Sunteți pe pagina 1din 17

IDENTITATE EUROPEAN IDENTITATE NATIONAL STATAL

Adrian Severin
Solutionarea problemei identitate european versus identitate nationalstatal constituie piatra de temelie pentru dezvoltarea noii arhitecturi
institutionale europene, care va trebui finalizat n cadrul unei noi Conferinte
Interguvernamentale (CIG), pn n 2004. Abordarile extrem de diferite[1]
{1} ale acestei probleme avndu-si originile nc n timpul celui de al II-lea
rzboi mondial[1][2] au convins liderii Europei de necesitatea unei dezbateri
extinse al crei traseu va fi stabilit n "Declaratia de la Laeken", principalul
document politic al Summit-ului de la Laeken din decembrie 2001. Cu ct
viziunea asupra Europei viitoare promoveaz o integrare mai profund a
actualelor state-natiune europene, cu att mai mare este teama celor din
urm n fata pericolului de a-si pierde identitatea. n ce const, de fapt,
aceast identitate si de ce ar fi o nenorocire att de mare disparitia ei ? Cum
s-ar putea pierde identitatea national si cum ar putea fi ea nlocuit de o
identitate european ? Iat doar cteva ntrebri care frmnt astzi
constiintele europenilor.
A. Conventia de la Laeken procesul european ca un drum cu dou sensuri
Cu Summit-ul de la Laeken va ncepe, ntr-o manier oficializat, o larg
dezbatere la nivelul continentului privind viitorul Europei si transformrile
institutionale necesare. n cadrul Consiliului european informal de la Gand,
din 19 octombrie 2001, s-a stabilit ca, la Laeken, sa fie desemnat un
presedinte al Conventiei - organismul care trebuie s realizeze documentele
finale privind schimbarile din tratate, viitoarele competente ale organismelor
comunitare si modul de guvernare. Att Guvernele Statelor membre ct si
Comisia European vor avea reprezentanti n cadrul Conventiei. De
asemenea, Parlamentele nationale, dar si Parlamentul European vor fi
reprezentate n Conventie, urmnd s fie ales un prezidiu al Conventiei,
compus din 5 membri: un presedinte, reprezentantul Guvernelor nationale,
reprezentantul Comisiei Europene, reprezentantul Parlamentelor nationale,
si reprezentantul Parlamentului European .
Liderii Uniunii europene au considerat c implicarea societtii civile este
absolut necesar , aceasta urmnd s creeze "o retea n jurul Conventiei",
dup cum explica Presedintele in exercitiu al Uniunii Europene, domnul Guy
Verhofstadt: "Dect s mai initiem o incint suplimentar, dect s
selectionm noi niste organizatii , ONG-uri, parteneri sociali, institute de
studii pe probleme europene, academicieni, am decis s organizam pe lng
Conventie o asemenea retea n care toat lumea poate s fie prezent, toate
organismele societtii civile, ONG, universittile, toate instantele care se
ocup de problematica european. Acestea vor putea intra n contact direct
cu aceast Conventie pentru a-si exprima prerile . Dar si Conventia poate
solicita opinii, luri de pozitie sau avize diverselor persoane sau organizatii
care fac parte din aceast retea."
Liderii Uniunii Europene s-au dovedit constienti de problema afirmarii
identitatii si interesului national nu numai n ceea ce priveste

statele membre. Statele candidate vor fi si ele reprezentate la lucrrile


Conventiei prin membri ai Parlamentelor si Guvernelor nationale, care in
functie de progresele fcute de trile lor, dar si de calitatea reprezentantilor
trimisi vor negocia chiar statutul tarilor respective n viitoarea Uniune
European extins.
Procesul european proces constnd n proiectarea si edificarea unei Europe
unite apte de a depsi stadiul Europei-Piat spre a deveni o Europ
Putere - trebuie privit ca rezultat al unei deplsri cu sens dublu. Pe de o
parte este vorba despre miscarea Vestului european ctre Estul continentului
realitate numit extinderea UE - iar pe de alt parte avem n vedere
miscarea de o complex si adesea conflictual diversitate al Europei Centrale
si Orientale ctre Occident realitate care ar putea fi numit expansiunea
dezordinii orientale .
Cele dou Europe (oriental si occidental) si au izvoare culturale comune n
literatura elen, religia iudaic si dreptul roman. Fluviile plecate dintr-un loc
unic s-au desprtit, ns, spre a iriga teritorii spirituale si istorii diferite,
ajungnd s se verse n dou mri nsemnnd dou modele de viat
distincte.
Europa Occidental a ajuns la o identitate caracterizat prin pluralism politic,
participare social, respect al diversittii, concurent liber si loial,
suprematia legii si primordialitatea drepturilor omului. (Aceste valori sunt
frecvent sintetizate ca fiind democratia pluralist/participativ, statul de
drept si drepturile omului, la care credem c trebuie adugat si ceea ce am
numi democratia economic , respectiv caracterul sacru al propriettii
private si formarea liber a preturilor pe piat. Ele includ, evident, egalitatea
sanselor si laicitatea statului.) n paralel cu aceste trsturi considerate a fi
pozitive, Occidentul european a acumulat si vulnerabilitti avndu-si
rdcinile n modele comportamentale negative. Consumismul, egoismul si
lipsa de flexibilitate a pietei muncii consecutiv unui exces de protectie
social - sunt doar cteva dintre ele. La nivelul structurilor comunitare
(institutiile Uniunii Europene) lor li se adaug birocratismul, lipsa de
transparent si de sisteme de rspundere fat de cettean, precum si un
anume deficit de legitimitate. Dincolo de toate acestea, statele Occidentului,
chiar dac mai sunt afectate de unele puseuri nationaliste, au prsit ntr-o
foarte mare msur cultura independentei spre a tri n cultura
interdependentei. Pentru Rsritul european, n schimb, independenta
statului-natiune si caracterul absolut al suveranittii sale rmn trsturi
esentiale ale identittii att la nivelul elitei politice ct si la acela al
mentalului popular.
Europa Central si Oriental este caracterizat, nc, prin insecuritate
existential si cultural-identitar, individual si colectiv, national si
international si prin srcie. Adic exact aceleasi realitti care au fcut din
Europa Occidental, la finele celui de al doilea rzboi mondial, o adevrat
Uniune a Fricii transformat apoi ntr-un proiect politic realizat prin
mijloace economice, Comunitatea European a Crbunelui si Otelului ,
spre a deveni o Uniune de Valori ntrupat n Uniunea European de

astzi. Insecuritatea si disparittile economico-sociale, dar si lipsa unei


societti civile dezvoltate si, mai ales, a unei clase de mijloc puternice, au
imprimat popoarelor si statelor din jumtatea estic a continentului
mentalitti si atitudini circumscriind modele de viat caracterizate printr-o
combinatie ciudat de individualism si colectivism, printr-o slbiciune cronic
a spiritului rational si pozitiv. Individualismul si are originile n experienta
rezistentei pasive mpotriva totalitarismului si explic o redus participare
social, fiecare ncercnd s se salveze pe sine prin practicarea unui joc
de sum nul. El nu a ajuns n faza spiritului de ntreprindere si a excelentei
competitionale, ci se manifest prin energia consumat n acumularea
primitiv de capital. Colectivismul este o expresie inertial a experientei
sociale comuniste si se manifest prin lipsa spiritului de initiativ si teama
asumrii de riscuri, ca si prin tendinta de a transfera ntreaga rspundere si
ntreaga grije pentru rezolvarea problemelor comunittii, ctre stat.
Colectivismul este tot att de departe de comunitarismul occidental si de
solidaritatea social, precum este si individualismul. El este responsabil
pentru mentinerea centralismului n administratie si modesta evolutie a
principiului subsidiarittii, precum si pentru ineficienta economic
consecutiv unor cereri de protectie social fr legtur cu productivitatea
muncii. n fine, lacunele spiritului rational si pozitiv face din Europa Central
si Oriental locul unei religiozitti necunonoscute astzi n Occident (uneori
chiar ordinea de stat este marcat de clericalism), al practicrii unui
nationalism de secol XIX retoric n form si retrograd n continut, ca si al
recurgerii la confruntare violent ca form de rezolvare a unor conflicte
etnice (cultural-identitare) si religioase. Asa se face c pentru cettenii trilor
respective ncrederea n Biseric si Armat trece naintea ncrederii n
institutiile specifice democratiei dintr-un stat laic. Iredentismul, rzboaiele
religioase si gndirea solutiilor la problemele politico-economice n termeni
etnici ca, de altfel, si celelalte trsturi evocate anterior - sunt parte a
identittii acestei bucti de Europ (inclusiv ct priveste statele din Grupul
de la Visegrad) ele fiind cu att mai accentuate cu ct ne deplasm mai la
Est. De aici nu ar trebui, ns, s se ajung la concluzia superiorittii absolute
a Europei occidentale. Aceasta, n primul rnd, ntruct n materie de
identitate este periculos a se judeca n termenii morali de bine si de
ru , ori n cei, tot subiectivi, de superior si inferior , ci trebuie s se
rationeze n context ontologic si pragmatic, fiind vorba despre optiuni
referitoare la modul de a exista si de adecvarea la provocrile si
oportunittile oferite de mediul nconjurtor. n al doilea rnd, pentru c est
europenii aduc n patrimoniul identitar comun atuuri certe deduse dintr-o
istorie relativ mai vitreg, precum un nivel ridicat de adaptabilitate
(flexibilitate), imaginatie mai dezvoltat, un spirit de sacrificiu cu mult mai
accentuat consecint a obisnuintei cu lipsa de confort si a religiozittii
sporite, un mai mare devotament pentru familie, o rat oarecum mai
accentuat a natalittii (important mai cu seam n conditiile n care
scderea de populatie n Occident va genera un tot mai acut deficit de fort
de munc educat susceptibil, n lipsa aportului est-european, a atrage

migratie din spatii culturale mai deprtate de standardele europene), o mai


mare rezistent la efort si o disponibilitate sporit pentru munc, n special
cea grea chiar dac travaliul lor nu este si foarte disciplinat.
Asa cum stau lucrurile n prezent, se poate afirma c extinderea UE despre care am putea vorbi si ca despre un imperialism pozitiv occidental
- are un caracter pseudo sau cvasi globalizator evident mentinndu-ne la
scara continentului european. Aceasta ntruct Uniunea concepe integrarea
european exclusiv ca pe un transfer al modelului su aquis-ul comunitar
ctre trile Europei Centrale si Orientale. Dimpotriv, miscarea integratoare
care se deplaseaz de la Est la Vest expansionismul dezordinii orientale
dispunnd de o proteicitate similar migratiunilor barbare care au drmat
cu peste un mileniu n urm Imperiul Roman de Apus are un cert caracter
globalizator. ntr-adevr ea tinde chiar dac lucrul nu este totdeauna
constient iar intentia, de cele mai multe ori, nu este declarat - spre o
sintez a modelului Occidental cu traditiile, experientele, valorile si abilittile
caracteriznd viata european care a existat si continu s existe n afara
Uniunii Europene. Din perspectiv vestic, procesul european este limitat la o
extindere, ceea ce pune accentul pe aspectul cantitativ al problemei. Din
perspectiv estic, procesul vizeaz realizarea unei sinteze identitare, ceea
ce deplaseaz accentul pe latura calitativ, rezultatul final urmnd a
consacra schimbarea n toate componentele noii Uniuni. ntrebarea care se
pune este care dintre aceste dou tentative va izbndi ?
Integrarea european (constructia unei Europe unite) nu este un exercitiu de
fantezie, ci o ncercare vital menit a oferi o securitate durabil pentru
ambele jumtti ale Europei. Principala cale spre stabilizarea securittii este
folosirea puterii pentru exportul propriului model de viat. Cu alte cuvinte
este vorba despre construirea unei identitti comune a Marii Europe
bazate pe un set unic de valori si pe institutii compatibile integrate unui
sistem de gestiune unitar conceput la nivel continental. Procesul european
este, deci, o chestiune de putere si de cultur. Cine are puterea s transfere
altora propria paradigm cultural-identitar si mrste puterea necesar
spre consolidarea securittii proprii. Privit din acest unghi de vedere, aquis-ul
comunitar este, n fapt, un aquis identitar.
Problema este c n prezent UE nu are capacitatea nici de voint si nici de
efort spre a-si impune modelul n afara frontierelor sale, desi securitatea sa,
ntr-o lume aflat n plin proces de globalizare, cere mai mult ca oricnd o
astfel de extindere. Capacitatea de voint ar implica renuntarea la confortul
actual si la sentimentul de superioritate care caracterizeaz Europa
Occidental spre a face din integrarea european un proces preponderent
politic menit s conduc spre o entitate continental dotat cu o structur de
institutii politice unitar. Capacitatea de efort se refer la mobilizarea
resurselor economico-financiare apte a consolida unitatea politic prin
echilibrarea dezvoltrii sub-regionale n interiorul ei si prin lichidarea
disparittilor economico-sociale dintre natiunile europene care ar intra n
componenta Europei unite.

Nefiind, asadar, n msur s conjuge securitatea prin integrare cu


securitatea prin dezvoltare, UE va fi, inevitabil, n situatia de a constata nu
doar c nu-si poate consacra identitatea ca atare n jumtatea estic a
continentului, ci si c tria defensivei sale mpotriva invaziei cu care o
amenint actuala dezordine oriental este depsit de forta de atractie a
standardelor sale de viat. mpinsi de disperarea pe care insecuritatea si
srcia prelungite si fr de perspective le-o alimenteaz, pe de o parte, si
sedusi de civilizatia apusean, pe de alt parte, europenii de est vor gsi, cu
sigurant, energia spre a drma zidurile de aprare cu care acest Apus a
nlocuit demolatul Zid al Berlinului. Din acest punct de vedere, UE este cu
mult mai ndrepttit s se gndeasc la pericolul ca identitatea sa s se
modifice n urma actiunii de extindere. n fapt nu va fi vorba despre o Uniune
mai mare, ci despre o alt Uniune. n discutie nu este extinderea UE ci
unificarea Europei.
Pentru ca ntlnirea Vestului cu Estul si sinteza lor n cadrul procesului de
integrare european s nu conduc la convulsii, la anarhie si instabilitate,
sau pentru ca ele s nu genereze fenomene nocive de felul celor rezultate
din ncrucisarea culturii (identittii) de clan cu cultura (identitatea) statuluinatiune, n unele prti ale lumii si chiar n Europa (n Balcani n special n
Kosovo si Macedonia -, n Sicilia, n Tara Bascilor, n Corsica, precum si n
Orientul Apropiat si Asia Central), va fi nevoie ca viziunea asupra Europei
unite de mine s fie dezvoltat n comun de ctre toti europenii, deopotriv
din Apus si din Rsrit. UE nu poate fi unica responsabil pentru derularea
procesului european. Iar acest proces nu poate si nu trebuie s fie unul de
transfer identitar ci unul de sintez identitar. Impactul cultural al unificrii
Europei trebuie acceptat si asumat de toti participantii la proces. Pentru
moment se pare c Europa Central si Oriental este mai dispus la aceasta.
B. Frontierele noii Europe
n definirea identittii noii Europe unite s-ar putea pleca poate chiar de la
ideile generoase ale "printilor fondatori"[1][3] ai UE de acum jumtate de
secol. Este, de fapt, impresionant s constati cum ele sunt reactualizate si
dezbtute de toate think-tank-urile europene.
Imperialismul European rezolvase pn n secolul al XIX-lea n mod
satisfctor problema dezvoltrii prin integrare (pe prti ntinse ale
teritoriului Europei comparabile cu cele ale UE de astzi existau piete
interne unice, moned unic, politic extern si de aprare comun, liber
circulatie a persoanelor, sisteme judiciare si de administratie unitare) dar s-a
prbusit sub lovitura conflictelor cultural-identitare pe care nu a stiut s le
rezolve. Statele-natiune nscute pe ruinele vechilor imperii au asigurat o
anume democratizare a vietii interne si internationale dar nu au reusit s
rezolve garantarea pcii si excluderea rzboiului ca mijloc de solutionare a
disputelor internationale. Astzi, n contextual unei dezvoltri tehnologice
care conduce implacabil spre globalizare, statele-natiune se dovedesc prea
mari spre a rezova problemele mici ale comunittilor pe care le guverneaz
si prea mici spre a rezolva problemele mari ale lumii. Mretia viziunii
printilor fondatori ai UE a constat n ntelegerea faptului c pacea, ca

obiectiv politic, poate fi asigurat prin solutia economic a punerii si


gestionrii n comun a resurselor economice cu caracter strategic. Aceast
modalitate de a-i aduce mpreun pe fostii inamici a generat apoi un set de
valori comune care au creat fundatia pentru un edificiu politico-economic al
Europei occidentale.
n prezent, dup prbusirea bipolarismului, se ridic o prim ntrebare n
legtur cu trasarea granitelor viitoarei Europe unite, respectiv cu definirea
identittii geografice a acestei Europe. Cu alte cuvinte care dintre fostii
adversari pot intra n alctuirea politic a noii Uniuni continentale ?
Rspunsul la aceast ntrebare se loveste de obstacole cantitative si
calitative. Astfel, o Europ de la Atlantic la Urali, adic o Europ care s
includ un stat precum Rusia, avnd o cert aderent la cultura european,
ar avea avantajul suprapunerii identittii geografice cu cea spiritual, dar ar
crea problema aproape insurmontabil a integrrii unui teritoriu, cel rusesc,
cu mult mai amplu dect cel al actualei Uniuni Europene, al trilor candidate
si al trilor din vecintatea imediat a acestora. Mai mult dect att, nu se
poate face abstractie de faptul c Federatia Rus se ntinde pn la Oceanul
Pacific si n consecint acoper un ntreg spatiu de tranzit, spatiul euroasiatic. Europa unit nu poate cuprinde o asemenea diversitate cultural fr
s-si pun n pericol coerenta intern. Aceasta nu nseamn ns c proiectul
Europei Unite se poate realiza fr implicarea n consultrile prealabile nu
numai a statelor membre ale UE si ale celor candidate, ci si a celor din
vecintatea sa ori care vor suporta efectele aparitiei ei. Aceste din urm
state, avnd un interes legitim n desfsurarea procesului european , vor
trebui integrate ntr-o formul de parteneriat special cu entitatea european
n care se va materializa respectivul proces.
Care este continentul cu care se poate identifica, deci, Europa unit? Care
sunt frontierele europene, la dimensiunile istorice pe care UE de astzi si le
poate asuma? Europa acoper un teritoriu cuprins ntre Oceanul Atlantic
inclusiv Marea Britanie si Irlanda, plus Groenlanda si frontiera vestic a
Federatiei Ruse eventual, si Transcaucazia. O rezolutie adoptat de Consiliul
Europei, n 1993, privind ntinderea Europei, a circumscris un spatiu de
jurisdictie european similar, cu exceptia notabil c el includea n
ntregime si Federatia Rus.
Proiectul politic al Uniunii Europene, n coordonatele pe care le argumentm
si le propunem, cuprinde ntreaga comunitate a statelor europene, incluznd,
potential, tri precum Republica Moldova, Belarus elitele pro-europene ale
celor dou state sunt astzi practic prsite n eforturile lor de a da Moldovei
si Belarusului o identitate european si Ucraina. Actorii politici din aceste
state si-au exprimat, de mai multe ori, dorinta ca trile lor s apartin, ntr-o
zi, spatiul european. Avnd n vedere atitudinile politice majorate si o istorie
de europenitate pe care cu greu o poate contesta cineva, este foarte probabil
ca reprezentantii legitimi ai acesor tri s si exprime dorinta lor de a-si
asuma statutul politic al Constitutiei Europei Federale. Este ns la fel de
probabil ca intrarea acestei margini continentale n sub-structurile Europei
Federale s fie foarte lent, de ordinul deceniilor.

Un caz semnificativ din mai multe puncte de vedere este Turcia. n conceptia
noastr, Europa Federal trebuie s-si asigure unitatea valorilor politice
simultan cu mbrtisarea diversittii etno-culturale, valoare central a Marii
Europe. Din punct de vedere al asezrii sale geografice, al legturilor sale
europene, al aportului economic si al aportului su strategic militar si n
sensul politicii sale externe - Turcia apartine de drept Europei Federale. Dar
tot Turcia demonstreaz c asumarea Constitutiei europene de ctre un stat
presupune o pregtire anterioar minim a institutiilor interne, pe baza unor
ntelegeri ferme cu Uniunea, prevzute n Tratatul de aderare. O democratie
militar nu poate s intre ntr-o structur eminamente civil. Numai o
rezolvare convingtoare a situatiei politice interne n asteptarea integrrii
aici intrnd, de sigur, conditii privind prevalenta institutiilor civile, drepturile
omului, inclusiv drepturile minorittilor ar putea permite unei tri precum
Turcia s devin parte a Federatiei.
C. Identitate national n context international
1. Aspecte generale privind problema identittii
n abordarea relatiei dintre identitatea european si identitatea national
trebuie nceput prin a stabili la ce se refer conceptul de identitate att
atunci cnd se are n vedere Europa ct si atunci cnd sunt avute n vedere
natiunile care urmeaz a se integra n viitoarea Europ unit (printre care si
Romnia). Cu alte cuvinte, ar fi de vzut prin ce este caracteristic Europa n
raport cu alte entitti continentale si prin ce este caracteristic o tar ca
Romnia n raport cu alte entitti national-statale. Aceasta implic
efectuarea unei distinctii ntre natiunea civic legat de teritoriu si de
administrarea sa n folosul celor care l locuiesc n primul rnd ca cetteni si
natiunea cultural legat de un anumit mod specific de a produce valori
universale. De asemenea trebuie luat n consideratie dimensiunea cultural
a Europei si impactul cultural al procesului european al integrrii europene
asupra natiunilor care particip la el ca si asupra Europei nsesi.
n cadrul prezentei analize identitatea va fi considerat din perspectiva
relatiilor internationale n care subiecte sunt actualele state. Nu este vorba,
deci despre identitatea unei persoane ori a unui grup etnic sau religios, ci de
sensul identittii unei societti creatoare de stat n contextul raporturilor pe
care acesta le stabileste cu comunitatea international.
Momentul istoric al redesenrii arhitecturii europene[1][4] a coincis cu, dac
nu a determinat chiar revenirea la temele culturii si ale identittii n relatiile
internationale. David Campbell a recunoscut n identitatea national
instrumentul prin care un stat si disciplineaz societatea, apelul la identitate
fiind o strategie de stabilire a diferentei[1][5]. Astfel, cineva poate
identifica amenintri specifice mpotriva crora statul pretinde c are remedii
specifice oferind astfel protectie celor ce se tem de acele amenintri. n cazul
Romniei o asemenea abordare ar pune accentul pe teme precum Romnia
versus Occident si versus Orient, Romnia versus Ungaria si Romnia versus
Rusia[1][6].

n cazul procesului de integrare european paradigma identittii n relatiile


internationale trebuie utilizat n sensul punerii accentului pe asemnri mai
mult dect pe deosebiri, precum si n acela al distinctiei ntre deosebirile
structurale si cele conjuncturale, ntre cele de esenta lucrurilor si cele de
natura lucrurilor. Utiliznd conceptul de identitate din perspectiva excluderii,
Iver Neumann[1][7] a definit constructia identittii europene ca si contrast al
Europei civilizate n raport cu Estul barbar. Dar n fata extinderii UE sau a
ideii de unificare european contrastul este dominat de nevoia de a dezvolta
compatibilitatea si asemnarea ntre natiunea care se vrea parte a Europei
unite (respectiv caut aderarea la UE) si toate celelalte natiuni care doresc
acelasi lucru si sunt deja ori vor deveni parte n proces.
n ceea ce o priveste, identitatea european trebuie s fie si rezultatul unui
proces de negociere ntre participantii la procesul european. n etapa
actual a extinderii UE asimilarea aquis-ului comunitar coincide cu
redefinirea aquis-ului identitar, n special prin dezvoltarea de obiective
strategice, de conceptii si de institutii compatibile, att n trile membre ale
Uniunii ct si n trile candidate.
Sub aspectul obiectului su, identitatea european ar putea cuprinde
urmtoarele sase elemente[1][8] :
sinergia identittilor nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene;
identitatea autorittilor centrale din Bruxelles (Comisia European, Consiliul
European, Parlamentul European) care se afl sub observarea permanent a
statelor membre;
identitatea ca rezultat al unui comportament comun si al unor obiective
mprtsite (dezvoltarea PESC ar urma s reflecte cel mai fidel o asemenea
identitate);
identitatea societtilor multinationale care activeaz n trile europene si
care promoveaz interesele europene pe piata mondial;
identitatea retelelor formate din grupuri socio-profesionale, institutii,
organizatii etc. care promoveaz actiuni, initiative si idei europene;
identitatea bunurilor, serviciilor, persoanelor si institutiilor din Europa privite
n ceea ce au ele distinct fat de restul lumii.
n contextul integrrii europene se pune problema dac identitatea national
are de suferit de pe urma procesului de integrare si, tot astfel, dac
identitatea european identificabil pentru moment cu cea a UE are de
pierdut ca urmare a admiterii de noi membri n Uniune; dac pierderea de
identitate este si o pierdere real n planul capacittii de promovare a
aspiratiilor legitime ale unei natiuni n concursul cu celelalte; dac n
cutarea identittii amenintate se poate descoperi ceva cu adevrat
substantial de natur a interesa destinul unei anumite natiuni, singur si n
cadrul grupului european?
2. Identitatea national si integrarea economic
Ce nseamn integrare european din punctul de vedere al identittii
nationale? Rspunsul este diferit dup cum ne referim la procesul de

integrare n actuala UE sau ntr-o posibil viitoare confederatie/federatie paneuropean.


A adera la UE nseamn a te supune cu sau fr dispense de timp
ansamblului structurilor care reprezint masinria Uniunii Europene, asa cum
a fost aceasta definitivat prin Tratatul de la Maastricht, cu cei trei piloni de
referint: Comunitatea Economic European; Politica Extern si de
Securitate Comun; Justitia si Afacerile Interne. Comunitatea European are
institutii integrate. Ceilalti piloni reprezint, nc, procese
interguvernamentale.
Prin crearea Sistemului Monetar European si introducerea monedei unice,
Comunitatea European a devenit o unitate economic si monetar. Crearea
Bncii Centrale Europene, ca institutie care asigur politica de emisiune si de
credit a Uniunii Economice si Monetare, este ilustrarea unui nalt nivel de
integrare concretizat n controlul supranational al activittilor economicofinanciare. n msura n care politicile monetare la nivel national au un
anume specific tinnd de traditiile unuia sau altuia dintre state (ex. o
anumit relatie de autonomie ori de dependent ntre banca central si
puterea executiv) sau dac statele n cauz le utilizau pentru promovarea
unor obiective specifice lor (ex. stimularea exporturilor si/sau descurajarea
importurilor pe un anumit teritoriu), ele constituiau o parte a identittii
nationale care se pierde sau, cel putin, este afectat ca urmare a procesului
de integrare.
Este, deja, un fapt unanim admis acela c integrarea economic atinge sfera
suveranittii. Competente esentiale privind politicile economice si financiare
relevante pentru dezvoltarea national sunt transferate la nivelul institutiilor
europene Comisia European, Banca Central European etc. ntrebarea
este n ce msur acest transfer de competente, mpreun cu aranjamentele
aferente lor transfer de resurse, protectia spatiului comercial intern al
Uniunii s.a. asigur o mai mare eficient, o mai mare functionalitate a
economiei statelor membre ? Dac rspunsul este pozitiv si, de fapt,
cresterea gradului de performant a economiei statelor care se integreaz
este chiar tinta integrrii atunci transferul de suveranitate sau, altfel
spus, reorganizarea exercitiului suveranittii nu duneaz intereselor
nationale ci, dimpotriv le serveste.
Este aceast problem de suveranitate si una de identitate national? Se
poate pune, oare, semnul egalittii ntre atributele suveranittii si cele ale
identittii? Un caz evident este acela al monedei care nu este doar un
instrument financiar ci si un simbol national. n conditiile nivelului actual de
integrare european simbolul monetar se pierde. Cstigurile obtinute pe plan
economic inclusiv al confortului celor care fac plti transfrontaliere n
numerar prin utilizarea unei singure monede pe teritoriul unui numr relativ
mare de state, compenseaz din plin srcirea simbolic-cultural. De altfel,
aceast simbolistic era deja erodat ca urmare a dezvoltrii tehnologice
care a dus la nlocuirea operatiunilor de plat n numerar cu folosirea
monedei electronice.

O abordare mai profund a acestei dimensiuni esentiale a integrrii europene


care este aderarea la sistemul monedei unice, ne conduce, ns, la
observatia c nu soliditatea monedei duce la soliditatea unei economii ci,
exact invers, tria economiei d trie monedei. n consecint, pentru a
asigura stabilitatea monetar este nevoie de politici macroeconomice
adecvate. Aceasta aduce n discutie politica fiscal care, la rndul su, este
legat de o anumit conceptie asupra politicii de protectie social. Iar
atitudinea fat de protectia si asistenta social este nu doar o chestiune de
ideologie ci si una de mentalitate, de cultur; deci, de identitate. Multe dintre
trile cu puternice traditii legate de ocrotirea social (ex. trile nordice)
doresc, de aceea, ca politica bugetar s nu intre n sfera de competent a
UE. Mai devreme sau mai trziu aceasta se va dovedi o imposibilitate. n
consecint, solutia va fi aceea de a defini n comun o identitate a Europei
sociale care s sintetizeze identittile nationale actuale n materie.
Exercitiul este departe de a fi lesnicios mai ales dac ne gndim c la
diversitatea deja existent n cadrul UE va trebui s se adauge si obiceiurile
societtilor apartinnd fostului bloc sovietic pentru care solidaritatea
social nseamn, adesea, eterna asteptare ca altcineva s-ti rezolve
problemele.
n fata unor asemenea probleme de mare complexitate Romnia ar trebui s
caute drumul mpcrii a dou tendinte aparent contradictorii si anume:
eficienta si generozitatea. Aceasta presupune, pe de o parte, acceptarea si
promovarea msurilor viznd cresterea concurentei si a flexibilittii pe piata
muncii. Pe de alt parte, protectia social va trebui s se manifeste aproape
exclusiv pe terenul pe care se asigur reducerea dependentei individului fat
de actiunea factorului politic fie el national sau international - sau de
riscurile decurgnd din functionarea nestingherit a mecanismelor pietii,
respectiv n domeniile nvtmntului (autonomia prin
cunoastere/calificare/educatie), snttii (autonomia prin vigoarea biologic)
si ocrotirea mediului (autonomia prin securitate ecologic). n fine,
solidaritatea social focalizat la cei vulnerabili, marginalizati si exclusi ar
trebui trecut cu precdere n responsabilitatea societtii civile.
Integrarea economic european are un impact asupra identittii nationale si
atunci cnd este vorba despre formularea programelor de dezvoltare ca si
despre structura productiei la nivel national. ntr-adevr, multe state au o
identitate economic rezidnd n practicarea unor activitti economice
pentru care exist traditii dar nu (mai) exist avantaje comparative. De
asemenea, n unele state exist traditii privind consumul anumitor produse
(n special n domeniul alimentar) pe care Uniunea le socoteste nocive pentru
sntate si le interzice comercializarea pe piata european.
Astfel de probleme se pot rezolva prin recunoasterea dreptului la
diversitate la nivelul Europei unite, n conditiile promovrii unui sistem al
subsidiarittii globale apt a conduce la cresterea flexibilittii si
adaptabilittii mecanismului de adoptare a deciziilor (inclusiv pe terenul
economic si al politicilor de dezvoltare regional). Un asemenea sistem

trebuie negociat si proiectat mpreun de toti membrii actuali si viitori ai UE,


de ctre toti cei ce au vocatia construirii Europei unite a viitorului.
3. Identitatea national si securitatea european
Prin Tratatul de la Amsterdam (iunie 1997) a fost dezvoltat, sub aspect
institutional, pilonul Politicii Externe si de Securitate Comune prin creerea
Grupului de analiz si planificare de politic extern a Consiliului de Ministri
al UE si prin numirea unui Comisar pentru politic extern.
Un alt pas cu importante efecte institutionale a fost decizia Summit-ului de la
Koln (iunie 1999) de a crea naltul reprezentant pentru politic extern si de
securitate. Prerogative n materie de politic extern mai au Consiliul
Ministrilor de externe, Comisia european si Presedintia UE.
Dimensiunea pur militar a UE este, pentru moment, mai slab dezvoltat.
Aprarea Uniunii tine n primul rnd de dezvoltarea Uniunii Europei
Occidentale organizatie gndit de ctre trile membre (care au aderat la
Tratatul constitutiv din 1954) ca un cadru european de aprare comun. UEO
nu si-a construit o comand militar integrat ceea ce a fcut ca alianta s
rmn pe hrtie.
Obiectivele stabilite de naltul reprezentant pentru politic extern si de
securitate si de Consiliul European de la Tampere (octombrie 1999) se refer
la crearea unui nou Comitet politic si de securitate si a unui Comitet militar al
UE sprijinit pe un stat major cu atributii de aviz si consiliere[1][9] .
Potrivit celor existente n prezent se poate spune c UE impune luarea
deciziilor n domeniul militar si al politicii externe att la nivel
interguvernamental ct si la nivel supraguvernamental. Delegarea unor
competente ce tin de suveranitate ori exercitarea acestor competente ntro manier indirect este indiscutabil si n aceast privint. Nimic, ns, din
datele actuale nu sugereaz existenta unor efecte de ordin simbolico-cultural
si din acest punct de vedere nu se poate determina cum aprarea si politica
extern comun ar atinge sfera cultural a identittii nationale. n sistemul
curent, nici simbolurile militare nationale nu sunt periclitate. Este, ntradevr, posibil ca pe viitor integrarea european s determine schimbarea
unor politici cum ar fi generalizarea recurgerii la armata profesionist dar
aceastea rmn aspecte functionale. Optiunea pentru o armat profesional
n contrast cu traditia armatei populare intr n discutie oricum, fie c statul
n cauz ader la Uniunea European, fie c nu.
Dincolo de aspectul simbolisticii, problema adversarilor traditionali si a
aliatilor traditionali nu tine nici ea de identitatea national. Inamicii si aliatii
se schimb n functie de evolutia jocului de interese si a echilibrului de
putere ntr-un mediu international el nsusi n schimbare.
Ceea ce poate face integrarea european pe terenul identittii este s
determine iesirea din cultura independentei spre a se intra n cultura
interdependentei si, odat cu aceasta, nlocuirea diplomatiei distributive cu
diplomatia integrativ, abandonarea jocului de sum nul n favoarea
strategiei proiectelor comune, precum si ntelegerea faptului c securitatea
prin multiculturalism, democratie, dezvoltare si cooperare este superioar

securittii prin confruntare, dup cum geo-economia este preferabil geopoliticii. Pentru ca o asemenea schimbare n planul identittii culturale s
aib loc ntr-un timp rezonabil va fi nevoie de un program de informare si
educatie public de o deosebit amploare. Numai un asemenea program
poate schimba mesajul ereditar la nivelul masei critice a populatiei,
provocnd tranzitia de la instinctul rzboiului (care este, de fapt, firescul
biologic) la instinctul pcii.
Este de anticipat si chiar de dorit ca mprtsirea unei asemenea identitti
ideatic-comportamentale la scara ntregii Europe s determine o adncire a
integrrii n domeniul politicii externe si de securitate comune. Aceasta va
duce la aparitia unei adevrate identitti europene de aprare, cu att mai
necesar cu ct n fata amenintrilor neconventionale pe care le poart cu
sine globalizarea, problemele securittii nu pot fi rezolvate dect n comun.
Dramatismul confruntrii n curs de desfsurare ntre lumea civilizat si
terorismul globalizat probeaz o atare afirmatie.
Statele relativ mai mici si mai vulnerabile din Europa Central si de Est par
mai bine plasate spre a ntelege n sensul cel mai constructiv nevoia unei
politici externe si a unei identitti de aprare europene. Se dovedeste astfel
c esential n realizarea ei este nivelul compatibilittii pe planul valorilor
politice, iar nu nivelul dezvoltrii economice.
O Europ unit dotat cu institutii politice proprii care s genereze si s
gestioneze identitatea european de aprare si securitate va permite si
rezolvarea relatiei transatlantice n sensul ntririi, iar nu al slbirii ei.
Existenta unei baze tehnologice apte a permite o echitabil mprtire a
poverilor aprrii ntre America si Europa si ntelegerea, ntr-un context
debarasat de complexe, frustrri si prejudecti, a nevoii de a combate
pericolele globale cu forte pe msura dimensiunilor globalizrii, vor conduce
spre aceast concluzie. Romnia trebuie s mearg pe o asemenea cale si s
sustin un asemenea curs.
4. Identitatea national si valorile socio-politice europene
La Consiliul European de la Copenhaga (1993) Uniunea european a luat
hotrrea ca statele asociate din Europa Central si de Est care doresc
acest lucru, i pot deveni membre de ndat ce se vor dovedi capabile s
satisfac anumite cerinte de ordin economic si politic Criteriile de la
Copenhaga. ndeplinirea respectivelor criterii presupune ca trile candidate
s fi realizat: a) stabilitatea institutiilor care garanteaz democratia, statul de
drept, drepturile omului si respectul pentru protectia minorittilor; b) o
economie de piat functional, ca si capacitatea de a rezista presiunilor
generate de competitia si de fortele pietei interne a Uniunii; c)
disponibilitatea de a si asuma obligatiile de membru, incluznd aderenta la
scopurile uniunii politice, economice si monetare; d) s fi creat conditiile
pentru integrare prin adaptarea structurilor administrative, astfel nct
legislatia Comunittii Europene s fie transpus n legislatia national si
implementat prin structuri administrative si legislative.
Criteriile de la Copenhaga descriu limpede transformrile pe care o
natiune trebuie s le sufere pentru a fi acceptat n cadrul Uniunii Europene.

Unele sunt legate asa cum s-a artat anterior de dimensiunea economicomonetar a UE. Altele vizeaz capacitatea de a contribui la edificarea unei
politici externe si de securitate comune.Procesul de aderare poate fi lansat,
ns, doar din momentul n care sunt ndeplinite criteriile politice care descriu
compatibilitatea trii candidate cu valorile UE. Acest element indic faptul
c la temelia tuturor lucrurilor stau valorile considerate a fi "valori
europene si anume democratia, statul de drept, drepturile omului si
respectul pentru protectia minorittilor.
Nimic altceva din procesul de integrare european nu se apropie mai mult de
tema identittii nationale si respectiv, a identittii europene, dect valorile
civico-politice care stau al baza democratiei si a drepturilor omului. Aceste
valori au fost definite n timp si istoria lor poate fi chiar istoria integrrii
europene.
nc din 1948, Congresul de la Haga asupra ideii europene considera Europa
ca pe o unitate spiritual si cultural a crei esent politic rezid n
promovarea drepturilor omului si a progresului economic realizabil doar prin
msuri de integrare sectorial[1][10] . C unitatea de principii civico-politice
nu poate dect s se ntreasc n spatiul UE, o arat elaborarea si
adoptarea ca declaratie politic, n luna decembrie 2000, la Nisa a Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii europene. Ea va reprezenta, cel mai
probabil, nucleul unei Constitutii europene cu sanse s devin legea
fundamental a Uniunii. Romnia trebuie s se implice alturi de trile
membre si candidate att n redactarea acetei Constitutii ct si n efortul ca
ea s capete valoare juridic.
Ajunsi n acest punct ne putem pune din nou ntrebarea n legtur cu ce
anume s-ar putea pierde din identitatea national ca urmare a unei
asemenea integrri politice? Afecteaz, oare, integrarea politic anumite
valori nationale?
S notm c valorile europene pe care le-am invocat sunt sistematizate prin
codificri ale UE formnd un sistem care cuprinde:
normele interne fiecrui stat n parte, privind drepturile omului, gndite ca
expresie a principiului subsidiarittii;
participarea trilor membre UE la sistemul international de protectie a
drepturilor omului;
instrumentele specifice elaborate n cadrul UE. Centrul de greutate extranational al acestui sistem rezult din apartenenta tuturor trilor membre ale
UE la Consiliul Europei.
Acestea fiind spuse se impune s observm c Romnia ca si toate
celelalte tri candidate este ea nssi membr a Consiliului Europei. n
consecint, principiile civico-politice fundamentale extranationale ale UE
au fost deja asumate si chiar asimilate prin aderarea la Consiliul Europei.
n nssi Recomandarea formulat de Adunarea Parlamentar a Consiliului
Europei referitor la admiterea Romniei, ca si n alte documente al
Consiliului, au fost cerute anumite transformri institutionale, legislative si de
atitudine care, odat operate, au fost susceptibile s modifice specificul
national romnesc (ex. introducerea institutiei avocatul

poporului/ombudsman, specific trilor nordice, dar necunoscut n Europa


Central si Oriental; dreptul individual de recurs la Curtea European a
Drepturilor Omului pentru toti cei nemultumiti de solutiile n materie
pronuntate de instantele nationale; dezincriminarea homosexualittii si a
lesbianismului; discriminarea pozitiv n problema minorittilor nationale;
toleranta fat de sectele religioase etc.)
Prin transformarea Consiliului Europei ntr-o organizatie cu adevrat paneuropean organizatie care include si Federatia Rus s-au creat premisele
unui proces de constructie si dezvoltare permanent a setului de valori si
principii civico-politice europene pe directii convergente. Acest proces este
din ce n ce mai mult unul de sintez, iar rezultatele sale sunt cu att mai
valoroase cu ct sunt caracterizate printr-un sincretism mai accentuat. El
demonstreaz c nu orice traditii constituind elemente de identitate merit a
fi pstrate, dup cum atest si faptul c orice popor are o contributie pozitiv
de adus la patrimoniul valorilor europene. De asemenea, practica evolutiv a
Consiliului Europei ca si cea a OSCE indic faptul c drepturile omului nu
pot fi privite ca o dogm fr riscul alimentrii unor tendinte centrifuge n
cadrul procesului european. Promovarea valorilor esentiale legate de
conceptul drepturilor omului si care alctuiesc nucleul dur al identittii
europene, trebuie s se realizeze de o manier pragmatic prin edificarea la
nivel national ca si la nivel european, a unor institutii compatibile cu folosirea
crmizilor nationale reprezentate de traditiile pozitive ale fiecrei tri
implicate.
Integrarea european poate s mearg spre aprofundarea directiei initiate de
Consiliul Europei, dar nu s-i schimbe natura. Astfel, prin mecanismul
plngerilor la Curtea European pentru Drepturile Omului, instant care ofer
persoanelor fizice dreptul la remedii obtinute la nivel continental, autorittile
nationale sunt controlate printr-un mecanism supranational[1][11]. Noua
Cart a Drepturilor Fundamentale mai face un pas n directia recunoasterii
drepturilor economice si sociale ce pot fi completate n cadrul unei
Constitutii europene asigurnd o codificare cu generalitate european.
Asa cum n materie de economie Romnia va avea de optat, n cadrul unei
Europe unite, ntre un Euro puternic si un Leu traditional dar debil, tot astfel,
pe terenul valorilor civico-politice ea a trebuit s aleag ntre o civilizatie
european de sintez n care va aduce tot ceea ce este mai bun si mai
integrabil dintre elementele identittii sale nationale si un spatiu sociocultural unde justitia era perceput n functie de conjuncturile politice, unde
institutiile publice puteau interveni n viata privat si dicta inclusiv orientrile
sexuale, unde membrii minorittilor erau tratati n mod diferentiat fat de
membrii majorittii, unde pe msur ce societatea se polarizeaz exclusii se
vd lipsiti de orice beneficiu al solidarittii sociale. Ca urmare, temerea de
a pierde identitatea national prin integrare ntr-o Europ unit, se
dovedeste n general irational sau/si artificial.
Desigur, n conditiile recunoasterii "dreptului la diversitate", regulile de
natur civico-politic necuprinse n codificarea Consiliului Europei si al
Uniunii Europene vor rmne s supravietuiasc precum parte a unei

identitti nationale subsidiare. n ceea ce priveste temele identitare


esentialmente culturale precum limba, traditiile istorice, personalittile,
specificul creatiei artistice, mentalittile de viat, ele nu se supun unui
control n cadrul institutional european. Nu este mai putin adevrat, ns, c
anumite tensiuni pot s apar n unele cazuri speciale. Ar fi de amintit, astfel,
politicile europene n domeniul educatiei care cer ca alte popoare (n special,
vecinii) s nu apar n manualele de istorie ca inamici. Un alt exemplu este
legat de tendinta de a limita exercitarea liberttilor religioase de ctre
minorittile religioase pe temeiul unei esentialitti confesionale de un
anumit fel a natiunii majoritare. Asemenea teme sunt ns si parte a
dezbaterilor interne dintr-un anumit stat si nu doar component a procesului
european. Dintr-o atare perspectiv se poate spune c identitatea national
si dezbaterea cultural care o reflect se bucur n Romnia si de suficient
demnitate si de o considerabil prolificitate si de o substantial tolerant
pentru ca din dinamica lor intern s se mplineasc un specific n acelasi
timp si romnesc si european. n acest sens, romnii pot sustine cu temei c
au vocatia natural a europenismului; c rmnnd ei nsisi pot fi, totodat,
europeni.
D. Concluzii
Europa "cooperrilor avansate, altfel spus, Europa cu 21 de viteze, "avizat"
de Summit-ul din decembrie de la Nisa, este un cadru potrivit, desi nu
neaprat ideal, pentru desfsurarea proiectului politic romnesc. Este o
formul n care Europa ne-ar "astepta", dnd posibilitatea celor dou proiecte
- al "lor", indispensabil conservrii stabilittii politice si pcii continentului si
al "nostru", orientat ctre o Europ unit si de sintez - s se desfsoare n
paralel.
Integrndu-ne n zona de "geo economics" a UE, singura n care decizia are
deja un accentuat caracter federal sau supranational, Romnia va beneficia
de implanturile de productivitate pe care liberul schimb, fondurile structurale
si stabilitatea indus de calitatea de membru al UE, le vor atrage.
Dobndind un drept de "co-decizie" pentru zona de "geo politics" - specific
pilonilor interguvernamentali ai UE - n ceea ce priveste politica extern,
securitatea, justitia si afacerile interne - Romnia va putea s promoveze
proiectul propriu de modernizare.
Dup ce Europa unit dotat cu o suprastructur politic reprezentativ va
lua fiint, Romnia si va pstra libertatea de decizie esential n cadrul
sistemului subsidiarittii globale care va realiza echilibrul ntre vechile
identitti nationale si noua identitate european. "Momentul de ruptur se va
anunta singur: politicienii si elita romneasc n general vor sti cnd am
depsit cu totul faza n care identitatea politic national nu mai este n nici
un fel pus n cauz si cnd putem deci s investim aceast identitate n
cadrul unui stat federal european"[1][12].
Europa viitorului nu poate fi dect rezultatul unui proces de unire a
Occidentului cu Orientul att sub raportul spatiului ct si sub cel al valorilor.
Pe planul celor din urm, avansul Occidentului nu poate fi contestat. El este
rezultatul unei experiente istorice refuzate Europei Centrale si de Est. Acest

avans singur nu este, ns, suficient, spre a transforma "Europa-Piat" de


astzi n "Europa-Putere" de mine.
Pentru a fi viabil, Europa unit va trebui s consacre "dreptul la diversitate"
si "dreptul la solidaritate". Aceasta nseamn a lega concurenta cu justitia,
eficienta cu generozitatea si respectul diversittii cu egalitatea sanselor.
n msura n care doresc s depseasc prin unitate actualul lor deficit de
putere si insecuritatea dedus din el, natiunile europene vor fi obligate s
nteleag c identitatea lor se compune din elemente negative sau obsolite,
care trebuie abandonate si elemente pozitive care trebuie conservate. (n
Romnia, spre exemplu, nrdcinarea principiului umanist privind respectul
diversittii s-a transpus, pe planul raporturilor interconfesionale, n
deschiderea bisericii ortodoxe ctre un nou tip de relatie cu catolicismul a
se vedea n acest sens istorica ntlnire de la Bucuresti dintre Papa Ioan Paul
al II-lea si Patriarhul Teoctist si ctre acceptarea, chiar dac fr entuziasm,
a activittii cultelor neoprotestante. Aceasta a impus schimbarea unor
elemente de identitate ale ortodoxiei romnesti, schimbare materializat n
ntinerirea ierarhiei si, mai ales, n abandonarea rezervei fat de implicarea n
activittile de asistent social. Pe un alt plan, cel economic, nevoia
integrrii pe piata intern european i conduce pe romni ctre
abandonarea culturii improvizatiei sintetizat n expresia popular las
c merge si asa pentru a-si asimila cultura rigorii/ a lucrului bine fcut,
asociat n mentalul colectiv cu Occidentul conform zicalei lucrul bine
fcut este lucru nemtesc.)
La rndul su, Uniunea european de astzi va fi indispensabil s observe c
problema ei nu este aceea de a-si transfera modelul n jumtatea estic a
continentului, ci de a asista trile de acolo n constructia unor institutii
compatibile, bazate pe un set mprtsit de valori si executate cu "crmizile
traditiilor nationale".
n ceea ce i priveste pe romni, ei sunt interesati s nlocuiasc o
impredictibil cooperare interguvernamental n care intr mereu cu
handicapuri, cu un statut cert implicnd drepturi garantate si obligatii
limpede asumate. n acest context, Romnia trebuie s scape de complexul
elevului codas si s-si nsuseasc pozitia arhitectului responsabil de viitorul
casei comune europene, la un loc cu ceilalti arhitecti din Apus si din Rsrit.
Ca europeni, romnii nu risc s-si piard identitatea ci doar s rateze, prin
timiditate sau miopie, sansa de a-si furi propriul destin.
[1][1] Cancelarul german, Gerhard Schroeder aprecia c dezbaterea lansat
de ministrul su de externe , Joschka Fischer, referitoare la alegerea unui
presedinte european se dovedeste a fi "o iluzie perfect"
[2][2] Jean Monnet, 5 august 1943."here will be no peace in Europe, if the
states are reconstituted on the basis of national sovereignty The
countries of Europe are too small to guarantee their peoples the necessary
prosperity and social developpment. The European States must constitute
themselves a federation "

[3][3] Without Monnets action there would be no Community - Il


Federalista , M. Albertini, 1977
[4][4] Vezi si volumul chiar cu acest titlu editat de Yosef Lapid, Friedrich
Kratochwil, The Return of Culture and Identity in IR Theory, London and
Boulder, Co, Lznne Rienner Publishers, 1996
[5][5] David Campbell, Writing security: United States Foreign Policy and the
Politics of Identity, Manchester University Press, 1992
[6][6] Asa cum o face, de exemplu, Olga Gzarfasova prin "definirea identittii
slovace" prin opozitie la "bad slovaks" or "irredentist Hungarians" ntr-un
studiu consacrat raporturilor dintre identitate si integrare: "From Defense
against the Others to the formulation of its Own Interests: The Case of
Slovakia", in Petr Drulak, National and European Identities in EU
Enlargement , Institute for International Relations , Prague, 2001
[7][7] Iver Newmann, Use of the other: "The East" in European identity
formation, Manchester Universitz Press, 1999
[8][8] Aceasta definire a identittii europene apartine dlui Liviu Muresan,
n National and European Identities in EU Enlargement, pg. 154, Institute for
International Relations, Prague, 2001
[9][9] Lor li se adaug o nou Unitate de planificare si reactie rapid
[10][10] Peste aproape cincizeci de ani, Roman Herzog, presedintele de
atunci al Germaniei, enunta, cu prilejul celei de a 40-a aniversri a Societtii
atlantice germane (martie, 1996), conditiile recunoasterii europene a
noilor tri candidate la UE: Decisiv este ca noile state membre s fie
democratii consolidate, care s-au debarasat de mostenirea nationalismului si
au redescoperit principiile societtii deschise, ale economiei libere si ale
culturii umaniste.
[11][11] Ca parte a aquis-ului comunitar, Directiva anti rasist a UE devine si
ea obligatorie
[12][12] Sorin Moisa, Un concept romnesc privind viitorul Uniunii
europene n Studii Internationale, nr. 6/2001, Ed. Pro, pg. 41.