Economia Romniei in Perioada Interbelic

Primul rzboi mondial a provocat pierderi uriae nvinilor i nvingtorilor

deopotriv. Au fost distruse uzine, case, poduri, mijloace de transport i ci de
comunicaie, uriae suprafee de teren arabil pe care s-au purtat lupte au fost
devastate. A fost nevoie de un timp foarte ndelungat pentru ca distrugerile s fie
reparate. Cele mai mari pierderi le-au suferit rile pe teritoriul crora s-au dat lupte
: Frana de nord, Belgia, Rusia, Romnia, Serbia, Polonia etc.
O problem deosebit a constituit-o trecerea economiei de la producia de
rzboi la producia normal din timp de pace. Aceasta s-a realizat foarte greu,
datorit faptului c rile angrenate n rzboi nu mai dispuneau de capitaluri care s
fie investite n vederea finalizrii reconversiei industriei. De aceea, n perioada
1920-1921 economiile rilor europene au cunoscut o criz de reconversiune.
n evoluia economic a Romniei, ntre anii 1918-1940, se pot deosebi
cteva etape de dezvoltare :
1. 1919-1928, etapa refacerii economice i a accelerrii dezvoltrii sale
2. 1929-1933, etapa crizei economice
3. 1934 - 1940 etapa unui susinut progres economic pe seama comenzilor de stat
i a necesitilor de aprare a rii

Marea Unire din 1918 a creat posibiliti reale pentru folosirea unui potenial
economic divers creat prin reunirea tuturor bogiilor in trupul armonios al rii.
Romania ntregit in hotarele sale fireti, avea o suprafa de 295.049 km2 fa de
137.000 km2, nainte de 1918 i circa 18.052.000 locuitori fa de circa 8.000.000
locuitori, nainte de unire, fiind a opta ar din Europa, dup numrul populaiei.
Constituirea statului naional unitar roman a marcat nceputul unei noi etape in
evoluia economica a Romniei, etapa caracterizat prin creterea mai rapida a
forelor de producie, ndeosebi a celor din industrie prin lrgirea limitelor pieei
naionale si sporirea puterii ei de absorbie. Unirea a dus la ntrirea potenialului
economic al tarii, a creat condiiile necesare fructificrii la scara naionala a
bogiilor solului si subsolului, a accentuat rolul industriei in ansamblul economiei,
potenialul industrial crescnd mai mult dect dublu.
n peisajul industrial al tarii au aprut ramuri si subramuri industriale
nedezvoltate nainte sau inexistente (industria siderurgica sau industria metalelor
preioase etc.). Pe ansamblul industriei, fora motrice a crescut cu 235%, cele mai
importante progrese nregistrndu-se in industria electrica (429,4%), chimica
(320,9%) si alimentara (204%). Reeaua cailor ferate s-a mrit de la 4.300 km la
circa 11.000 km. A crescut considerabil suprafaa arabila a Romniei, de la 6,6
milioane ha la 14,6 milioane precum si patrimoniul silvic al tarii. Suprafaa acoperita
cu pduri a sporit de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha.

Legturile economice tradiionale au cptat dup Unire cadrul geografic

-statal adecvat, ceea ce a asigurat pieei naionale o deplina unitate. Provinciile
romneti unite s-au ncadrat organic in economia naional, fapt confirmat de
puternica lor dezvoltare ulterioara, Transilvania recptndu-i astfel rolul ei istoric
in cuprinsul neamului romanesc.
Perspectivele de dezvoltare a rii, deschise prin Unirea de la 1918 au fost o
vreme marcate de urmririle dezastruoase ale rzboiului si de dificultile
intervenite in procesul de refacere a economiei n primii ani dup rzboi.
Rzboiul si ocupaia german au provocat Romniei imense pagube umane si
materiale. ara a pierdut circa un milion de oameni czui victime aciunilor militare,
bolilor si suferinelor ndurate, aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5
din populaia activ a rii.
Agricultura se afla ntr-o situaie deosebit de grea; la sfritul rzboiului era
epuizat ntregul stoc de cereale, nct nu se mai putea asigura nici smna pentru
culturi si nici hrana pentru populaie. Ca urmare n ar se manifesta o acuta criz
alimentara. Exportul de cereale a fost in 1919 aproape inexistent, fiind necesar sa
se exporte cereale i alte produse alimentare pentru acoperirea consumului intern.
Situaia amenin sa rmn grav, deoarece in 1919 peste 26% din suprafaa
cultivata cu cereale a tarii a rmas nelucrata, n condiiile in care eptelul abia
atingea 50% din nivelul antebelic.
O situaie grea si complicat a cunoscut industria. n aceast ramur,
distrugerile de rzboi, ridicarea de ctre ocupani a utilajelor unor ntreprinderi si
uzine, dispersarea altor ntreprinderi n Moldova i Rusia au condus la scderea
capacitilor de producie ale industriei. La nceputul anului 1919 nu mai funcionau
dect circa un sfert din ntreprinderi ncurajate de stat, iar producia industriala se
redusese la mai puin de 50% fata de nivelul antebelic. Industria extractiva a
petrolului i-a redus producia cu aproape 48%, iar cea de crbune cu 55%.
Cile ferate, parcul de locomotive i vagoane au suferit serioase distrugeri si
deteriorri. Numrul de locomotive a sczut cu 71%, cel de vagoane de mrfuri cu
85%, iar cel de calatori cu 61,5%. Ct privete transportul rutier, 26% din reeaua
de osele necesit o refacere complet.
Oglindind situaia economica generala, finanele rii erau, la rndul lor
dezorganizate, deficitele bugetare fiind considerabile iar puterea contributiv a
maselor muncitoare era sectuit de rzboi i urmrile acestuia. Circulaia
monetar era dominata de o inflaie puternica, determinat de neacoperirea
material reala a monedei, de reducerea nsemnat a produciei si a fondului
comercial de mrfuri. S-a produs o depreciere simitoare a leului pe piaa interna,
iar pe cea extern cursul valutar a sczut foarte mult.
Pierderile materiale, recunoscute in mod oficial prin tratatele de pace, au fost
evaluate la peste 31 miliarde de lei aur. Dac avem n vedere c valoarea produciei
anuale a Romniei nainte de rzboi era de 18-20 miliarde lei aur, n numai doi ani

de rzboi au fost distruse bunuri materiale pentru care a muncit din greu poporul
nostru timp de 16 ani.
Aceste nsemnate pierderi materiale au fcut ca procesul refacerii economiei
s se desfoare lent i s se prelungeasc pn in 1923.
Dup anul 1924 in economia rii se va realiza o serie de progrese. Va spori
numrul ntreprinderilor industriale i al muncitorilor, va creste capitalul investit i
fora motric, se va mbunti nzestrarea tehnica a ntreprinderilor, iar producia
va creste nsemnat, comparativ cu perioada anterioara, producia vegetala si
animal se va ameliora sensibil. Toate acestea vor imprima ca trstur esenial a
perioadei avntul industrial si va influenta pozitiv dezvoltarea ntregii economii
naionale, inclusiv relaiile comerciale externe ale tarii. Avntul economic de dup
1924 a fost influenat si de condiiile economice externe favorabile. ntre acestea
menionm ndeosebi cererea mereu n cretere pe piaa mondiala de produse
romneti ca petrol, lemn si cereale, precum i meninerea preurilor la materii
prime si combustibil pn in 1929, la un nivel relativ ridicat.
Romania, fcnd parte din sistemul mondial al economiei capitaliste, a fost i
ea lovita de criza economica dintre 1929-1933. Ca i n celelalte ri capitaliste, n
Romania criza a cuprins toate ramurile de activitate: industria, agricultura,
comerul, finanele, circulaia monetar, sistemul bancar, cu toate consecinele sale
nefaste. Declanat mai puternic la mijlocul anului 1929 n industrie, criza a fost
agravat de o serie de factori interni i externi.
n rndul factorilor interni care au dus la agravarea crizei, menionm in
primul rnd, predominarea in economia Romniei a unei agriculturi ramase in urma,
care ocupa 78% din populaia activa a tarii si in care se menineau nc rmie
feudale. Singur, acest lucru era de natura s agraveze criza, n condiiile decalajului
dintre preurile produselor industriale i cele agrare, n favoarea primelor.
Implementarea crizei industriale cu cea agrara, care nceput nc din 1928, a
contribuit i mai mult la agravarea crizei. Puternica scdere a preurilor produselor
agricole a avut consecine deosebit de grave pentru economia naional. Existena
unui volum mare de mprumuturi fcute de rnime la bnci i cmtari nainte de
declanarea crizei si care trebuiau pltite n condiiile preturilor sczute in care
ranii i valorificau produsele, a constituit un alt factor de agravare al crizei.
Un al doilea factor intern, care i-a adus contribuia la agravarea crizei
economice in Romania, l-a constituit nivelul sczut de trai al populaiei, nivelul
cobort al salariilor muncitorilor si al ctigurilor rnimii muncitoare, ceea ce s-a
repercutat in reducerea considerabila a puterii de cumprare si a pieei interne in
perioada crizei.
ntre factorii care au agravat criza din Romnia a fost i scderea catastrofala
a preurilor produselor romneti ce se exportau, in timp ce preurile produselor
importate de ara noastr s-au meninut la un nivel relativ ridicat. nrutirea
condiiilor comerului exterior al Romniei s-a resimit, ca urmare a structurii sale

(predominarea la export a cerealelor i petrolului, iar la import a produselor

fabricate industrial).
Deinerea unor poziii deosebit de puternice de ctre capitalul strin n
economia rii, ndeosebi n industria extractiv, volumul mare al datoriei publice
externe i anuitile extrem de grele pentru bugetul de stat - sporite ca urmare a
mprumutului de stabilizare din 1929 ca i a mprumuturilor externe din primii doi
ani ai crizei - a constituit unul dintre factorii externi de agravare a crizei n ara
noastr. Starea de dependen economic si politic a rii fata de monopolurile
internaionale s-a adncit.
Dup ieirea din criz, ritmul de dezvoltare economic a fost intens, anul
1938 reprezentnd anul de vrf al economiei romneti n perioada interbelic.
ntreprinderi, precum Oelriile Reia i ntreprinderea Aeronautic Romn
(IAR) din Braov erau comparabile cu fabricile similare din Occident. La aceast
dezvoltare a contribuit creterea rolului statului n activitatea economic prin :
luarea de msuri protecioniste, finanarea industriei de la bugetul statului,
ncurajarea agriculturii, comenzi militare etc. n anul 1983, pentru prima dat n
istoria Romniei, ponderea industriei, transporturilor i construciilor a depit-o pe
cea a agriculturii n constituirea venitului naional. Cu toate acestea, comparativ cu
rile avansate din apusul Europei, Romnia era un stat slab dezvoltat.