Sunteți pe pagina 1din 6

Ce scrie in Biblie este adevarat: la inceput a fost "Cuvantul".

Universul s-a nascut dintr-un


sunet. Celebrate in toate practicile religioase, sunetul, cantecul, imnul, sunt un drum catre
intoarcerea la Dumnezeu

La inceput a fost cuvantul

Nu doar Biblia, ci si numeroase traditii atribuie originea universului si geneza lumii pe seama
"cuvantului lui Dumnezeu". Stapanul absolut a proferat verbul creator si un impuls venit de nu se
stie unde, exprimat printr-un suflu divin, a precipitat infinitul in timp si spatiu, dand nastere
materiei.
Atat Biblia, cat si Upanisadele hinduse au aceeasi viziune asupra crearii universului, identificand
actul creator cu sunetul divin, cu verbul, a carui vibratie profunda asigura coeziunea particulelor
elementare si transforma energia latenta in materie, in miscare si in viata. &q
uot;Iar Cuvantul s-a intrupat". Fapt confirmat de catre stiinta contemporana, care consfinteste
rolul vibratiilor undelor sonore in mentinerea coeziunii constituentilor subatomici ai materiei. Pe
de alta parte, astrofizica a scos in evidenta zgomotul de fond al universului, care vibreaza in
surdina prin intreg spatiul cosmic: muzica sferelor, descrisa de unul dintre cei mai mari initiati -
Pitagora. In prezent, adeptii fizicii cuantice incearca sa subsumeze toate legile fizicii de vibratia
cosmica aflata intr-o dimensiune spatiala superioara. Conform acestei noi abordari, fiecare
particula este o coarda care produce propria sa muzica in acelasi timp cu toate celelalte particule.
Dupa parerea cercetatorilor, la scara cosmosului, stelele si galaxiile vibreaza la unison.
Provocarea oamenilor de stiinta consta in descoperirea ecuatiei care sa permita decodarea
muzicii universale, care este armonia cea mai vasta si mai fundamentala a intregului univers.
Pe de alta parte, NASA a inregistrat frecventele sonore emise de catre planete, iar doi muzicieni
contemporani (Vincent Baettig si Laurent Danis) folosesc aceste sonoritati in compozitiile lor,
aceasta fiind o ilustrare perfecta a "muzicii sferelor". Aceste compozitii sunt utilizate de unii
terapeuti pentru a re-armoniza retelele energetice ale pacientilor si psihicul lor.
India Antica auzise si ea de acest sunet primordial, "verbul lui Dumnezeu", care actioneaza in
geneza permanenta a cosmosului: este vorba despre celebrul sunet "AUM", cantat de catre toti
yoghinii, care introduce recitarea aproape a tuturor mantrelor budiste si hinduse. Se pare, intr-
adevar, ca sunetul primordial se afla la originea universului. Iar noi, oamenii, suntem compusi
din materie impregnata cu aceasta vibratie de viata, provenita din suflul si din "verbul divin",
suntem o nota anume in simfonia universala, iar constiinta noastra individuala se inscrie in
armoniile unui "cantec cosmic".
Dar oamenii si-au uitat originea si nu mai asculta dulcea vibratie de viata care ii poarta si ii leaga
de suflarea lui Dumnezeu. Suntem cu totii legati de o idee gresita despre noi insine si ramanem
prizonieri ai identitatilor noastre virtuale, care ne indeparteaza de armonia universala. Suntem
dezradacinati, privati de adevarata sursa a vietii si, intr-un fel, indepartati de paradisul in care
oamenii tind mereu sa se intoarca.

Ritmurile si sunetele samanice

Imediat ce omul a devenit constient de dezradacinarea sa, el s-a simtit exilat din armonia
universala. Pentru a incerca sa iasa din aceasta izolare, a inventat la inceput ritmul, iar mai apoi
muzica.
Arta neagra: dansatori si muzicieni

Instinctul sau ii spunea sa caute conexiunea pierduta prin intermediul sunetelor ritmate, al
cantecelor si dansului. Lovind trunchiuri de copac scobite pe dinauntru, el a redescoperit pulsatia
ritmata care sustine viata, invatand sa se scufunde in ritmul originilor sale, insotit de muzica
fluierelor de trestie si de cantecele incantatorii. Stramosii nostri au utilizat aceasta descoperire
esentiala ca pe o poarta catre alte lumi din care se simteau exclusi. O profunda nostalgie a
originilor i-a impins sa se reintegreze in marea pulsatie a vietii. Utilizarea acestor vibratii ritmate
era un reflex de supravietuire, pentru ca regasirea comuniunii sacre cu ritmul universului
devenise un lucru urgent.
Aceste culturi originale au avut preotii lor: samanii. Ei cunosteau toate portile secrete si aveau
cheile lor. Ei au transmis pana in zilele noastre, in sanul multor culturi, arta de a intra in
comunicare cu lumea invizibila si cu fortele naturii. In acest scop, au utilizat sunetul, ritmul si
cantecul. Ei au inventat singurul instrument muzical care permitea emiterea sunetului primordial:
"rhombul", care este folosit si in prezent de catre aborigenii din Australia. O simpla bucata de
lemn legata cu o sfoara este invartita prin aer. Samanul incepe mai apoi sa danseze, purtat de o
vibratie care il depaseste si intra intr-o stare de constienta modificata. Aflat in afara identitatii
sale obisnuite, el se lasa purtat de incantatie, vede deschizandu-se niste porti care duc spre
extazul unei comuniuni secrete, unindu-se cu ritmul sacru al universului, cu vibratiile arborilor,
pasarilor si animalelor. Astfel, samanul se reintegreaza in natura, de unde trage cunostinte noi,
energii necunoscute, puteri de vindecare, mesaje si invataminte aflate de la plante sau chiar din
lumi paralele.

Cantec, religie si magie

In acest mod, cantecul si muzica sacra au devenit instrumentele privilegiate ale practicii tuturor
religiilor, fie ca erau animiste sau monoteiste. Nici un ritual nu era lipsit de un univers armonic si
de instrumente muzicale: muzica este arta sacra prin excelenta.
Van Eyck ingeri si muzicanti

Firul magic ce ii permitea constiintei umane sa reintegreze planul cosmic a ramas, absolut
pretutindeni pe Pamant, utilizarea si expresia armoniilor muzicale in toate formele lor. Muzica
era "covorul zburator" catre lumi paradisiace, calea regala spre imersiunea in constiinta cosmica.
Cand marile religii organizate s-au dezvoltat in sanul diverselor culturi, preotii au inteles puterea
de transformare spirituala a cantecelor si a sunetelor. Ei le-au utilizat pentru a face sa coboare
puterea divina pe Pamant. Astfel, au devenit intermediari intre zei si oameni. In acest fel, au
obtinut in sanctuare o pozitie privilegiata, pe care au stiut sa o pastreze timp de mii de ani.
Imnurile religioase au rasunat in salile templelor si sub boltele catedralelor.
Rugaciunea credinciosilor catre divinitate era cantecul, clinchetul clopotelor, toaca, sunetul
orgilor sau al trompetelor.
Influenta sunetului asupra psihicului nostru este o experienta pe care o traim zilnic.
Permeabilitatea noastra emotionala este extrem de mare fata de toate formele de muzica. Muzica
sacra duce uneori sufletul pe culmi nebanuite, iar cantecul religios deschide drumul secret catre
extaz. Cand sunt impregnate de blandete si de credinta, imnurile permit unirea dintre fiinta,
gazda sacra a inimii, si esenta sa, care este dragostea pura. Daca magia sunetului nu le-a scapat
preotilor si initiatilor, ea este de asemeni unealta, ba chiar arma vrajitorilor si a magicienilor, pe
care vibratiile sonore asociate cu puterea gandului ii fac sa aiba o influenta reala asupra materiei,
timpului si a oamenilor.
Acesta este drumul "mainii stangi", care se folosea in Egipt de puterea Lunii. Este, de asemeni,
una dintre caile scolilor tantrice din Asia, fie ca ele erau hinduse sau budiste, atunci cand utilizau
forta sunetului pentru putere si nu pentru credinta. Acelasi sunet poate duce spre lumi infernale:
doar intentia celui care le profereaza poate face diferenta, la fel ca si in cazul rugaciunii.

Puterea energetica a mantrelor


In India, traditia spune ca sanscrita, limba sacra a hinduismului, le-a fost revelata inteleptilor
rishis. Acest dar al zeilor le oferea muritorilor folosirea unui limbaj divin, alfabetul sanscrit fiind
reflexia unor armonii celeste. Legislatorul mitic Manu a fost primul care a vorbit despre puterea
mantrelor, aceste nume divine fiind in continuare rostite si cantate de catre brahmani, in timpul
ritualurilor din sanul templelor. Ele fac astfel parte dintre practicile yoghine si de credinta a
milioane de hindusi si de tibetani.

Arta etrusca. Cantaret la doua flaute

Anticele imnuri vedice, provenite din preistoria indiana, isi exercitau puterea spirituala nu prin
intermediul continutului lor literar, ci prin vibratiile sonore ale silabelor cantate in mod corect de
catre preoti initiati. In India antica, brahmanul era cel care poseda "puterea verbului" si care, prin
exercitiul sunetului sacru, permitea comunicarea intre lumea concreta, cea a oamenilor, si lumea
invizibila, a absolutului.
In unele scoli de yoga tantrica, nu i se cere adeptului sa inteleaga sensul mantrelor pe care
maestrul i le preda, ci sa le exprime cu o intonatie corecta, pentru ca puterea nu se afla in cuvinte,
ci in sunete. Mantrele contin silabe sacre, ce corespund diferitelor nume ale divinitatii: Rama,
Shiva, Krishna. Magia mantrelor divine rezida in puterea energetica a acestor nume sanscrite,
pentru ca ele sunt incarcate de credinta si de devotamentul a miliarde de fideli care le-au cantat
de mii de ani. Ele sunt inscrise in analele akasice, subconstientul colectiv al umanitatii, ca pe un
hard-disk de calculator, la care trebuie sa te poti conecta pentru a primi vibratia sa. Numele
zeitatii este astfel incarcat cu energie spirituala, iar cel care il pronunta comunica cu continutul
sau.
Si limba ebraica poseda aceeasi putere spirituala, de aceea cuvintele sale sunt sacre si sunt
utilizate atat in rugaciune, cat si in magie. Ebraica este una dintre limbile care contin puterea
verbului.
In occident, la catolici, folosirea rozariului cu numele Fecioarei Maria sau al lui Iisus are o
extraordinara putere de trezire spirituala la cei care stiu sa il foloseasca.

Cantecul preotilor lama

In budhismul provenind din traditiile Indiei, practica mantrelor a fost adoptata inca de la aparitia
ei pe malul raului Gange. In marea manastire Rumtek, in Sikkim, calugarii practica un cant
armonic care se bazeaza pe o profunda cunoastere a efectelor sunetului asupra constiintei.
Cantecul preotilor lama dezvolta niste armonii stranii, in care mentalul se pierde si se
imobilizeaza. Sunetele vin din profundul abdomenului, intr-un mod grav, ca pentru a scotoci cele
mai ascunse cotloane si a le scoate la suprafata, atunci cand cantecul se dezvolta in vibratii
armonice, intr-un mod ascutit. La aceasta se adauga atmosfera speciala creata de tambal, fluiere
si clopote, finalizand trecerea subconstientului in alte lumi, ducand la vidul mental si la
accederea catre lumina pura.

Zikr, tehnica misticilor musulmani

Fara indoiala ca sub influenta Indiei, islamul iranian si afgan a explorat puterea cantecului de
credinta. In Afganistan, "zikr" era practicat de catre congregatii ce se adunau in jurul maestrului,
"pir".

Saman siberian cu toba

Oamenii se asezau in cerc si incepeau sa cante cantece sacre. Fiecare intra putin cate putin in
ritmul zikr, practicantii lasandu-se atrasi de catre energia cercului. Abandonul in numele lui Alah
ii purta pe covorul zburator al extazului mistic si la uitarea de sine: "La ilaha illa'llah" (nu exista
Allah daca nu este Allah). Balansarea corpului si cantecele duceau sufletele adeptilor catre insasi
sursa lor care, conform Coranului, este mai aproape de ei decat propria lor vena jugulara: Allah.
Zikr este reputat pentru virtutea sa activa purificatoare. In cartea sa intitulata "En Islam iranien"
("In Islamul iranian"), francezul Henri Corbin defineste natura profunda a zikr. "Dintre toate
practicile spirituale, acesta elibereaza cel mai bine energia spirituala". Aceasta practica poate
dura toata noaptea, pana la transa extatica a grupului de participanti. Islamul are si el mantrele
sale: recitarea celor 99 de nume ale lui Allah.
Din pacate, cei mai multi maestri in tehnica zikr au disparut din Afganistan, in timpul perioadei
sovietice, si este greu de stiut daca fenomenul a continuat in anii tulburi care au urmat.

Muzica ingerilor

In crestinism, imnurile si armoniile celeste sunt limbajul ingerilor, avand drept scop invocarea
gloriei Domnului. Ele rasuna pana in cer, pentru ca vibreaza impreuna cu muzica sferelor.
Lumea crestina, atat catolica, cat si ortodoxa, practica cantecul sacru sub forma de imnuri si
liturghii. S-a dovedit stiintific ca imnurile gregoriene actioneaza in mod vibratoriu asupra
centrilor de energie superiori. Este suficient sa le asculti intr-o catedrala, pentru a simti vibratiile
reflectate de catre bolta asupra fruntii. In schimb, atmosfera muzicala a canturilor ortodoxe are
un efect vibratoriu asupra fundamentelor energetice ale corpului. Cantecul preotului actioneaza
asupra inimii, ridicand sufletul omului spre Creator. In biserica orientala s-a nascut isihasmul, cu
celebra rugaciune a inimii.
Fara indoiala, trebuie sa fim atenti la ceea ce ascultam, la fel cum suntem atenti la ceea ce
mancam sau bem sau la aerul pe care il respiram. Corpul nostru fizic vibreaza sub influenta
undelor sonore care il traverseaza, dar la fel o face si corpul energetic. Spiritul nostru are nevoie
de o hrana vibratorie care sa poata sa releve existenta sa constiintei noastre captive: "Atentie la
ceea ce asculti, pentru ca te poate transforma".

• Andrei Cheran