
La polul opus, cea mai drastică
scădere am înregistrat-o în
Buzău, unde am pierdut circa
16% faţă de prezidenţialele din
2004. în judeţele dobrogene
obţinem cele mai mici scoruri,
dar în Constanţa există în
continuare potenţial.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Cele mai bune scoruri le obţinem în Vrancea, dar şi în Brăila şi Galaţi. Trebuie să observăm
totuşi că în cele două judeţe cu porturi la Dunăre avansul nostru faţă de dreapta s-a micşorat
constant.

În Constanţa şi Buzău există o rivalitate deschisă cu PD-L, care îşi mobilizează mai bine
resursele la scrutinurile cu miză mică, la ambele valuri de europarlamentare depăşindu-ne.
În ceea ce priveşte Buzăul, avansul nostru de aproape 20% din 2004 s-a volatilizat aproape
complet.

Tulcea este un judeţ în care în continuare suntem în deficit, PD-L reuşind să-şi consolideze un
avans de minim 10%, iar noi nu am mai reuşit să trecem pragul de 30% din 2004 încoace.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea Sud - Muntenia

A doua regiune ca pondere a numărului general de alegători,


după Sud-Est. De-a lungul timpului şi prezenţa la urne a fost
relativ mai ridicată decât la nivel naţional, la prezidenţialele de
anul acesta aducând cei mai mulţi votanţi comparativ cu
celelalte regiuni. În ceea ce priveşte scorul PSD, regiunea a
devenit a doua ca importanţă, după Sud-Vest, dar cantitativ,
în 2009 ne-a adus cei mai mulţi votanţi, trecând astfel în faţa
Regiunii SE, care fusese principalul nostru rezervor de voturi.
Dominaţia din 2004 (13-16%) s-a redus treptat până la 2-6% în
2009.

Deşi a devenit cea mai


importantă regiune din punct
de vedere al numărului de
voturi pe care le-am obţinut (nu
ca procente), la prezidenţialele
din 2009 am luat cu 190.000 de
voturi mai puţin decât în 2004.
În procente asta înseamnă o
pierdere de circa 11%, regiunea
încadrându-se în ritmul nostru
general de scădere.
În acelaşi timp, dreapta a
câştigat 240.000 de voturi,
ajungând şi aici să ne
depăşească substanţial la scorul
general.
Trei dintre judeţele din această
regiune s-au aflat în topul celor
mai bune 10 scoruri naţionale
(Argeş, Ialomiţa şi Teleorman),
dar în unul dintre ele (Argeş)
înregistrându-se o pierdere mai
mică de 3% faţă de 2004. În
schimb, avem două judeţe în
care se situeză în topul celor
mai mari scăderi: Călăraşi şi
Giurgiu.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Teleormanul este unul dintre


judeţele care s-a aflat aproape la
toate alegerile în topul celor mai
bune rezultate ale noastre la nivel
naţional. Pentru acest judeţ
sincope înseamnă rezultate sub
40%, media fiind de peste 44%.
Faţă de prezidenţialele din 2004
am pierdut însă aproximativ 11%.

Şi în Argeş dominăm cu scoruri de


peste 40%. Aici am reuşit să ne
menţinem aproape de scorul din
2004 şi chiar să ne întărim în
unele momente. PD-L reuşeşte
rar să depăşească 30%, dar
împreună cu PNL obţin un scor
sensibil egal cu al nostru.

În Ialomiţa am înregistrat un
regres important după 2004
(până la 31%), revenirea
aducându-ne din nou peste 40%,
dar nu pînă spre 50% cum
tindeam în 2004. PNL şi PDL au
evoluţii în oglindă, scorul lor
reunit ajungând undeva aproape
de al nostru.

După scăderea masivă din 2007,


când am căzut sub PDL, am
început să recuperăm teren mai
ales în 2009, dar suntem încă
departe de scorurile din 2004.
Dreapta este peste noi, ducându-
se spre 50%.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În Prahova am început să stopăm


trendul descendent de pînă la
localele din 2008, dar suntem
încă vulnerabili pentru că avem
evoluţii oscilante. Atunci când ne
mobilizăm foarte bine reuşim
chiar să ne apropiem de PDL.
Totuşi, per ansamblu, dreapta
domină judeţul cu 55-60%.

Căderea pe care am suferit-o în


Călăraşi este una dintre cele mai
mari din ţară. Deşi judeţul era
unul dintre fiefurile noastreîn
2004, am cedat aproape fără
luptă iniţiativa, permiţând fie
PNL, fie PDL să trecă în faţă.
Părem că am intrat pe un trend
ascendent, dar mai avem de
muncit pentru că suntem încă
vulnerabili la ofensiva dreptei,
care are minim 50% în judeţ.

Şi Giurgiul l-am cedat aproape


fără drept de apel după 2004.
Declinul nostru s-a stopat în
2009, după ce în 2008 eram la
aproape 40% distanţă de scorul
din 2004!. Avem un început de
trend ascendent, dar acesta
trebuie consolidat în perioada
următoare.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea Sud-Vest – Oltenia

A şaptea regiune ca număr total de alegători. În această


regiune s-a înregistrat, în ultimii doi ani, o dinamică pozitivă a
prezenţei la vot, astfel încât ca pondere din totalul celor care
s-au prezentat la urne a ocupat o poziţie superioară (a cincea
sau a şasea la cele două tururi de scrutin prezidenţiale din
2009). Este regiunea cu cea mai ridicată prezenţă la urne din
2008 încoace. De asemenea, este regiunea în care am
înregistrat cel mai mic regres electoral faţă de 2009 (-5%),
chiar dacă la scrutinele pentru PE s-a reuşit o mobilizare mai
scăzută a votanţilor noştri.

Regiunea în care obţinut cel


mai mare scor în 2009. Aici
oscilaţiile noastre au fost mai
puţin abrupte. Am pierdut
însă circa 60.000 de votanţi,
în vreme ce dreapta are în
plus acum 200.000 de
electori.
În patru din cele cinci judeţe
componente (Dolj, Mehedinţi,
Olt şi Vâlcea) s-au înregistrat
scoruri în top zece naţional, în
condiţiile în care în 2004 doar
Oltul se afla în topul primelor
zece scoruri la nivel naţional.
În două dintre judeţe (Dolj,
Gorj) pierdereile faţă de 2004
au fost minime (mai puţin de
3%), iar în alte două
(Mehedinţi şi Olt) au fost sub
media naţională.
Cea mai mare scădere de
electorat s-a produs în Vâlcea,
unde s-au pierdut aproximativ
23.000 de votanţi faţă de
2004.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea care a devenit cea mai


favorabilă pentru PSD. Doljul, Oltul şi
Vâlcea se află aproape constant printre
cele mai bune judeţe ale noastre din
punct de vedere al scorului.
În Gorj şi Dolj există o oscilaţie (10%)
între diversele valuri de alegeri reuşind
scoruri mai bune doar la alegeri cu miză
mai ridicată (nu la europarlamentare).

Oltul a reuşit în ultimii doi ani să se menţină la peste 45%, după sincopele de la
europarlamentarele din 2007, dar şi de la localele din 2008. Totuşi, PD-L a reuşit să crească şi
aici, reuşind să treacă aproape mereu peste 30%, în condiţiile în care dreapta avea acum
patru ani 25%. Şi în Olt şi în Vâlcea am reuşit performanţa de a nu fi depăşiţi până acum de
PD-L. Vâlcea este un judeţ în care începem din nou să ne gândim la pragul de 40%, dar
trebuie să ţinem cont de faptul că în 2004 ne apropiam de 50%.

În Dolj obţinem scoruri destul de bune (aproape de 40%, uneori 45%), aici existând probleme
de mobilizare eficientă la scrutinurile cu miză mai mică. În Mehedinţi se pare că rencepem să
intrăm pe un trend ascendent, câştigând 10% în ultimii doi ani, dar mai avem până la scorul
din 2004.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea Vest

A opta regiune din punct de vedere al numărului total de


alegători, dar şi ca număr al celor care vin la urne, chiar în
condiţiile în care prezenţa în această regiune nu este cea mai
scăzută din ţară, dar este oricum, în a doua jumătate a
clasamentului. Una dintre regiunile, alături de Bucureşti, în
care alegerile fără miză conduc la mobilizări relativ mai mici
decât în alte regiuni.

Nu obţinem scoruri importante în Vest, dar declinul a fost sub


media naţională (-8% la prezidenţiale). Ca număr de votanţi
PSD regiunea se plasează pe penultimul loc.

Tradus în voturi, asta înseamnă


o scădere de circa 90.000 de
electori faţă de 2004. Dreapta,
în schimb, a câştigat circa
170.000 de votanţi în acelaşi
interval.
Am reuşit să trecem peste
declinul din 2007, evoluţia
noastră fiind relativ constantă
în jurul a 26-27% în ultimii doi
ani. Totuşi, încă sub media
naţională a partidului.

Aradul şi Timişul se află în topul


celor mai slabe zece judeţe din
ţară (cu scoruri sub 23%),
această evoluţie fiind relativ
constantă în ultimii 5 ani.
Victoria din turul 2 din
Hunedoara le-o datorăm în
bună măsură şi liberalilor, în
condiţiile în care în primul tur
aceştia obţinuseră un scor
foarte bun.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Din cele patru judeţe, doar în Hunedoara suntem cap la cap cu PD-L, obţinând şi cele mai
bune scoruri, în special în ultimii doi ani. De asemenea, pe întreaga regiune (care nu este una
dintre cele mai favorabile nouă) nu am înregistrat o pierdere de procente mai mare decât
media naţională.

Pe de altă parte, PD-L s-a consolidat puternic în Arad, cu scoruri aproape constant peste
45%, în vreme ce noi abia atingem 20%.

Şi în Timiş, situaţia este clar favorabilă PDL, care ia aproape constant peste 40%, în vreme ce
noi reşim să fim peste 25%, dar cu sincope.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Regiunea Nord-Vest

Deşi este a patra regiune din punct de vedere al numărului de


persoane cu drept de vot şi al numărului de persoane care s-
au prezentat la urne, Nord-Vestul a fost abia a şaptea regiune
ca prezenţă la urne. Prezenţa la europarlamentare e relativ
mai ridicată decât în restul ţării, cel mai probabil datorită
prezenţei mai ridicate a maghiarilor în această regiune.

A şasea regiune ca număr de votanţi PSD, Nord-Vestul a


înregistrat şi una dintre cele mai mari scăderi faţă de 2004: -
12% (a doua ca magnitudine după NE).

Tradus în voturi, asta înseamnă


o pierdere de circa 170.000 de
electori faţă de 2004. Dreapta,
în schimb, a câştigat circa
270.000 de votanţi în acelaşi
interval.
Dacă în 2004 oscilam între 30%
şi 35%, după 2007 nu am mai
reuşit să depăşim 23%.
În schimb PD-L se menţine
aproape constant peste 30%. În
orice caz, dreapta are, per
ansamblu, constant peste 45%,
în condiţiile în care în 2004
avea 31%, consolidându-şi
astfel avansul faţă de noi.
Trei judeţe (Cluj, Bihor, Satu
Mare) s-au aflat constant în
ultimii ani în topul celor mai
slabe judeţe ale noastre. În
schimb, cea mai mare scădere
faţă de 2004 s-a înregistrat în
Maramureş (-18%). Doar în
Bihor scăderea (-8%) a fost mai
mică decât scăderea medie
naţională (-10%).
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În nici un judeţ din această regiune nu suntem peste PD-L. Doar în Sălaj ne aflăm în
competiţie directă (dar noi avem un scor de 26-27%, sub media partidului), în vreme ce în
Satu-Mare am reuşit doar o dată să-i depăşim.

În Bistriţa-Năsăud (28-33%) şi Maramureş (25-30%) reuşim să obţinem cele mai bune scoruri
din regiune, chiar dacă în ambele judeţe PDL-ul se află aproape constant peste 30% (MM) –
35% (BN).

Bihorul şi Clujul sunt judeţele unde avem cele mai slabe performanţe, în Bihor fiind constant
în spatele PDL şi al PNL (cu un maxim de 18-22%), în vreme ce în Cluj nu am mai reuşit să
atingem pragul de 20% (fiind depăşiţi la prezidenţiale şi de PNL). PD-L s-a întărit considerabil
în Cluj, nemaiscăzând sub 35%, atacând mai mult chiar cota 40%.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Regiunea Centru

Regiunea plasată pe locul 5 din punct de vedere al numărului


persoanelor cu drept de vot, dar pe locul 7 din punct de
vedere al numărului de votanţi efectivi. Dat fiind că este o
regiune în care ponderea maghiarilor este mai ridicată, aici se
manifestă cel mai evident fenomenul mobilizării relative mai
mari în scrutinele europarlamentare (nu este vorba despre o
creştere efectivă a prezenţei la urne, ci de o demobilizare
sensibil mai mică decât în celelalte regiuni).

Este regiunea în care obţinem constant după 2004 cele mai


mici procente şi cel mai mic număr de voturi.

Faţă de 2004 am avut o scădere


de circa 8%, sub media
partidului, care se traduce în
pierderea a 130.000 de voturi.
Din păcate pentru noi, la
prezidenţialele din 2009 am
fost abia pe locul 4 în această
regiune, sub candidaţii PD-L,
PNL şi UDMR, important pentru
noi fiind faptul că am fost
depăşiţi de ambii candidaţi ai
dreptei. Nu am mai reuşit să
depăşim bariera de 20% din
2007 încoace.
Dreapta a câştigat în schimb pe
mai multe planuri. Pe de o
parte, PD-L pare că ia constant
între 25% şi 33% în această
regiune, la care se adaugă cele
10-16% ale PNL, conducând la
un câştig total în cinci ani de
circa 160.000 de voturi pentru
dreapta.
Doar în Harghita şi Covasna
pierderile noastre au fost sub
5%, în restul judeţelor având
pierderi de 9-10%.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În judeţele din maghiarime situaţia este mai slabă pentru toate partidele româneşti,
progresul PDL în cele două judeţe fiind legat mai degrabă de atenţia constantă pe care a
manifestat-o actualul preşedinte pentru acea regiune. În Mureş situaţia este mai complicată
(deşi judeţul nu este dominat de maghiari), aici PD-L reuşind să se mobilizeze foarte bine
pentru alegerile locale, dar şi cele prezidenţiale.

Alba este unul dintre fiefurile PDL, acest partid obţinând constant peste 43% din voturi. În
schimb, noi nu am mai reuşit să depăşim 25%. Şi în Sibiu PD-L se menţine la peste 40%, în
vreme ce noi ajungem la 30% în situaţii conjuncturale, la prezidenţiale plasându-ne chiar pe
locul 3. În Braşov nu mai reuşim decât să ne batem pentru locul 2, cu PNL, menţinându-ne la
22-23%, în vreme ce PD-L-ul nu a scăzut sub 35% decât conjunctural.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Regiunea Bucureşti-Ilfov

Regiune plasată pe locul 7 ca număr de persoane cu drept de vot,


dar şi ca votanţi efectivi. La prezidenţiale se constată mobilizări mai
ridicate la urne (locul 3 la alegerile din 2004, dar şi din 2009),
probabil şi datorită permisivităţii mai mari a legislaţiei electorale
faţă de persoanele care nu au domiciliul stabil şi care nu pot vota la
celelalte tipuri de scrutin (local şi uninominal), dar şi datorită
interesului mai scăzut pentru europarlamentare.

A şasea regiune din punct de vedere al scorului la alegerile PSD la


prezidenţiale după ce în 2008 reuşise să se plaseze pe locul 5.
Totuşi, a cincea regiune din punct de vedere al numărului de voturi
pe care ni le-a adus. La europarlamentare ne-a adus constant cele
mai puţine voturi.

A patra scădere ca procente


după 2004 (-10%), chiar dacă în
2008 părea că se află pe un
trend ascendent. Am pierdut
180.000 de voturi faţă de 2004,
în condiţiile în care se constată
şi o scădere a ponderii PD-L, dar
şi o creştere a PNL, astfel încât,
la prezidenţialele din 2009 ne-
am plasat pe locul 3.
Per ansamblu, dreapta a
câştigat între 2004 şi 2009
140.000 de voturi.
Baza noastră de votanţi stabili
este de circa 100.000 de
oameni, în vreme ce cea a PDL
este de 140.000, iar a PNL de
circa 70.000.
Ilfovul a înregistrat cel mai
mare declin faţă de 2004 (-
22%!!!), în vreme ce în
Bucureşti am pierdut circa 7%.
Bucureştiul a reuşit să iasă din
zona celor mai slabe judeţe din
punct de vedere al scorului
electoral al organizaţiilor PSD.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

În TEZE
Bucureşti, după ce păream că
PENTRU
începem să
RECONSTRUCŢIAne revenim, la
ultimele două valuri de alegeri
IDEOLOGICĂ A PARTIDULUI
am început să pierdem din nou
caSOCIAL DEMOCRAT
pondere. Situaţia este
cauzată în special de creşterea
spectaculoasă a PNL în ulitmul
an, mai ales în condiţiile în care
şi PDL se află în declin uşor. Per
ansambul dreapta a câştigat
60% la actualele prezidenţiale,
în condiţiile în care în 2004
câştigase doar 50%.

Ilfovul este unul dintre judeţele


cu cele mai dramatice scăderi
după 2004, dar se pare că avem
potenţial de creştere mai ales
că situaţia s-a redresat uşor în
ultimul an. Suntem încă departe
de scorul din 2004, dar avem
potenţial de a depăşi 30%.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009

Schimbări în rândul electoratului


Rural-Urban
Decizia noastră
strategică de
abandonare a
electoratului tradiţional
pare să fi produs efecte
la scară naţională.
Astfel, cele 20% pierdute
de noi în rural după
2004, au fost ocupate
aproape total de
dreapta până în 2007.
Graficul alăturat ne
demonstrează că
părăsirea temporară a
ruralului nu a fost
dublată de o creştere
spectaculoasă în urban,
ci şi acolo am scăzut! (e
drept, doar 12%).
În schimb, la PDL se
observă aceeaşi strategie
de uniformizare a votului
în rural şi urban, dar
motorul de voturi a fost
tot urbanul.
Declinul PDL în urban în
2009 nu s-a produs însă
datorită intrării noastre
pe această zonă, ci
pentru că PNL a
cunoscut o ofensivă
importantă în urban pe
parcursul anului trecut.
Din păcate pentru noi,
dreapta domină deja în
mediul rural după 2007,
fiind cu peste 10% în
faţa noastră, iar la
europarlamentarele din
2009, chiar şi singur, PD-
L ne-a egalat scorul.
PSD – evoluţii electorale 2004-2009
Profiluri socio-demografice
Gallup CCSB CCSB EvoluŃii
Profiluri BOP ExitPoll ExitPoll 2009- 2008-
votanti PSD 2004 2008CD 2009Pr 2004 2004
Total 43% 33% 30% -13% -10%
Barbati 40% 33% 31% -9% -7%
Femei 44% 35% 30% -14% -9%
18-29 ani 31% 27% 23% -8% -4%
30-44 ani 37% 28% 26% -11% -9%
45-59 ani 41% 34% 31% -10% -7%
peste 60 ani 63% 40% 40% -23% -23%
Studii primare 60% 38% 40% -20% -22%
Studii medii 37% 34% 30% -7% -3%
Studii superioare 24% 26% 23% -1% 2%

Tabelul de mai sus confirmă concluziile rezultate în urma analizei teritoriale a voturilor
pentru PSD: am scăzut semnificativ pe zonele noastre forte în 2004. Simbolic sau nu, la
pierderile din fiefurile tradiţionale (Moldova, Muntenia, Rural) se adaugă pierderi pe alte
două dimensiuni pe care eram dominanţi anii trecuţi: vârstnicii şi persoanele cu educaţie
scăzută. Toate acestea indică faptul că, în continuare, electoratul vulnerabil vede în noi un
posibil sprijin, pe care ar trebui să-l şi manifestăm.

În loc de concluzii
Trecând în revistă datele cu privire la evoluţiile noastre electorale, mai putem face câteva
observaţii:

- slăbirea masivă a fiefurilor PSD nu a fost dublată de o cconsolidare pe zonele mai


puţin favorabile;
- totuşi, încă mai suntem dependenţi de votul tradiţional, asupra căruia se exercită
presiuni din ce în ce mai mari din partea dreptei (sau chiar doar a PD-L);
- trebuie să ne aşteptăm ca PDL-ul să continue ofensiva, mai ales că concurenţa pe
care ne-o face în fiefurile noastre este din ce în ce mai acerbă;
- la nivel naţional PNL ne poate fi aliat în încercarea de a ataca pe două fronturi spaţiul
câştigat de PD-L; dar noi trebuie să ne mobilizăm exemplar atât pentru a ne recuceri
zonele tradiţionale, cât şi pentru a încerca să creştem în zonele în care suferim
foarte mult;
- suntem puşi în faţa unei dileme: unde ne vom concentra resursele pentru a reuşi,
într-o primă etapă, să rezistăm forcingului la care ne va supune PDL cât de curând?
Vom continua să ne dispersăm energiile în conflicte interne care sunt atât de
„convenabile” adversarilor noştri?