Sunteți pe pagina 1din 2

Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj cu adevarat

viabil:Otilia.Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza


prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul ce o invaluie, prin farmec si delicatete.
Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se intregeste parca prin miscarea
romanului, in fiecare pagina fiind alta.
Prin Otilia, romanul capata modernitate.Ea sparge tiparele clasice care unesc un
avar, un arivist, o fata batrana si alti indivizi interesati doar de partea materiala a oricarei
relatii, aducand in prim plan o problematica existentialista.
Otilia personajul principal din romanul Enigma Otiliei, este fata adoptiva a lui
Mos Costache, numele ei de familie fiind Marculescu.Ea este o cantareata la pian foarte
talentata,si care doreste sa studieze muzica.Clanul Tulea doreste sa o alunge pentru a
putea pune mana mai usor pe averea lui Costache Giurgiuveanu.
Otilia Marculescu reprezinta drama feminitatii fiind definita prin felul de a fi,
adica prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri. Fata este vesnic inconjurata de
admiratori si iubita de papa Giurgiuveanu, apoi de tanarul Felix, de Pascalopol, un strain
care a fost in preajma ei inca de cand era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc
lamurite.Otilia este admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar
de Stanica, agasata de Titi.De fapt, Otilia starneste oricui dorinata de a o stapani.Nimeni
nu va reusi insa acest lucru cu adevarat.Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din
ea, dar Otilia va ramane, cu toata evolutia ei o enigma.
Pe langa faptul ca este fascinanta si imprevizibila, Otilia are un portret fizic ce
sugereaza trasaturile comportamentului sau. Este delicata, tanara, are farmec, este
cocheta,inocenta dar in acelasi timp matura: (...) un cap prelung si tanar de fata, incarcat
de bucle, cazand pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe
poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri (...) .
Otilia este un presonaj cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii
puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori
dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine
copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, sta ca un copil
pe genunchi lui Pascalopol dar este lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix
motivele pentru care cei doi nu se pot casatori.
In fata lui Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna
pentru el. Pentru el, Otilia este o prietena de aceeasi varsta, o ocrotitoare. Se indragosteste
nebuneste de ea, dar aceasta are ezitari in a lua hotarari decisive .Autorul sugereaza ca
intanlirea si apropierea celor doi era predestinata.Relatia pare a de infiripat din copilarie,
iar acum nu era decat o confirmare.Finalul romanului este decis in privinta destinului ce-l
va avea Otilia, modernismul personajului consta si in faptul ca nimeni nu poate dezlega
misterul ce se tese in jurul ei, Felix impreuna cu Pascalopol, ajungand in finalul
romanului la concluzia ca dupa atatia ani, pentru ei, Otilia nu a ramas decat o enigma.
Mos Costache o iubeste pe Otilica, pe fe-fetita mea, el fiind tatal care primeste
de la ea un strop de tinerete, lumina si vivacitate.
Otilia este privita diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel rationalul
Felix vede in Otilia o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg ; Pascalopol o
priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, cu care are rabdare, dar fata de care nu
distinge insa ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru ea. Pentru Stanica Ratiu,
Otilia este o femeie cu spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata:

desteapta fata. Agalie o considera o zanatica, o stricata, care suceste capul baietilor
din familie, deoarece chiar si pe fiul acesteia, Titi, reuseste sa-l cucereasca. Atunci cand
isi exprima parerea despre Otilia, autorul introduce in roman si elemente dramatice,
Aglaie sustinad un monolog.
Personajul se autocaracterizeaza in mai multe randuri.Dupa ce termina de cantat o
bucata muzicala, lasa mainile in poala si exclama :Ce sentimentala sunt !.Ii marturiseste
lui Felix o vesnica tulburare interioara, fiind atrasa de tot felul de lucruri, mai mult sau
mai putin importante.
Otilia este iubita de parintele nesigur,Costache Gourgiuveanu, de Felix care-i
infioara corzile inimii , este ocrotita de un strain ,dar totusi este fara cuib.Aceasta traieste
drama singuratatii ,viitorul ei fiind ambiguu, departe de mult visata fericire.
Calatoria la Paris o maturizeaza , devine mai sigura, mai constienta ,schimbare pe
care Felix o percepe si se simte inferior.Aceasta poate fi o prefigurare a finalului ,a
optiunii Otiliei, care ramane o enigma a feminitatii