Tulburarea bipolara

Generalitati
Sus
Persoanele care au schimbari extreme de dispozitie, de
la depresii severe pana la episoade maniace, ar putea suferi o
tulburare bipolara.
In cursul episoadelor maniace persoanele care sufera de
tulburarea bipolara tin sa aiba o dispozitie euforica, sa
fie hiperactivi, agitati si fara sa simta necesitatea somnului.
Adesea acestia cheltuiesc sume mari de bani, ceea ce duce la
aparitia problemelor financiare severe. In cursul episoadelor
depresive, persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt tristi,
se simt fara speranta, vinovati si/sau fara valoare si au un nivel
scazut de energie. Tulburarea bipolara este o boala care
afecteaza si apropiatii bolnavilor.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament
Diagnostic
Sus
Episoadele de manie si depresie se repeta pe tot parcursul vietii
pacientilor diagnosticati cu tulburare bipolara. Totusi, marea
majoritate a pacientilor nu prezinta nici un fel de simptome intre
episoadele maniace sau depresive. Numai o treime dintre

pacientii diagnosticati cu tulburare bipolara prezinta cateva

simptome (neexplicate inca) intre episoadele de manie
si/sau depresie.
Tulburarea bipolara de tipul I
Tulburarea bipolara de tipul I este forma "clasica" a acestei
afectiuni, in care pacientii au episoade de manie si depresie
periodic.
Tulburarea bipolara de tipul II
Reprezinta forma in care bolnavii nu dezvolta manie severa dar
trec prin episoade mai blande de hipomanie care alterneaza
cu depresie.
Tulburarea bipolara ciclica rapida
Se poate vorbi despre tulburare bipolara ciclica rapida cand
pacientii manifesta un numar mai mare de 4 episoade maniace
sau depresive.
Cand este vorba de perspectivele pe termen lung legate de
pacientii cu tulburare bipolara, este foarte important de subliniat
evolutia bolii cu si fara tratament.
Fara un tratament adecvat, boala tine sa se agraveze in timp,
episoadele maniace si depresive devin din ce in ce mai severe.
De asemenea episoadele tind sa fie din ce in ce mai frecvente.
Pe de alta parte cand este urmat un tratament adecvat, pacientii
cu tulburari bipolare pot avea o viata normala si productiva. In
mare parte, terapia va ajuta la reducerea frecventei si severitatii
episoadelor maniace si/sau depresive, pentru ca pacientii sa se
poate bucura de viata.
Tratament
Sus

Rolul medicatiei si al tratamentului psihosocial

Este important ca tulburarile bipolare sa fie tratate cat mai
curand si sub supraveghere medicala. Majoritatea celor care
sufera de tulburari bipolare pot realiza o stabilizare a
schimbarilor de dispozitie si a simptomelor asociate cu acestea,
urmand un tratament adecvat. Tulburarile bipolare sunt afectiuni
recurente in care este necesara terapia pe termen lung. Pentru a
controla boala pe termen lung o combinatie intre medicatie si un
tratament psihosocial reprezinta cea mai buna schema de
tratament.
Medicatia
Medicamentele cunoscute sub denumirea de "stabilizatori de
dispozitie" sunt de obicei prescrise pentru a stabiliza schimbarile
de dispozitie ale pacientilor cu tulburari bipolare. Administrarea
lor se face pe perioade indelungate (ani de zile). Tratamentul
medicamentos poate fi asociat pe termen scurt si cu alte tipuri de
terapii, pentru a trata episoadele de depresie sau manie, care apar
in ciuda tratamentului contra schimbarilor de dispozitie.
Antipsihoticele
Medicatie antipsihotica atipica este folosita, de asemenea, in
tratamentul tulburarilor bipolare. Aceste produse au o valuare
aparte in tratamentul episoadelor maniace si ajuta la diminuarea
simptomelor psihotice.
Litiul
Litiul este folosit de foarte multa vreme ca tratament de prima
alegere pentru controlul maniei si pentru a preveni atat
episoadele maniace cat si cele depresive.
Anticonvulsivantele

Anticonvulsivantele au rol de asemenea si ca stabilizatoare de

dispozitie, in mod particular la pacientii care nu raspund bine la
tratament. Cateodata acestea sunt administrate in combinatie cu
litiul sau ca alternativa a acestuia.
Benzodiazepinele
Benzodiazepinele cu putere mare faciliteaza un somn linistit
pacientilor care sufera de insomnii. Totusi, deoarece aceste
medicamente pot creea dependenta trebuie administrate doar cu
acordul medicului specialist si pe o perioada cat mai scurta de
timp.

Mituri legate de tulburarea bipolara

Mituri legate de tulburarea bipolara
Sus
Tulburarea bipolara afecteaza mai multi oameni decat s-ar
crede: aproape 1% din adulti au o tulburare de personalitate de
acest tip.
Tulburarea bipolara reprezinta de fapt o afectiune de natura
psihiatrica ce se caracterizeaza in principal prin alterarea
episodica a personalitatii, cu accese maniacale sau
hipomaniacale si depresive. De obicei episodul maniacal este
urmat de cel depresiv, intre aceste stari pacientul fiind echilibrat
din punct de vedere psiho-emotional.

Toti am trecut, cel putin o data printr-un episod de depresie sau

prin faze maniacale. Pacientii cu tulburari bipolare, insa, se
confrunta cu episoade de intensitate extrema: de la disperare la
sentimente de grandomanie nu este decat un pas, in cazul lor.
Chiar si numele bolii sugereaza 2 extreme- cei 2 poli opusi ai
starii pacientului (bucurie euforica si tristete marcanta).
Majoritatea pacientilor sunt diagnosticati cu tulburare bipolara
in jurul varstei de 20 de ani. Numarul cazurilor este relativ
crescut 0,5- 0,8% din populatia generala sunt afectati. Cu toate
ca boala este atat de raspandita in populatie, chiar si astazi exista
o serie de mituri referitoare la ea, la conditiile de aparitie, la
felul in care afecteaza viata individului si la modurile in care
poate fi tinuta sub control.
Cuprins articol
1. Mituri legate de tulburarea bipolara
2. Mitul numarul 1
3. Mitul numarul 2
4. Mitul numarul 3
5. Mitul numarul 4
6. Mitul numarul 5
7. Mitul numarul 6
8. Mitul numarul 7
9. Mitul numarul 8
Mitul numarul 1
Sus
Tulburarea bipolara este rara!
Fals.
Conform studiilor clinice si datelor statistice, aproximativ 2,6%

din populatia Statelor Unite cu varsta de peste 18 ani, sunt

afectati. Procentul de afectare in randul copiilor este deocamdata
necunoscut, in principal datorita faptului ca in cazul lor criteriile
de diagnostic nu sunt inca foarte clar formulate. Specialistii au
observat insa ca numarul cazurilor in randul copiilor este in
continua crestere.
Prevalenta tulburarii bipolare tip 1, cea care presupune in
principal existenta de episoade maniacale, este in general
estimata la 1%. Prin reanalizarea periodica a acestor procente s-a
stabilit ca ele variaza in functie de complexitate simptomelor pe
care le acuza pacientul.
Unele studii mentioneaza ca tulburarile bipolare (sau spectrul de
simptome din tulburarile bipolare) se regasesc in tabloul clinic la
6% din populatia (este insa vorba doar de cateva
episoade maniaco-depresive, si nu de intreaga paleta de
simptome ce caracterizeaza aceasta tulburare).
Majoritatea tulburarilor depresive si bipolare sunt considerate ca
fiind tulburari separate, fara legatura cu sindroamele anxioase
sau cu cele psihotice. Acest lucru nu este intotdeuna si unanim
acceptat de catre specialisti, insa este important de mentionat
deoarece uneori incadrarile diagnostice ale pacientilor sunt
eronate, ducand la inregistrarea in plus sau in minus a cazurilor
de tulburare bipolara.
Mitul numarul 2
Sus
Tulburarea bipolara este doar un alt nume pentru
schimbarile de dispozitie.

Fals.
Modificarile de dispozitie ale populatiei generale sunt foarte
diferite de cele care caracterizeaza tulburarea bipolara.
Cele patologice sunt mult mai severe, dureaza o perioada mai
lunga de timp si pot sa afecteze in mod semnificativ aspecte
importante ale vietii pacientului (cum ar fi capacitatea de
concentrare, de luare a deciziilor importante, de indeplinire a
unor planuri, proiecte).
Perioadele de afectare pot fi scurte, dar foarte intense, sau pot fi
foarte prelungite (mai ales cele depresive).
Tulburarile bipolare pot mima depresiile, de aceea
diagnosticul este uneori destul de greu de stabilit cu exactitate.
Unii pacienti trec de la o stare la alta la cateva luni sau la cateva
saptamani, altii insa se confrunta cu accese maniaco-depresive
in fiecare zi.
Mitul numarul 3
Sus
Episoadele maniaco-depresive se succed rapid si sunt foarte
frecvente
Fals.
Personalitatea tip Jekyll-Hyde, omul care devine cat ai clipi din
euforic, deprimat, nu e decat un mit, afirma expertii. Cel mai
adesea pacientii sunt mai mult deprimati decat maniacali.
Viteza cu care cele 2 stari sunt alternate depinde foarte mult de
personalitatea si tonusul psihic bazal al fiecarui pacient. Nu
exista un tipar, nu toti pacientii se comporta la fel. In general
aceste variatii vin pe fondul unor stari afective anormale.

Particularitatile depind de tipul special al tulburarii. Exista

patru tipuri de tulburare bipolara, si anume: tipul 1,
2,ciclotimia si tulburarea bipolara NOS.
Tipul 1 se caracterizeaza prin episoade maniacale frecvente,
insotite sau nu de depresie. Pentru stabilirea diagnosticului de
tulburare tip 1, pacientul trebuie sa aiba minim un episod de
manie cu toate caracteristicile acestuia: stare hiperactiva,
euforica, care sa dureze minim 1 saptamana si sa fie prezenta in
fiecare zi.
Tipul 2 presupune existenta unor stari hipomaniacale si cel
putin a unui episod depresiv major. Pacientii nu au niciodata
episoade maniacale. Hipomaniile sunt stari caracterizare prin ras
excesiv, aflux de idei si emotii care dureaza mai putin decat
episoadele maniacale. Datorita faptului ca simptomele sunt mai
atenuate, diagnosticul este mai greu de stabilit in acest caz. Tipul
2 are mai multe etape: cronica, catatonica, melancolica.
Ciclotimia este tipul de tulburare bipolara care asociaza
episoade hipomaniacale cu episoadele depresive (fara a indeplini
criteriile de episoade depresive majore). Pacientul are anumite
tulburari de personalitate care desi sunt mai putin intens
exprimate influenteaza viata cotidiana.
Tulburarea bipolara NOS (not otherwise specified) este un tip
aparte, in care pacientul are in mod evident o tulburare bipolara,
insa nu indeplineste criteriile de includere in tipurile prezentate
anterior.
Mitul numarul 4

Sus
Cand sunt in perioada maniacala, pacientii sunt mereu
foarte veseli si joviali.
Adevarat, dar nu este o regula.
Unii pacienti intra fericiti in faza maniacala insa nu isi pastreaza
aceasta stare pana la sfarsit. De cel mai multe ori starea
caracteristica maniei este euforia, insa exista si cazuri de
iritabilitate.
Majoritatea pacientilor au dezvoltat in timp o oarecare teama
fata de faza maniacala datorita faptului ca manifestarile sunt
polimorfe si au intensitate diferita de la episod la episod. Cand
intra in faza maniacala pacientii isi pierd controlul asupra
actiunilor voluntare, asupra gandurilor si devin incapabili de a
lua decizii responsabile.
Cele mai frecvente modificari prin care trec pacientii in
perioada maniacala sunt:
- intocmirea unor planuri nerealiste, luarea deciziilor importante
in graba, fara a analiza situatiile asa cum ar trebui
- cumparaturi haotice, cheltuirea unor sume mari de bani pe
lucruri inutile
- comportament cu risc (consum excesiv de alcool, condus
periculos)
- aparitia unor false idei si iluzii de grandoare
- vorbire foarte rapida, fuga de idei
- apetit sexual crescut
- abuz de droguri, tranchilizante
- incapacitate de concentrare
- alterarea ritmului somn-veghe cu aparitia insomniilor

- optimism extrem.
Este foarte important ca faza maniacala sa fie tinuta sub control
si tratata (de obicei cu stabilizatoare ale dispozitiei).
In cazul in care pacientii nu primesc tratamentul corespunzator,
aceasta faza poate progresa afectand grav viata socioprofesionala a individului (prin haosul total pe care il
determina). Din acest motiv este esential ca pacientul sa isi
recunoasca eventualele semne premonitorii ale instalarii acestei
faze pentru a putea apela din timp la ajutorul specialistilor.
Mitul numarul 5
Sus
Exista un test de diagnosticare a tulburarii bipolare
Fals.
In anul 2008 s-a emis ipoteza ca exista un test revolutionar
capabil sa determine daca o persoana va face o astfel de boala.
Testul, pus in vanzare pe Internet, a tinut treaza atentia publica
pentru o perioada.
De fapt, testul determina doar daca exista o predospozitie
genetica pentru a dezvolta aceasta boala, si nu poate diagnostica
in avans tulburarea. Testul se bazeaza pe analiza salivei
pacientului, in care se vor cauta mutatii pe gena GRK3 (mutatii
care sunt frecvent incriminate in aparitia bolii).
Diagnosticarea tulburarii bipolare este insa mult mai
complexa: implica realizarea unei anamneze complete, in care
medicul sa afle date importante din antecedentele personale de
natura psihiatrica ale pacientului, dar si din
antecedentele heredo-colaterale (deoarece sansele ca boala sa

apara sunt mai crescute la pacientii cu astfel de cazuri in

familie).
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea bipolara sunt in functie
de tipul particular al afectiunii, daca prezinta componenta
maniacala, hipomaniacala sau depresiva. Exista specialisti care
considera ca in momentul de fata criteriile de incadrare intr-un
anumit tip sunt mult prea stricte si ca tulburarea trebuie privita
ca avand un complex simptomatic mai bogat.
Mitul numarul 6
Sus
Tulburarea bipolara nu poate fi diagnosticata pana la 18 ani.
Fals.
Este, intr-adevar, mai greu de diagnosticat boala la un copil,
comparativ cu un adult, insa nu imposibil. Copiii sunt imaturi
afectiv, pot fi motivati usor sa iasa din stari depresive, iar o parte
din modificarile caracteristice tulburarii bipolare fac parte din
comportamentul normal pentru anumite varste. Exista insa si
cazuri evidente, care au manifestari clasice si foarte sugestive
pentru diagnostic.
In foarte multe cazrui boala este prezenta, insa nu este
diagnosticata corect decat tarziu. Varsta medie de debut este
considerata a fi 25 de ani, insa multe cazuri au fost diagnosticate
si la 40 de ani, dar si la 10 ani.
Chiar daca diagnosticul de tulburare bipolara la copii ramane
controversat, un lucru este sigur: cazurile sunt in continua
crestere (mai ales la adolescenti). Acest fapt este datorat mai
degraba agresivitatii cu care se pune diagnosticul de tulburare
bipolara, decat cresterii incidentei bolii in sine.

Diagnosticarea acestei boli la varste tinere trebuie facuta cu

precautie si din cauza necesitatii insitituirii unui tratament
medicamentos consecutiv stabilirii suferintei. Acesta, desi util,
are numeroase reactii adverse importante (mai ales
antipsihoticele) iar administrarea lui creste riscul de aparitie a
problemelor cardiace, hepatice, renale.
Mitul numarul 7
Sus
Antidepresivele sunt contraindicate in tulburarea bipolara
Fals.
Acest mit, oarecum de inteles, se datoreaza mecanismului de
actiune si efectelor antidepresivelor si acuzelor pacientilor cu
tulburare bipolara. Combinand cele 2 s-a ajuns la teama ca
tratamentul cu antidepresive va induce pacientului o stare
maniacala (depresia va fi inlaturata si treptat starea indusa de
antidepresive va evolua catre euforia manicala).
Desi aceasta teama are un fundament real, medicii considera ca
cel putin o parte din pacienti trebuie sa beneficieze de tratament
cu antidepresive, mai ales daca sunt in stare depresiva de mult
timp si nu o pot depasi altfel.
Mitul numarul 8
Sus
Tulburarea bipolara nu are un tratament bine stabilit
Fals.
Tratamentul tulburarii bipolare este unul foarte complex, bazat
atat pe medicamente, cat si pe schimbarea stilului de viata.

Tratamentul farmacologic este de o importanta vitala. Cele

mai bune optiuni terapeutice includ:
- Stabilizatoarele dispozitiei - litiul este printre cele mai des
folosite (este substanta de prima intentie in tratamentul
episoadelor maniacale).
Tratamentul cu litiu poate fi administrat cronic (chiar toata viata)
pentru a preveni aparitia unor episoade de boala. Acesta
reprezinta in momentul actual standardul de aur in tratamentul
tulburarilor bipolare. Pentru instalarea efectelor este necesar un
interval de 2 saptamani.
Daca nivelul sau din organism creste periculos de mult, pot sa
apara reactii adverse importante, cum ar fi tendinta spre suicid.
De aceea se recomanda ca tratamentul sa fie monitorizat prin
efectuarea unor analize periodice. Cele mai frecvente reactii
adverse raportate sunt insa minore: sete, poliurie, greata,
tremor, ameteli, diaree.
- Anticonvulsivante - sunt utilizate pentru a preveni aparitia
unor tulburari de dispozitie (mai ales in cazul pacientilor cu
episoade rapid alternante). Cele mai cunoscute sunt: acidul
valproic si lamotrigina.
Acidul valproic poate fi utilizat singur sau in combinatii
medicamentoase adecvate, sub stricta monitorizare a
niveluluienzimelor hepatice. Pacientii trebuie sa evite consumul
de alcool in perioada in care sunt sub tratament cu acid valproic.
Antidepresive - administrarea lor este oarecum controversata,
insa isi mentin indicatiile in special in starile lungi de depresie.
Aceasta pare sa ramana singura lor indicatie - daca sunt
administrate in afara perioadei de depresie pot declansa

instalarea episoadelor maniacale si agravarea lor.

Unele medicamente utile in tratamentul psihozelor sunt utile si
in cel al tulburarii bipolare, in principal olanzapina si
risperidona, care au efecte bune asupra unor simptome.
De curand a aparut chiar si o combinatie medicamentoasa
speciala pentru pacientii cu tulburare bipolara, care contine un
antipsihotic (olanzapina) si un antidepresiv (fluoxetina) in
aceeasi capsula, pentru a spori complianta pacientilor la
tratament.
Trebuie precizat ca toate substantele incluse in schemele
terapeutice ale tulburarii bipolare au efecte secundare importante
si starea pacientului trebuie periodic investigata. De asemnenea,
terapiile trebuie regandite in cazul femeilor insarcinate sau care
alapteaza.
Psihoterapia este o alta parte importanta a tratamentului scopul acesteia este sa ajute pacientul sa faca fata bolii.
Se pot realiza terapii cognitiv-comportamentale (o forma
frecventa de tratament individual), terapii in grup sau terapii
alaturi de membrii familiei.
Alte strategii active includ efectuarea de exercitii fizice,
respectarea unui program de somn strict, adoptarea unei diete
sanatoase si acordarea unei atentii speciale semnelor care pot
anunta instalarea unui episod de boala.

Tulburarea bipolara
Autor: Simona Stiuriuc

Tulburarea bipolara sau tulburarea depresiva maniaca este un

diagnostic psihiatric care descrie o categorie detulburari
emotionale definite de prezenta a mai multor episoade de
energie anormal crescuta, cognitie cu sau fara unul sau mai
multe episoade depresive. Starile energetice sunt denumite
clinic manie sau daca sunt mai usoare hipomanie. Indivizii care
experimenteaza episoade maniacale prezinta si episoade
depresive sau
simptome
sau episoade
mixte in
care
caracteristicele maniei si ale depresiei sunt prezente in acelasi
timp. Aceste episoade sunt separate de perioade de afect
normal, dar la unii indivizi mania si depresia pot alterna foarte
rapid. Episoadele maniacale extreme pot conduce la simptome
psihotice cum sunt iluziile si halucinatiile. Tulburarea a fost
impartita in bipolara I, bipolara II, ciclotimia si alte tipuri in
functie de natura si severitatea episoadelor experimentate.
Diagnosticul se bazeaza pe experientele relatate de catre
pacient si pe comportamentul observat. Debutul simptomelor
are loc in adolescenta tardiva. Episoadele anormale
sunt asociate cu stresul si risc ridicat de suicid, mai ales in
timpul episoadelor suicidale. In unele cazuri poate fi o
tulburare de lunga durata devastatoare. In altele a
fost asociata cu creativitatea, atingerea scopurilor si
evenimente pozitive in viata individului. Exista indicii
semnificative care sugereaza ca multe persoane cu talente sufera
si
de
tulburare
bipolara.

Factorii genetici contribuie substantial la probabilitatea

dezvoltarii tulburarii bipolare. Tulburarea este tratata
cu medicatie stabilizatoare a afectului si uneori medicamente
psihiatrice. Psihoterapia are deasemeni un rol, frecvent cind
exista recuperarea stabilitatii subiectului. In cazurile serioase, in
care exista riscul de autovatamare poate fi folosita spitalizarea
involuntara. Aceste cazuri implica episoade maniacale severe
cu comportament periculos sau episoade depresive cu ideatie
suicidala.
Cauze si factori de risc:Cauzele tulburarii bipolare variaza intre
indivizi. Studiile pe gemeni indica o contributie genetica
substantiala precum si influenta mediului inconjurator.
Anomaliile in structura si functia unor circuite ale creierului pot
declansa tulburarea bipolara. Studiile arata cresterea volumului
ventriculilor laterali, a globus pallidus si a ratei
hiperintensitatilor
materiei
albe
profunde.
Studiile sugereaza ca factorii externi joaca un rol
semnificativ in dezvoltarea si evolutia tulburarii bipolare, iar
variabilele individuale psihosociale pot interactiona cu
dispozitiile genetice. Exista indicii ca evenimentele recente in
viata si relatiile interpersonale contribuie la debutul si recurenta
episoadelor bipolare. O treime dintre indivizii afectati
raporteaza experiente traumatice/abuzive in copilarie
asociate cu debutul timpuriu, o evolutie severa si alte
tulburari mentale. Numarul total al evenimentelor stresante in
copilarie este mai mare la cei cu diagnostic de tulburare bipolara

fata de cei fara. Experientele timpurii de aversiune si

conflictpot determina modificarile de dezvoltare a personalitatii
in adolescenta. Multi copii talentati sunt diagnosticati gresit de
catre
medici.
Semne si simptome:Tulburarea bipolara este o conditie in care
indivizii experimenteaza stari emotionale anormal de
ridicate (maniacale) sau depresive pentru perioade de timp
care interfera cu functionarea. Simptomele nu sunt la fel la
toti pacientii. Tulburarea poate apare ca o depresie
unipolara.Diagnosticul este frecvent dificil. Depresia unipolara
este diferentiata de tulburarea bipolara prin episoadele de
depresie si maniacale. Frecvent indivizii se simt mai mult
depresivi decit maniacali. Tulburarea bipolara debuteaza in
copilarie sau adolescenta la majoritatea pacientilor. Deoarece
diagnosticul bipolar necesita un episod maniacal sau
hippomaniac, multi pacienti sunt initial diagnosticati si tratati ca
avind
depresie
majora.
Episodul
depresiv:
Semnele si simptomele fazei depresive a tulburarii bipolare
cuprind sentimente persistente de tristete, anxietate, vina,
furie, izolare; tulburari ale somnului si apetitului, oboseala si
pierderea interesului fata de activitatile placute, probleme in
atentie, singuratate, apatie sau indiferenta; depersonalizare,
lipsa interesului in activitatea sexuala, timiditate sau
anxietate sociala, iritabilitate, durere cronica cu o cauza

cunoscuta sau nu; lipsa motivatiei si ideatie morbida

suicidala. In
cazurile
severe
individul
poate
deveni psihotic, conditie cunoscuta drept depresia bipolara
severa cu manifestari psihotice. Aceste simptome cuprind iluzii
sau mai rar halucinatii de obicei neplacute. Un episod depresiv
major persista pentru cel putin doua saptamini si poate continua
pentru
6
luni
daca
nu
este
tratat.
Episodul
maniac:
Mania este caracteristica tulburarii bipolare si in functie de
severitatea acesteia depinde clasificarea tulburarii. Mania este in
general caracterizata de o perioada distincta cu afect pozitiv
care poate lua forma euforiei. Persoanele experimenteaza
frecvent cresterea energiei si nevoie limitata de somn, multi
dormind doar 3 - 4 ore pe noapte in timp ce altii nu dorm de loc.
O persoana poate manifesta limbaj si gindire competitive.
Nivelul de atentie este diminuat, iar persoana este
distrasa. Judecata este afectata iar pacientii se angajeaza
in comportamente
anormale
pentru
ei.
Pot abuza de substante ilegale, alcool, cocaina si alti
stimulanti sau somnifere. Acest comportament poate
deveni agresiv, intolerant sau intrusiv. Persoanele se pot
simti fara control sau de neoprit, ca si cum ar fi "cei alesi"
sau "intr-o misiune speciala". Le poate creste apetitul sexual.
In fazele mai extreme ale bipolarei I o persoana in stare
maniacala poate incepe sa experimenteze psihoza sau rupere

de realitate. Unele persoane in status maniacal experimenteaza

anxietate severa si sunt foarte iritabile in timp ce altele
sunt euforice
si
grandioase.
Episodul
hipomaniac:
Hipomania este in general un status moderat de manie,
caracterizat de optimism, rapiditatea gindirii si a vorbitului
si nevoie limitata de somn. Hipomania nu inhiba functionarea
precum mania. Multe persoane cu hipomanie sunt mult mai
productive decit de obicei, in timp ce indivizii maniaci au
dificultati in completarea sarcinilor datorita atentiei limitate.
Unele persoane au o creativitate crescuta in timp ce altii
demonstreaza judecata slaba si iritabilitate. Multe persoane
experimenteaza hipersexualitate. Nu
au
iluzii
sau
halucinatii. Hipomania poate fi dificil de diagnosticat deoarece
poate fi recunoscuta drept fericire, desi poarta acelasi risc ca si
mania.
Hipomania poate fi resimtita ca o stare de bine pentru persoana
afectata. De aceea chiar si familia si prietenii invata sa
recunoasca schimbarile de emotionalitate, individul va nega de
obicei ca ceva este in neregula. Deasemeni se poate sa nu-si
aminteasca de evenimentele care au avut loc cind experimentau
hipomania. Problema apare cind modificarile de emotionalitate
apar incontrolabil.Daca nu este acompaniat de episoadele
depresive acest comportament este denumit hipertermie sau
fericire, care este perfect normal. Definitia tulburarii bipolare

este oscilatia incontrolabila, violenta intre hipertermie si

distimie. Lasat netratat, un episod de hipomanie poate dura de la
citeva zile la citiva ani. Cel mai adesea simptomele continua
pentru
citeva
saptamini
sau
luni.
Episodul
afectiv
mixt:
In contextual tulburarii bipolare, un status mixt este o conditie in
care simptomele de manie si depresie clinica apar simultan.
Exemplele tipice cuprind plins in timpul unui episod maniacal
sau ginduri de competitie in timpul unui episod
depresiv. Indivizii se pot simti incredibil de frustrate in acest
status. Acestea sunt cele mai periculoase perioade ale tulburarii
timp in care individul recurge la consum de substante,
anxietate,
suicid.
Manifestari
asociate:
Manifestarile asociate sunt fenomenul clinic care acompaniaza
de obicei tulburarea dar care nu sunt parte din criteriile de
diagnostic. Exista citiva precursori la copiii care primesc tardiv
diagnosticul de tulburare bipolara. Acestia pot prezenta modele
subtile timpurii ale anomaliilor afectului, episoade majore de
depresie si ADHD. Tulburarea este acompaniata de modificari
in procesele cognitive. Include reducerea atentiei si a
capacitatilor executive si afectarea memoriei. Cum vede
individul lumea depinde si de faza tulburarii, cu caracteristici
diferite intre statusul maniac, depresiv si hipomaniac. Unele
studii au gasit asocieri semnificative intre aceasta tulburare si

creativitate.
Diagnostic:Diagnosticul este bazat pe experientele relatate de
individ si anomaliile in comportament raportate de catre
membrii familiei, prieteni si colegi, urmate de semnele
secundare observate de catre medic. Exista o lista de criterii
pentru diagnostic. Acestea depind de prezenta si durata unor
semne si simptome. Evaluarea se face de obicei fara spitalizare;
admiterea in spital este considerata daca exista riscuri fata de
individ si persoanele din jur. Cele mai folosite criterii de
diagnostic pentru tulburarea bipolara sunt cele ale Asociatiei
Americane
a
Psihiatrilor.
Evaluarea initiala cuprinde examenul fizic. Desi nu exista nici
un test biologic care sa confirme tulburarea bipolara, se pot face
teste pentru a exclude boli precum hipo sau hipertiroidismul,
tulburarea metabolica, infectia sistemica sau boala
cronica. Se foloseste un EEG pentru a exclude epilepsia si
scanare CT pentru a exclude leziunile cerebrale. Investigatiile
nu sunt repetate in cazul unei recaderi decit daca nu se introduce
un
nou
medicament.
Criterii
si
subtipuri:
Tulburarea
bipolara
I:
Subcategoria specifica daca exista unul sau mai multe episoade
si tipul episodului cel mai recent. Un episod depresiv sau
maniacal nu este necesar pentru diagnostic, dar apare frecvent.

Tulburarea
bipolara
II:
Fara episoade maniacale, dar unul sau mai multe episoade
hipomaniacale si unul sau mai multe episoade depresive majore.
Totusi diagnosticul de bipolara II nu este garantat daca nu vor
suferi de un astfel de episod in viitor. Episoadele hipomaniacale
nu ajung pina la manie sau afectare profesionala. Episoadele de
hipomanie apar drept o perioada de productivitate de succes si
sunt
raportate
mai
rar
decit
depresia.
Ciclotimia:
Un istoric de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie
care nu intrunesc criteriile de depresie majora. Exista un
grad scazut al modificarii starii emotionale aparind
observatorului drept un model de personalitate care interfera cu
functionalitatea.
Diagnosticul diferential cuprinde mai multe tulburari mentale
care
pot
implica
simptome
similare
tulburarii
bipolare. Acestea
cuprind schizofrenia,
tulburarea
schizoafectiva, intoxicatia cu medicamente, psihoza indusa
de droguri, tulburarea schizofreniforma si personalitatea
bordeline. Personalitatea bordeline si tulburarea bipolara pot
implica modificari ale afectului. O depresie bipolara este in
general mai persistenta si afecteaza mai mult somnul, apetitul, in
timp ce distimia in personalitatea bordeline ramine marcat
reactiva iar tulburarile somnului nu sunt acute.

Diagnosticul tulburarii bipolare poate fi complicat de

coexistenta conditiilor psihiatrice cum este tulburarea
compulsiv-obsesiva, fobia sociala, tulburarea de panica sau
ADHD. Abuzul de substante poate masca simptomele bipolare.
Tratament:Exista
citeva tehnici
farmaceutice
si
psihoterapeutice folosite pentru a trata tulburarea bipolara.
Indivizii pot folosi autoajutorarea si urmari o recuperare
personala. Spitalizarea poate fi necesara mai ales in cazul
episoadelor maniacale din bipolara I. poate fi voluntara sau
involuntara.
Psihoterapia:
Doreste ameliorarea simptomelor de baza, recunoscind
declansatorii episoadelor, reducind expresia emotiilor negative,
recunoasterea
simptomelor
prodromale
inainte
de
recurenta. Terapia cognitiva comportamentala, terapia
familiala si psihoeducatia sunt cele mai eficiente pentru a
preveni
recaderile.
Medicatia:
Terapia de electie este medicatia stabilizatoare emotionala
cum sunt lamotrigine si carbonatul de litiu. Lamotrigine a
fost descoperit a preveni mai bine depresia, in timp ce litiul este
singurul medicament dovedit a reduce rata de suicid la
pacientii bipolari. Aceste doua droguri cuprind citeva
componente care s-au dovedit a fi eficiente in prevenirea

recaderilor in episoade maniacale si uneori depresive.

Anticonvulsivantele folosite
cuprind carbamazepine
si
lamotrigine.
In
functie
de
severitatea
cazului
anticonvulsivantele pot fi folosite in combinatie cu produsele
bazate
pe
litiu.
Tratamentul agitatiei in episodul maniacal acut necesita
folosirea de medicatie antipsihotica cum este clorpromazina
si antipsihoticele atipice. Mai recent olanzepina si
quetiapina sau dovedit la fel de eficiente in monoterapie pentru
tulburarea
bipolara.
Folosirea antidepresivelor in tulburarea bipolara este dezbatuta,
unele studii aratind ca ar declansa mania mai ales daca nu se
folosesc stabilizatoare cu litiu. Totusi cele mai multe
stabilizatoare sunt de eficacitate limitata in depresie.
Antidepresivele pot agrava ciclitatea rapida.Topiramatul este
un anticonvulsivant prescris uneori ca stabilizator de
afect. Acizii grasi omega 3 in plus fata de tratamentul normal
pot avea efecte benefice asupra simptomelor depresive.
Prognostic:
Pentru multi indivizi cu tulburare bipolara un prognostic bun
rezulta dupa un tratament bun. Tulburarea poate
deveni debilitanta sever. Totusi multi indivizi pot duce vieti
satisfacatoare.Uneori este necesara medicatia. Persoanele
afectate au perioade cu functionalitate normala intre
episoade. Prognosticul depinde de multi factori cum ar

fi medicamentele corecte si dozaj, cunoasterea bolii si a

efectelor lor, o relatie pozitiva cu un terapeut competent,
sanatate fizica buna incluzind exercitii fizice, nutritive si
nivel regulat de stres.