Sunteți pe pagina 1din 4

Ion Pillat - "Aci sosi pe vremuri"

Poezia "Aci sosi pe vremuri" este publicata in volumul "Pe Arges in sus" in anul 1923,
incadrandu-se in traditionalism prin tema, modul de constructie a textului, abordarea
libresca, stilistica si modul de structurare a textului.
Structura: Textul este alcatuit din 19 distihuri si un monostih, grupate in trei parti,
respectiv in patru secvente poetice.
Prima parte cuprinde doua secvente poetice, prima secventa (distihurile 1>3)
conturand cadrul povestii de dragoste, iar cea de a doua (distihurile 4>10) ilustrand
povestea de iubire a bunicilor.
Cea de-a doua parte, respectiv a treia secventa poetica cuprinde distihurile 11-12,
avand rol de legatura intre planul poetic al treutului si cel al prezentului.Secventa este o
meditatie asupra trecerii timpului care lasa urme asupra trupului perisabil si confera
perenitate amintirii "Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita..." .
Cea de-a treia parte , corespunzatoare celei de-a 4 secvente, cuprinde distihurile
13>19, si monostihul final, reprezentand o reflectare in oglinda a scenariului povestii de
iubire in prezent.
Prima si cea de a treia parte contin versul "de nunta sau de moarte, in turnul vechi
din sat" ceea ce confera poeziei structurare simetrica.
Tema si viziunea despre lume: Tema poeziei priveste mai multe aspecte, universul
rural specific traditionalismului, asociindu-i-se doua teme de larga circulatie iubirea si
timpul. Universul rural este ales drept cadru al concretizarii iubirii care este traita in doua
planuri temporare, trecutul iubirii bunicilor si prezentul iubirii nepotului . Universul rural este
particularizat prin cateva motive specifice: casa, hornul, trecerea timpului, uitarea, satul.
Doua motive romantice de larga circulatie , (noaptea si luna) sunt revalorizate in maniera
traditionalista ca si motivul plopilor asupra caruia Ion Pillat are o viziune diferita de cea
romantica : romanticii considera natura eterna opunandu-se fiintei umane efemere, in timp
ce la Ion Pillat natura insasi este afecatata de trecerea timpului "In drumul lor spre zare
imbatranira plopii".
Incadrandu-se in traditionalism, poezia lui Ion Pillat propune in mod evident o
viziune traditionalista . Universul rural este privit cu nostalgie , ne fiind perceput ca un
spatiu intim de traire in prezent, ci ca spatiu al recuperarii traditiei. A iubi in viziunea lui
Pillat inseamna a retrai ceea ce sa trait deja, ambele iubiri fiind reflectari ale iubirilor din
carti.
Tiputi de lirism: Poezia se incadreaza atat in lirismul subiectiv cat si cel obiectiv,
primul tip fiind evidentiat de marcile lexico-gramaticale specifice eului liric: pronume la
persoana I si a II- a ("m" , "ti" , "te", "tu" ), verbe la persoana I si a II-a ("am soptiti", "am
spus", "sedea"), adverb care arata apropierea in timp si spatiu ( "acum", "azi", "aci"),
adjectiv pronominal posesiv ("ta" - din structura "si-n fata ta", "tau"- din structura "trupul
tau")
Lirismul obiectiv este evidentiat prin scenariul epic al celor doua povesti de iubire si
de meditatia cu caracter general uman asupra trecerii timpului.
Imagini, figuri de stil si semnificatii: Prima secventa atrage atentia prin natura
descriptiva, motivul poetic central fiind "casa amintirii", simbol al casei traditionale, cu
obloane, pritvor,poarta cu zavor. Senzatia de nemiscare este aici sugerata si prin
simbolistica panzei de paianjen, respectiv imbatranirea plopilor.
In cea de a doua secventa poetica, impresia creata este cea a derularii unor cadre
cinematografice ,spatiul prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti. Iubita de atunci a
bunicului este individualizata printr-o metafora ("ochii de peruzea") care poate fi

interpretata prin aluzia la ochii ca lumina a sufletului, respectiv valoarea de talisman ,iubirea
fiind considerata protectoare.
In cea de a treia secventa poetica, meditatiaasupra trecerii timpului este esvidentiata
prin exclamatia retorica "ce straniu lucru: vremea!" prin care sunt puse in paralel portretele
(simbol al trecutului) si fetele( prezent).
Ultima secventa poetica incepe cu o comparatie (" Ca ieri sosi bunica...si vii acuma
tu") prin care se evidentiaza opozitia dintre planul poetic al trecutului si cel al prezentului ,
opozitia fiind pusa insa in umbra de seria identitatilor dintre cele doua povesti de iubire.
aceasta este de asemenea individualizata prin metafora ("ochii de ametist")accentuand
ideea ca iubirea are rol protector purificator.
Semnificatia titlului: Titlul, alcatuit sub forma unui enunt contine un adverb de loc
ce sugereaza apropierea "aci", un verb la perfect simplu "sosi" care trimite la trecutul
indepartat si care face aluzie la relatia trecut-prezent in asociere cu adverbul "aci" so
locutiunea adverbiala "pe vremuri". In aceste conditii ,titlul anticipeaza tema ciclicitatii
timpului, cultivata in textul poetic alaturi de iubire si universul rural.
Prozodie: Din punct de vedere prozodic poezia se caracterizeaza prin rima
imperecheata, masura de 13-14 silabe si ritm iambic.

ACI SOSI PE VREMURI


Traditionalismul este o miscare literar, manifestat n perioada interbelic, in paralel cu
modernismul lovinescian si in opozitie cu acesta.
Traditionalismul se impotriveste occidentalizarii culturii romane si modernismului, punand
accent pe spiritualitatea autohtona. Promoveaza traditia, perceputa ca nsumare a valorilor
arhaice traditionale, specifice spiritualitatii romanesti si identitatii nationale.
Traditionalistii considera ca valorile traditionale sunt puse in pericol de modernitate, prin urmare
vor incerca sa le conserve.
In perioada interbelica au existat 3 grupari literare de orientare traditionalista formate in jurul
cate unei reviste: smntorismul- revista Smntorul, poporanismul-revista Viata romneasc,
gandirismul- revista Gndirea. Un reprezentant al traditionalismului este Ion Pillat.
Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factur tradiionalist, aparuta in anul 1923 in
volumul Pe Arge n sus.
Poezia aparine tradiionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar i prin
tema timpului trector -fugit irreparabile tempus.
Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu
repetabilitatea destinului uman sau cu ciclicitatea vietii.
Titulul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, prin indicii de spatiu aci, timp
pe vremuri, si forma verbala, de perfect simplu sosi.
Textul mbin dou tipuri de lirism. n prima parte ntalnim lirismul obiectiv, prin elemente de
narativitate simbolica, care ne prezint idila bunicilor de alt dat. n partea a doua apare lirismul
subiectiv, bogat n mrci ale eului liric care prezint idila n care este implicat poetul.
Compoziional, poezia este alctuit din distihuri i un vers final, liber, avnd rolul de laitmotiv
al poeziei. Distihurile sunt organizate n mai multe secvene poetice: incipitul - evocarea iubirii
de ieri a bunicilor, meditaia asupra efemeritii condiiei umane, iubirea de acum", epilogul
poemului. Cele dou planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) i prezentul (distihurile
XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentueaz ideea de ciclicitate a vieii i a iubirii. Se
utilizeaz elemente de simetrie i opoziie a planurilor, construite pe relaia atunci - acum".
Sunetul clopotului de nunt sau de moarte n turnul vechi din sat este laitmotivul refren care
subliniaz ideea efemerittii vietii, nsoind dou momente eseniale ale existenei umane - nunta
i moarte.
Primele dou distihuri reprezint incipitul poeziei i fixeaz, prin intermediul unei metafore:
casa amintirii, spaiul rememorrii nostalgice a trecutului. Trecutul capt o aur legendar,
devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate.

Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocrii iubirii bunicilor. Natura devine solidar
cu omul, fiind marcat de semnele mbatrnirii, ca i fiina uman. n versul Aci sosi pe vremuri
bunica-mi Calyopi este reluat titlul poeziei i este evocat imaginea din tineree a bunicii cu
nume mitologic: Calyopi - Caliope (Kalliope), muza poeziei epice i a elocinei n mitologia
greac.
Intlnirea bunicilor, ndrgostiii de altdat, respect un ceremonial: bunicul ateapt sosirea
berlinei, din care coboar o tnr mbrcat dup moda timpului n larg crinolin". Bunicul i
recit iubitei capodopere ale literaturii romantice. Atmosfera evocat, peisajul selenar, sunt
romantice: i totul ce romantic ca-n basme se urzea". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este
urmat, n versul urmtor de revenirea brutal la realitatea timpului care trece ireversibil: De
mult e mort bunicul, bunica e btrn...".
In distihul al treisprezecelea se trece la planul prezent, prin intermediul unei comparatii care
realizeaza o paralela trecut-prezent: Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu. Ca ntr-un ritual,
nepoii repet gesturile bunicilor peste timp.
Un alt element comun celor dou secvene poetice, prezent - trecut, este barza, simbol al
fidelitii, al devoiunii.
Sunetul clopotului nsoete din nou momentul ntlnirii ndrgostiilor i sugereaz
repetabilitatea existenei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentueaz trecerea
iremediabil a timpului: De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat.
Expresivitatea poetica se evidentiaza la toate nivelurile textului.
La nivelul fonetic i prozodic, se remarca muzicalitatea data de rima mperecheat, ritmul
iambic, msura de 13-14 silabe.
La nivelul morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut i planul prezent
evocate n poezie.
La nivelul lexico-semantic, poezia se remarc prin prezena elementelor populare (aci, pridvor,
obloane, a zbreli, zvor, ciubuc), cu rolul evocarii trecutului.
La nivel stilistic, se utilizeaza paralelismul, simetria, antiteza, se foloseste cu precadere metafora
casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist si comparatia Ca ieri sosi bunicasi vii
acum tu.
In concluzie, poezia Aici sosi pe vremuri de Ion Pillat aparine tradiionalismului prin idilizarea
trecutului, prin cadrul rural, dar i prin tema timpului trector -fugit irreparabile tempus.