Sunteți pe pagina 1din 13

Mijloace de masurare a densitatii

2.1. Notiuni generale


Densitatea este o marime derivata in S.I., care se definete ca find masa
unitatii de volum:
=
Dimensiunile densitatii sunt:
[ ] =L-3*M
Greutatea specifica se defineste ca fiind greutatea unitatii de volum,
exprimata prin relatia:
Spre deosebire de densitate, greutatea specifica este o marime ce variaza in
functie de acceleratia gravitationala, g.
Unitatea de masa a densitatii in S.I. este kg/m3, iar ca unitate tolerata g/cm3.
Re1atia de legatura intre cele doua unitati de masura este:
1 g/cm3 = 10 kg/rn3.
2.2. Metode de masura a densitatii
Masurarea densitatii lichidelor se poate face prin metode bazate pe:
- echilibrul hidrostatic;
- determinarea masei si volumului unui corp;
- determinarea punctului de fierbere;
- principiul vaselor comunicante.
2.3. Mijloace de masurare a densitatii
Masurarea densitatii pe principiul hidrostatic se
poate face:
- cu ajutorul densimetrelor;
- cu balanta hidrostatica;
- cu balanta Mohr Westphal.
1. Densimetrele se impart in doua grupe:
- pentru lichide cu densitate mai mica decat densitatea apei densimetre
pentru produse petroliere, cu domeniul de masurare cuprins intre 0,650 si 1
g/cm3;
- pentru lichide cu densitate mai mare decat densitatea apei lactodensimetre, densimetre pentru apa de mare cu domeniul de masurare
cuprins intre 1
si 2 g/cm3.
Densimetrele (fig. 1.13) sunt confectionate din sticla si se compun dintr-un
plutitor, o camera de lestare pentru mentinerea verticalitatii si, in unele
cazuri, un
termometru.
Principiul pe baza caruia se face masurarea densitatii este acela ca
adancimea

de cufundare a unui densimetru variaza invers proportional cu densitatea


lichidului.
Valoarea densitatii masurate cu ajutorul densimetrelor depinde de:
- corectitudinea indicatiilor;
- capilaritatea lichidului.
Pentru lichide netransparente, citirea indicatiilor se face la partea superioara
a
meniscului (lapte, produse petroliere), in vreme ce, pentru lichide
trasparente, citirea se face la partea inferioara a meniscului.
Mijloace de masurare pentru marimi mecanice
1. Mijloace pentru masurarea masei
Masa, m, este marimea fizica scalara fundamentala, in S.I. care masoara
proprietatea de a fi inerta si de a provoca un camp gravitational.
1.1. Unitati de masura pentru masa
Unitatea de masura pentru masaq este unitatea de masura fundamentala in
S.I. si poarta de numirea de masura fundamentala in S.I. si poarta de numirea
de kilogram, cu simbolul kg.
Multiplii si submultiplii kilogramului sunt:
Denumirea Valoarea Simbolul
Tona
Quintal
Decakilogram
Kilogram
Hectogram
Decagram
Gram
Decigram
Centigram
Miligram 1000 kg
100 kg
10 kg
1 kg =1000 g
0,1 kg = 100 g
0,01 kg =10 g
0,001 kg = 1 g
0,0001 kg = 0,1 g
0,00001 kg = 10-2 g
0,000001 kg = 10-3g t
q
dakg
kg
hg
dag
g

dg
cg
mg
Tab 1.1.
Pentru a afla masa unui corp, este necesara compararea acestuia cu unitatea
de masa, lucru pe care il realizeaza mijloacele de masurare pentru masa.
1.2. Elementele componente ale mijloacelor pentru masurat masa
Indifrent de complexitatea lor, instrumentele pentru masurat mase au in
componenta lor o serie de elemente comune.
a) Parghiile utilizate la mijloacele de masurare pot fi:
- De gradul I, cu axul oscilatie la mijloc si cele doua forte, rezistenta si activa,
aplicate in acelasi sens, la dreapta si la stanga axului de oscilatie;
- De gradul II, cu axul de oscilatie la o extremitate, iar fortele (de sensuri
opuse) aplicate de aceeasi parte a axului.
b) Cutitele sunt piese dure, de forma unor prisme triunghiulare, care au o
muchie activa si constitue axele de sprijin ale mijloacelor de cantarit.
c) Pernitele sunt piese dure, cu suprafete active in forma de V; ele constitue
sprijin pentru cutite.
Cutitele de pernitele realizeaza articulatiile intre parghii si celelalte parti
componente ale mijloacelor de cantarit. Atat pernitele, cat si cutitele se
confectioaneaza din oteluri speciale (OSC8, OSC10). Ele sunt tratate termic
prin calire, iar finisarea lor se face prin slefuire fina.
d) Placutele limitatoare sunt piese de otel suprafata dura, cu rol de a limita
aluneacarea cutitelor si penitelor de-a lungul muchiilor active.
e) Paftalele sunt piese cu rol de legatura intre parghii si alte parti
componente si rol de amortizare a oscilatiilor platformelor.
f) Indicatoarele sunt utilizate pentru indicarea pozitiei de echilibru. Ele pot fi
ace indicatoare sau placute, una fixa si alta mobila, aflate in prelungire.
g) Suporturile pentru sarcina servesc la sustinerea masei de cantarit.
Legaturile se pot confectiona din metal, sticla sau lemn.
h) Dispozitivele de izolare sunt menite sa aduca mijlocul de masurare in stare
de repaus, atunci cand nu se efectueaza cantariri.
1.3. Clasificarea instrumentelor de cantarit
Mijloacele de masurarea pentru mase se pot clasifica dupa mai multe criterii,
si anume:
a) Dupa numarul de parghii utilizate:
- Instrumente cu o parghie, numite balante, care pot fi cu brate egale sau
inegale;
- Instrumente cu mai multe parghii, numite bascule, la care bratele parghiilor
sunt in general inegale.
b) Dupa modul de efectuare a cantaririlor:
- Manuale, la care toaqte operatiile (asezarea pe masa de cantarit, asezarea
greutatilor si ridicarea de pe aparat) sunt realizate de un operator;
- Semiautomate, la care toate operatiile se executa automat;

- Automate, la care toate operatiile se executa automat.


c) Dupa modul de instalare:
- fixe;
- transportabile.
d) Dupa constructia dispozitivului indicator:
- Cu pozitia de echilibru constanta (acul indicator se opreste in pozitia de
echilibru la acelasi reper).
Semnificatia si masurarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii practice si stiintifice: in analiza
chimica, in controlul si reglarea proceselor tehnologice, in studierea echilibrelor chimice, etc.
Fiecare este familiarizat cu termenul de valoare a pH-ului de la ploile acide sau de la balanta pH-ului din
cosmetice.
Pentru experti, valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valori ce caracterizeaza calitatea unui
fluid.
De ce? Deoarece comportarea chimica a fluidului este determinata de natura sa acida neutra sau alcalina.
Cateva exemple: raurile sau lacurile care sunt prea acide nu sunt propice vietii animale sau vegetale; apa potabila
care este prea acida este nesanatoasa si totodata corodeaza tevile de transport ale apei; si, in sfarsit, valoarea pHului este un factor decisiv pentru o mare varietate de procese din industria chimica, de la obtinerea plasticului pana la
desulfurizarea gazului.
In lucrarea de fata se trateaza aspecte teoretice si practice ale pH-ului si metodelor de masurare ale acestuia,
indicandu-se unele aplicatii ale acestuia in diferite domenii.
Aceasta lucrare este structurata pe sapte capitole, fiecare dintre ele tratand aspecte diverse ale studiului pH-ului si
aplicatiilor sale.
Capitolul de fata aduce lamuriri de ordin general cu privire la scopul si cuprinsul lucrarii.
In capitolul doi se prezinta cateva notiuni teoretice de baza despre pH incepand cu definirea notiuni de pH, gradul
de aciditate si alcalinitate al solutiilor, calculul si modul de reprezentare a pH-ului si caracteristicilor statice ale
procesului de neutralizare.
Capitolul trei pune in evidenta cateva metode de conversie a pH-ului in semnal electric, tipurile de electrozi utilizati.
Masurarea pH-ului se poate realiza fie prin metode electromagnetice, care se bazeaza pe diferenta de potential
care apare intr-o solutie care contine ionii sai si solutia respectiva, diferenta de potential care depinde de concentratia
acestor ionii si temperatura; sau prin metoda curenta, metoda ce se bazeaza pe definitia operationala.
Elementul propriu-zis cu care se realizeaza masurarea se numeste electrod si este de fapt traductorul de pH.
Electrozii folositi in masurarea pH-ului sunt de doua tipuri, electrozi indicatori ai activitatii ionilor de hidrogen si
electrozi de referinta.
In capitolul al patrulea este prezentat un pH-metru electronic termocompesat ce realizeaza compensarea variatiilor
de temperatura cu ajutorul unui semnal ce provine de la o sursa de referinta de tensiune de mare precizie.
Capitolul al cincilea prezinta unele din aspectele masurarii pH-ului in instalatiile industriale,cum ar fi industria
celulozei, alimentara sau in procesele de extractie si prelucrare a produselor petroliere.
Unele criterii de alegere a pH-metrelor sunt evidentiate in capitolul al saselea, criterii ce tin cont de eficacitatea
operationala, de costurile de utilizare sau de caracteristicile aplicatiei si specifiarea performantelor de referinta.

Masa reprezinta o marime fizica scalar ace masoara proprietatea


materiei de a fi inerta si de a produce camp gravitational.
Unitatea fundamentala in S.I. pentru masa este kilogramul cu simbolul kg.
Masa de 1 kg este materializata prin prototipul international din platina
iridata,
Pastrat la Biroul International de Masuri si Greutati din Sevres Franta .
Acesta a fost aprobat de Conferinta Generala de Masuri si Greutati in 1889.
Pentru tara noastra, prototipul national este Kilogramul nr.2. Acesta este
din
platina iridata ( 90% platina si 10% iridiu ), de forma cilindrica, cu diametrul
egal
cu inaltimea ( aprox. 39 mm ) si muchiile rotunjite. A fost atribuit tarii noastre
prin
tragere la sorti, la Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1889. Se afla in
pastrarea Institutului National de Metrologie si acesta pastreaza in timp unitatea
de
masura in tara noastra.
Pentru masa pietrelor pretioase se foloseste unitatea de masura cu denumirea
carat (ct.). Caratul este egal cu 0,200 g
Pentru a stabili masa unui corp este necesara compararea acestuia cu
unitatea
de masa .
Compararea se face prin cantarire cu dispozitive denumite aparate de
cantarit.

Unitatile de masa sunt materializate sub forma de greutati etalon si greutati


de
lucru.
Ca principiu de functionare , toate aparatele de cantarit se bazeaza pe
acelasi fenomen: compararea a doua mase dintre care una este cunoscuta.
Principalele tipuri de aparate de cantarit sunt:
balante;
bascule;
aparate de cantarit;
aparate de cantarit electronice.
BALANTE :
Balantele etalon se folosesc la transmiterea unitatii de masa si la verificarea
greutatilor de lucru.
Balantele analitice sunt balante simple cu precizia ridicata. Se folosesc in
laboratoare, in activitatea didactica si in cercetare. Gama de masurare este
cuprinsa intre 2 si 200 grame.
Balantele tehnice se folosesc la cantariri de precizie mai redusa executate
in
depozite, ateliere.
Balantele compuse au talerele plasate deasupra parghiilor si sprijinite pe 3
cutite. Sarcinile maxime care pot fi cantarite cu balantele compuse sunt de 2, 5, 10
si
20 kg.

3. Nomenclatorul aparatelor:

balanta tehnica;

cutii cu etaloane de masa;


cutii cu alice;

corp de cantarit;

etaloane de 100 g;
etaloane de 500 g;
etaloane de 1000 g.
MIJLOACE PENTRU MASURAREA TIMPULUI
Timpul aste o mrime fundamental n Sistemul International.Unitatea de masura pentru
timp este secunda notata s.
La a 13 pea Conferinta Benerala pentru masuri si Greutati a hotart ca secunda sa fie
definita astfel: Secunda este durata a 9.192.631,770 perioade ale radiatiei corespunzatoare
tranzitiei ntre cele doua niveluri hierfine ale stari fundamentale ale atomului Cesiul 133.
Multiplii secundei sunt:
`

Minutul 1min=60 s
Ora 1 ora=60 min=3.600 s
Ziua 1 zi=24 ore
Anul 1 an=365 zile
Secolul 1 secol=100 ani
Mileniul 1mileniu= 10 secole

Submultiplii secundei sunt milisecunda (ms) si microsecunda (s).


In constructia de masini, mijloacele pentru masurarea timpului intra n
componenta aparatelor si a instalatiilor si au rol de temporizare, de antrenare a dispozitivelor
de programare sau de deplasare a suportului de nregistrate.

Mijloacele pentru masurarea timpului se numesc ceasuri.Domeniul care se ocupa cu


proiectarea si constructia acestor dispozitive se numesc orologerie.
Din punct de vedere constructive, ceasurile se impart n: mecanice,electromecanice,
electronice.
Ceasurile mecanice folosesc pentru actionarea energiei cedate din un arc spiral
tensionat.
Ceasurile electromecanice folosesc pt actionarea energiei electrice, iar miscarea este
transmisa pe cale mecanica.
Ceasurile electronice sunt considerate ceasurile care au in constructia lor att
dispozitive electronice pentru actionare ct si pentru indicatie.
Din punct de vedere al indicatiei, ceasurile pot fi digitale sau analoghice .
Ceasurile mecanice au n constructia lor traductoare de timp de tip oscilatoriu, ce sau
fara perioada proprie de oscilatie. Antrenarea ceasurilor mecanice se face folosind energia
mecanica eliberata de un arc. Acest tip de aparat prezinta dezavantajul ca perioada de oscilatie
este dependenta de momentul motor creat de dispozitivul mechanic de antrenare. Tipurile de
traductoare de timp cel mai des folosite n constructia ceasurilor mecanice sunt: traductoare de
timp cu pendul,traductoare de tipm cu system oscilatoriu arc-balans, traductoare de timp cu
masa oscilanta fara perioada proprie de oscilatie.
Traductorul de timp cu pendul are perioada de oscilatie dependenta de masa
pendulului, de lungimea pendulului, dar si de acceleratia gravitationala si de momentul de
inertie al pendulului.
Traductorul de timp cu system oscilatoriu arc-balans are perioada de oscilatie
dependenta de elementele geometrice ale arcului spiral (lungime, latime, si grosime a sectiunii),
de momentul de inertie al balansului, dar si de momentul de elasticitate al arcului spiral.
Traductorul de timp cu masa oscilanta fara perioada proprie de oscilatie
dependenta de momentul de inertie al mesei oscilante si de amplitudinea unghiulara a oscilatiei.
Acest tip de traductor de timp are urmatoarele avantaje: constructia este simpla, areposibilitatea
reglarii perioadei de oscilatie si perioada este independenta de pozitia n spatiu.
Ceasurile electromecanice se caracterizeaza prin faptul ca energia mecanica
nmagazineaza la ceasurile anterior prezentate n arcul motor a fost nlocuita cu energia electrica
nmagazinata ntr-o baterie sau obtinuta direct de la retea.
Cele mai raspndite ceasuri electromecanice sunt echipate cu motoare sincrone,
la care baza de timp este furnizata de frecventa retelei.

Ceasurile electromecanice au o parte mecanica, iar precizia lor depinde de frecventa


retelei electrice.
Folosirea ceasurilor electromecanice nu este posibila n cazul retelelor electrice a caror
frecventa nu este stabilizata. n aceasta situatie, se foloseste actionarea electrica, dar se
introduce un traductor mecanic de timp si un mecanism pentru rezerva de timp. Un astfel de
ceas are n componenta un ceas mecanic cu arc motor tensionat de un motor elastic sincron,
folosind o reductie corespunzatoare.
Pentru a evita supratensionarea arcului motor , se introduce n mecanism un
limitator de cuplu, care ncepe sa patineze la atingerea cuplului maxim admis.Acest tip de ceas
are avantajul ca va continua sa functioneze si n cazul ntreruperii alimentarii cu energie
electrica, datorita faptului ca arcul ramne tensionat.

ceas electromecanic
Acest tip de ceas este folosit la contoarele electrice sau dublu tarif.
Ceasurile electronice au o larga raspndire,att n industrie , ct si n viata de toate
zilele.Avantajele pe care le prezinta sunt:precizie de indicare ridicata , operatii de asamblare
simple, cost de productie si de intretinere scazut.
Din punct de vedere al indicatiei, ceasurile electronice pot fi:
cu indicatie analogical;
cu indicatie numerica.
Din punc de vedere constructive, elementu principal al unui astfel de ceas este
micromotorul pas-cu-pas, care are rolul de transformare a impulsurilor electrice ntr-o
miscare mecanica. Acelasi sistem se foloseste si n cazul n care,la iesire , este necesara o
miscare mecanica pentru antrenarea suporturilor nregistratoarelor sau programatoarelor.
La acest tip de ceasuri , indicatia numerica se poate face prin mai multe metode. Dintre
acestea , cea mai cunoscuta este cea cu cristale lichide.Ele se caracterizeaza prin faptul ca nu
genereaza lumina , ci disperseaza lumina din mediul ambient.

Contrastul indicatiei nu variaza cu intensitatea luminoasa din ncaperea n care


sunt folosite.
Prezinta urmatoarele avantaje: consumul mic de putere si posibilitatea utilizarii n
conditiile unei iluminari puternice.
Traductoarele de timp folosite sunt de tipul oscilatoarelor mecanice cu pendul , cu arcbalans si, cel mai frecvent , de tip diapason cu cuart. Oscilatoarele de tip diapason cu cuart
folosesc oscilatiile unei placute de cuart, care vibreaza liber ntr-o capsula etansa, sub influenta
curentului electric de ntretinere. Frecventa de oscilatie a traductorului are valori de la 32 kHz
pna la 4,194304 MHz. Functionarea acestor ceasuri este cu att mai buna cu ct frecventa
folosita este mai mare. Daca, din punct de vedere constructive, este necesar un consum mic de
energie electrica, atunci frecventa aleasa va fi mai mica.
Cronometrele sunt mijloace folosite pentru masurarea intervalelor de timp.Ele se
utilizeaza n competitii sportive si n activitati de productie, atunci cnd este necesara
cronometrarea unor operatii tehnologice de prelucrare sau de montaj. Au o precizie ridicata.

cronometru mecanic

cronometru digital

Timpul este una dintre putinele marimi fizice fundamentale (sapte n Sistemul
International), care conform cunostintelor actuale nu se pot defini prin intermediul altor marimi,
la fel ca de exemplu lungimea si masa.
Dictionarul Oxford defineste timpul ca fiind "procesul indefinit si continuu al existentei
evenimentelor n trecut, prezent si viitor, privit ca o unitate". O alta definitie de dictionar
standard este "Un continuum nonspatial linear n care evenimentele apar ntr-o ordine aparent
ireversibila".
Durata de timp scursa ntre doua evenimente poate fi definita pe baza unei miscari
uniforme (de exemplu, deplasarea luminii ntre doua oglinzi paralele, rotirea Pamntului) sau a
unui fenomen repetitiv (oscilatia unui pendul gravitational, a unui pendul elastic, a unui circuit
LC, etc). Prin aceasta metoda se poate defini doar timpul pentru punctul din spatiu n care este
plasat instrumentul de masura (ceasul). Pentru alte puncte din spatiu, este necesar sa se
stabileasca notiunea de simultaneitate la distanta un criteriu dupa care sa se poata declara
daca doua evenimente ce au loc n puncte diferite din spatiu sunt simultane sau nu.
Unitatea de masura pentru timp n Sistemul International de Unitati de Masura este
secunda, avnd simbolul s. Ea este definita pe baza proprietatilor atomului de cesiu. Definitia
mai veche era facuta pe baza divizarii zilei solare medii n ore, minute si secunde; aceasta s-a

utilizat pna la aparitia ceasurilor atomice, capabile sa puna n evidenta neuniformitatea rotatiei
Pamntului.
Ca unitate de masura pentru timp, anul poate fi una din mai multe variante, fiind necesar
sa se precizeze care dintre ele este folosita daca este necesara precizie mare:
anul iulian, egal cu 365,25 zile sau 31 557 600 secunde

anul gregorian, egal cu 365,2425 zile sau 31 556 952


secunde

anul obisnuit, de 365 zile sau 31 536 000 secunde


anul tropic, cu precizarea suplimentara cu privire la care
an tropic se face referire

n perioada 1960-1967, anul tropic a fost luat ca baza pentru unitatile de masura pentru
timp. n acea perioada, secunda a fost definita ca fractiunea 1/31 556 925,9747 a anului tropic
la 1900/01/0 la ora 12 timpul efemeridelor.
Anul calendaristic trebuie sa fie sincron cu ciclul anotimpurilor si prin urmare trebuie sa
fie o aproximare practica a anului tropic. Din ratiuni practice, anul calendaristic are un numar
ntreg de zile. Unii ani au 365 de zile (anii obisnuiti), altii au 366 de zile (ani bisecti), astfel
nct durata medie a anului calendaristic sa fie aproximativ egala cu durata anului tropic.
Conform calendarului introdus de Iulius Cezar n anul 45 .Hr.., numit calendarul iulian,
fiecare al patrulea an este bisect. Anii bisecti sunt cei avnd ca numarun multiplu de patru. Anul
astfel definit are durata medie de 365,25 zile, cu 0,007809581 zile mai mult dect un an tropic.
Calendarul iulian ramne n urma anotimpurilor cu aproximativ 7,8 zile n 1000 de ani.
Modificarea adusa de papa Grigore al XIII-lea n anul 1582, numita calendarul gregorian, face
ca anii cu numar multiplu de 100 dar nu si de 400 sa nu fie bisecti. Conform acestei reguli, anul
1900 si 2100 nu sunt bisecti, nsa 1600, 2000 si 2400 sunt bisecti. Anul conform calendarului
gregorian dureaza n medie 365,2425 zile, cu 0,000309581 mai mult dect anul tropic.
Calendarul gregorian ramne n urma anotimpurilor cu aproximativ 3 zile la 10000 de ani.
n termeni comuni, ziua poate desemna:

perioada de timp de la rasaritul la apusul soarelui - ct timp soarele este deasupra orizontului, n opozitie cu
noaptea care este perioada de la apusul la rasaritul soarelui;
perioada de timp de la un miezul (mijlocul) unei nopti la miezul noptii urmatoare;

unitatea de masura pentru timp egala cu durata de la un miezul unei nopti la miezul noptii urmatoare.

Ziua, considerata ca durata medie ntre doua culminatii superioare ale Soarelui, a servit ca
unitate de masura pentru timp, mpreuna cu subdiviziunile ei, ora (1/24 zile), minutul (1/1440
zile) si secunda (1/86400 zile).

n prezent, datorita preciziei ridicate cu care se poate masura timpul (cu ajutorul
ceasurilor atomice), se poate pune n evidenta variatia duratei zilei solare medii. Ca urmare, ziua
solara medie nu mai poate fi utilizata ca unitate de masura. Ca urmare, ziua ca unitate de masura
pentru timp este definita ca 86400 secunde, cu definitia secundei pe baza proprietatilor atomului
de cesiu
Ceasul (din slavona as, ora) este un instrument de masurare a timpului. n mod
normal, termenul ceas se refera la un dispozitiv ce indica ora exacta conform unui standard de
timp, iar termenul cronometru pentru un dispozitiv ce masoara durate de timp. Prin extensie,
termenl ceas se utilizeaza si pentru dispozitive ce receptioneaza indica ora exacta transmisa de
un dispozitiv aflat la distanta.

Dupa modul de functionare distingem:

ceasuri solare, care indica timpul solar adevarat:


cadranul solar

o
o

clepsidre cu nisip sau cu apa

lumnare gradata

ceasuri mecanice:

ceas cu pendul (ce utilizeaza un pendul


gravitational)
o

ceas cu pendul de torsiune

ceas cu balansier (ce utilizeaza un pendul elastic)

gnomonul

ceas electromecanic

ceas electronic, care n ciuda numelui, masoara timpul pe


baza unui fenomen mecanic, vibratia unui cristal de cuart

ceas atomic ce utilizeaza oscilatiile produse de un


dispozitiv de tip laser
Functiile ceasului

Pentru a determina o perioada exacta de timp se foloseste cronometrul, (Cronos


mitologia greaca), sau:
tahimetru scara de pe cadranul sau de pe luneta unui
cronograf, cu ajutorul careia se pot masura vitezele

pulsometru folosit n medicina pentru masurarea pulsului

altimetru folosit de alpinisti pentru determinarea timpului


si altitudinii

sau ceasuri prelucrate n calculatoare de buzunar, telefon


mobil etc.
Dupa utilizare si forma ceasurile pot fi:

Ceasuri de perete (cu pendula), sau ceasuri de turn


(orologii)
Ceasuri de buzunar, sau ceasuri de mna

Ceasuri desteptatoare

Ceasuri atomice (de o precizie mare)


Ceasuri pentru scufundatori, pentru sah

Ceasuri pentru piloti

Ceasuri astronomice

n trecut au fost folosite ceasuri de meridian, clepsidre,


ceasuri cu nisip, cu apa, sau ceasuri solare