Sunteți pe pagina 1din 27

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA PROIECT PENTRU O BŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE NIVELUL 4 DE CALIFICARE

Tema

ELABORAREA OŢELURILOR ÎN CONVERTIZOARE

ÎNDRUMĂTOR:

Profesor inginer

2015

Elev:

Clasa:

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 2.CUPRINSUL 1. Tema proiectului 1 2. Cuprinsul 2 3.

2.CUPRINSUL

1. Tema proiectului

1

2. Cuprinsul

2

3. Argumentul

3

4. Otelurile.

5

4.1.Aliaje Fe-C

5

4.1.1.Generalitati

5

4.1.2.Diagrama Fier-Carbon

5

4.2.Oteluri

7

4.2.1.Generalitati

7

4.2.2.Clasificarea otelurilor

7

5. Elaborarea otelurilor in convertizoare

12

5.1.Materii prime si materiale

12

5.2.Procedee de elaborare a otelului

14

6. Elaborarea otelurilor in convertizoare

16

6.1.Elaborarea otelului in convertizoare clasice

16

6.2. Elaborarea otelului in convertizoare cu oxigen

18

6.3.Elaborarea otelului in convertizoare L.D.

20

6.4.Instalatii de incarcare

21

6.5.Elaborarea otelului prin pulverizare

22

7. Masuri de protectia muncii la elaborarea otelurilor in cuptoare Siemens-Martin

24

8. Anexe

25

9. Bibliografia

27

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 3.ARGUMENTUL Absolvenţii noului sistem de formare profesională,

3.ARGUMENTUL

Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cunoştinţe, deprinderi dez- voltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesoinale flexibile catre meserii inrudite.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.

Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.

Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie

Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşu- rarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei

echipe.

Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nivelul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Proiectul pentru certificarea competentelor profesionale „ ELABORAREA OŢELURILOR ÎN CONVERTIZOARE” implica elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale in domeniul tehnic.

Lucrarea esie conceputa in trei mari sectiuni:

1. Otelurile.Clasificarea otelurilor.Utilizari

2. Elaborarea otelurilor.Metode de elaborare.

3. Elaborarea otelurilor in convertizoare

Prima sectiune abordeaza considerente tehnice legate de aliajele Fe-C din categoria fontelor.Prin sur-

www.scribd.com –lucrarea prezinta

cele mai importante aspecte tehnice legate de aceasta categorie de aliaje Fe-C.O lucrare de referinta ,in ace-

sele de documentare tehnica furnizate de serviciul Internet-„Otelurile”

lasi sens, o reprezinta „Stiinta si ingineria materialelor”-abordabila de pe site-ul www.regielive.ro

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Informatiile furnizate de lucrarea „Otelurile” aduc in proiectul

Informatiile furnizate de lucrarea „Otelurile” aduc in proiectul de atestat standardele implementate in Romania pe baza standardelor europene actuale.

In a doua sectiune a lucrarii se aprofundeaza tehnologiile de elaborare a otelurilor.Pe baza lucrarii „Utilajul si tehnologia turnarii aliajelor” , tematica abordata aduce precizari legate de etapele necesare ela- borarii otelurilor.

In a treia sectiune se analizeaza tehnologia de elaborare a otelurilor in convertizoare, etapele de în- carcare, încalzire si topire a încarcaturii, afinarea, dezoxidarea, alierea si evacuarea.In acest sens, lucrarea „Stiinta materialelor” , ofera informatii detaliate.

Normele de protectia muncii la elaborarea otelurilor in convertizoare intregesc structura lucrarii.

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta cheie legate de utilizarea calcu- latorului si prelucrarea informatiei, lucrul in echipa.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 4.OTELURILE 4.1.ALIAJE Fe-C 4.1.1. GENERALITĂŢI Aliajele

4.OTELURILE

4.1.ALIAJE Fe-C 4.1.1. GENERALITĂŢI

Aliajele fier-carbon numite fonte şi oţeluri sunt cele mai cunoscute materiale metalice utilizate în tehnică datorită răspândirii largi în scoarţa pământului a materiilor prime din care provin, metalurgiei relativ simple, proprietăţilor fizicomecanice bune şi care pot fi modificate în limite largi prin aliere şi tratamente termice, preţului de cost relativ scăzut, posibilităţilor de prelucrare prin toate procedeele tehnologice ex- istente şi reciclării prin retopire.Fierul este un metal de culoare cenuşie-albăstruie. Fierul se prelucrează bine prin deformare plastică la cald şi la rece, se sudează, se lipeşte şi are o aşchiabilitate bună. Elementul principal de aliere a fierului este carbonul care, chiar în cantităţi mici, îi schimbă proprietăţile, Aliajele fier-carbon mai conţin mangan, siliciu, fosfor, sulf etc. Manganul se introduce voit în aliaj, mărindu-I duritatea şi rezistenţa la uzură, siliciul provine din sterilul minereurilor, mărindu-I elasticitatea şi rezistenţa la oboseală, iar fosforul şi sulful sunt elemente dăunătoare care nu se pot înlătura complet şi provin din cocs, iar în cocs, din cărbuni. Fosforul produce fragilitate la rece, iar sulful, fragilitate la cald. Desigur, fierul se poate alia cu orice cantitate de carbon, dar din punct de vedere tehnic interesează doar aliajele fier-carbon care conţin 0,006…6,67 % C. Practic, se utilizează oţeluri cu până la 1,5 % C şi fonte cu până la 4,5 % C.

4.1.2. DIAGRAMA FIER-CARBON

Cel mai important element chimic de aliere a fierului este carbonul,împreună cu care realizează o dia- gramă cu solubilitate totală în stare lichidă şi parţial solubilă în stare solidă. Carbonul poate să apară în dia- grama fier-carbon sub două aspecte: în stare pură , sub formă de grafit, sau sub forma compusului chimic Fe3C numit cementită.

stare pur ă , sub form ă de grafit, sau sub forma compusului chimic Fe3C numit

Fig.4.1.Diagrama Fe-C

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Diagrama Fe-C con ţ ine urm ă torii constituen ţ i

Diagrama Fe-C conţine următorii constituenţi metalografici:

ferita este o soluţie solidă de carbon în Feα, cu un conţinut foarte redus de

carbon (0,03 % la 723°C şi 0,006 % la temperatura obişnuită). Este moale, maleabilă şi feromagnetică până la 769°C (punctul Curie1 al fierului), devenind paramagnetică peste această temperatură (feromagnetismul este proprietatea unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă şi de acelaşi sens cu câmpul magnetic, iar paramagnetismul este pro-prietatea unor corpuri de a se magnetiza slab şi temporar prin introducerea lor într-un câmp magnetic);

cementita (Fe 3 C) este un compus chimic cu 6,67 % C, foarte dur şi casant

(HB=700-800 daN/mm2), rezistent la acţiunea reactivilor metalografici. Prin menţinerea îndelungată la temperaturi superioare punctului de 723 °C cementita devine instabilă, descompunându-se ireversibil în ferită şi grafit. După aspectul microscopic poate fi lamelară, globulară, în reţea sau aciculară, iar după momentul de apariţie, cementită primară (Fe 3 CI) care apare direct din faza lichidă, cementită secunda- ră (Fe 3 CII) care se prezintă sub formă aciculară în insule sau în reţea intercristalină şi se separă din faza

solidă şi cementită terţiară (Fe 3 CIII) care se separă din ferită la temperaturi sub 723 °C, producând o scădere a plasticităţii fierului. Este foarte fragilă (KCU=0), se topeşte la aproape 1600 °C, este slab feromagnetică sub 210 °C şi îşi pierde proprietăţile magnetice peste această temperatură;

perlita este un amestec mecanic de ferită şi cementită secundară cu 0,8%C,

separându-se din faza solidă la 723 °C. Are o duritate medie (HB=200 daN/mm 2 ), o înaltă rezistenţă me-

canică (Rm=800

netică. După aspectul microscopic, perlita poate fi lamelară, globulară sau în rozetă;

850

N/mm 2 ), alungire la rupere bună (A=15 %), o rezilienţă satisfăcătoare şi este feromag-

austenita (după numele metalurgului englez Roberts Austen2) este o

soluţie solidă interstiţială de carbon în fier γ, putând conţine până la 2,11 % C la 1147°C. În oţeluri-carbon şi fonte este stabilă la peste 723°C, în oţelurile mediu aliate călite este nestabilă (austenită reziduală), iar în oţe- lurile înalt aliate este stabilă chiar şi la temperatura obişnuită. Are rezistenţă mecanică mare (Rm=750

N/mm 2 ) şi este relativ moale (HB=200), plastică (A=50 %), tenace (KCU=20 daN/cm 2 ), rezistentă la corozi- une şi nemagnetică;

ledeburita (descoperită de metalurgul german Adolf Ledebur3)este un aliaj

eutectic cu 4,3% C, separat la 1147 °C şi format din austenită şi cementită. Sub 273°C, austenita din lede- burită se transformă în perlită şi cementită. Este dură şi fragilă, iar la microscop are aspect de piele de leop- ard.

Punctele principale ale diagramei se notează identic în toate ţările

Curba ABCD de pe diagrama fier-

cementită este linia lichidus, iar AHJECF este linia solidus. De asemenea, pe diagramă mai apar linii de transformare în stare solidă . Aliajele Fe-C care conţin 0,006-2,11 % C se numesc oţeluri şi după conţinutul de carbon se împart în:

oţeluri hipoeutectoide (0,006-0,8 % C) care au în structură ferită şi perlită, perlita crescând proporţional cu creşterea conţinutului de carbon;

oţeluri eutectoide (0,8 % C) care, după recoacere, au în structură numai perlită;

oţeluri hipereutectoide (0,8-2,11 % C) care au în structură cementită secundară şi perlită. Aliajele Fe-C ce conţin 2,11-6,67 % C se numesc fonte şi după conţinutul de

carbon se împart în:

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA  fonte hipoeutectice (2,11-4,3 % C) care au în structur ă

fonte hipoeutectice (2,11-4,3 % C) care au în structură perlită şi ledeburită;

fonte eutectice (4,3 % C) care au în structură numai ledeburită;

fonte hipereutectice (4,3-6,67 % C) care au în structură ledeburită şi cementită.

4.2. OŢELURI 4.2.1. GENERALITĂŢI

Oţelul este un aliaj fier-carbon care conţine 0,006…2,11 % C, precum şi elemente însoţitoare (Mn 0,9%, Si 0,45%, P 0,04%, S 0,04%) şi uneori elemente de aliere. Elaborarea oţelului este un proces fizico-chimic complex care utilizează ca materie primă fie minereul de fier, fie fonta topită. Oţelul se obţine din minereul de fier prin reducere directă, iar din fontă, prin reducere indirectă. Reducerea directă a minereului de fier este cunoscută încă din antichitate. Majoritatea obiectelor din fier, inclusiv armele de luptă, realizate până în Evul Mediu, erau obţinute din buretele de fier, produs în cuptoare rudimentare verticale (cuptoare cu vatră catalană sau corsicană). Pe vatra acestor cuptoare se puneau cărbuni aprinşi şi apoi mangal. Deasupra, în straturi succesive, se aşezau minereul de fier şi mangalul, suflându-se aer rece cu ajutorul unor foale manuale. Temperatura realizată prin arderea combustibilului crea condiţii pentru reducerea minereului cu car- bonul din mangal, rezultând schelete de fier în stare păstoasă. Scheletele se sudau între ele, în amestec cu zgura, formând buretele de fier sau lupa. Prin forjarea lupei, zgura era îndepărtată, obţinându-se o bucată de oţel de calitate foarte bună, datorită conţinutului extrem de scăzut de fosfor şi sulf (care în cazul oţelurilor moderne provin din cărbunii cocsificabili). Procedeul nu se mai aplică din cauza consumului specific de energie ridicat, dar se fac cercetări pentru perfecţionarea lui. Astfel, procedeele moderne de reducere directă se pot realiza la temperaturi joase, de 500…1100 ºC, având ca rezultat buretele de fier (procedeele Armco, Elkem, Esso-Fior, Krupp, Purofer, Wiberg) sau la temperaturi înalte, de peste 1400 ºC, produsul rezultat prezentânduse în stare lichidă (proce- deele Basset şi Stürzelberg). Principalul avantaj oferit de aceste procedee constă în faptul că pentru reducere nu se foloseşte cocs metalurgic, combustibil deficitar şi scump, putându-se utiliza combustibili mai ieftini:

lignit, semicocs, hidrocarburi gazoase naturale sau combustibili lichizi. Reducerea indirectă se realizează în stare topită şi constă în principal în eliminarea unei părţi din car- bon şi elementele însoţitoare din fontă până la limitele prescrise pentru oţel. Astăzi, peste 95% din producţia mondială de oţel se obţine prin reducere indirectă, realizându-se în convertizoare, cuptoare cu vatră şi cup- toare electrice.

4.2.2.CLASIFICAREA OTELURILOR

Institutul Român de Standardizare, odată cu reprimirea sa în 1990 ca membru al Organizaţiei Inter- naţionale de standardizare ISO şi cu afilierea sa, tot în 1990, la Comitetul European de Standardizare, a în- ceput procesul de aliniere a standardelor româneşti la cele europene şi internaţionale. Rolul noilor standarde româneşti, aliniate la standardele europene este acela de a permite României o inte- grare tehnologică cât mai rapidă în Europa. Standardele europene pot primi statutul de standard naţional fie prin publicarea textului tradus identic, fie prin ratificare.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA În România, standardele pentru oţeluri au diferite sigle în

În România, standardele pentru oţeluri au diferite sigle în funcţie de perioada în care au fost publicate şi în funcţie de conţinutul lor, după cum urmează:

1. standardele cu sigla STAS (standard de stat) au fost publicate înainte de 28 august 1992 şi îşi

menţin valabilitatea până la revizuirea şi transformarea lor în standarde româneşti;

2. standardele cu sigla SR (standard român) au fost aprobate după 28 august 1992;

3. standardele cu sigla SR ISO (sau STAS ISO) sunt standarde identice cu standardele internaţionale

respective, reprezentând traducerea lor;

4. standardele cu sigla SR EN sunt standarde identice cu standardele europene respective, re-

prezentând traducerea lor;

5. standardele cu sigla SR EN ISO sunt standarde identice cu standardele europene elaborate prin

adoptarea fără modificări a standardului internaţional respectiv şi reprezintă traducerea lor; Clasificarea mărcilor de oţel este făcută conform SR EN 10020 „Definirea şi cla-sificarea mărcilor de

oţel” în funcţie de compoziţia chimică pe oţel lichid în:

în funcţie de compoziţia chimică pe oţel lichid în: OŢELURILE NEALIATE se clasifică în următoarele clase

OŢELURILE NEALIATE se clasifică în următoarele clase principale de calitate:

se clasifică în următoarele clase principale de calitate: Oţeluri nealiate de uz general sunt oţeluri care

Oţeluri nealiate de uz general sunt oţeluri care se produc prin procedee de elaborare obişnuite, nu necesită o tehnologie de fabricaţie specială, nu necesită tratament termic, nu este prescrisă nici o altă condiţie de calitate (de exemplu aptitudine de tragere la rece, trefilare etc), nu sunt impuse condiţii speciale pentru nici un element de aliere (excepţie făcând manganul şi siliciul) şi caracteristicile mecanice sunt date pentru produsele în stare laminată sau normalizată. UTILIZĂRI:

Oţelurile cu conţinut de carbon<0,25% se utilizează pentru construcţii metalice sudate (capace, bati- uri, oţel beton), iar cele cu conţinut mai mare de carbon ,pentru piese în construcţia de maşini(şuruburi,piuliţe, bride,pene).

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.4.2.1.Suruburi si piulite Oţeluri nealiate de calitate sunt
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.4.2.1.Suruburi si piulite Oţeluri nealiate de calitate sunt

Fig.4.2.1.Suruburi si piulite

Oţeluri nealiate de calitate sunt oţeluri care nu au impuse condiţii pentru o comportare precizată la tratament termic sau pentru puritate în ceea ce priveşte incluziunile nemetalice. Prescripţiile privind calitatea acestora ca de exemplu tenacitatea la rupere, controlul mărimii grăuntelui, aptitudinea de deformare la rece sunt mai severe decât cele ale oţelurilor nealiate de uz general, ceea ce conduce la elaborarea mai atentă a acestor oţeluri. UTILIZĂRI:

Oţelurile nealiate de calitate se utilizează în construcţia de maşini, pentru osii,arbori, arbori cotiţi, roţi dinţate, arcuri, bucşe.

osii,arbori, arbori cotiţi, roţi dinţate, arcuri, bucşe. Fig.4.2.2.Arbore cotit Fig.4.2.3.Roti dintate Oţeluri

Fig.4.2.2.Arbore cotit

Fig.4.2.3.Roti dintate

Oţeluri nealiate speciale sunt oţeluri cu o puritate superioară oţelurilor nealiate de calitate, în special în privinţa incluziunilor nemetalice, sunt destinate tratamentului termic de călire-revenire sau durificării su- perficiale iar caracteristicile lor superioare sunt asigurate prin verificarea riguroasă a compoziţiei chimice, o elaborare atentă şi control sever al procesului. Aceste oţeluri trebuie să satisfacă una sau mai multe din următoarele condiţii: energie la rupere în stare călită şi revenită, adâncime de călire sau duritate superficială în stare călită, călită şi revenită sau călită superficial, conţinuturi scăzute de incluziuni nemetalice. UTILIZĂRI:

Se utilizează pentru fabricarea de poansoane, matriţe, filiere, pile, dălţi,punctatoare.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.4.2.4.Pile.Placi active.Punctatoare OŢELURILE ALIATE se
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.4.2.4.Pile.Placi active.Punctatoare OŢELURILE ALIATE se

Fig.4.2.4.Pile.Placi active.Punctatoare

OŢELURILE ALIATE se clasifică în următoarele clase principale de calitate:

se clasifică în următoarele clase principale de calitate: Oţelurile aliate de calitate sunt oţeluri la care

Oţelurile aliate de calitate sunt oţeluri la care pentru realizarea caracteristicilor prescrise sunt necesare adaosuri de elemente de aliere. Tipurile de oţeluri aliate de calitate sunt următoarele:

oţeluri de constructie cu granulaţie fină sudabile,

oţeluri pentru electrotehnică,

oţeluri aliate pentru şină, armături de mină

oţeluri aliate pentru produse plate laminate la rece sau la cald pentru utili-zări la care intervin de- formări la rece severe, care conţin elemente chimice de finisare a granulaţiei, cum sunt Nb, B, Ti, V, Zr;

oţeluri aliate la care singurul element de aliere prescris este cuprul.

Oţelurile aliate speciale sunt caracterizate prin verificarea riguroasă a compoziţiei chimice, prin condiţii speciale de fabricaţie şi de inspecţie care să asigure caracteristici superioare în limite înguste de con-

trol. Această clasă include următoarele tipuri:

Oţeluri inoxidabile care conţin maxim 1,2% C şi minim 10,5 %Cr şi se împart în 2 subcategorii în funcţie de concentraţia de nichel:

a) Ni < 2,5 % b) Ni ≥ 2,5 %

1. oţeluri rapide

2. alte oţeluri aliate

Clasificarea oţelurilor aliate Criteriile de clasificare ale oţelurilor aliate sunt: după structura în stare de echilibru, după structura obţinută după răcirea în aer, după cantitatea de element de aliere şi după destinaţie. După structura în stare de echilibru:

1. cu ferită simplă în structură;

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA UTILIZĂRI: Poansoane,matriţe,dălţi pneumatice,pistoane pentru

UTILIZĂRI:

Poansoane,matriţe,dălţi pneumatice,pistoane pentru ciocane pneumatice.

2. cu structură perlitică;

UTILIZĂRI:

Elemente active la ştanţe şi matriţe, scule aşchietoare profilate.

3. cu carburi în exces;

UTILIZĂRI:

Cuţite de strung profilate, burghie,freze profilate,broşe.

În afară de grupele enumerate mai sus se mai consideră şi următoarele două:

oţeluri austenitice

oţeluri feritice

UTILIZĂRI:

Instalaţii chimice,instalaţii de apă potabilă,discuri şi palete la turbine,tubulatură la cazane,supape de evacuare la motoarele cu ardere internă.

Oţelurile carbon simple pot fi numai din primele trei clase, iar cele aliate din toate cele şase clase. După structura obţinută după răcirea în aer

1.

oţeluri perlitice, cu un conţinut scăzut de elemente de aliere şi stabilitate scăzută a austenitei

subrăcite,

2.

oţeluri martensitice, cu un conţinut mediu de elemente de aliere şi stabilita-te ridicată a austenitei,

3.

oţeluri austenitice, cu un conţinut ridicat de elemente de aliere şi structură austenitică la tempera-

tura camerei.

După cantitatea de element de aliere:

1. slab aliate, ce conţin până la 2,5 % elemente de aliere;

2. mediu aliate, ce conţin între 2,5 şi 10 % elemente de aliere;

3. înalt aliate, ce conţin peste 10% elemente de aliere.

După destinaţie:

1. oţeluri de construcţie (construcţii de maşini, construcţii civile)

2. oţeluri de scule (pentru deformare plastică la rece, pentru tăieri, pentru in-strumente de măsurat)

3. oţeluri cu proprietăţi fizice şi chimice speciale (rezistente la coroziune, refrac-tare, electrotehnice,

cu proprietăţi magnetice speciale, criogenice etc). Oţelurile cu proprietăţi magnetice sunt: oţeluri magnetice dure, oţeluri magnetice moi şi oţeluri nemagnetice. Oţelurile magnetice dure sunt magnico şi alnico, aliate cu Cr, W, Co,Al.

magnetice moi şi oţeluri nemagnetice. Oţelurile magnetice dure sunt magnico şi alnico, aliate cu Cr, W,

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 5.ELABORAREA OTELURILOR IN CONVERTIZOARE 5.1.MATERII PRIME SI

5.ELABORAREA OTELURILOR IN CONVERTIZOARE

5.1.MATERII PRIME SI MATERIALE

1. Materii prime metalice. Încărcătura metalică a agregatelor destinate elaborării oţelului sunt fonta de afinare, fierul vechi, buretele de fier şi uneori lupele. Fonta de afinare. Criteriul de bază la aprecierea calităţii fontei este compoziţia chimică. Conţinutul de carbon în fonta de afinare nu se prescrie, el fiind determinat de conţinutul celorlalte elemente. Este mai mic când conţinuturile de siliciu şi fosfor sunt mai mari ;i mai mare când conţinutul de mangan este mai mare. Siliciul variază, în general, între 0,5 – 1,25%. Deoarece la elaborarea oţelului siliciul se oxidează şi trece în zgură şi deci sunt necesare cantităţi mai mari de var pentru formarea zgurii, este recomandat ca silic- iul sin fonta de afinare să nu depăşească 1% . Manganul este un element util în fonta de afinare, deoarece pe lângă faptul că împiedică separarea carbonului sub formă de grafit el ajută procesul de îndepărtarea sulfului atât înainte de elaborarea oţelului cât şi în timpul elaborării. De aceea se admite în fonta de afinare 1 – 2,5% Mn. Fosforul este un element dăunător calităţii oţelului şi necesită cantităţi mari de var pentru defosforare, de aceea conţinutul de fosfor în fonta de afinare se limitează la maxim 0,5%, iar pentru oţelurile de calitate la maxim 0,2-0,3%. Trebuie menţionat că cea mai mare cantitate de fosfor în oţel este adusă de fontă. Sulful este de asemenea un element dăunător calităţii oţelului, de aceea conţinutul de sulf se limitează în fonte la max. 0,07% pentru procedeele bazice şi la max. 0,035% pentru procedeele acide. În afară de aceste elemente fonta mai poate conţine arseniu, cupru, etc. care sunt tot elemente dăunătoare oţelului, de aceea este indicat ca ele să nu depăşească 0,02%, dar şi mai bine ar fi dacă ar lipsi din fonta de afinare. Nici elementele de aliere ale oţelului nu sunt dorite în fontele de afinare, deoarece ele produc perturbaţii în procesul de elaborare, multe dintre ele pierzându-se în timpul afinării. Fierul vechi. El se poate clasifica după sursa de provenienţă în fier vechi propriu şi fier vechi colectat. Fierul vechi propriu provine din deşeuri şi rebuturi de la elaborarea şi turnarea oţelului sau din pro- cesul de prelucrare plastică şi mecanică a semifabricatelor din oţel. Fierul vechi colectat provine din bazele de colectare (REMAT) şi anume din: construcţii metalice şi maşini scoase din uz, piese şi subansambluri scoase din uz la reparaţiile capitale, obiecte de uz casnic achiziţionate de la populaţie. Având provenienţe atât de diferite, compoziţia şi starea sub care se găseşte fierul vechi sunt foarte variate. De aceea fierul vechi trebuie pregătit înainte de a fi folosit la elaborarea oţelului. Prima operaţie de pregătire este la întreprinderea de colectare şi constă în sortarea lui după compoziţia chimică, în fier vechi aliat şi nealiat, iar cel aliat sortarea pe elemente de aliere. Apoi se sortează pe grupe de mărime: fier vechi greu, mediu, uşor, strunjituri (şpan) etc. 2. Materiale auxiliare. Materialele auxiliare sunt materialele oxidante folosite pentru afinare, mate- riale necesare pentru formarea zgurii cu bazicitatea (fondanţi) şi fluiditatea cerută (fluidificatori) pentru fiec- are fază a procesului de elaborare funcţie de procedeul utilizat şi materiale utilizate pentru dezoxidarea, corecţia compoziţiei chimice sau respectiv pentru alierea oţelului.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Materiale oxidante. Oxigenul necesar afinării ( oxidării

Materiale oxidante. Oxigenul necesar afinării ( oxidării carbonului, siliciului, manganului, fosforului etc.) este furnizat de atmosfera din cuptoarele de elaborare ( O 2 , CO 2 şi H 2 O din aer), de aer sau oxigen tehnic suflat direct în baia metalică, de rugina fierului vechi (Fe 2 O 3 nH 2 O), de minereuri oxidice de fier şi mangan, de arsura de fier (ţundăr) sau de zgura sudată de la cuptoarele de încălzire pentru deformarea plastică. Minereul de fier folosit la elaborarea oţelului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să conţină mult oxid de fier şi daca se poate sub formă de Fe 2 O 3 ( hematită), deoarece conţine cel mai mult oxigen (0,428 kg O2/kg Fe) faţă de Fe 3 O 4 (magnetită) care conţine 0,38 kg O2/kg Fe). Limonita şi siderita nu se folosesc la elaborarea oţelului pentru că ele conţin mai puţin oxigen şi se descompun cu consum de căldură ceea ce duce la răcirea zgurii;

să conţină puţin SiO 2 (sub 7%) deoarece la legarea lui în zgură este necesar un aport suplimentar de var, ceea ce duce la creşterea cantităţii de zgură şi la creşterea consumului de combustibil;

să fie uscat (sub 4% H 2 O), deoarece apa se evaporă cu consum mare de căldură, iar dacă minereul ud se adaugă pe zgura lichidă, apa se vaporizează violent provocând împroşcări şi chiar explozii;

să aibă conţinuturi mici de sulf şi de fosfor, deoarece pentru trebuie asigurate condiţii speciale pentru desulfurare, respectiv defosforare ceea ce conduce la prelungirea şarjei şi la creşterea con- sumului de materiale de adaos, deci de combustibil.

Să fie sub formă de bucăţi (50-150 mm) pentru a putea trece prin zgură în baia metalică. Dacă mi- nereul este prăfos, rămâne pe zgură, o parte din el este antrenat de gaze iar altă parte care se dizolvă în zgură ajunge greu şi numai parţial în baia metalică. Zgura devine spumoasă şi distruge zidăria refractară a agregatului de elaborare. Minereul de mangan este un oxidant mai slab decât minereul de fier, însă este indicat atunci când se lucrează cu proporţie mică de fontă pentru aportul de mangan adus. Se foloseşte în special minereu care conţine manganul sub formă de carbonat, MnCO 3 (rodocrozit). El trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca si minereul de fier. Fondanţi Pentru formarea zgurii, la cuptoarele bazice se folosesc fondanţi bazici: calcar şi var. Pentru a asigura o zgură fluidă se folosesc fluidificatori: bauxita şi fluorina. Calcarul trebuie să conţină mai mult de 94% CaCO 3 , sun 3% SiO2 şi sub 15 Al 2 O 3 . Deoarece descompunerea calcarului este un proces endoterm el se foloseşte numai când se lucrează cu proporţie mare de fontă lichidă. El se foloseşte în bucăţi de 50-150 mm. Varul, obţinut prin descompunerea calcarului, trebuie să conţină peste 82% CaO, puţin SiO 2 şi MgO. Se foloseşte în bucăţi de 20-100 mm. Varul trebuie să fie proaspăt ars, deoarece în timp se hidratează, CaO trecând în Ca(OH) 2 (lapte de var) care în procesul de elaborare se disociază şi produce răcirea zgurii pe de o parte , iar pe de alta conduce la creşterea conţinutului de hidrogen în oţel, un alt element nedorit. Fluidificatori Bauxita este minereul aluminiului care conţine aluminiul sub formă de oxid de aluminiu hidratat (Al 2 O 3 nH 2 O). Bauxita pentru oţelărie trebuie să conţină peste 52% Al 2 O 3 , sub 10% SiO 2 , sub 1% CaO şi 8- 18% Fe 2 O 3 . Al 2 O 3 are caracter amfoter şi în zgurile cu bazicitate mare, se comportă ca un acid, mărind fluidi- tatea. Dar adausul de bauxită nu trebuie să fie mare, deoarece Al 2 O 3 în exces măreşte vâscozitatea zgurii. Bauxita se foloseşte cu granulaţie peste 20 mm, după ce a fost calcinată la 773-873 K (500-6000C), astfel încât conţinutul de apă să fie sub 0,5%. Deoarece bauxita conţine mult Fe 2 O 3 , folosirea ei este permisă numai la începutul perioadei de afinare.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fluorina are component principal fluorura de calciu (CaF 2 ) şi

Fluorina are component principal fluorura de calciu (CaF 2 ) şi este fluidifiantul cel mai bun pentru zgurile de oţelărie. Fluorina conţine 85-92% CaF 2 , 5-8% SiO 2 şi sub 0,5% S. Pentru utilizare ea se calcinează la 875 K (600 0 C) astfel încât umiditatea să nu depăşească 0,5%. Granulaţia trebuie să fie 10-50 mm. Fluori- na este însă scumpă de aceea se foloseşte numai în cazurile în care nu se poate folosi bauxita. Dezoxidanţi Ca dezoxidanţi se folosesc feroaliaje cu siliciu, cu mangan, cu vanadiu, cu titan, cu siliciu şi calciu, cu siliciu şi mangan etc. şi aluminiu metalic. Pentru corecţia compoziţiei chimice şi pentru aliere se folosesc de asemenea feroaliaje sau metale tehnic pure: feroaliaje cu siliciu, cu mangan, cu crom, cu molibden, cu vana- diu, cu titan, cu zirconiu, cu niobiu etc. şi nichel metalic. Feroaliajele se calcinează la temperaturi de 773- 873 K (500-600 0 C) înainte de a fi folosite.

5.2.PROCEDEE DE ELABORARE A OŢELULUI

La elaborarea oţelului, indiferent de materia primă utilizată, pentru ca oţelul să fie lichid este necesară o sursă de căldură, care să asigure agregatului de elaborare o temperatură mai mare de 1873 K (1600 0 C). Din acest punct de vedere procedeele de elaborare se împart în:

a) Procedee la care căldura este adusă din exterior unde căldura necesară este obţinută prin transformarea

energiei electrice – cuptoare electrice cu arc sau cuptoare electrice cu inducţie. La aceste cuptoare încărcătura

este de regulă solidă, formată in principal din fier vechi, dar se poate folosi şi fontă care poate fi şi lichidă. Procesele de afinare au loc cu ajutorul minereului de fier şi/sau oxigen tehnic.

b) procedee la care căldura este dată de procesele de afinare. Oxidarea elementelor însoţitoare ( siliciu,

mangan, fosfor) ca şi oxidarea fierului şi a carbonului, este un proces exoterm. Pentru ca această căldură să poată asigura o temperatură de peste 1873 K, este necesar ca încărcătura să fie preponderent lichidă şi să conţină elementele însoţitoare în cantitate mare. Aceste condiţii se realizează când se lucrează cu fontă li- chidă (sau cu proporţie mare de fontă lichidă) iar afinarea se face cu oxigen gazos. Procesul se numeşte afina-

re prin convertizare.

Pentru reducerea directa a minereului de fier se utilizeaza oxid de fier (Fe 2 O 3 ) sau oxid feroferic (Fe 3 O 4 ). Reducerea oxizilor se face cu un agent reducator solid (cocs sau mangal) sau gazos (H, CO, hidro- carburi) în exces, la temperaturi cuprinse între 1 300 si 1 400 0 K, obtinându-se un burete de fier. La 1 500 0 K buretele de fier se transforma într-o masa pastoasa, care la 1 600 0 K, absoarbe rapid carbonul rezultând un sistem cu temperatura de topire mai scazuta, asa încât începe faza de topire a otelului elaborat. În prezent, cea mai mare cantitate de otel se obtine prin afinarea fontei. Materia prima de baza pentru obtinerea otelului este fonta pentru afinare si fierul vechi. Procesul de elaborare a otelurilor este constituit dintr-o suita complexa de procese fizico-chimice care au loc în utilaje adecvate, cu scopul de a reduce continutul elementelor însotitoare si impuritatilor la nivelul acceptat . Etapele elaborarii otelului sunt urmatoarele: ajustarea, încarcarea, topirea, afinarea, dezoxidarea, al- ierea si evacuarea. Ajustarea este operatia de reparare a zidariei refractare a spatiului în care are loc elaborarea otelului. Încarcarea este operatia de introducere în incinta de elaborare a materiilor prime necesare procesului metalurgic. În functie de procedeul de elaborare, încarcatura poate fi formata din fonta, fier vechi, materiale oxidante, fondanti, feroaliaje si cocs. În timpul topirii fierului vechi si fontei (când aceasta este sub forma de blocuri solide) în fier se dizolva cantitati însemnate de oxigen, azot si hidrogen din atmosfera utilajului. Gazele dizolvate, precum si impuritatile provenite din încarcatura influenteaza negativ proprietatile otelurilor.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Elementele însotitoare si impuritatile existente în baia metalica

Elementele însotitoare si impuritatile existente în baia metalica sunt mai avide fata de oxigen decât fierul si astfel prin oxidare selectiva se realizeaza procesul de afinare a otelului. În timpul procesului de oxidare selectiva o mare cantitate de oxigen ramâne în baia metalica sub forma de FeO sau dizolvata în fier. Dezoxidarea fierului se poate realiza fie prin introducerea în baia metalica a feromanganului, a fero- siliciului sau a aluminiului, fie prin difuzie în zgura. Oxidul de fier este solubil atât în zgura, cât si în baia metalica. Astfel, daca se îndeparteaza zgura saturata în oxid de fier si se înlocuieste cu o zgura noua se poate reduce simtitor concentratia oxidului de fier din baia metalica. Dezoxidarea se poate face si în vid, mentiner- ea otelului topit în vid creând conditiile pentru disocierea oxidului de fier sau eliminarea oxigenului dizolvat în reteaua fierului. Otelurile complet dezoxidate se numesc oteluri calmate. Otelurile necalmate sau partial calmate ,,fierb” la turnare din cauza degajarii oxidului de carbon. În functie de natura fondantilor folositi si implicit de natura zgurilor rezultate, procedeele de elaborare a otelurilor pot fi:

acide, când zgura are un caracter acid (bazicitatea sau aciditatea zgurei se apreciaza prin raportul B =% CaO /%SiO 2 );

bazice, când zgura are un caracter bazic.

Alierea, dirijarea compozitiei chimice se face prin adaugarea elementelor chimice necesare sub forma de feroaliaje. Momentul introducerii se alege în functie de natura elementului de aliere:

daca elementul adaugat are afinitate fata de oxigen mai mica decât fierul (Ni, Co, Cu etc.) se introduce în timpul afinarii;

daca elementul adaugat este din grupa fierului (Mn, W, Cr etc.) se introduce în timpul dezoxi- darii; - daca elementul adaugat are afinitate pentru oxigen mult mai mare decât fierul (Si, Al, Zr, B etc.) se introduce dupa dezoxidare. Deoarece în multe cazuri, cantitatea de fonta elaborata în furnal la o sarja nu este suficienta pentru otelarie, fonta pentru afinare se introduce într-un cuptor basculant, de mare capacitate, numit melanjor, în care sarjele de fonta se amesteca obtinându-se omogenizarea materiei prime pentru otelarie. Utilajele în care se realizeaza afinarea fontei sunt:

convertizoare, care pot fi cu aer sau cu oxigen;

cuptoare cu vatra;

cuptoare electrice, care pot fi cu arc sau cu inductie.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 6.ELABORAREA OTELURILOR IN CONVERTIZOARE 6.1 . ELABORAREA OŢELULU I

6.ELABORAREA OTELURILOR IN CONVERTIZOARE

6.1. ELABORAREA OŢELULUI ÎN CONVERTIZOARE CLASICE

Convertizorul este un agregat în care are loc elaborarea oţelului prin afinarea fontei lichide cu aer. Aerul suflat prin masa topită de fontă de afinare oxidează carbonul şi elementele însoţitoare, iar prin reacţiile exoterme de oxidare a impurităţilor se dezvoltă căldura necesară pentru ridicarea temperaturii băii metalice

de la 1200

turor proceselor necesare în cursul elaborării oţelului, nefiind nevoie astfel de folosirea vreunui combustibil separat. De asemenea agită puternic baia metalică, prin care afinarea are loc rapid, obţinîndu-se o şarjă de oţel foarte uniformă. Procedeul de elaborare în convertizor a fost inventat în anul 1855 de Bessemer (metoda

acidă), iar în 1879 Thomas a introdus căptuşeala bazică, care perrhite afinarea şi a fontelor fosforoase.

1300°C

la 1600

1650°C

(temperatura oţelului lichid) şi căldura necesară pentru realizarea tu-

lichid) şi căldura necesară pentru realizarea tu- Fig.6.1.1.Convertizorul clasic Construcţia convertizorului

Fig.6.1.1.Convertizorul clasic

Construcţia convertizorului clasic este prezentată în figura 6.1.1. Convertizorul are formă de pară, fi- ind din tablă de oţel căptuşit cu material refractar acid la convertizorul Bessemer, sau bazic la convertizorul Thomas. Pe manta este un inel puternic de oţel cu două fusuri, prin care întregul convertizor se sprijină pe lagărele celor doi stîlpi. Pe unul din fusuri este o roată dinţată în angrenare cu o cremalieră acţionată de sis- temul hidraulic cilindru-piston. Astfel convertizorul poate fi rotit şi basculat pentru a fi umplut cu fontă li- chidă , adus în poziţia de lucru , sau înclinat pentru evacuarea zgurei şi oţelului . Celălalt fus este tubular

pentru a permite aducerea aerului de la suflantă la cutia de aer, de unde va fi suflat prin baia metalică. în acest scop, în partea inferioară, convertizorul este străbătut de un număr foarte mare de canale de diametru mic (10

20 mm). Presiunea aerului este de 1,5

3 daN/cm 2 . Capacitatea convertizoarelor clasice este de 20

60 t.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.6.1.2.Fazele de functionare ale convertizorului
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.6.1.2.Fazele de functionare ale convertizorului

Fig.6.1.2.Fazele de functionare ale convertizorului

Elaborarea oţelului în convertizorul acid (Bessemer). In convertizorul preîncălzit la cir-

ca 900°C se introduce fonta brută de afinare lichidă cu mult siliciu (0,9

mic de S şi P (care nu pot fi eliminate datorită căptuşelii acide). Conţinutul de carbon nu se limitează. Procesele de afinare în convertizoare se produc cu viteză mare, astiel încît durata elaborării unei şarje este de

numai 12

l,6o/0) şi mangan şi cu conţinut

18 min.

Elaborarea oţelului în convertizorul bazic (Thomas). Ca materie primă se foloseşte o

fontă brută de afinare cu conţinut ridicat de fosfor (1,5

este tocmai fosforul. Prin această metodă se poate realiza o defosforare şi desulfurare bună datorită cantităţii

mari de zgură bazică, obţinută din CaO adăugat în convertizor ca fondant.

2,2%), deoarece aici principalul element termogen

CaO adăugat în convertizor ca fondant. 2,2%), deoarece aici principalul element termogen Fig.6.1.3.Convertizor bazic 17
CaO adăugat în convertizor ca fondant. 2,2%), deoarece aici principalul element termogen Fig.6.1.3.Convertizor bazic 17

Fig.6.1.3.Convertizor bazic

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 6.2. ELABORAREA OŢEL ULUI ÎN CONVERTIZOARE CU OXIGEN Pentru afinarea

6.2. ELABORAREA OŢELULUI ÎN CONVERTIZOARE CU OXIGEN

Pentru afinarea fontei cu oxigen tehnic s-au dezvoltat trei variante: convertizorul staţionar L.D.; con- vertizorul rotativ Kaldo; rotorul Ober- hausen. Procedeul L.D. a fost pus la punct pe scară industrială prima dată în 1953 în Austria, la uzinele Linz — Donawitz, de unde îi provine şi denumirea. Convertizorul are forma din figura 6.2.1, fără canale de

insuflare în partea inferioară, deoarece oxigenul este suflat deasupra băii metalice lichide printr-o lance de cupru cu pereţi dubli printre care circulă apă de răcire.

Oxigenul cu o puritate de 97

99,5%se suflă deasupra fontei lichide de la o distanţă de aproximativ

300 mm cu o presiune de 80

fierului. Oxidul feros oxidează apoi celelalte elemente însoţitoare. Datorită vitezei foarte mari de suflare a oxigenului se produce şi o amestecare a băii metalice, altfel încât vitezele reacţiilor de oxidare sînt foarte ma- ri. Un alt motiv al amestecării continue a băii este faptul că oţelul tinde să se cufunde, iar locul ei să fie ocu- pat de fonta cu densitatea mai mică, de circa 6,5-10—3 kg/cm 3 (la aceste temperaturi ridicate). Durata de suflare cu oxigen este de circa 18 minute. Temperaturile realizate fiind foarte mari, pot fi folosite în şarjă cantităţi mari de fier vechi. Oţelurile obţinute prin acest procedeu sunt de o calitate foarte bună, cu un conţinut mic de azot, P şi S, sînt maleabile şi ductile, avînd şi o bună sudabilitate. Se pot astfel obţine într-un timp scurt şi la un cost mai redus oţeluri de calitate echivalentă sau chiar mai bună decît prin procedeul Martin. Înlăturîndu-se zgura

de afinare, oţelul poate fi aliat în convertizor în condiţii avantajoase, temperatura înaltă permiţînd acest lucru.

180 N/cm 2 , unde temperatura creşte peste 2000°C, avînd loc oxidarea rapidă a

Pierderile de fier în convertizoarele L.D. prin volatilizare, zgură şi stropi sînt de 10

12%. Fumul

format în timpul funcţionării convertizorului trebuie captat în epuratoare şi electrofiltre, putîndu-se realiza o epurare de 99,5%. deoarece altfel condiţiile de locuit în zona oţelăriilor cu convertizoare cu oxigen ar fi im-

posibile.

zona oţelăriilor cu converti zoare cu oxigen ar fi im- posibile. Fig.6.2.1.Convertizorul L.D. cu insuflare de
zona oţelăriilor cu converti zoare cu oxigen ar fi im- posibile. Fig.6.2.1.Convertizorul L.D. cu insuflare de

Fig.6.2.1.Convertizorul L.D. cu insuflare de oxigen

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 20° faţă de orizontală şi se roteşte în jurul axei sale

20° faţă de

orizontală şi se roteşte în jurul axei sale longitudinale cu circa 20

unea de numai 30

faţa fontei lichide, aceasta nu agită baia, care însă va fi menţinută în mişcare prin rotirea convertizorului. To-

todată rotirea realizează şi o intensă încălzire suplimentară a băii prin care aici poate să crească proporţia de fier vechi din încărcătură pînă la peste 45%.

Converţizorul rotativ Kaldo (fig. 6.2.2) funcţionează în poziţia înclinată cu 15

30 rot/min. Oxigenul se insuflă cu presi-

40 N/cm 2 , deci cu viteză redusă. Direcţia de insuflare a oxigenului fiind oblică pe supra-

Direcţia de insuflare a oxigenului fiind oblică pe supra- Fig.6.2.2.Convertizorul rotativ Kaldo Rotorul Oberhausen

Fig.6.2.2.Convertizorul rotativ Kaldo

Rotorul Oberhausen (fig. 6.2.3), este un cuptor rotativ lung de circa 15 m, cu diametrul interior

de

cît şi deasupra băii (40

obţinut este de calitate superioară . Oţelurile elaborate în convertizoare cu insuflare de oxigen au o puritate ridicată, o sudabilitate bună şi un cost mai scăzut. Agregatele au o productivitate ridicată, o bună ritmicitate în elaborarea şarjelor, putand fi realizate cu investiţii mai mici în comparaţie cu cuptoarele Martin, luînd în calcule şi investiţiile de la fabrica

75%).

.4 m care se roteşte cu

.1 rot/min. Oxigenul se introduce atît direct în baia metalică (60

25%). Capacitatea unui rotor orizontal poate ajunge pînă la 150 tone. Oţelul

de oxigen de mare capacitate care deserveşte o astfel de oţelărie.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.6.2.3.Convertizorul rotativ orizontal 6.3 . ELABORAREA OŢELULU I
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Fig.6.2.3.Convertizorul rotativ orizontal 6.3 . ELABORAREA OŢELULU I

Fig.6.2.3.Convertizorul rotativ orizontal

6.3. ELABORAREA OŢELULUI ÎN CONVERTIZOARE L.D. Constructia convertizorului L.D

Convertizorul L.D este un recipient din tabla groasa de otel 1, captusit in interior cu material refractar basic. El este sustinut de un inel din otel 2. Intre inel si manta se lasa un spatiu liber de circa 100 mm, pentru ca inelul sa nu se incalzesca . Pe inel sunt fixate rigid doua fusuri 4, diametral opuse, care patrund in doua lagare de rastogolire 3 dispuse in stalpii de sustinere ai convertizorului. Converizorul poate fii basculat in ju- rul axei fusurilor cu un unghi de 360°; de obicei insa, el se inclina cu 10-90° spre platforma de incarcare si cu 90-100° spre platforma de lucru, pozitie in care se evacueaza otelul. Bascularea convertizorului se realizeaza cu ajutorul a doua motoare de current continuu 7. Pentru ca bascularea sa se faca lin, miscare se transmite prin reductorul 5 si prin reductorul melc-roata melcata 6. Pentru oprirea convertizorului in orice pozitie, acest mecanism este prevazut cu dispozitiv de franare. Pozitia de motare a inelului de sustinere trebuie aleasa astfel, incat convertizorul sa revina in pozitie vertica- la, atunci cand dintr-un motiv oarecare nu se mai poate actiona asupra bascularii convertizorului.Oxigenul se sulfa in convertizor deasupra baii de fonta lichida printr-un dispozitiv numit lance.

baii de fonta lichida printr-un dispozitiv numit lance. Fig.6.3.1.Convertizor L.D. Fig.6.3.2.Profilul

Fig.6.3.1.Convertizor L.D.

de fonta lichida printr-un dispozitiv numit lance. Fig.6.3.1.Convertizor L.D. Fig.6.3.2.Profilul convertizorului L.D. 20

Fig.6.3.2.Profilul convertizorului L.D.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Convertizorul are un profil interior format dintr-o zona cilindrica,

Convertizorul are un profil interior format dintr-o zona cilindrica, terminate la partea inferioara cu o calota sferica, iar la partea superioara cu un trunchi de con drept. Mantaua metalica 1, din tabla de otel cu grosimea de 50-60 mm, este executata prin nituire sau sudare, in partea de jos avand o portiune detasabila 6, pentru usurarea executarii zidariei si a reparatiilor mari. Captuseala interioara a peretilor este formata din mai multe straturi: un strat izolator din placi de az- best de rezistenta, 2 din caramizi de magnezita, un strat intermediar 3 din dolomite granulate avand ca liant gudronul deshidratat executat prin stampare si un strat de uzura 4 din blocuri dolomitice, grosimea totala este de 750-940mm. In partea superioara, convertizorul este prevazut cu orificiul 5 cu diametrul de circa 200 mm pentru evacuarea otelului si a zgurei, acestat basculandu-se la circa 90°.

6.4.INSTALATII DE INCARCARE Masina pentru incarcarea fierului vechi

Incarcatura metalica pentru elaborarea otelului in convertizorul L.D consta din fonta lichida si fier vechi. Materialele metalice solide se incarca cu o masina de incarcare speciala, constand dintr-o platforma 1 care ruleaza pe sine in spatele convertizorului. Pe platforma sunt montate articulate ramele basculante 2 pe care se gasesc trocile cu fier vechi 3. Pe platforma sub fiecare troaca, este prevazuta o deschizatura prin care patrunde tija macanismului de basculare, care se afla montat sub platforma de incarcare a convertizorului. Pentru basculare, se adduce masina de incarcare cu deschiderea din platforma deasupra mecanismului de bascula- re, se blocheaza in acesata pozitie dupa care, prin apropierea tijei 4, acesata loveste in boltul 5 si obiga rama artic- ulara 2 impreuna cu troaca sa se basculeze. Mecanismul de basculare se compune din motorul electric 6, care transmite micsorarea reductorului 7, pe al carui arbore de iesire este montata roata dintata 8, care angreneaza cu cremaliera montata pe tija 4. Prin rotatia intr-un sens sau altul a rotii dintate, tija urca sau coboara.

sens sau altul a rotii dintate, tija urca sau coboara. Fig.6.4.1.Masina de incarcat In afara de

Fig.6.4.1.Masina de incarcat

In afara de fonta si fier vechi, in convertizor se mai incarca si materiale pentru formarea zgurei, pre- gatite si transportate in instalatii speciale (silozuri, palnii-cantar, benzi transportoate) montate pe o platforma plasata deasupra platformei convertizoarelor. In mod obisnuit se foloseste cate un siloz pentru fiecare materi- al. Palniile-cantar sunt prevazute cu instalatii electronice de cantarire care asigura dozarea precisa a materi- alelor.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Lancea pentru suflarea oxigenului in convertizor Lancea este

Lancea pentru suflarea oxigenului in convertizor

Lancea este construita dintr-o teava de otel cu pereti dubli, prin care circula apa de racire. Lancea este

imbracata la exterior cu tuburi din material refractar. Lungimea lancei este 7-14m. Lancea poate fi coborata

si

ridicata cu un sistem de scripeti cu lanturi si cabluri, astfel incat sa poate fi plasata cu capul inferior pana la

o

distanta de oglinda baii de 150-200mm sau scoasa complet din convertizor cand acesta se basculeaza. Ca-

patul din convertizor este terminat cu o duza numita capul lancii. Acesta are rolul de a imprima jetului de oxygen viteza, forma si directie, trebuin sa asigure debitul de oxigen necesar desfasurarii proceselor. Intrucat capetele de lance se distrug foarte repede, datorita racirii defectuase, s-au experimentat diferite tipuri de

capete de lanci: cu duza cilindrica, cu duza Laval, cu duza elicoidala, cu mai multe duze etc.

cu duza Laval, cu duza elicoidala, cu mai multe duze etc. Capetele de lance cu mai

Capetele de lance cu mai multe ajutaje prezinta avantajul maririi debitului de oxigen, cu mentinerea aceleasi presiuni de suflare pe un ajutaj. In aceste conditii, lancea are diameter variind intre 240 si 300mm. Desi lucreaza in conditii foarte grele: coroziunea chimica si mecanica. Temperature inalta, capul de lance trebuie sa-si pastreze sectiunile de iesire a oxigenului si integritatea. Capul de lance se fixeaza de teava de otel prin sudare.Datorita coeficientilor de dilatare diferiti ai acestora la locul de sudare apar tensiuni mari, care pot determina modificari formei ajutajelor.Aceste defi- ciente sunt ameliorate prin montarea unor piese de compensatie, care preiau eforturile datorate tensiuni- lor.Durabilitatea lancilor ajunge uneori pana la 1000de sarje.

6.5.ELABORAREA OTELULUI PRIN PULVERIZARE

Convertizorul cu oxigen a creat posibilitatea elaborarii otelului in timp scurt, insa, procedeul de lucru fiind discontinuu, convertizorul nu poate functiona ca agregat complet automatizat. Agregatul folosit este un reactor cilindric, in care fonta lichida este pulverizata cu ajutorul unui jet de oxigen. Oxigenul care serveste pentru pulverizare produce si oxidarea elementelor insotitoare din fonta. Pentru usurarea separarii produselor de reactie (MnO, SiO 2 , P 2 O 5 ), odata cu oxigenul si fonta, in reac- tor se introduce si pulbere de var care contribuie la formarea unei zgure bazice.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA Caldura degajata din reactiile de oxidare a elementelor si din

Caldura degajata din reactiile de oxidare a elementelor si din oxidarea de carbon la bioxid de carbon face ca temperatura in reactor sa fie de circa 2100°C, ceea ce contribuie la formarea rapida a zgurei prin dizolvarea varului.

Produsul metalic si zgura se colecteaza in partea de jos a reactorului separandu-se in doua straturi, astfel incat, dupa formarea primei cantitatii de zgura, picaturile metalice trec printr-un strat de zgura, favori- zandu-se astfel desulfurarea si defosforarea suplimentara. Pentru reglarea temperaturii in reactor se introduce fier vechi, in aceleasi proportii ca la convertizorul L.D.

Pentru reglarea temperaturii in reactor se introduce fier vechi, in aceleasi proportii ca la convertizorul L.D.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 7.NORME DE PROTECTIA MUNCII LA ELABORAREA OTELURILOR La elaborarea şi

7.NORME DE PROTECTIA MUNCII LA ELABORAREA OTELURILOR

La elaborarea şi turnarea oţelurilor se lucrează cu temperaturi mai înalte (peste 1600°C) şi ca urmare

există pericole de explozie şi de arsuri . Exploziile apar în cazul introducerii componentelor din încărcătură (fier vechi, feroaliaje etc.) şi ma- terialelor de prelucrare metalurgică (fondanţi, dezoxidanţi, minereu etc.) cu umezeală. Evaporarea bruscă a apei poate determina împroşcarea stropilor de oţel şi zgură prin uşa cuptoarelor cu arc. Ca urmare, toate ma- terialele care se introduc în cuptorul cu arc trebuie să fie bine uscate şi bine calcinate. In cazul introducerii unor cantităţi mari de dezoxidanţi din materiale cărbunoase de minereu de fier sau fontă lichidă pentru afinare, se pot degaja cantităţi mari de oxid de carbon,care poate provoca o spumă intensă şi debordarea oţelului lichid din cuptor sau din oală. La turnarea oţelului cu oale cu dop se impune verificarea cu atenţie a calităţii orifieiului de scurgere, pentru a preveni scurgerile necontrolate de oţel lichid. La elaborarea oţelului se degajează cantităţi mari de fum (de exemplu, vapori de FeSi în cantitate de

50

Accidentele cauzate de electrocutare au loc atunci cînd omul atinge concomitent două elemente bune conducătoare de electricitate între care există o diferenţă de potenţial. Prin acţiunea curentului electric asupra inimii se produce aşa-numita fibrilaţie a inimii, care constă în con- tractări şi destinderi foarte rapide (de cîteva sute de ori pe minut) ale inimii, ceea ce echivalează cu oprirea funcţionării ei. Electrocutarea este mortală dacă inima se găseşte în circuitul curentului electric şi dacă intensitatea acestuia depăşeşte circa 0,01 A în cazul curentului alternativ şi circa 0,05 A în cazul curentului continuu. Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare constau în evitarea atingerii întîmplătoare, în timpul lucrului, a părţilor metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune; folosirea tensiunilor reduse (max. 36 V) pentru lămpile şi sculele electrice portative; protecţia prin legarea la pămînt; protecţia prin legare la conductorul de nul; deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere sau a unor scurgeri de curenţi periculoase; dotarea cu mijloace individuale de protecţie (mijloace de protecţie izolante, împotriva electrocutării şi acţiunii arcului electric etc.). Exploziile pot fi provocate de nerespectarea normelor privind utilizarea oxigenului la elaborarea oţelului în cuptoare electrice cu arc. Oxigenul prezintă două pericole pentru cei ce îl manevrează. Provoacă arsuri prin ardere, întrucît par- ticulele gazoase de oxigen se îmbină în echipamentul de protecţie (şorţuri), mai ales cînd acestea sînt im- purificate cu ulei; ele se aprind în apropierea unei flăcări, scîntei sau chiar a unui corp cald. Oxigenul provoacă explozii periculoase atunci cînd nu este manevrat conform normelor. Oxigenul este adus în butelii. Presiunea mare a oxigenului în butelii de circa 150 atm impune ma- nevrarea cu atenţie a acestora. Buteliile vor fi plasate cît mai departe de sursele de căldură în vederea elim- inării pericolului de dilatare a gazului şi de distrugere a pereţilor recipientului. Aparatajele, armăturile, instalaţiile şi sculele pentru utilizarea oxigenului la diverse lucrări trebuie să fie curate şi lipsite de uleiuri şi unsori» avînd în vedere pericolul de aprindere a acestora în prezenţa

oxigenului.

150 mg/m 3 ) care pot provoca tulburări ale sistemului respirator.

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 8.ANEXE Simbolizarea mărcilor de oţel adoptată în prezent este de

8.ANEXE

Simbolizarea mărcilor de oţel adoptată în prezent este de două feluri:

1. SIMBOLIZARE ALFANUMERICĂ(standard european)

2. SIMBOLIZARE NUMERICĂ(standard american)

este de două feluri: 1. SIMBOLIZARE ALFANUMERICĂ(standard european) 2. SIMBOLIZARE NUMERICĂ(standard american ) 25

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 26
LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 26

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA

LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” OLTENIŢA 9.BIBLIOGRAFIE 1. Utilajul si tehnologia turnarii aliajelor Laurentie

9.BIBLIOGRAFIE

1. Utilajul si tehnologia turnarii aliajelor

Laurentie Sofroni s.a.

 

Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti

1984

2.Otelurile

2012

3.

Imagini

2013

4.Stiinta si ingineria materialelor

2013

5.Stiinta Materialelor

2010

6.Tratat de tehnologia materialelor

Dolphi Drimer www.scribd.ro Gh.Amza s.a.

 

Editura Academiei Romane

2002