Floare albastra

De Mihai Eminescu
1.Junimea
2.Debut:1867 la revista ,,Familia condusa de Iosif Vulcan, care-i schimba
numele din Mihail Eminovoci in Mihai Eminescu
3.Mihai Eminescu scrie ptr prima data la revista ,,Convorbiri literare in 1870.
Printre poeziile trimise aici se afla si ,,Venere si Madona. La al 3-lea vers al
acestei poezii, Iacob Negruzzi exlama:,,S-a nascut un poet! Temele si metivele
literare eminescinene sunt: dragostea si natura, timpul terestru si cel cosmic,
sociala, istorica, geniul pustiu, luna, lacul...
Poezia Floare albastra de Mihai Eminescu are 14 strofe, rima imbratisata,
masura versurilor de opt silabe.
Titlul acestei poezii este in acord cu ideea poetica deoarece simbolul florii
albastre ne trimite cu gandul la ideea filosofico-romantica si anume ca viata este
ca un vis. ( Schopenhauer ).Pornind de la acest punct de vedere timpul terestru
este trecator datorita percepitiei umane, in timp ce timpul cosmic nu are inceput
sau sfarsit.
Prima si ultima strofa sunt construite in antiteza deoarece glasului terestru al
iubitei i se opune concluzia geniului pustiu: totusi este trist in lume, in care
recunoastem meditatia filosofica a Luceafarului : Traind in cercul vostru
stramt/ Norocul va petrece/ Ori eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.
Ideea poetica ce se desprinde din strofele acestei poezii trateaza problema
geniului pe Pamant si pe cea a timpului terestru in antiteza cu cel cosmic.
Simbol al planului terestru este iubita, in timp ce cosmicul este reprezentat de
geniu. Starea de spirit care se desprinde este meditativ-melancolica, atmosfera
fiind de visare si totodata misterioasa.
Poezia Floarea Albastra contine 3 secvente poetice, in care iubita incearca,
pe rand, sa-l desprinda pe geniul pustiu din lumea sa, apoi sa-l ademeneasca
in mijlocul naturii terestre,unde sa-i daruiasca frumusetea sa feminina.
Daca primele strofe presupun elemente ale cunoasterii : campiile asire ,
piramidele invechite (epitet) , strofele 5,6 ne invita in mijlocul unei naturi
protectoare: codru cu verdeata , izvoare , bolta cea senita (epitet). Prin
motivul literar al izvoarelor care plang este transimsa ideea unei iubiri ce nu se
va implini.
Elementul cosmic , soarele, este strecurat de iubita in invitatia sa la dragoste
, cu intentia de a retine atentia asupra geniului. Limbajul utilizat de ea este unul
popular : si mi-i spune , mi-oi desface de-aur parul , und-inzvoare
transmit trasaturile unei persoane comune .
Penultima strofa imbina visul cu realitatea : inc-o gura si dispare .
Comaparatia : ca un stalp eu stau in luna exprima conditia nemuritoare a
geniului . finalul acestei strofe reia motivul florii albastre , care sugereaza ideea
ca viata este un vis, timpul trece numai din cauza perceptiei pe care o au oamenii
asupra lui.

Ultima strofa a poeziei aminteste de meditatiia specific eminesciana din

Luceafarul : traind in cercul vostru stramt\ Norocul va petrece, \ O eu in
lumea mea ma simt \Nemuritor si rece. .
Prin antiteza dintre planul terestru si cel cosmic , dintre fiinta comuna si cea
de geniu, prin motivul florii albastre si a temei litereare dragostea si natura,
aceastea poezie se incadreaza in lirica romantica .