Sunteți pe pagina 1din 113

Username / Parola inexistente Login

Home Documente Upload

CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri
Calculatoare
Casa masina
Didactica pedagogie
Diverse
Educatie
Finante
Geografie
Istorie & politica
Legislatie
Limba
Management
Sanatate
Tehnologie

Register

Resurse

Alte limbi

Alimentatie nutritie Asistenta sociala


Logopedie Retete culinare
Sport

Cosmetica frumusete

LUCRARE DE DIPLOMA - INGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE


sanatate
+ Font mai mare | - Font mai mic

DOCUMENTE SIMILARE

EXAMENELE MEDICALE PROFILACTICE - METODOLOGIA EXAMENELOR MEDICALE


PROFILACTICE
MENINGITELE
Glomerulonefrita acuta focala si segmentara
MISCARILE CUTIEI TORACICE

Organite celulare: cilii si pilii


ACTIVITATEA EROTICA SI VIATA SEXUALA A ADULTULUI
Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita
LIMFANGITA SANULUI
ANTIDEPRESIVELE
Exercitiul terapeutic de sarituri

TERMENI importanti pentru acest document


: ingrijirea copilului cu bronhopneumonie : plan de C3AEngrijire la copilul C3AEn
stare febrilC3A3 : ingrijirea copilului mic cu bronhopneumonie : lucrare de diploma
ingrijirea nou nascutului :

LUCRARE DE DIPLOMA

INGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

MOTO:

Cand sensibilitatea nursei catre nevoile umane este cumulata cu abilitatea de a


gasi si de a se folosi de opinie experta, cercetari raportate si cu explicarea practica
a acestora, cand sora medicala insasi foloseste metode stiintifice de investigatie,
influenta sorei medicale asupra ingrijirii medicale in intreaga lume nu cunoaste
limite.

VIRGINIA HENDERSON (1987)

CUPRINS
introducere

CAP. I

Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului respirator.

BRONHOPNEUMONIA notiuni teoretice:

1.

DEFINITIE

2.

ETIOLOGIE

3.

ANATOMIE PATOLOGICA

4.

TABLOU CLINIC

5.

FORME CLINICE

6.

DIAGNOSTIC

7.

COMPLICATII

8.

EVOLUTIE

9.

PRONOSTIC

10. TRATAMENT:

a.

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

b.

TRATAMENTUL INSUFICIENTEI RESPIRATORII ACUTE

c.

TRATAMENTUL SINDROMULUI CARDIO-VASCULAR

d.

TRATAMENTUL TOXI-INFECTIOS

e.

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC.

CAP. II

ASPECTE ALE INGRIJIRII COPILULUI SPITALIZAT

Rolul asistentei medicale in ingrijirea copilului cu bronhopneumonie

CAP. III

PLANURI DE INGRIJIRE

PLAN DE NURSING I

PLAN DE NURSING II

PLAN DE NURSING III

CAP. IV

CAP. V

BIBLIOGRAFIE

ANEXE CONCLUZII FINALE

introducere

MOTO:

a sti inainte de a se intampla pentru


a indrazni cand se intampla.

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si cei doi plamani.

Caile respiratorii sunt reprezentate de un sistem de conducte prin care aerul


patrunde in plamani, diferentiindu-se:

Caile respiratorii superioare (cavitatile nazale);

Caile respiratorii inferioare (faringele, laringele, traheea si bronhiile)

Plamanii alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise in care au loc schimbarile de


gaze dintre organism si mediul ambiant.

Sunt asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a mediastinului (cavitate


delimitata anterior de peretele sterno-costal, posterior de coloana vertebrala, lateral
de fetele mediale ale celor doi plamani si inferior de diafragm). In jos, plamanii se
intind pana la diafragm, iar in sus, depasesc prima pereche de coaste.

Forma plamanilor este asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.

Capacitatea plamanului, volumul de aer pe care il contine, este de aproximativ


4500-5000 cm3.

Plamanul drept este mai mare, cu o greutate de 700 g, fiind alcatuit din 3 lobi:
superior, mijlociu si inferior; plamanul stang este mai mic, are 60 g si 2 lobi:
superior si inferior.

In alcatuirea plamanului se disting doua componente structurale si functionale:


arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.

Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra si intrapulmonare,


constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.

In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica


progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza
bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua
cu canalele alveolare ale caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci saci
alveolari in care se deschid alveolele pulmonare.

Traheea si bronhiile extralobulare au in peretii lor inele cartilaginoase cu rolul de a


mentine deschise caile respiratorii, in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie
si expiratie.

Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat


muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii
intrapulmonare.

Plamanul este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale: lobi, lobuli
si acini pulmonari.

Lobii pulmonari sunt unitati morfologice mari, delimitate prin scizuri; ei sunt
organizati in segmente, unitati morfologice delimitate imperfect de septuri
conjunctive. Segmentele sunt alcatuite din lobuli.

Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a plamanului,


constituita din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange inconjurate de tesut
conjunctiv.

Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari, constituiti dintr-o bronhiola
respiratorie, impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele
pulmonare.

Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a lobului pulmonar.


Acinul este un conglomerat de alveole.

Alveola, elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica din parenchim.
In alveole au loc schimburile respiratorii.

Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa
dubla:

Parietala, in contact intim cu peretele toracic si

Viscerala, care acopera plamanii, mulandu-se pe scizurile interlobare.

Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala, cu presiune usor negativa (mai mica
decat presiunea atmosferica) si continand o cantitate minima de lichid. Datorita
pleurei, plamanii sunt intim legati de peretele toracic, urmand miscarile acestuia.

Vascularizatia plamanului. Plamanul are o vascularizatie dubla: functionala si


nutritiva.

Vascularizatia functionala a plamanului este asigurata de artera pulmonara ce ia


nastere din ventriculul drept si se capilarizeaza la nivelul alveolei pulmonare.
Circulatia functionala de intoarcere se realizeaza prin venele pulmonare ce se varsa
in atriul stang.

Se inchide, astfel, circulatia mica, in care artera pulmonara continand sange cu CO2
se intoarce prin venele pulmonare care contin sange oxigenat, in atriul stang.

Vascularizatia nutritiva a plamanului - face parte din marea circulatie. Aceasta


aduce plamanului sange incarcat cu substante nutritive si O2. este asigurata de
arterele bronsice care iriga tot arborele bronsic. O parte din sange se intoarce in
venele bronsice, care se varsa in venele azygos, de aici in vena cava superioara si
ajunge in atriul drept. O alta parte din sange se intoarce prin venele pulmonare in
atriul stang.

Circulatia limfatica este tributara:

ganglionilor hilari

ganglionilor traheobronsici

De aici, se varsa in final, in canalul toracic.

Inervatia plamanilor este:

motorie, asigurata de simpatic (fibre postganglionare) si parasimpatic (nervul


vag).

Simpaticul are actiune:

bronhodilatatoare si vasodilatatoare;

relaxeaza musculatura bronsica.

Parasimpaticul are actiune:

bronhoconstrictoare si vasoconstrictoare ;

hipersecretie de mucus.

Senzitiva, anexata simpaticului si parasimpaticului.

Cele mai multe fibre senzitive sunt in legatura cu nervul vag.

Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat atat aportul
de O2 din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia
in sens invers a CO2, produs al metabolismului celular.

Respiratia este un fenomen vital. Daca organismul poate rezista mai mult de 30 de
zile fara hrana, 3-4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de O2 mai mult de cateva minute
(3 minute).

Respiratia cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular.

Timpul pulmonar realizeaza primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul


membranei alveolo-capilare, O2 trece din aerul alveolar in sange, iar CO2 in sens
invers.


Timpul sanguin realizeaza transportul gazelor intre plaman organ de aport si
eliminare si tesuturi, care consuma O2 si elibereaza CO2.

Timpul tisular reprezinta al treilea moment al schimburilor gazoase respiratia


interna. La nivelul capilarelor tisulare sange arterial cedeaza O2 necesar activitatilor
celulare si se incarca cu CO2 rezultat al metabolismului celular.

Ventilatia este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie.


In inspiratie, aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul
alveolelor pulmonare, iar in expiratie, o parte din aerul alveolar este expulzata la
exterior.

Inspiratia este un proces activ, care consta in contractia muschilor


inspiratori si are drept rezultat marirea volumului cutiei toracice prin cresterea celor
3 diametre:

- diametrul longitudinal se mareste prin contractia diafragmului, care isi micsoreaza


curbura, apasand asupra organelor abdominale, iar diametrele antero-posterior si
transversal se maresc prin orizontalizarea, ridicarea si rotatia coastelor, ca urmare a
contractiei muschilor intercostali externi.

In cursul inspiratiei, plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice, datorita contactului


intim realizat prin pleura, si ca urmare se destind. Presiunea intrapulmonara scade
sub cea atmosferica si aerul intra in plamani.

Expiratia este un proces pasiv in conditii obisnuite, toracele revenind la


dimensiunile sale de repaus, ca urmare a relaxarii musculaturii inspiratorii.

Miscarile inspiratorie si expiratorie se succeda ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii.

Prin inspiratia normala se introduce in plamani un volum de 500 ml aer, care este
eliminat prin expiratie volum curent (V.C.). Peste V.C., o inspiratie fortata poate
introduce in plamani inca 1500 ml de aer volum inspirator de rezerva (V.I.R.), iar
printr-o expiratie fortata, care urmeaza dupa o expiratie obisnuita, se mai pot
elimina din plamani 1000-1500 ml aer volum expirator de rezerva (V.E.R.)

V.C. + V.I.R. + V.E.R. = capacitatea vitala (C.V.)

Valoarea C.V. variaza in functie de varsta, sex, inaltime si gradul de antrenament.


Plamanii nu se golesc complet de aer nici dupa o expiratie fortata, deoarece se
gasesc intr-o usoara distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decat cel
toracic. Volumul de 1500 ml aer, ramas in alveole, care poate fi expulzat din
plamani doar prin deschiderea toracelui, se numeste volum rezidual (V.R.).

C.V. + V.R. = capacitatea pulmonara totala (C.P.T.).

Cantitatea de aer mobilizata pe minut in repaus este denumita debit


ventilator si reprezinta produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie.

Reglarea respiratiei se face prin mecanisme nervoase si umorale in functie de


incarcarea tesuturilor si sangelui cu O2 si CO2, precum si cu alti produsi rezultati din
degradarile metabolice.

CAPITOLUL I

Bronhopneumonia

1.

definitie

Bronhopneumonia este acea forma clinica de pneumonie bacteriana ale


carei procese inflamatorii multinodulare afecteaza concomitent bronhiile si alveolele
unor teritorii limitate, de obicei lobular, si se caracterizeaza clinic prin concordanta
dintre semnele functionale si obiective pulmonare si intinderea leziunilor pulmonare.

Face parte din pneumopatiile dispneizante si este caracteristica sugarului si


copilului mic.

2.

Etiologie

Bronhopneumonia este anticipata si favorizata de catre infectiile virale, care


scad fortele de aparare ale organismului si exacerbeaza flora saprofita.

Sunt:

Factori determinati:

Flora microbiana gram pozitiva: pneumococ, streptococ, stafilococ patogen.

o
Flora microbiana gram negativa: Haemopbillus influenzae, Pyoceanic, Proteus,
Salmonelle, Chlamidia, E. Colii etc.

Diferite micoze.

Factori favorizanti:

Insuficienta mijloacelor de aparare mecanica si imunologica;

o
Particularitatile morfo-functionale ale aparatului respirator al copilului mic
(secretie scazuta de IgA,tesut elastic mai redus, capilare largi pulmonare etc);

Conditii de mediu: frig, umiditate, aer poluat;

Varsta mica (sub 2 ani);

o
Sugari cu teren deficitar (prematuri, distrofici), carente nutritionale (rahitism,
anemie);

o
Apare la copii cu hospitalism, cu tratamente prelungite, cu SIDA, la cei care au
primit medicamente agresive pentru leucemie si cancer.

3.

ANATOMIE PATOLOGICA

Se formeaza o leziune caracteristica nodului lui Charcot, un nodul de


alveolita centrat pe o bronsiola; se mai intalnesc si leziuni de alveolita (alveolele au
lumenul ocupat de un exudat inflamator abundent, cu numeroase leucocite) si
exudat purulent in bronhii. Leziunile sunt raspandite in ambii plamani, fiind separate
de zone de parenchim pulmonar normal.

Leziunile conflueaza uneori, ocupand aproape un lob ca in pneumonie.

4.

TABLOU CLINIC

Debutul bolii poate fi brusc, cu temperatura 39-40C, tahipnee 60-80


respiratii /min. tuse neproductiva obositoare, agitatie, uneori convulsii febrile sau
meningism, cianoza a extremitatilor cu tendinta la generalizare. In astfel de situatii
prognosticul este mai grav.

Mai frecvent, debutul este insa lent, insidios, ca o continuare a unei infectii a cailor
respiratorii superioare cu coriza, febra (care creste progresiv), frisoane repetate
(adeseori pot lipsi), transpiratii ale fruntii (semn de anoxie), tuse uscata chinuitoare,
astenie si adinamie pronuntata, dispnee cu caracter polipneic.

Uneori, simptomele sunt atat de minore incat debutul nu se poate preciza.

In perioada de stare, care apare de obicei inca din ziua a doua, starea generala se
altereaza, astenia si adinamia sunt extreme, uneori apar agitatie si delir. Febra se
mentine ridicata, dar neregulata, oscilanta.

In aceasta perioada pot fi prezente 3 sindroame.

1.

sindromul respirator (al insuficientei respiratorii);

2.

sindromul cardio-vascular;

3.

sindromul toxico-septic.

In functie de rezistenta organismului copilului, aceste 3 sindroame pot


evolua rezumandu-se la unul (cel respirator) sau pot evolua concomitent.

1. Sindromul respirator este expresia clinica a insuficientei respiratorii:

tahipnee 80-100 respiratii /min.

dispneea este fenomenul dominant. Este de tip expirator, insotita de atacuri


spastice, la sugarii mici si prematuri. Este foarte accentuata la efort sau plans.

Geamat expirator caracteristic, inspir scurt, nari dilatate, batai ale aripilor
nasului.

Cornaj si tiraj mixt (inter- si subcostal), mai mult sau mai putin accentuat.

Tuse maniliforma (tuse spasmodica care se succede in cascade scurte si care


fragmenteaza acelasi inspir) la inceput uscata si ulterior umeda.

Cianoza perioronazala care se intensifica cu tusea, plansul sau alimentatie.

Senzatie de asfixie, sete de aer.

hipoxia se manifesta cu edem cerebral, agitatie, convulsii, epuizare, cu


hipotonie musculara.

Copilul prezinta somnul pistonului capul flectat in inspir si extensia in


expir.

Tulburarile de dinamica ale respiratiei si ventilatiei determina modificari ale


echilibrului acido-bazic.

Semnele stetoacustice sunt caracteristice si in concordanta intotdeauna cu


intensitatea sindromului functional, sediul si extinderea focarelor
bronhopneumonice.

Semnele obiective constau in submatitate la percutie, iar la ascultatie raluri


subcrepitante fine in ploaie, accentuate de tuse si plans, prezente pe suprafetele
corespunzatoare focarelor de bronhopneumonie. Ele pot avea caracter fugace,
modificandu-se de la o zi la alta in concordanta cu evolutia leziunilor
bronhoalveolare.

Exista bronhofonie, respiratie suflanta si/sau suflu tubar patologic.

2. Sindromul cardio-vascular

Reducerea suprafetei de hematoza pulmonara duce la staza, insuficienta


cardiaca, la inceput ventriculara si apoi globala, la soc toxic prin afectarea
capilarelor miocardului.

Apare in formele extinse si in cele toxice si se datoreaza:

Actiunii directe a germenilor sau toxinelor acestora asupra miocardului si a


vaselor.

Ca o consecinta a anoxemiei, hipercapniei si acidozei.

Include ca simptome:

Tahicardia 180-200 batai /min.

Tahipnee

Cianoza de intensitate variabila

Tiraj

Dispnee expiratorie

Cardiomegalie

Hepatomegalie

Uneori, apar edemele

Colaps

3. Sindromul toxico septic este prezent intotdeauna, dar este nuantat dupa
toxicitatea germenului si teren.

Se caracterizeaza prin:

febra 39-40C (oscilanta, cu diferente mari intre zi si noapte si de la o zi la


alta), de tip septic; fiecare nou croset febril corespunde aparitiei de noi noduli
bronhopneumonici.

Stare toxica cu palpare, facies pamantiu, cianotic-vultos.

Modificari ale starii de constiinta cu somnolenta, obnubilare sau agitatie,


convulsii.

Meteorism abdominal, varsaturi sau diaree.

Deshidratare de obicei izonatremica, rar hiponatremica, lipsa de aport,


anorexie, tahipnee.

Convulsii.

Uneori tulburari de irigare renala: oligurie, albuminurie, hematurie.

5. Forme clinice

Dupa criterii anatomo-clinice bronhopneumoniile se impart in:

1.

Forma comuna cu focare pulmonare.

2.

Forma pseudolobara la sugar si la copilul mic.

3.

Forme cu evolutie lenta, subacuta la hiporeactivi.

Dupa semnele clinice predominante bronhopneumoniile se impart in (formula


memotehnica MAPATACI):

1.

Forma meningeala (hipoxie cerebrala).

2.

Forma asfixica (cu cianoza intensa, crize de apnee).

3.

Forma pulmonara (forma comuna).

4.

Forma atona (cu meteorism, pareza intestinala).

5.

Forma toxico-septica (cu tegumente cenusii, soc grav).

6.

Forma astenica (semne clinice minore, cu focare paravertebrale, la malnutriti).

7.

Forma cardiaca (mai rara).

8.

Forma intestinala (cu varsaturi, diaree).

6. DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe simptomele clinice, examenul radiologic


si datele de laborator. Este uneori dificil, deoarece rar se intalnesc cele 3 sindroame.
In majoritatea cazurilor exista doar sindromul insuficientei respiratorii si acela,
uneori, slab manifestat. Exista si forme mute clinic, depistate doar radiologic,
precum si forme toxice si supraacute care pot duce la deces in 6 ore.

Laboratorul evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie, adesea leucopenii cu elemente


tinere (meta- si promielocite), uneori trombopenii; VSH crescuta.

Examenul radiologic are o deosebita valoare, imaginile radiologice, de cele mai


multe ori, transpun fidel procesele patologice pulmonare. Sunt astfel puse in
evidenta focarele bronhoalveolare , usor de recunoscut prin opacitati micro- sau
macromonodulare, rotunde sau neregulate, de dimensiuni variabile, izolate sau
grupate sau diseminate. Ele corespund nodulilor lui Charcot si sunt de intensitate
costala (osoasa).

Imaginile radiologice prezinta o anumita particularitate care consta in faptul ca ele


se modifica relativ repede, prin stergerea si disparitia lor, precum si aparitia de noi
focare in raport cu evolutia bolii.

Radiologic exista urmatoarele aspecte:

forma paravertebrala mai frecventa la prematuri, distrofici, nou-nascuti.

forma diseminata macronodulara.

forma diseminata micronodulara.

forma hilo-bazala.

forma pseudo-lobara sau segmentara.

Diagnosticul diferential se face cu:

bronsita acuta

laringita acuta

pneumonia interstitiala

stafilococia pleuro-pulmonara

atelectazii pulmonare

bronhopneumonii cu alta etiologie (bronhopneumonia tuberculoasa).

7. COMPLICATII

Complicatiile bronhopneumoniei pot fi:

a)
locale: pleurizii para- si metapneumonice, pneumotorax, supuratii
pulmonare, piopneumotorax.

b)
generale: deshidratarea, otomastoidita, convulsii febrile, diareea
parenterala, septicemia.

8.

EVOLUTIE

Doua elemente frapeaza in evolutia bronhopneumoniei: variabilitatea


simptomelor, care se schimba de la o zi la alta, in raport cu resorbtia unui infiltrat si
aparitia altuia si discordanta dintre starea generala grava a bolnavului si absenta
sau discretia semnelor, indeosebi obiective-fizice.

Evolutia bolii este variabila, fiind conditionata de o multime de factori. Ea depinde in


primul rand, de natura agentului cauzal si de posibilitatea stapanirii lui cu medicatia
antiinfectioasa.

Forma clinica a bronhopneumoniei si tulburarile complexe pe care le poate


determina detin, de asemenea, un rol important, ca si precocitatea aplicarii unui
tratament complex in care sa fie cuprinsa si corectarea corespunzatoare a tuturor
tulburarilor fiziopatologice si biologice survenite.

9. PROGNOSTIC

prognosticul este rezervat in complicatiile cerebrale, deshidratare hipernatremica, la


sugarii cu handicap biologic, in formele cu leucopenii importante.

Mortalitatea este mai ridicata la categoriile de copii cu risc biologic, cand poate
ajunge la 10-15% din cazurile de boala.

10. TRATAMENTUL

Tratamentul bronhopneumoniei este complex, cu ingrijiri mai deosebite, datorate


varstei si terenului.

Vizeaza:

Tratamentul igieno-dietetic.

Tratamentul sindromului respirator (al insuficientei respiratorii acute).

Tratamentul sindromului cardio-vascular.

Tratamentul simptomatic.

Tratamentul igieno-dietetic

1.
Bolnavii vor fi izolati in saloane luminoase si bine aerisite unde
temperatura va fi de 18-21C, cu o umiditate relativa (40%) a aerului prin plasare
de vase cu apa pe sursa de incalzire.

2.
Pozitia in pat a copilului va fi cu trunchiul ridicat, la fel si umerii si va fi
manipulat cu grija. Baia i se va face cu o ora inaintea meselor, pentru a nu-l obosi.
Pozitia in pat va fi schimbata cat mai des, asezand copilul in decubit lateral, drept si
stang pentru a evita staza pulmonara si pentru a usura expectoratia.

3.
Alimentatia ramane nemodificata daca copilul nu are anorexie sau dispnee
intensa si nici diaree si/sau varsaturi. In cursul perioadei febrile alimentatia va fi
lichida si semilichida (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi, lapte, iaurt, gris, orez,
piure de zarzavat sau cartofi, supe de legume).

Dupa defervescenta se adauga paine, fainoase, branza de vaci proaspata,


carne de pasare, trecand ulterior, progresiv, la alimentatia normala.

Copilul nu trebuie fortat sa manance, dar se va insista sa i se asigure


neconditionat cantitatea necesara de lichide, existand riscul deshidratarii prin
pierderile antrenate de polipnee si transpiratie.

4.
la:

Masurile speciale care se iau in tratamentul bronhopneumoniei se refera

a.
Igiena bucala prin indepartarea reziduurilor, gargarisme cu solutii
bicarbonate, precum si ungerea buzelor si limbii cu glicerina boraxata.

b.

Igiena tegumentelor prin spalare cu apa calda si frictiuni cu alcool mentolat.

c.
Prevenirea escarelor prin controlul asternutului (sa nu aiba cute), precum si
prin evitarea mentinerii indelungate a aceleiasi pozitii.

Tratamentul insuficientei respiratorii acute

1.

Dezobstruarea cailor respiratorii prin aspiratie.

2.
Aeroterapia in formele usoare si medii de boala inlocuieste oxigenoterapia.
Se practica pe terase, in saloane sau camere deschise sau din miscare (mama
plimba copilul in brate).

Imbracat dupa sezon, daca vremea este buna, copilul va fi tinut afara,
zilnic 4-6 ore.

Aeroterapia nu se face cand temperatura exterioara este sub 10C, este


ceata sau vant puternic sau starea generala este alterata.

3.

Oxigenoterapia scopul principal este ameliorarea oxigenarii sangelui.

a.

Administrarea O2 produce urmatoarele efecte:

i.

ii.

iii.

iv.

Micsoreaza anxietatea

Scade travaliul si efortul respirator

Scade rezistenta vasculara pulmonara

Imbunatateste functia cordului si a

vaselor

b.
Concentratia de O2 trebuie sa existe O2 in aerul inspirat in procentaj de 30100%. Administrarea de O2 se face prin: sonda nazofaringiana, masca etansa,
ochelari pentru O2 sau sub cort.

c.
Deoarece O2 administrat pe masca, rece si uscat este iritant, el va fi incalzit
si umidificat (1/3 alcool sanitar + 2/3 apa sterila) se trece printr-un barbotor.

d.
Indicatia majora a administrarii O2 o reprezinta cianoza si sindromul de lupta
pentru aer (polipnee, sete de aer, transpiratii, agitatie). Pentru sugar si copilul
mic, administrand prin sonda, nivelul optim de O2 este apreciat la 2-4 l/min.

4.

Ameliorarea ventilatiei consta in:

a.

Aspirarea mecanica a secretiilor.

b.
Drenajul postural prin asigurarea unui drenaj optim pozitia corpului va fi
schimbata la 5-10 minute iar uneori sunt necesare si tapotari.

c.
Terapia cu aerosoli pe langa asigurarea unei umiditati crescute, permite
nebulizarea unor medicamente cu efect bronhodilatator (Salmetamol) sau fludificant
(Mucosolvin).

5.

Reducerea edemului inflamator pulmonar si combaterea spasmului bronsic.

a.
Administrarea de corticosteroizi reduce edemul inflamator al cailor
respiratorii. Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizon (HHC) 10 mg/Kg c/zi,
divizat in 4 prize sau Prednison 1-2 mg/kg c/zi, timp de 4-7 zile.

b.
Administrarea bronhodilatatoarelor reduce bronhospasmul in circa 30 minute.
Se administreaza Miofilin 5-6 mg/Kg c, la 6 ore oral. Pentru administrarea i.v.
Miofilinul (1 fiola de 2 ml solutie 2,4%/1ml =24 mg) se dizolva in 10 ml glucoza 5%
sau ser fiziologic, administrandu-se 3-4 mg/kg c/doza, i.v. foarte lent, la nevoie
repetandu-se de 2-3 ori.

Tratamentul sindromului cardio-vascular

In cazul aparitiei semnelor si simptomelor insuficientei cardiace se modifiica pozitia


corpului, se reduc lichidele, regimul va fi desodat sau hiposodat si se vor administra
diuretice si tonicardiace.

Furosemid 1-2 mg /kg c /zi i.v.

Digoxin 0,04-0,06 mg /kg c/doza i.v., doza de digitalizare, apoi 1/3-1/5 doza
de intretinere, sau

Hematozid C 0,04 mg /Kg c/zi 3 prize i.v., prima priza se administreaza


jumatate din doza zilnica.

In caz de colaps se umple patul vascular si se administreaza


vasoconstrictoare. Umplerea patului vascular se face prin administrare i.v. de solutii
macromoleculare (dextran 70, dextran 40), vasoconstrictoare: Adrenalina, Efedrina
numai dupa corectie volemica.

Sedarea blanda, oxigenoterapia si administrarea de diuretice sunt primele


gesturi terapeutice in caz de instalare a insuficientei cardiace la sugar
(hepatomegalie, crestere nejustificata in greutate).

Tratamentul sindromului toxi-infectios

Tratamentul sindromului toxi-infectios include medicatia antiinfectioasa si a


manifestarilor toxice (sindromul neurotoxic).

1.

Tratamentul antiinfectios

a) Alegerea initiala a antibioticului depinde de agentul suspicionat si de varsta


copilului.

Dupa eventuala cunoastere a agentului incriminat (adesea dificila) si a


sensibilitatii acestuia se va putea trece la tratamentul tintit.

In formele usoare sau medii (fara sindrom neurotoxic) se poate incepe cu


Penicilina G 100.000-200.000 U.I. /Kg c/zi, sau Ampicilina 100-200 mg /Kg c/zi i.v.
sau i.m., divizat la 6 ore interval.

Se poate administra si o cefalosporina (Fortrum) si se pot face asociatii de


antibiotice:

Penicilina G + Kanamicina 15-20 mg/kg c/zi (2 prize)

Penicilina G + Gentamicina 5-7 mg/kg c/zi

Durata tratamentului este de 7-10 zile.

In cazul formelor toxice se va incepe cu Oxacilina 200 mg/kg c/zi divizat in prize la 6
ore, i.v. + Cloramfenicol 50-75 mg/kg c/zi la 6 ore interval.

La nou-nascut se vor introduce la inceput doua antibiotice; se prefera tratamentul


asociat: Ampicilina + Gentamicina.

Durata antibioterapiei in formele toxice este de 2 saptamani pana la 3 saptamani.

b) Reguli de administrare a antibioticelor:

In formele grave este recomandat, cel putin initial, ca antibioticele sa fie


administrate in perfuzie i.v. si la un interval mai scurt (uneori 4 ore).

Daca dupa 2-3 zile de tratament (de administrare)m un antibiotic nu-si


dovedeste eficienta se poate asocia un al doilea antibiotic.

Penicilina G se va dizolva 100.000 U.I. pentru 1 ml ser fiziologic (cel putin).


Solutiile mai concentrate produc pe langa durere intensa si o fibroza a
quadricepsului (cu schiopatare) care in timp va necesita corectie chirurgicala.

In eventualitatea utilizarii a doua antibiotice, administrarea lor nu va fi oprita


deodata. Un antibiotic, de regula cel mai toxic, se va scoate din tratament mai
repede cu 2-3 zile.

De cate ori este posibil sa se obtina antibiograma, este bine sa se


administreze antibioticul cu actiune tintita pentru a nu crea rezistenta si numai cand
evolutia nu este buna.

2. Fenomenele neurotixice vor fi combatute cu Hemisuccinat de


hidrocortizon sau cu Metilprednisalon i.v. si prin asigurarea a cel putin 10 g de
glucoza /kg c/zi (trebuie avut in vedere volumul de lichide care se administreaza, in
special i.v., preferandu-se satisfacerea necesitatilor curente cu minime, deoarece
alveolelor afectate nu le place perfuzia bogata sau rapida, care poate duce la
edem pulmonar acut).

Tratament simptomatic

1.
Combaterea febrei se va face numai daca temperatura (intrarectala)
depaseste 38,5C sau daca durata hipertermiei trece de 2-3 zile.

Se dau antipiretice:

o
Paracetamol 10-15 mg /kg c oral (sau rectal, daca este necesar), la fiecare 46 ore.

o
Aspirina 10-15 mg /kg c, la fiecare 4-6 ore, daca temperatura este de peste
39,5C

Se mai poate administra Algocalmin oral, injectabil sau supozitoare.

o
La copiii hipersensibili, cu crize convulsive in antecedente, spasmofilii, se
administreaza Fenobarbital 3-5 ctg/kg/zi oral sau/si Diazepam 0,3 mg/kg/priza.

Febra poate fi combatuta si prin mijloace nespecifice:

impachetari reci, baie generala cu apa calda sau calduta, marirea aportului
de lichide.

Impachetarile

Prin impachetari se intelege invelirea completa a corpului in cearsafuri


umede, peste care se aplica unul uscat de flanela. Impachetarile reci au efect
hipotermizant, racoritor, calmant, stimulant si reglator al circulatiei.

Datorita acestor efecte, impachetarile reci se indica in stari febrile,


hiperexcitabilitate nervoasa, tulburari usoare de respiratie si de circulatie. Nu se vor
aplica impachetari la bolnavi in stare grava, debili, astenici, nici la bolnavi cardiaci
sau pulmonari cronici.

Tehnica impachetarilor

Patul se acopera cu o musama, pentru a feri saltelele de umezeala, peste care se


intinde o flanela dubla, care acopera complet musamaua, iar peste flanela, un
cearsaf umed (inmuiat in apa si stors partial). Acesta din urma trebuie sa fie destul
de mare, pentru a inveli complet copilul, insa mai mic decat flanela.

Copilul este dezbracat complet si culcat pe patul pregatit cu cearsaf umed.


Asistenta ridica mainile copilului in sus si inveleste trunchiul dedesubtul axilelor cu
jumatatea stanga a cearsafului umed, introducand partea ramasa in plus sub spate.
apoi, ridica membrul inferior drept si i se acopera cu partea inferioara a aripii stangi
a cearsafului aplicata pe trunchi membrul inferior stang, care ramane pe loc pe
suprafata patului. Ceea ce mai ramane din aceasta parte a cearsafului se aplica pe

suprafata patului sub membrul inferior drept, pe care asistenta il reaseaza la loc,
intre cele doua membre ramanand portiunea din cearsaful umed.

Asistenta reaseaza bratele ridicate ale copilului de-a lungul trunchiului si apoi le
acopera in intregime, pana la gat cu aripa dreapta a cearsafului. Astfel, suprafetele
de jonctiune dintre membrele inferioare, precum si cele dintre membrele superioare
si trunchi vor fi izolate cu cate un strat al cearsafului umed. Peste stratul umed se
aplica strans invelitoarea din flanela, avand grija sa fie aderenta in jurul gatului.

Partea de jos a invelitorii, care depaseste copilul, se introduce sub picioare.

Pentru ca impachetarea sa fie corect executata, stratul umed trebuie sa se lipeasca


bine de corp, sa nu existe spatii de aer intre cearsaf si suprafata corpului, iar
cearsaful umed sa nu fie cutat nicaieri. In special partea de sub copil si de la locurile
de jonctiune a suprafetelor membrelor trebuie sa fie bine intinsa, caci pielea
macerata de umiditate face mult mai usor escare.

In caz de hiperpirexie, impachetarea trebuie schimbata din cinci in cinci minute.


Repetarea impachetarilor se va face conform indicatiilor medicului.

Dupa terminarea impachetarii, copilul va fi sters cu prosoape uscate. Temperatura


minima se poate obtine 10 minute dupa despachearea bolnavului si poate fi cu 23C mai mica decat cea anterioara impachetarii reci.

2.
Sedarea usoara a copilului se face cu Fenobarbital 2-10 mg/kg c sau Diazepam
0,3 mg/kg /priza.

3.

Combaterea meteorismului abdominal.

Meteorismul abdominal determinat de starea toxica sau hipokalemie se


combate cu Miofstin (1 fiola de 1 ml=0,5 mg neostigmina sau - tableta de 5
ori/zi din care se administreaza 0,2-0,3 ml i.m. sau s.c. (putandu-se repeta dupa 4

ore); sonda pentru eliminarea gazelor, aplicarea de caldura umeda pe abdomen,


administrarea de potasiu, combaterea socului.

4. Suferinta cerebrala determinata de tulburari acidobazice si hidroelectrolitice,


cu semne de edem cerebral, se combate cu oxigen, Manitol, ser glucozat 10% i.v.
etc.

5. Varsaturile se combat cu Metoclopramid picaturi sau supozitoare sau sub


forma injectabila.

6. Hipoxemia administrare de O2 pe diferite cai (sonda, masca, incubatoare,


aparate de respiratie artificiala), aerisirea camerei.

7. Insuficienta cardiaca: cardiotonice majore, diuretice, O2, in socul toxic


dopaminergie si cortizonice injectabile, timp de 24 h.

CAPITOLUL II

aspecte ale ingrijirii copilului spitalizat

Frecventa bolilor respiratorii este cu atat mai crescuta cu cat copilul este
mai mic, ocupa primul loc printre factorii cu morbiditate infantila in tara noastra, in
tarile cu clima temperata si este explicata de particularitatile morfofunctionale ale
aparatului respirator a sugarilor si a copiilor mici, si anume:

cavitatile nazale si coanele sunt inguste la sugar, cu tesutul cavernos al


mucoaselor putin dezvolt, fapt care explica frecventa inflamatiilor la acest nivel.

Laringele este mai sus situat la sugar decat la adult si permite usor
vizibilitatea epiglotei, la examenul faringian, istmul glotic este ingust la copil.
Laringele se dezvolta mai repede la pubertate.

Traheea, cu lungimea de 4,5 cm, saraca in tesut elastic si slab fixata, are
bronhia principala dreapta mai scurta, cu calibru mai mare, care explica
patrunderea mai usoara a corpilor straini in aceasta zona.

Toracele este cilindric la sugar, cu diametrele aproape egale, cu unghiul


epigastric obtuz, coastele orizontale, respiratia de tip abdominal. Prin verticalitatea
corpului coastele devin oblice cu respiratie toraco-abdominala la baieti si costala la
fete.

Plamanii cantaresc 150 g la un an, 1000 g la pubertate. Epiteliul alveolar


pavimentos la sugar, cu spatiul intraalveolar mai jos, se subtiaza odata cu cresterea
tesutului elastic pulmonar.

Frecventa respiratorie: 40 respiratii/minut la 3 luni, 35 la 1 an, 30 la 3 ani si


25 la 5 ani.

Pentru un copil spitalizarea si boala sunt experiente stresante deoarece este


despartit de mediul sau obisnuit, de persoanele care-i sunt dragi si din cauza
alterarii starii de sanatate.

Reactia copilului la spitalizare si boala depinde de varsta, de experientele anterioare


intr-un spital, de sustinerea de care poate beneficia, de capacitatile de adaptare si
de gravitatea afectiunii.

Culegerea datelor:

Varsta

Dezvoltarea fizica si psihomotorie

Reactia la spitalizare: neliniste, frica, plans, agresivitate fizica si verbala

Antecedente medicale: se va aprecia gravitatea problemelor anterioare si


repercusiunile lor asupra obisnuintelor si posibilitatilor de crestere si dezvoltare.

Spitalizari si experiente anterioare: reactia la spitalizarile anterioare; mod de


adaptare; efectele spitalizarii asupra comportamentului ulterior

Sustinerea de care poate beneficia: in ce masura familia poate vizita copilul,


doreste sa o faca si sa participe la ingrijiri.

Manifestari ale afectiunii prezente

Probleme:

1.

potential de alterare a nutritiei: deficit.

Cauze: refuz de a se alimenta, greturi, varsaturi, durere, reactie la spitalizare.

2.

potential de infectie

Cauze: deficienta sistemului imunitar, necunoasterea masurilor de protectie


impotriva agentilor patogeni.

3.

potential de accidente:

Cauze: mediu necunoscut, constrangeri fizice, deplasare nesigura.

4.

perturbarea somnului:

Cauze: mediu necunoscut, lipsa parintilor, durere, interventii, tratamente.

5.

anxietate

Cauze: mediu necunoscut, tratamente injectabile, despartire de parinti.

6.

probleme legate de afectiunea pentru care a fost spitalizat

Obiective:

Vizeaza:

asigurarea conditiilor de mediu

diminuarea nelinistii

reducerea durerii fizice

diminuarea manifestarilor de dependenta legate de boala

promovarea cresterii si dezvoltarii

prevenirea complicatiilor

prevenirea accidentelor

Interventii

1.

asigurarea conditiilor de mediu:

a.

microclimat corespunzator (temperatura, luminozitate, umiditate).

b.
Mediu securizant (plasarea patului la distanta de surse de caldura, plasarea de
bare laterale sau plase la paturi, indepartarea obiectelor taioase).

c.

Lenjerie de corp si de pat curata.

d.

Jucarii in functie de varsta.

2.

abordarea copilului cu calm, blandete, rabdare.

3.
asigurarea unui regim de viata echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie,
alimentatie in functie de varsta.

4.

pregatirea copilului pentru interventii i tratamente:

a.

explicarea tehnicilor pe intelesul copilului;

b.
copilul va fi lasat sa manevreze anumite aparate si instrumente (fara a exista
pericolul desterilizarii) si sa le utilizeze ca pe o jucarie;

c.

pe cat posibil se vor evita masurile de constrangere;

d.

va fi felicitat si recompensat pentru comportamentul din timpul interventiei.

5.
permiterea punerii in practica a abilitatilor dobandite: mers, imbracat,
dezbracat, alimentat singur (in masura permisa de boala si sub supraveghere).

6.
oferirea de activitati de destindere utilizand materiale care pot fi aduse de
parinti: jocuri, carti, casete audio cu muzica sau povesti, casete video cu desene
animate.

7.

incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon.

8.

asigurarea ingrijirilor igienice:

a.

indrumarea si supravegherea in cazul copiilor mari;

b.

efectuarea acestora in cazul copiilor mici.

9.

supravegherea copilului:

a.

masurarea functiilor vitale si vegetative;

b.

observarea tegumentelor si mucoaselor;

c.

observarea starii generale;

d.

aprecierea comportamentului

10.

recoltarea produselor biologice si patologice.

11.

asigurarea alimentarii copilului:

a.
verificarea alimentelor primite de la bucataria dietetica daca corespund
regimului si daca au temperatura corespunzatoare).

b.

Supravegheaza alimentatia celor care se autoservesc.

c.

Alimenteaza sau ajuta in alimentatia copiilor mici.

d.

Se acorda timp suficient alimentarii.

e.
Se observa apetitul, cantitatea de alimente consumata si aparitia unor
simptome dupa alimentatie (greturi, varsaturi, diaree).

12.

aplicarea tratamentului prescris.

13.

aplicarea masurilor de prevenire a infectiilor nazocomiale

a.

curatenie, dezinfectie, sterilizare, izolare;

b.

purtarea echipamentului de protectie;

c.

interzicerea vizitelor persoanelor straine;

d.

respectarea circuitelor functionale.

14.

participarea la examinarea medicala a copilului.

15.

prevenirea accidentelor:

a.

nu se vor lasa medicamente la indemana copilului;

b.

se va verifica temperatura alimentelor si lichidelor ce urmeaza a fi oferite;

c.

supravegherea atenta a copilului, trierea jucariilor.

16.

educatia mamei privind ingrijirile ulterioare la domiciliu; se refera la:

a.

semnele de recunoastere a complicatiilor (febra);

b.

modificarea aspectului sputei;

c.

intensificarea durerii;

d.

necesitatea administrarii de lichide necesare fluidificarii secretiilor;

e.
se explica necesitatea, obligativitatea efectuarii toaletei cavitatii bucale dupa
expectoratie.

f.
Necesitatea unui program de viata echilibrat, cu alternarea perioadelor de
activitate, cu repaus.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

COPILULUI CU BronhopneumoniE

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE LA COPIL

Functiile vitale includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala, temperatura. Ele sunt
frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala.

Urmarirea functiilor vitale la copil este importanta, avand in vedere ca in legatura cu


acestea se inscriu debutul unei boli, stabilirea diagnosticului, evolutia bolii,
complicatiile ce pot surveni.

Functiile vitale se masoara:

cand intervine o schimbare in starea de sanatate a copilului;

cand este admis intr-o unitate spitaliceasca (la internare, pe toata perioada
spitalizarii si la externare);

inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic;

inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului


respirator si cardiovascular;

inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile


vitale.

Rolul asistentei medicale in masurarea functiilor vitale:

1.
sa pregateasca material si instrumentar corespunzator si in stare de
functionare;
sa pregateasca copilul din punct de vedere fizic (pozitie corespunzatoare si in
acelasi timp comoda);
sa pregateasca psihic copilul (sa-i explice tehnica, sa-l convinga de necesitatea
efectuarii ei si sa-i solicite cooperarea);
sa asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste,
temperatura optima, umiditate corespunzatoare);
sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de varsta;

6.

sa cunoasca antecedentele medicale ale copilului si tratamentele prescrise;

sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea copilului;


sa comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale.
I.

Masurarea si notarea respiratiei

Scop evaluarea functiei respiratorii a copilului fiind un indiciu al evolutiei


bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.

Materiale necesare ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de


temperatura.

Tehnica:

se realizeaza prin inspectie, de regula in timpul somnului;

se dezbraca fata anterioara a abdomenului si a toracelui si se aplica o mana


pe toracele copilului;

se realizeaza numararea respiratiilor timp de un minut;

respiratia se masoara in mod obisnuit, dimineata si seara, la orele la care se


masoara temperatura si pulsul, dar se masoara ori de cate ori este nevoie, la
indicatia medicului.

Valorile normale ale respiratiei:

- la nou-nascut: 40-45 respiratii/minut

- la 1 an:

30-40 respiratii/minut

- la 2 ani:

25-35 respiratii/minut

- la 12 ani:

15-25 respiratii/minut

In plus se vor urmari:

simetria miscarilor respiratorii;

frecventa si ritmul respirator;

amplitudinea miscarilor respiratorii;

tipul respiratiei care la copii este de tip abdominal.

Se consemneaza valoarea obtinuta si celelalte caracteristici in foaia de


temperatura (cu culoarea verde).

Notarea: se consemneaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de


temperatura (fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua respiratii). Se uneste apoi
valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei. In alte documente
medicale se poate nota cifric.

II.

Masurarea si notarea pulsului

Scop: evaluarea functiei cardio-vasculare.

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu, foaia de temperatura.

Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea.

Tehnica:

Pulsul se poate masura pe oricare artera accesibila palparii si care poate fi


comprimata pe un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida,
temporala, pedioasa;

Asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute;

Spalarea pe maini;

Reperarea arterei;

Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;

Numararea pulsatiilor timp de un minut.

La nou-nascut si sugar, in primele luni de viata, pulsul poate fi masurat in


timpul somnului la nivelul fontanelei.

La copil, in general, pulsatiile inimii se pot percepe si masura aplicand mana


pe regiunea precordiala (soc apexian in spatiul V intercostal stang, pe linia
medioclaviculara). Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura printr-un
punct, tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii si apoi se
uneste valoarea prezenta cu cea anterioara.

Valori normale ale pulsului:

la nou-nascut: 130-140 pulsatii/minut

la copilul mic:

la 2 ani:

la 3-4 ani:

la 5-10 ani:

la 11-16 ani:

III.

100-120 pulsatii/minut

100-110 pulsatii/minut

90-100 pulsatii/minut

80-100 pulsatii/minut

80 pulsatii/minut

Masurarea si notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii,


rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).

Elemente de evaluat: tensiunea arteriala sistolica (maxima) si tensiunea


arteriala diastolica (minima).

Materiale necesare:

aparat pentru masurarea T.A.

cu mercur Riva-Rocci

cu manometru

oscilometru Pachon

stetoscop biauricular

tampon de vata

alcool

creion rosu

Metode de determinare: palpatorie, ascultatorie.

Tehnica: T.A. se masoara cu ajutorul tensiometrelor pentru copii, precedand


ca si la adult.

Masurarea tensiunii arteriale prin ascultatie:

- se pregatesc materialele necesare (tensiometru, stetoscop, creion rosu etc.).

- copilului, dupa repaus de 15 min. i se aplica manseta pneumatica pe 1/3 medie a


bratului, care va fi sprijinit si in extensie.

- asistenta se spala pe maini, isi fixeaza stetoscopul cu olivele in urechi si


membrana pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei, percepand
zgomotele pulsatile.

- se decomprima progresiv manseta pana cand percepe primul zgomot ritmic


arterial care este retinut ca valoare, reprezentand T.A. maxima (sistolica).

- se continua decomprimarea pana in momentul disparitiei ultimului zgomot a


carui valoare este, de asemenea, retinuta, reprezentand T.A. minima (diastolica).

- Se reorganizeaza locul de munca, se noteaza datele in F.T. (cu rosu).

Notarea se noteaza pe F.T. valorile obtinute cu o linie orizontala, socotinduse pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale
cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Se poate inregistra si cifric.

La copil T.A: se poate calcula orientativ, dupa formula:

T = 80 + 2 A; A = varsta copilului.

Valori normale:

La 1-3 ani:

T.A. max. 75 - 90 mm Hg; T.A. min. 50-60 mm Hg

La 4-11 ani:

T.A: max. 90-110 mm Hg; T.A. min. 60-65 mm Hg

La 12-15 ani:

T.A: max. 100-120 mm Hg; T.A. min. 60-75 mm Hg

IV.

Masurarea si notarea temperaturii

Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.

Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.

Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si


comprese sterile, recipient cu solutie dezinfectanta, tava medicala, lubrifiant, alcool
medicinal, ceas.

Cea mai comoda si totodata cea mai obiectiva metoda de masurare a


temperaturii la copil este masurarea temperaturii rectale, stiind ca aceasta
depaseste cu 0,3-0,5C nivelul temperaturii cutanate.

Masurarea temperaturii rectale:

Tehnica:

asistenta se spala pe maini;

se pregateste termometrul individual, se verifica daca mercurul este coborat,


rezervorul termometrului se sterge cu o compresa umeda sau este lubrefiat in strat
foarte subtire cu o substanta grasa, pentru a putea fi introdus in rect.

Copilul este culcat pe spate si cu mana dreapta se tine termometrul, iar cu


cea stanga se apuca picioarele copilului de la nivelul gleznelor indoindu-le din
articulatia soldului.

Printr-o miscare de rotatie, rezervorul de mercur al termometrului se


introduce in intregime in rectul copilului; se lasa in aceasta pozitie tot timpul cat
coloana de mercur urca.

Dupa 3 min. el poate fi scos si se citeste temperatura.

Se noteaza valoarea in F.T. (cu albastru):

Notarea unui punct pe verticala, corespunzatoare datei si timpului zilei,


socotind, pentru fiecare linie orizontala a foii, doua diviziuni de grad.

Se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei


termice. Se poate nota si cifric.

Dupa citire, termometrul se sterge cu un tampon de vata sau cu o compresa


sterila de tifon, inmuiate in apa cu sapun sau alcool; termometrul se pastreaza intrun borcan cu cloramina 1%.

Temperatura (in care nu sunt indicatii speciale) se masoara de 2 ori in cursul


a 24 h, dimineata intre 6-7 si dupa-amiaza intre 16-17 (18-19).
V.

Masurarea si notarea diurezei

Obiective:

Obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra


altor imbolnaviri.

Cunoasterea volumului diurezei.

Efectuarea unor determinari calitative (analize biochimice) din cantitatea


totala de urina emisa.

Urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism = bilantul lichidian


(intrari-iesiri).

Materiale necesare: vase cilindrice gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu


apa distilata (pentru a nu modifica compozitie urinei) si acoperite.

Diureza este masurata cantitativ la anumite intervale, urmarindu-se si


caracteristicile macroscopice; colectarea incepe dimineata la o anumita ora si se
termina in ziua urmatoare la aceeasi ora.

Diureza se noteaza in F.T. prin hasurarea patratelelor corespunzatoare


cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale al foii
corespunde la 100 ml de urina.

EXAMINARI PARACLINICE

Recoltarea probelor de laborator se realizeaza la indicatia medicului,


cuprinzand recoltarea de sange sau alte probe biologice patologice (urina, sputa,
varsaturi, materii fecale etc).

In bronhopneumonie se practica determinarea hemoleucogramei,


fibrinogemului, VSH-ului, examenul sumar de urina si radiografia pulmonara.
Recoltarea sangelui pentru hemoleucograma

se face prin intepare: la adult pulpa degetului, lobul urechii;


la copil fata plantara a halucelui, calcai.

Materiale necesare: manusi de cauciuc, ace, tampoane de vata, seruri test,


tava medicala curata, camera umeda, lame uscate, curate, degresate, slefuite,
pipete Potain, alcool 90

Tehnica:

se aseptizeaza pielea halucelui cu un tampon cu alcool 90;

se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita;

se asteapta evaporarea alcoolului;

cu o miscare brusca se inteapa pielea halucelui in partea laterala a


extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate;

se sterge cu un tampon uscat prima picatura, se lasa sa se formeze o alta


picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau lama;

se sterge cu un tampon cu alcool.

Pregatirea produsului pentru laborator efectuarea frotiului

la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm diametru;

se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 cu lama (picatura se


intinde prin capilaritate);

lamela se trage catre partea libera a lamei, pastrand aceeasi inclinatie si


antrenand toata picatura fara sa o fragmenteze;

se agita lama pentru uscare;

se eticheteaza si se trimite la laborator.

Recoltarea sangelui pentru VSH

se face prin punctie venoasa

Materiale necesare: seringa de 2 ml, solutie de citrat de Na 3,8%, ace pentru


punctia venoasa, stativ si pipete Westergreen, musama, eprubete, tavita renala,
garou, vata, manusi sterile, alcool 70.

In dimineata recoltarii copilul nu trebuie sa manance.

Tehnica:

asistenta se spala pe maini cu apa si sapun;

imbraca manusi de cauciuc sterile;

aspira in seringa 0,4 ml citrat de Na 3,8%;

punctioneaza vena fara garou si aspira pana la 2 ml (1,6 ml);

retrage acul si aplica tampon cu alcool.

scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent.

aseaza eprubeta in stativ, o eticheteaza si o trimite la laborator;

ingrijeste pacientul.

Recoltarea sangelui pentru determinarea fibrinogenului

Prin punctie venoasa se recolteaza 4,5 ml sange peste 0,5 ml citrat de Na


3,8% tehnica fiind aceeasi ca si la recoltarea sangelui pentru VSH.

Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urina

Scopul este explorator informeaza asupra starii functionale a rinichilor, cat


si a intregului organism.

Recoltarea urinei la sugar si copii se face in vase fixate pe organele genitale


externe. La baieti se fixeaza o eprubeta pe penis, iar la fete un balonas cu gat pe
vulva cu ajutorul unei benzi de leucoplast.

Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat si mai ales spargerea lui,
este bine ca membrele inferioare ale sugarului sau copilului mic sa fie imobilizate de
marginile patului. Copiii astfel pregatiti trebuie sa fie controlati cat mai des pentru a
indeparta recipientul imediat dupa urinare.

Din urina obtinuta se trimite un esantion la laborator.


Radiografia pulmonara

Arata contrastul intre spatiile aeriene traheo-bronho-alveolare si structura


propriu-zisa a plamanului. Spre deosebire de radioscopie, radiografia prezinta
avantajul ca bolnavul este mai putin iradiat, imaginea obtinuta este precisa si
serveste drept element de comparatie in viitor.

Tehnica:

in cazul copiilor mai mari, asistenta explica cum trebuie sa se comporte in


timpul examinarii (va efectua cateva miscari de respiratie, iar radiografia se face in
apnee, dupa o inspiratie profunda).

Se dezbraca complet regiunea toracica; se indeparteaza obiectele


radioopace;

Copiii mai mari vor fi asezati in pozitie ortostatica, iar sugarii si copiii mici vor
fi asezati in decubit. Sugarii si copiii mici se fixeaza prin infasare pe un suport de
scanduri sau se suspenda in hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar
sustine).

Examenul radiografic se noteaza in foaia de observatie.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Se realizeaza cu mare punctualitate, strict la indicatiile medicului,


tratamentului realizandu-se la pat, asistenta avand pregatite si medicamente pentru
eventualele complicatii.

Reguli generale de administrare a medicamentelor

Asistenta:

respecta medicamentul prescris;

identifica medicamentul;

verifica calitatea;

respecta caile de administrare prescrise de medic;

respecta orarul si ritmul de administrare;

respecta doza;

respecta somnul fiziologic al pacientul;

evita incompatibilitatile medicamentoase;

serveste pacientul cu doza unica pentru administrarea orala;

respecta succesiunea de administrare (solide, lichide, injectii, ovule vaginale,


supozitoare);

informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise;

anunta medicul privind greselile comise;

administreaza imediat solutiile injectabile;

respecta masurile de asepsie si igiena.

Administrarea medicamentelor la copil se efectueaza in conditii mai


deosebite determinate de varsta acestora. In administrarea medicatiei la copii se
intampina greutati datorita reactiilor de aparare si in marea majoritatea a cazurilor,
a lipsei de colaborare din partea copilului, inerente varstei si educatiei.

I. Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea


putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros.

Forme de prezentare a medicamentelor:

lichide: solutii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii.

Solide: pulberi, tablete, drajeuri, granule.

Pregatirea in vederea administrarii medicamentelor:

asistenta se spala pe maini;

pregateste lingurita de dimensiuni adecvate;

piseaza tabletele si drajeurile si le divide;

- corecteaza gustul neplacut prin adaos de zahar, miere, lichide cu gust placut,
inglobate intr-un aliment pastos;

- aseaza in jurul gatului copilul cu prosop curat;

- asistenta medicala asigura pozitia corespunzatoare varstei copilului, decubit


dorsal cu trunchiul usor ridicat pentru sugari si pozitie semisezanda pentru copilul
mic;

- asigura imobilizarea copilului cu blandete si rabdare;

- se ia lingurita cu medicamentul pregatit pentru administrare si se asigura


deschiderea cavitatii bucale prin stimularea buzelor cu lingurita sau prin comunicare
verbala;

- se introduce lingurita aproape de baza limbii si se varsa continutul, avand grija ca


acesta sa intre pe calea digestiva (nu se administreaza in timpul inspiratiei);

- permite inchiderea cavitatii bucale, retragand lingurita;

- urmareste deglutitia medicamentului prin observarea miscarilor de inghitire;

- se face controlul cavitatii bucale si se mai administreaza lichide copilului (ceai,


suc de fructe);

- se repune copilul in pozitie comoda si se supravegheaza pentru a vedea efectul


imediat al medicamentului;

- reorganizeaza locul de munca, se dezinfecteaza si se spala pe maini.

II. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Calea parenterala este calea injectabila de administrare a medicamentelor.


Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism,
prin intermediul unor ace care traverseaza

Pregatirea injectiei:
Materiale:

- Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutiei,


medicamentoasa (pentru injectia i.v., seringa cu amboul situat excentric); se prefera
seringa de unica folosinta, in ambalaj individual.

- Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separata.


Se pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru
injectare.
Medicamentul prescris se poate prezenta:

ca medicament direct injectabil, in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai
multe doze, si seringa gata pregatita de intrebuintare.

ca medicamente indirect injectabile pudre sau produse liofilizate in fiole sau


flacoane cu dop de cauciuc, insotite sau nu de solvent.
Alte materiale

tampoane sterile de vata si tifon, solutii dezinfectante (alcool), pile din metal
pentru deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita,
musama.

Incarcarea seringii:

se spala mainile cu apa curenta, se verifica seringa si acele capacitatea,


termenul de valabilitate al sterilizarii.

se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de


valabilitate, aspectul solutiei.

se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat solutia,


acoperit cu pectoralul si se aseaza pe o compresa sterila.

a)

Aspirarea continutului fiolelor

se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie;

se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat cu alcool;

se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei;

se deschide fiola astfel: se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul


mainii drepte, protejate de o compresa sterila, se deschide partea subtiata a fiolei;

se trece gura fiolei deschise deasupra flacarii;

se introduce acul in fiola deschisa, tinuta intre police, index si degetul mijlociu
al mainii stangi, seringa fiind tinuta cu mana dreapta;

se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii


drepte si avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;
fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos;

se indeparteaza aerul din seringa, fiind in pozitie verticala cu acul indreptat in


sus, a impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;

se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.

b) Dizolvarea pulberilor

se aspira solventul in seringa;

se indeparteaza capacelul metalic al flaconului, se dezinfecteaza dopul de


cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului;

se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc si se introduce cantitatea de


solvent prescrisa;

se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare.

c) Aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc

- se dezinfecteaza dopul de cauciuc, se asteapta evaporarea alcoolului;

- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce


urmeaza a fi aspirata;

- se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon pana la nivelul dopului si se


introduce aerul;

- se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca continutul flaconului in seringa sub


presiunea din flacon;

- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie.

Injectia intramusculara

1.

alegerea locului injectiei

a.

masa musculara fesiera, cadranul superoextern

b.

fata externa a coapsei, in 1/3 mijocie

c.

fata externa a bratului, in muschiul deltoid.

2.

pregatirea injectiei

3.
imobilizarea copilului (cu ajutor) se aseaza copilul in decubit ventral, se
fixeaza membrele inferioare cu o mana, pe fata posterioara a articulatiei
genunchiului si cealalta mana in regiunea toraco-lombara.

4.

executarea injectiei:

a.

asistenta isi spala mainile si imbraca manusi sterile;

b.
dezinfecteaza locul injectiei: dezinfectie tip II: se curata pielea cu un tampon
steril imbibat in dezinfectant, apoi se sterge cu unul curat. Se repeta manevra.
Durata de actiune 30 pentru o manevra deci 1 minut.

c.
se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa
perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta, cu acul montat la seringa.

d.

Se verifica pozitia acului prin aspirare.

e.

Se injecteaza lent solutia.

f.

Se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul.

g.
Se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia, favorizand
absorbtia.

5.
ingrijiri ulterioare se aseaza copilul in pozitie comoda, se linisteste ramanand
in repaus fizic cateva minute.

Incidente si accidente ce pot apare in timpul injectiei i.m.:

Durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale. Se
retrage acul, se efectueaza injectia in alta zona.

Paralizia prin lezarea nervului sciatic. Se evita prin respectarea zonelor de


electie a injectiei.

Hematom prin lezarea unui vas.

Ruperea acului. Se recurge la extragerea lui manuala sau chirurgicala.

Supuratie aseptica. Se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi


pentru a patrunde in masa musculara.

Embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase. Se previne


prin verificarea pozitiei acului.

Injectia intravenoasa

1.
Alegerea locului injectiei: venele de la plica cotului, venele antebratului,
venele de pe fata dorsala a mainii, venele maleolare interne, venele epicraniene

2.

Executarea injectiei:

se imobilizeaza cu blandete copilul pentru punctionarea venei (se face de


catre o a doua persoana);

asistenta isi spala mainile si imbraca manusi sterile;

se alege locul punctiei si se dezinfecteaza dezinfectia pielii tip I: se aplica


dezinfectantul pe piele cu un tampon imbibat, asteptandu-se apoi 30 pana la
evaporarea dezinfectantului;

se executa punctia venoasa: se aplica garoul la 7-8 cm superior locului de


punctie ales. Fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei
realizand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine. Cu
seringa prinsa intre police si restul degetelor, avand gradatiile si bizoul acului in sus,
se patrunde pe traiectul longitudinal al venei intepand tegumentul si peretele venos
pana cand se invinge rezistenta elastica a acestuia. Cand acul inainteaza in gol se
patrunde 1-2 cm dupa care se controleaza valabilitatea tehnicii prin aspiratie;

se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului;

se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga iar cu policele mainii drepte
se apasa pe piston;

se verifica periodic daca acul este in vena;

se retrage brusc acul cand injectia s-a terminat; la locul punctiei se aplica
tamponul imbibat in alcool, compresiv.

3.

Ingrijiri ulterioare

se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute (1-2)

se supravegheaza in continuare starea generala.

Incidente si accidente ce pot apare in timpul injectiei i.v.:

injectarea solutiei in tesutul perivenos manifestata prin tumefierea


tesuturilor, durere. Se incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuanduse injectia sau se incearca in alt loc.

flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante


iritante.

hematom prin strapungerea venei. Se intrerupe injectia.

ameteli, lipotimie, colaps. Se anunta medicul

III. Administrarea medicamentelor pe cale rectala

Pregatirea administrarii supozitoarelor:

asistenta se spala pe maini apoi imbraca manusi sterile.

se dezbraca copilul observand zona perianala, se inspecteaza zona si daca


este nevoie se face toaleta regiunii perianale.

dezambaleaza supozitorul.

se aseaza copilul in decubit lateral, se indeparteaza usor cu mana stanga


fesele copilului.

se introduce cu mana dreapta supozitorul in orificiul anal, strange apoi fesele


intre police si degetele mainii drepte, asteptand circa 1 minut pentru a favoriza
ridicarea supozitorului in rect si depasirea sfincterului anal (in caz contrar
supozitorul este eliminat prin reflexul de evacuare).

reorganizeaza locul de munca.

INTERVENTII PENTRU MOBILIZAREA SECRETIILOR

1. Hidratarea

este eficace pentru functionarea sistemului mucociliar;

la un copil cu o hidratare adecvata, tusea poate usor disloca secretiile;

2.

Umidificarea

consta in adaugarea vaporilor de apa in aerul inspirat;

pastreaza caile aeriene umede si permite debarasarea secretiilor;

se realizeaza cu pulverizatoare sau recipiente cu apa asezate pe o sursa de


caldura;

3.

Nebulizarea:

consta in adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat;

se realizeaza prin pulverizare (folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor


= un amestec de gaz cu un medicament dispersat in particule sferice de ordinul
micronilor (antibiotice, bronhodilatatoare, expectorante).

4.

Drenajul postural:

este un procedeu pozitional, care permite eliminarea secretiilor;

pozitia pacientului se schimba la 20-30:

decubit ventral cu perna sub abdomen;

decubit ventral cu patul inclinat la 20;

decubit dorsal;

decubit lateral stang;

decubit lateral drept;

pozitie sezand.

se renunta la pozitiile in care copilul prezinta disconfort sau dispnee;

5.

Tapotament:

- consta in lovirea usoara a peretelui toracic, cu mana, ritmic, pe toata suprafata,


timp de 1-2 minute.

- incheietura mainii trebuie sa fie relaxata, iar cotul in flexie.

- copilul trebuie sa respire lent si adanc.


- toracele copilului trebuie sa fie acoperit.
- este contraindicat la pacientii cu osteoporoza sau coaste fracturate si la cei cu
probleme de sangerare.
INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE

1. Aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana

Materiale necesare: dispozitiv de aspiratie, sonde sterile (Nelaton), manusi


sterile, solutie sterila pentru umectarea sondei, prosop.

Interventiile asistentei:

se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in caile


aeriene superioare.

se instaleaza pacientul in pozitie adecvata:

semisezand, cu capul intr-o parte pacienti constienti

decubit lateral, cu fata la asistenta pacienti inconstienti

se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop

spalare pe maini si imbracarea manusilor sterile

fixarea sondei la aparatul de respiratie

masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus

umectarea capatului liber al sondei

introducerea sondei:

pentru aspiratia orofaringiana sonda se introduce pe marginea gurii, lasand-o


sa alunece in orofaringe

pentru aspiratia nazofaringiana, sonda se introduce in narina dirijand-o spre


centru, de-a lungul peretelui despartitor al foselor nazale

se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage


secretiile de pe toata suprafata

se extrage sonda si se clateste in solutie sterila, efectuand o aspiratie

daca pacientul are canula pentru oxigenoterapie se reamplaseaza

se solicita copilului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii (daca este


posibil)

dupa terminarea aspiratiei se efectueaza igiena bucala; se indeparteaza


prosopul

materialele utilizate se curata, se dezinfecteaza si se pregatesc pentru


sterilizare.

INTERVENTII PENTRU FAVORIZAREA OXIGENARII TISULARE

OXIGENOTERAPIA

Oxigenoterapia reprezinta administrarea de O2 in cantitate crescuta prin


respiratie, in scop terapeutic.

Scopul este de a asigura o cantitate corespunzatoare de O2 la tesuturi prin


combaterea hipoxiei determinata de: scaderea O2 alveolar, diminuarea Hb, tulburari
in sistemul circulator, probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara.

Surse de oxigen: statie centrala de oxigen, microstatie, butelie de oxigen

Metode de administrare a O2:

a) prin sonda nazala:

este metoda ce mai frecvent utilizata

permite administrarea O2 in concentratie de 25-45%

poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung

b) prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat):

permite administrarea O2 in concentratie de 40-60%

este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare

accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii

c) ochelari pentru oxigen:

sunt prevazuti cu 2 sonde care se introduc in ambele nari

se utilizeaza la copii si pacienti agitati

sunt mai bine tolerati de pacienti.

d) cortul de oxigen:

frecvent utilizat la copii

concentratia de O2 nu poate depasi 50%

are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se supraincarca cu


vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu

oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire

copiii vor fi supravegheati permanent pentru a nu disloca cortul

Echipamentul necesar administrarii O2:

sursa de oxigen

umidificator administrarea O2 se face umidifiat 2/3 apa sterila + 1/3 alcool


sanitar trecute prin barbotor (umidificator).

sonda nazala, cateter, masca de O2 sau cort.

material adeziv (leucoplast) pentru fixarea sondei.

Interventiile asistentei:

asezarea copilului in pozitie corespunzatoare, pozitie semisezanda.

asamblarea echipamentului.

dezobstruarea cailor respiratorii.

masurarea sondei, pe obraz, de la narina la tragus.

sonda nu se unge cu substante grase (poate duce la explozia pacientului) dar


se poate lubrefia cu gel hidrosolubil anestezic pentru facilitarea insertiei si
prevenirea lezarii mucoasei.

introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz.

fixarea debitului de administrare a O2, in functie de prescriptiile medicului.

aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii O2, observarea culorii


tegumentelor, masurarea respiratiei si pulsului.

supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de


aparitie a unor complicatii.

supravegherea echipamentului de administrare a O2 (presiune, debit).

mobilizarea periodica a sondei.

scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara.

curatarea echipamentului la terminarea tehnicii.

Incidente si accidente ce pot sa apara in timpul oxigenoterapiei

daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi


impins de O2 in caile respiratorii ale copilului, asfixiindu-l.

in cazul utilizarii prelungite a O2, in concentratii mari sau la presiuni ridicate,


pot aparea:

iritare locala a mucoasei

congestie si edemul alveolar

hemoragie intraalveolara

atelectazie

contactul prelungit duce la leziuni corneene si chiar orbire.

pot apare emfizeme masive subcutanate prin infiltratia oxigenului la nivelul


tesuturilor.

daca cateterul se introduce mai mult, oxigenoterapia este ineficienta.

patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala.

CAPITOLUL III

PLANURI DE INGRIJIRE

CAZ CLINIC NR. I

Sugarul R.A., in varsta de 4 luni (D.N. 10-XI-1999), din localitatea Saveni,


judetul Botosani, prezinta la data de 1-III-2000 febra 39C, tuse productiva
frecventa, obstructie nazala, dispnee, motiv pentru care se interneaza la Spitalul de
Copii Botosani cu diagnosticul medical bronhopneumonie.

Antecedente personale:

copil nascut la 9 luni, cu greutatea de 2300 g, alimentat natural 2 luni, apoi


artificial cu lapte praf;

a efectuat toate vaccinarile conform varstei.

Antecedente heredo-colaterale:

neaga

Antecedente alergologice:

nu se cunosc.

DIAGNOSTIC DE NURSING

1.
Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:
dispnee, polipnee, tuse productiva, tiraj costal; alterarea circulatiei manifestata prin
cianoza perioronazala discreta, tahicardie 150 batai/minut.

2.
Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin : inapetenta, senzatie de
greata, meteorism abdominal.

3.
Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin febra
39,2C.

4.
Dificultate in a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii, dispneei si tusei,
manifestata prin insomnie, agitatie.

5.

Alterarea integritatii tegumentelor manifestata prin eritem.

PLAN DE NURSING

Data: 3.02.2000
DIAGNOSTIC DE NURSING
OBIECTIVE GENERALE
INTERVENTIILE ASISTENTEI
EVALUARE

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- dispnee expiratorie
- polipnee 65 respiratii/minut
- tiraj intercostal
- tuse productiva.
Sugarul sa aiba o buna respiratie.
- sugarul va fi izolat intr-un salon luminos, cu t = 8-21C, umiditate 40%.

- se aseaza sugarul intr-o pozitie care sa-i favorizeze respiratie, cu trunchiul si


umerii mai ridicati (se pune un sul sub umeri), in pozitie semisezanda.
- dezobstruarea cailor respiratorii, aspirarea secretiilor din fosele nazale si
orofaringe.
- administrez O2 umidifiat, intermitent, 2-4 l/min, la indicatia medicului.
- administrez medicatia prescrisa:
Miofilin i.v. 10 mg la 6 ore
H.H.C. i.v. 25 mg la 6 ore
aerosoli cu salbutanol
- monitorizez respiratia la indicatia medicului
- notez frecventa respiratorie in foaia de temperatura.
Obiectiv nerealizat, se mentine dispneea, polipneea, tirajul intercostal.

Circulatie inadecvata manifestata prin:

- tahicardie 150 batai /minut

- cianoza perioronazala discreta


Sugarul sa aiba o buna circulatie.
- administrez O2 umidifiat
- se reduce aportul de lichide pana la 120 ml/Kgc/zi
- monitorizez pulsul la intervale indicate de medic
- notez valoarea obtinuta in foaia de temperatura.
Obiectiv realizat, dispare cianoza.

2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin:


- inapetenta
- senzatie de greata
- meteorism abdominal.
Sugarul sa fie alimentat si hidratat suficient.
- incerc hidratarea orala a sugarului cu ceai, Gesol
- administrez medicatie antiemetica, la indicatia medicului: Metoclopramid picaturi
(4 picaturi)
- combat meteorismul abdominal prin administrare de Miostin i.m. 0,3 ml
- institui o perfuzie cu glucoza 5% si electroliti, pentru hidratarea sugarului, pe o
durata de 6 ore, dupa care reincerc hidratarea si alimentatia orala.

Obiectiv nerealizat in primele 6 ore; se mentine senzatia de greata, inapetenta;


- dispare meteorismul abdominal

1
2
3
4

3. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin:


- febra 39,2C
Sugarul sa prezinte o temperatura in limitele normale.
- se asigura conditii de confort termic in salon;
- sugarul va fi schimbat dupa fiecare val de transpiratie;
- asigur hidratarea corecta;
- administrez antitermice la indicatia medicului
Paracetamol peros 60 mg la 4-6 ore sau supozitoare
Aspirina peros 40 mg la 4-6 ore
Algocalmin peros, injectabil:
- se pot face impachetari reci.
- administrez medicatia antibiotica conform indicatiei medicului:
Ampicilina i.v. 125 mg la 6 ore
Gentamicina i.v. 10 mg la 12 ore
- se previn convulsiile febrile prin administrare de Fenobarbital i.m. 40 mg sau
Diazepam 0,3 mg/priza
- masor t, pulsul, T.A. si le notez in foaia de temperatura;
- urmaresc si notez respiratia, diureza, scaunul;
- fac bilantul lichidelor ingerat si eliminate; calculez o pierdere de 500 ml apa/C
peste 37C;
- recoltez produse pentru examene de laborator (VSH, HL)

Proces evolutiv negativ, raspunde inadecvat la tratament, sugarul se mentine


febril.

4. Dificultate in a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii, dispneei, tusei


manifestata prin:
- insomnie;
- agitatie.
Sugarul sa aiba un somn cat mai linistit.
- asigurarea linistii nocturne si a conditiilor de confort termic;
- planificarea ingrijirilor si interventiilor delegate, astfel incat acestea sa fie minime
in intervalul 2400-600;
- aplicarea masurilor prevazute la nevoia de a respira vor satisface implicit si
nevoia de a se odihni.
Obiectiv partial realizat.

5. Alterarea integritatii tegumentelor manifestata prin eritem.


Sugarul sa aiba tegumente curate, integre.
- asistenta asigura igiena corporala, generala si locala, prin efectuarea baii partiale
a sugarului si frictiunii cu alcool mentolat.
- schimbarea lenjeriei sugarului ori de cate ori este nevoie, cu efectuarea toaletei
locale;
- schimbarea pozitiei in pat la 1-2 ore pentru prevenirea escarelor.
Obiectiv realizat.

Data 4-III-2000
1
2

3
4

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- dispnee la efort
- tiraj
- tuse productiva.
Sugarul sa prezinte o buna respiratie.
- asez sugarul cu trunchiul si umerii mai ridicati pentru a favoriza respiratia;
- efectuez dezobstructia cailor respiratorii prin aspirarea secretiilor si nebulizare;
- schimb pozitia sugarului la 15-20, pentru a favoriza drenajul secretiei bronsice;
- efectuez tapotamentul toracic;
- continui sa administrez medicatia bronhodilatatoare si cortizonul;
- monitorizez functiile vitale si vegetative;
- aduc la cunostinta medicului eventualele schimbari survenit in evolutia bolii.
Obiectiv partial realizat.

2. Dificultate in alimentatie prin deficit datorita senzatiei de greata manifestata prin:


- inapetenta.
Copilul sa fie alimentat si hidratat suficient:
- rehidratarea orala.
- administrez alimentatia oral, in pranzuri dese si in cantitate mai mica;
- suplimentez alimentatia cu aport de lichide oral: ceai indulcit;
- calculez bilantul ingesto-excreta.
Sugarul primeste alimentatia oral.

3. Hipertermie datorata procesului inflamator pulmonar manifestata prin:


- febra 38,5C.
Sugarul sa aiba temperatura corpului in limitele normale (sa micsoram gradul
febrei).
- asigur conditii de confort termic in salon;
- administrez lichide oral;
- administrez antitermice si antibiotice in continuare;
- calculez bilantul ingesto-excreta;
- monitorizez functile vitale si vegetative.
Usoara ameliorare, febra scade t = 38C.

Data 5-III-2000
1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii.
Sugarul sa aiba o buna respiratie.
- mentin pozitia semisezanda a sugarului;
- dezobstructia cailor respiratorii;
- nebulizare si aspirarea secretiilor;
- drenaj postural;
- tapotament toracic

Ameliorarea simptomatologiei.

1
2
3
4

- administrez medicatia bronhodilatatoare:


Miofilin peros tb. la 12 ore
Brofimen peros 4 pic. X 3

Metilprednisolon

2. Hipertermie datorata procesului inflamator pulmonar manifestata prin:


- febra 38C
Sugarul sa aiba temperatura corpului in limite normale.
- asigur conditii de confort termic in salon;
- schimb sugarul dupa fiecare val de transpiratie;
- hidratez oral sugarul;
- administrez antitermice;
- administrez antibiotice, la indicatia medicului:
Fortum i.m. 0,5 mg/8h
- calculez bilantul ingesto-excreta.

Obiectiv realizat, febra scade, t=37,3C.

FISA DE ANALIZE
Data
Examene de laborator
Evaluare

3.III.2000
Hemoleucograma
Hl =8,64g%

L =9200/mm3

E =4%, M =4%, L =44%, P =44%

VSH
VSH=20 mm/h

Fibrinogen
Fbg= 240 mg%

Calcemie, fosfatemie
Calcemia= 8,5 mg/%

Fosfatemia= 6,30 mg%

F.A.= 79 U.I.

Exudat faringian
Exudat faringian=> absent S.H. si S.P.

Examen sumar de urina


Aspect clar; albumina, glucoza absenta; in sediment nimic patologic

Radiografie toracica
Opacitati nodulare confluente retrocardiac si intertraheobronsic.

FISA DE MEDICATIE
Medicatie
Administrare
Orar

Miofilin 25 mg
Peros
La 12 ore

Prednison 2,5 mg
Peros
La 6 ore

Brofimen 4 pic.
Peros
La 6 ore

Paracetamol 60 mg
Peros
La 6 ore

Metoclopramid 3 pic.
Peros
La 12 ore

Miofilin 10 mg
i.v.
La 6 ore

HHC 25 mg
i.v.
La 6 ore

Ampicilina 125 mg
i.v., i.m.
La 6 ore

Gentamicina 10 mg
i.v., i.m.

La 12 ore

Fortum 0,5 ml
i.m.
La 8 ore

Miostin 0,3 ml
i.m.
Doza unica

Fenobarbital 40 mg
i.m.
La nevoie

EVALUARE FINALA

Sugarul are o evolutie favorabila, reactioneaza la tratamentul medicamentos


prescris.

Se continua administrarea de Miofilin, Prednison, Brofimen pana la data de


14-03-2000, administrarea de Gentamicina pana la data de 10-03-2000, Ampicilina
pana la data de 14-03-2000 si Fortum pana la data de 18-03-2000.

Se externeaza pe data de 19-03-2000, cand se constata vindecarea clinica a


sugarului.

CAZ CLINIC NR. II

Copilul P.R. in varsta de 8 luni (D.N. 14-V-1999), prezinta in urma cu 12 ore


febra, obstructie nazala, dispnee, tuse productiva, motiv pentru care se prezinta la
Serviciul de Primire al Spitalului de copii Botosani unde se interneaza cu
diagnosticul medical bronhopneumonie.

Antecedente personale:

copil nascut la 9 luni, cu greutatea de 3000 g, talia =50 cm, alimentat natural
3 luni, apoi cu lapte vaca, in prezent alimentatie diversificata.

a efectuat toate vaccinarile conform varstei.

Antecedente heredo-colaterale:

neaga

Antecedente alergologice:

nu este alergic la substante medicamentoase sau alimente.

DIAGNOSTIC DE NURSING

1.
Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii cu dispnee,
polipnee, tuse productiva, tiraj intercostal; circulatie inadecvata manifestata prin
cianoza perioronazala , tahicardie.

2.
Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin inapetenta, senzatie de
greata, varsaturi, scadere ponderala.

3.
deshidratare datorata varsaturilor manifestata prin piele uscata cu turgor
diminuat, membrane si mucoase uscate, buze arse.

4.
Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin febra
38,5C.

5.
Dificultate in a se odihni si a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii,
manifestata prin insomnie.

6.
Alterarea integritatii mucoasei bucale datorita deshidratarii manifestata prin
ulceratii ale mucoasei bucale.

PLAN DE NURSING

Data: 6.01.2000
DIAGNOSTIC DE NURSING
OBIECTIVE GENERALE
INTERVENTIILE ASISTENTEI
EVALUARE

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- dispnee
- polipnee
- tuse productiva.
- tiraj intercostal
Sugarul sa aiba o respiratie normala.
- asigur un mediu ambiant favorabil: salon luminos, t = 8-21C, umiditate 40%.

- asigur pozitia adecvata: asez copilul cu trunchiul si umerii mai ridicati pentru a
favoriza respiratie.
- efectuez dezobstructia cailor respiratorii: nebulizare si aspirarea secretiilor din
fosele nazale si orofaringe.
- administrez O2 umidifiat, pe sonda nazofaringiana, in debit de 2-4 l/min.
- administrez medicatia bronhodilatatoare si cortizon:
Miofilin peros 24 mg la 6 ore peros
Prednison peros 2,5 mg la 6 ore
- administrez expectorante:
Brofimen 8 pic. la 6 ore peros

- monitorizez respiratia si celelalte functii vitale; valorile obtinute le notez in foaia


de temperatura.
Obiectiv nerealizat, se mentine dispneea, polipneea, tirajul.

Circulatie inadecvata:

- cianoza perioronazala
- tahicardie
Sugarul sa aiba o buna circulatie, sa nu prezinte cianoza.
- administrez O2 umidifiat pe sonda nazofaringiana 2-4 l /min;
- aplic tehnici de favorizare a circulatiei (exercitii active, pasive, masaje);
- monitorizez pulsul la intervalele indicate de medic si notez valorile obtinute in
foaia de temperatura a copilului;
- comunic medicului eventualele schimbari survenite in evolutia bolii

Obiectiv realizat, dispare cianoza.

1
2
3
4

2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin:


- inapetenta

- senzatie de greata
- varsaturi
- scadere ponderala.
Copilul sa fie alimentat si hidratat suficient.
- la indicatia medicului administrez medicatie antiemetica:
Metoclopramid picaturi
- incerc hidratarea orala a copilului cu ceai, Gesol;
- in caz de esec, institui o perfuzie cu Glucoza 5% si electroliti;
- calculez numarul de calorii in functie de starea patologica; adaog 13% pentru
fiecare grad de t peste 37; 20-30% pentru agitatie;
- calculez bilantul ingesto-excreta;
- corectez tulburarile hidroelectrolitice si rezerva alcalina;
- rehidratarea orala va incepe incet, cu cantitati mici de lichide, oferite cu lingurita;
- monitorizez functiile vitale.
Obiectiv nerealizat in primele 6 ore; se mentine senzatia de greata, inapetenta si
varsaturile.

Copilul nu mai varsa la 12-14 ore de la instituirea tratamentului.

3. Deshidratare datorita varsaturilor manifestata prin:


- piele uscata cu turgor diminuat;
- membrane si mucoase uscate;
- buze arse.
Copilul sa nu prezinte semne de deshidratare.
- masor si notez zilnic ingestia si eliminarea;
- cantaresc zilnic copilul;
- monitorizez semnele vitale;

- mentin integritatea membranelor mucoase prin igiena riguroasa;


- ingrijesc tegumentele cu atentie pentru evitarea atingerii integritatii lor;
- inspectez zilnic zonele de presiune de pozitie si le masez la fiecare 2 ore.
- institui o perfuzie cu Glucoza 5%, vitamine si electroliti;
- recoltez sange pentru examene de laborator (Ht, Hb, HL);
Obiectiv partial realizat in primele 6 ore; pierderile sunt acoperite prin perfuzie.

Dupa 24 h de la instituirea tratamentului, copilul nu mai prezinta semne de


deshidratare.

1
2
3
4

4. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin:


- febra 38,5C
Copilul sa aiba temperatura corpului in limite normale.
- asigur conditii de confort termic in salon;
- mentin igiena tegumentelor;
- asigur hidratarea corecta prin administrarea corecta prin administrare de lichide
suficiente cantitativ;
- aplic comprese reci sau impachetari reci;
- la indicatia medicului, administrez antitermice:

Paracetamol peros 120 mg la 6ore


supozitoare
Algocalmin
- administrez antibiotice recomandate de medic:
Ampicilina i.v. 125 mg la 6 ore
Gentamicina i.v. 16 mg la 12 ore
- notez t in foaia de temperatura;
- recoltez produse pentru examene de laborator (VSH, HL);
- calculez bilantul ingesto-excreta si adaug 500 ml apa pentru fiecare grad de
temperatura peste 37C
Obiectiv partial realizat; febra se mentine (38C).]

5. Dificultate in a se odihni datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin


insomnie.
Copilul sa aiba un somn linistit, sa fie odihnit.
- asigur linistea nocturna si conditii de confort termic in salon;
- planific ingrijirile si interventiile delegate astfel incat acestea sa fie minime la
intervalul 2400-600;
- aplicarea masurilor prevazute la nevoia de a respira, vor satisface implicit si
aceasta nevoie;
- la indicatia medicului administrez un sedativ usor (Fenobarbital sau Diazepam).
Obiectiv realizat.

6. Alterarea integritatii mucoasei bucale datorita deshidratarii manifestata prin


ulceratii la nivelul mucoasei bucale.
Copilul sa prezinte mucoasa bucala integra, fara ulceratii.
- efectuez alcalinizarea mediului bucal prin administrare de solutii de bicarbonat de
Na, badijonaj bucal cu solutii de Stamicin, Nistatin, Micostatin 100.000 U.I./ml, de 24 ori/zi;

- efectuez ungerea buzelor si a limbii cu glicerina boraxala 10-20%.


Obiectiv partial realizat.

1
2
3
4

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- obstructie nazala;
- tuse productiva.
Copilul sa prezinte o respiratie normala, cai aeriene libere.
- asigur un mediu ambiant favorabil;
- mentin pozitia semisezanda prin punerea unui sul (patura sau cearsaf) sub umerii
copilului;
- dezobstructia cailor respiratorii prin aspirarea secretiilor si nebulizare;
- administrez O2 umidifiat pe sonda nazofaringiana;
- administrez in continuare bronhodilatatoare si cortizon, expectorante;
- monitorizez respiratia si celelalte functii vitale; valorile obtinute le notez in foaia
de temperatura.

Starea copilului se amelioreaza.

2. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin cresterea


t copilului = 38C.
Copilul sa prezinte t corpului in limite normale.
- asigur conditii de confort termic in salon;
- hidratez suficient copilul prin administrare orala de lichide;
- administrez antitermice, antibioticele recomandate de medic;
- masor t copilului la intervalele cerute de medic si notez valorile obtinute in foaia
de temperatura;
- calculez bilantul intrari-iesiri, adaug 500 ml apa pentru fiecare grad peste 37C.

Obiectiv realizat, temperatura copilului este normala: 37,3C.

Data: 7-01-2000

FISA DE ANALIZE
Data
Examene de laborator
Evaluare

6.I.2000
Hemoleucograma
Hl = 10,24 g%

Leucocite = 12.000 /mm3

P =36%, E =4%, L =52%, M =8%

VSH
VSH =20 mm/h

Fibrinogen
Fbg= 222 mg%

C.R.P.
C.R.P. = pozitiva

Calcemie, fosfatemie
Calcemia= 8,4 mg%

Fosfatemia = 5,50 mg%

F.A.= 57 U.I.

Exudat faringian
Exudat faringian=> absent S.H. si S.P.

Radiografie toracica
Opacitati micronodulare hilobazal drept. Aspect difuz voalat drept.

FISA DE MEDICATIE
Medicatie
Administrare
Orar

Ampicilina 125 mg
i.v., i.m.
La 6 ore

Gentamicina 10 mg
i.v., i.m.
La 12 ore

Miofilin 25 mg
i.v.
La 6 ore

HHC 25 mg
i.v.
La 6 ore

Miofilin 10 mg
Peros
La 6 ore

Prednison 2,5 mg
Peros
La 6 ore

Brofimen 4 pic.
Peros
La 6 ore

Paracetamol 60 mg
Peros
La 6 ore

EVALUARE FINALA

Sugarul are o evolutie clinica favorabila, reactioneaza la tratamentul


medicamentos prescris.

Se continua administrarea de:

Miofilin, Prednison pana la data de 12-01-2000;

Gentamicina pana la data de 15-01-2000;

Ampicilina pana la data de 15-01-2000.

Se externeaza pe data de 16-01-2000, cand se constata vindecarea clinica a


copilului.

CAZ CLINIC NR. III

Copilul E.C. in varsta de 1 an si 5 luni (D.N. 29-VIII-1998), cu domiciliul in


Botosani, prezinta la data de 6-I-2000 obstructie nazala, stranut, tuse rara. Din data
de 8-I-2000 prezinta febra, tiraj intercostal, dispnee, motiv pentru care se prezinta
la Serviciul de Primire al Spitalului de copii Botosani unde este internat cu
diagnosticul medical de bronhopneumonie.

Antecedente personale:

copil nascut la 9 luni, cu greutatea de 2500 g, talia 47 cm, alimentat natural 7


luni, apoi cu lapte vaca.

a efectuat toate vaccinarile conform varstei.

Antecedente heredo-colaterale:

neaga

Antecedente alergologice:

nu se stie alergic.

DIAGNOSTIC DE NURSING

1.
Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:
dispnee, tiraj intercostal, polipnee, tuse productiva;

2.
Dificultate in alimentatie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata
prin scadere in greutate;

3.
Alterarea eliminarii intestinale: diaree manifestata prin scaune subtiri, apoase,
in numar de 5-6 /zi.

4.
Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin febra =
39C.

PLAN DE NURSING

Data: 8.01.2000
DIAGNOSTIC DE NURSING
OBIECTIVE GENERALE
INTERVENTIILE ASISTENTEI
EVALUARE

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- dispnee
- polipnee
- tiraj intercostal

- tuse productiva.

Copilul sa prezinte o respiratie normala.


- asigurarea unui mediu ambiant: salon luminos, t = 8-22C, umiditate 40%.

- pozitionez corect copilul cu trunchiul si umerii mai ridicati, pozitie semisezanda,


care favorizeaza respiratia.
- efectuez dezobstructia cailor respiratorii prin:
* aspirarea secretiilor cu o sonda nazofaringiana sau orofaringiana;
* nebulizare;
* drenaj postural

- administrez O2 umidifiat, pe sonda nazofaringiana, in debit de 2-4 l/min.


- administrez medicatia bronhodilatatoare:
Miofilin i.v. o fiola de 2 ml se dizolva in 10 ml glucoza 5% sau ser fiziologic si se
administreaza 3-4 mg/Kg c foarte lent - la 6 ore;
H.H.C. i.v. 5 mg/kg c;
- administrez expectorante:
Brofimen - 10 pic. la 6 ore peros
- monitorizez functiile vitale si vegetative la intervale stabilite de medic.
Obiectiv nerealizat, se mentine dispneea, polipneea, tusa productiva.

2. Alimentatie inadecvata prin deficit din cauza obstructiei cailor respiratorii


manifestata prin scadere ponderala.
Copilul sa fie alimentat si hidratat suficient.
- se micsoreaza cantitatea de lapte pe pranz si intervalul dintre pranzuri;
- se suplimenteaza aportul oral cu lichide, ceai indulcit pentru a preveni
deshidratarea;
- aplicarea masurilor de la nevoia de a respira vor satisface implicit si aceasta
nevoie.
Obiectiv partial realizat.

1
2
3
4

3. Alterarea eliminarii intestinale: diaree manifestata prin scaune apoase, subtiri, in


numar de 5-6 pe zi.
Copilul sa nu mai prezinte scaune diareice; sa se previna deshidratarea.
- suplimentez aportul de lichide, la nevoie institui o perfuzie cu glucoza 5% si
electroliti pentru a preveni deshidratarea;
- administrez copilului ceai neindulcit (menta, coarne), supa de morcovi, zeama de
orez;
- treptat introduc in alimentatie branza de vaci proaspata, piureuri de legume sau
de cartofi, supe strecurate;
- la indicatia medicului administrez medicamente simptomatice, antimicrobiene;
- curat si usuc regiunea anala, dupa fiecare scaun;
- efectuez toaleta anusului de mai multe ori pe zi si dezinfectez cu acid boric 2-3%;
- hidratez copilul prin perfuzie de glucoza 5% si electroliti;
- recoltez scaun pentru coprocultura;
- monitorizez functiile vitale si vegetative si notez valorile obtinute in foaia de
temperatura;
- calculez cantitatea de lichide ingerate si perfuzate si pe cea eliminata.
Obiectiv partial realizat in primele 12 ore; scaunele diareice se mentin, dar se
reduc ca numar.

Dupa 24 ore copilul nu mai prezinta scaune diareice.

4. Hipertermie datorita procesului infectios pulmonar manifestat prin febra 39C.


Copilul sa aiba temperatura corpului in limite normale.
- creez conditii de confort termic in salon;
- schimb copilul dupa fiecare val de transpiratie;
- asigur o hidratare corecta;
- administrez antitermice: Paracetamol peros, 129 mg la 6 ore; Aspirina peros 80
mg la 6 ore; Algocalmin.

- la indicatia medicului administrez antibiotice: Penicilina G i.m. 300.000 la 6 ore;


Kanamicina i.m. 60 mg la 12 ore;
- calculez bilantul lichidian;
- recoltez produse pentru examene de laborator (VSH, HL);
- monitorizez functiile vitale
- comunic din timp medicului modificarile survenite in starea copilului.
Obiectiv partial realizat; copilul se mentine febril

- 38C

Data: 10-01-2000
1
2
3
4

1. Alterarea respiratiei datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin:


- tuse productiva;
- obstructie nazala.
Copilul sa prezinte o respiratie normala, cai aeriene permeabile.
- mentin pozitie copilului
- efectuez dezobstructia cailor respiratorii prin nebulizare si aspirarea secretiilor;
- efectuez drenajul postural si tapotament toracic;
- administrez medicatia bronhodilatatoare si cortizon, in continuare;
- administrez expectorantele indicare de medic;
- monitorizez functiile vitale si vegetative; valorile se consemnez in foaia de
temperatura.

Starea copilului se imbunatateste.

Se continua tratamentul.

2. Hipertermie t=38,3C.
Copilul sa aiba o temperatura normala.
- conditii de confort termic in salon;
- hidratez copilul oral sau prin instituire de perfuzie cu glucoza 5%;
- administrez antitermicele si antibioticele indicate de medic;
- calculez bilantul lichidian; +500 ml apa pentru fiecare grad peste 37C;
- monitorizez functiile vitale si vegetative;
- comunic medicului schimbarile survenite in evolutia bolii

FISA DE ANALIZE
Data
Examene de laborator
Evaluare

8.I.2000
Hemoleucograma
Hl = 10,24 g%

Leucocite = 10.000 /mm3

VSH
VSH =56 mm/h

C.R.P.
C.R.P. = pozitiva

Fibrinogen
Fbg= 262 mg%

Calcemie, fosfatemie
Calcemia= 8,2 mg%

Fosfatemia = 5,98 mg%

F.A.= 70 U.I.

Exudat faringian
Exudat faringian=> absent S.H. si S.P.

Radiografie toracica

Opacitati nodulare hilobazal drept si parahilar bilateral.

FISA DE MEDICATIE
Medicatie
Administrare
Orar

Penicilina G 300.000 u.i.


i.m.
La 6 ore

Kanamicina 60 mg
i.m.
La 12 ore

Miofilin 24 mg
Peros
La 6 ore

Prednison 2,5 mg
Peros
La 6 ore

Brofimen 4 pic.
Peros
La 6 ore

Paracetamol 60 mg
Peros
La 6 ore

EVALUARE FINALA

Sugarul are o evolutie clinica favorabila.

Se continua administrarea de:

Miofilin, Prednison pana la data de 12-01-2000;

Kanamicina pana la data de 14-01-2000;

Penicilina G pana la data de 17-01-2000.

Se externeaza pe data de 18-01-2000, cand se constata vindecarea clinica a


copilului.

Capitolul IV

BIBLIOGRAFIE

1.

2.

3.

4.

Dr. Roxana Maria Albu

Anatomia si fiziologia omului Editura Corint, Bucuresti 1997

Mircea Geormaneanu

Pediatrie, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1997 vol. I.

Trifan N. Nicolae

Puericultura si pedriatie Editura Medicala, Bucuresti, 1997

Lucretia Titirca

Tehnici de evaluare si ingrijire acordate de asistentii medicali, Editura Viata


Medicala Romaneasca, 1997 (vol. I)

5.

Lucretia Titirca

Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali,


Editura Viata Medicala Romaneasca, 1998

6.

7.

Corneliu Borundel

Manual de medicina interna

G. Blata, coordonator

Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor, Editura Didactica si Pedagogica,


Bucuresti, 1983

8.

Note de curs

CAPITOLUL V

CONCLUZII FINALE

Rolul asistentei medicale este unic si consta in a ajuta bolnavul sau persoana
sanatoasa in a-si mentine sau recastiga sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele sale
clipe).


Asistenta trebuie sa constituie o echipa cu medicul si cu tot personalul de
specialitate care sa acorde ingrijiri necesare recastigarii independentei persoanei
bolnave.

Procesul de nursing ofera o mai buna repartizare a sarcinilor si interventiilor.


Fiecare asistenta prin aceste planuri va observa cu mai multa precizie orice
schimbare in evolutia bolii sau insanatosire a persoanei.

Orice persoana sanatoasa nu ar avea nevoie de ingrijire din partea asistentei,


in nevoia de a respira, de exemplu, daca boala nu ar impune aceste ingrijiri.

Aceasta metodologie, acest program ar determina o schimbare fundamentala,


radicala, as putea spune, in ingrijirea bolnavului, dar si a omului sanatos, in toata
asistenta medicala.

Totul consta in munca de echipa. In urma acestor planuri, ce este important


este redobandirea increderii in sine, a curajului de a lupta cu boala.

Asistentei medicale ii revine sarcina sa-l ajute pe bolnav, cu tact, intelegere,


delicatete si atentie. Cine nu intelege bolnavul, nu-i cunoaste psihologia,
manifestand intoleranta fata de ciudateniile, reprosurile, criticile uneori nejustificate
ale acestuia, dovedeste ca este strain de profesiunea medicala, inutil

Asistenta trebuie sa constituie un corp comun cu bolnavul.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Vizualizari: 5557

Importanta:
Comenteaza documentul:
Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact


SCRIGROUP 2015. All rights reserved