trebuie sa fie
otice/otologice
auriculare
Preparatele pentru ureche au fost folosite din cele mai vechi timpuri,formele lichide fiind cunoscute sub
denumirea de Auristillae (latina:auris,is = ureche,stilla,ae = picatura)sau Guttae pro auribus(latina: gutta,
ae = picatura).
Primele informatii despre medicamentele otice dateaza din vremea lui Galenus(131-201 i.Hr),care indica
utilizarea de tampoane de vata imbibate cu solutii medicamentoase,in otoree.
Gabriel Fallopio(1523-1562)indica in tratamentul otoreei(considerate atunci ca o secretie a creierului)
pulberi,in loc de spalaturi.
In secolul XVIII se practicau dusuri cu apa sau cu solutii extractive de plante in infectiile urechii.
Cleland,de asemenea,recomanda spalaturile pentru extragerea secretiilor solide(dopul de cerumen).
In 1828,Buchanan prescria utilizarea unei solutii uleioase,in cazurile unde cerumenul era in cantitate prea
mica pentru a lubrefia timpanul.
F.R.IX oficializeaza pentru prima data picaturile pentru ureche in monografia de generalitati Otoguttae
denumire care se pastreaza in F.R.X
La nivelul mucoasei auriculare se pot administra forme farmaceutice variate asa cum reise din tabelul 1.
1
Ca si in cazul altor cai de administrare exista o serie de avantaje si dezavantaje ale administrarii auriculare
a medicamentelor (tabel 2).
Tabel 2 Avantajele si dezavantajele caii auriculare de administrare
Avantaje
! se poate institui o terapie locala cu concentratii
mici de s.m.,ce conduce la o actiune rapida,
directa
! se pot administra un numar variat de forme
Farmaceutice (lichide,solide,semisolide)
! permite o administrare usoara,nedureroasa,
netraumatizanta de tip:
instilatii
aplicare de comprese,tampoane
pulverizatii
bai(spalaturi),etc.
Dezavantaje
inainte de utilizare formele lichide trebuie incalzite la
temperatura corpului pentru a evita iritarea labirintului
vestibular si aparitia de vertije
neplacuta pentru pacienti daca se recurge prea des la
aceasta administrare.
Si fiecare dintre formele farmaceutice aplicate la nivelul mucoasei auriculare prezinta o serie de
inconveniente,care le restringe (limiteaza) utilizarea,dar si avantaje.
Solutiile apoase prezinta o serie de dezavantaje:
- nu dizolva secretiile auriculare mucoase sau mucopurulente(in prezenta acestora s.m. nu pot fi in
contact direct cu leziunea)
- nu realizeaza un contact prelungit cu zona auriculara
- nu sint miscibile cu secretiile urechii
- mentin o umiditate crescuta in cavitatea urechii,favorizind infectiile microbiene si fungice
- pot transporta infectia pina la sinusuri
- nu asigura stabilitate s.m.
motiv pentru care aceste solutii se administreaza doar in tratamentul afectiunilor nesupurative ale urechii.
Solutiile in glicerol sint mai viscoase ceea ce asigura un timp de contact mai mare intre s.m. si mucoasa
prin higroscopicitatea solventului participa la vindecarea otitelor supurative.
sint evitate pentru o administrare indelungata,deoarece duc la o absorbtie lenta a s.m.
Solutiile uleioase sint inactive asupra timpanului si urechii mijlocii,deoarece conduc la formarea unor
bule de aer in fata timpanului
Clasificare
Formele farmaceutice otologice se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
formulare forme farmaceutice otice industriale/magistrale/oficinale
natura solventului - solutii apoase,solutii glicerolate,solutii uleioase,solutii cu vehicul viscos
gradul de dispersie
lichide(solutii,suspensii,emulsii,aerosoli,spray-uri,)
semisolide (unguente)
solide (otoconuri,spray-uri solide,pulberi)
instilatii
spalaturi,bai
pansamente,
modul de administare pulverizatii,aerosoli
cauterizari
solutii chirurgicale sterile
durata efectului
Calea de administrare
Urechea este un organ expus la multiple infectii bacteriene si fungice (YouTube - Otitis media ear
infection reference,)
impuritatile
microorganismelor
pH-ul alcalin
temperatura
Cele mai multe preparate otice sint formulate ca solutii,avind in vedere aceleasi obiective ca la formularea
solutiilor,cu unele particularitati impuse de locul de aplicare:
realizarea solubilitatii s.m. in solventi indicate sau prepararea sub o alta forma farmaceutica
asigurarea pH-ului preparatelor lichide (5-6 pentru mucoasa auriculara)
izotonizarea solutiilor (in anumite cazuri)
asigurarea stabilitatii fizico-chimice si microbiologice a s.m.
toleranta, inocuitate, eficacitate terapeutica.
Dependent de starea fiziologica a urechii si de efectul terapeutic urmarit se selecteaza s.m. si dependent de
acestea se aleg solventii si celelalte substante auxiliare.
FR X indica urmatorii solventi:apa, glicerol, alcool diluat, uleiuri vegetale si
propilengligol( in present interzis datorita ototoxicitatii).
Un factor deosebit de important in formularea formelor otice lichide il reprezinta pH-ul.La suprafata
conductului auditiv exista un pH acid cu rol de bariera fiziologica contra infectiilor. Aplicarea de solutii
alcaline cu schimbarea pH-ului acid determina dezvoltarea/multiplicarea bacteriilor si fungilor. Prin urmarea
formele farmaceutice otice lichide este necesar sa aiba un pH cuprins intre 5-6, lucru realizat prin folosirea de
s.m. care in solutie au pH usor acid, sau prin utilizarea de substante tampon care sa stabilizeze pH-ul.
Solutiile destinate a fi administrate in urechea medie trebuie sa fie izotone (sa aiba aceeasi presiune
osmotica cu lichidul din urechea medie),pentru a nu produce vertije; aceasta conditie nu este obligatorie
pentru solutiile administrate in urechea externa.
sugari,copii mici
tratamentul urechii lezate,
Daca s.m. nu sint stabile in solutie se recomanda formularea ca pulbere,care se transforma ex tempore in
solutie,cu solventul conditionat separat;cele doua recipiente se ambaleaza impreuna.
Materii prime
Substante medicamentoase
Trebuie sa indeplineasca conditiile de calitate prevazute de farmacopee sau alte norme de calitate. In plus
aceste s.m. trebuie:
6
- sa nu fie iritante
- sa nu prezinte toxicitate la concentratiile alese
- sa nu influenteze miscarile fiziologice ale cililor de la nivelul conductului auditiv
- sa nu schimbe echilibrul ionic intre ionii de potasiu si sodiu,din lichidul urechii interne
- sa asigure un pH de 5-6.
Substantele solide folosite pentru prepararea suspensiilor trebuie sa prezinte particule cu dimensiunea de
cel mult 50 micrometri.
Se pot utiliza:
- antiseptice:saruri de amoniu cuaternar,etanol de 95 diluat cu apa 1:1,fenol 0,2% in glicerol,acid boric 2% in
apa,acid salicilic 2% in solutie hidroalcoolica
- antibiotice:cloramfenicol solutie apoasa in tampon acid boric/borax sau solutie in solventi anhidri,
ciprofloxacina,ofloxacina,norfloxacina,gentamicina
- antifungice:nistatina,clotrimazol,saruri de argint coloidale
- antiinflamatoare:hidrocortizon,prednisolon,batametazona,dexametazona,fluocinolol
- anestezice locale:anestezina 2%,clorhidrat de procaine 1%,clorhidrat de lidocaina1%,
- analgezice: fenazoana 5 % in solutie apoasa
- astringente: saruri de cupru,aluminiu,zinc in solutii apoase
- agenti cerumenolitici:tween 80,dioctilsulfosuccinat de sodium
Solventi
Se utilizeaza lichide polare sau apolare care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Dezavantaje
Nu dizolva secretiile auriculare mucoase sau
mucopurulente
7
Indicatii
Baile auriculare
Indicatii
Glicerolul
Avantaje
Indicatii
Cel mai frecvent solvent utilizat deoarece determina preparate viscoase asigurind
un contact prelungit al s.m. cu mucoasa
Miscibil cu secretiile auriculare
Miscibil cu apa si alcoolul,formind un cosolvent cu capacitate mare de dizolvare
Este higroscopic,favorizind uscarea suprafetelor si facilitind exsudatiile
Afectiuni supurative
Dezavantaje
Indicatii
Adjuvanti
8
agenti
conservanti:clorura
de
benzalconiu,clorura
de
decualiniu,clorura
benzetoniu,clorbutanol, borat de fenilmercur(fenosept),nipagin,nipasol
de
Formele farmaceutice pentru administrare in ureche sint incadrate in grupa 2:Produse cu risc ridicat
alaturi de alte forme pentru aplicare locala(pe leziuni ale pielii,nas,git) pentru care se prevad limite in
germeni viabili: 102 germeni/g-1 sau ml-1 fara enterobacterii,stafilococ auriu,Pseudomonas aeruginosa
sisteme tampon: acid boric/borax
modificatori de pH
agenti de crestere a viscozitatii
10