Sunteți pe pagina 1din 33

76

INJECTIILE

INJECIA SUBCUTANAT
Injectia subcutanata( s.c.)
Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite
leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de
coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile
de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,
histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata
Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au un
aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand
aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara

Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre
exterior prin miscari circulare
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina, iar
la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze
Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub
ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se scoate.
Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute dupa
injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

INJECIA INTRAVENOAS
Injectia intravenoasa (i.v.)
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Scop
- terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.
Resorbtia este instantanee
calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;
Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre
medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;

- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere
venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si inclinam
bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei

injectia intravenoasa consta in


-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si
aplicam garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;

interzis a palpa vena dupa dezinfectare;


- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea
extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare

pentru a verifica pozitia acului;


- desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar
cu policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la
nevoie cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se
supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se
vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a
interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta
,prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal,
Trendelenburg 150 cu capul intors contralateral;
- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de
incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.

Incidente si accidente

Interventii

-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin -se incearca patrunderea in lumenul
tumefierea tesuturilor,durere
vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a -injectarea lenta
unor substante iritante

-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe

-injectare lenta

-hematom prin strapungerea venei

-se intrerupe injectia

-ameteli,lipotimie,colaps

-se anunta medicul

-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati -evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin gresirea
caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce
-evitarea introducerii solutiilor uleioase iv
decesul bolnavului
-punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza -se intrerupe de urgenta injectarea
totala a extremitatilor,durere exacerbata,albirea
mainii,degete cianotice

INJECIA INTRAMUSCULAR
Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii
izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.
Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a
caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este
situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;
Pregatirea echipamentului
- se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.

- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara


- daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia intramusculara
- tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
- alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se asigura intimitate
- se spala mainile, se pun manusile
- se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii
intramusculare
- la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula
fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
- se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
- se lasa pielea sa se usuce
- se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o
intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
- se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata
la seringa.
- se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost
introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la
administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele
sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Incidente si accidente

Interventii

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
unor ramuri ale sale
-paralizia prin lezarea nervului sciatic

-se evita prin respectarea zonelor de electie a


injectiei

-hematom prin lezarea unui vas


-ruperea acului
-supuratie aseptica

-extragerea manuala sau chirurgicala


-se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei
musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a -se previne prin verificarea pozitiei acului
solutiilor uleioase

INJECIA INTRADERMIC
Injectia intradermica ( i.d.
Scop:
-terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in testele
alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa

- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme, echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata de
antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza locul
injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de substanta
injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice
Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei-se
citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la administrare
de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

FUNCTII VITALE

FUNCIILE VITALE
VALORILE TENSIUNII ARTERIALE

CATEGORIA
Optim
Normal
Normal Crescut
Hipertensiune Gr.1 (mic)
Hipertensiune Gr.2 (moderat)
Hipertensiune Gr.3 (sever)
COPIL
NOU NASCUT

SISTOLIC
( mmHg )
< 120
< 130
130 139

DIASTOLIC
( mmHg )
< 80
< 85
85 89

140 159
160 179
> 180
91 110
65 80

90 99
100 109
> 110
60 65
40 50

Tensiune arteriala
Adult 115 / 140 70 / 90
Copil 91 / 110 60 / 65
Nou nascut 65 / 80 40/ 50
VALORILE FRECVENTEI
RESPIRATORII

CATEGORIA

FRECVENTA / MIN
14 18 / min
20 30 / min
40 / min
18 25 / min
peste 25 / min
sub 14 / min

ADULT
COPIL
NOU NASCUT
TAHIPNEE
POLIPNEE
BRADIPNEE
VALORILE NORMALE ALE
FRECVENTEI CARDIACE
CATEGORIA

ADULT
COPIL
NOU NASCUT
GLICEMIA

FRECVENTA
60 80 / minut
90 100 / minut
130 140 / minut

O glicemie normala masoara mai putin de 110 mg / dl ( 65 110 mg /


dl ).
Prediabetul este semnalat de valori intre 110 si 125 mg / dl.

ANALIZE MEDICALE -VALORI


NORMALEANALIZE MEDICALE
Analizele de sange reprezinta o modalitate foarte importanta pentru a pune un diagnostic si
aduc informatii semnificative in legatura cu starea noastra de sanatate. Un profil biochimic
este un set de analize de sange care evalueaza functiile organelor interne, masoara electrolitii
din organism (precum potasiul) si identifica nivelul de enzime circulante. Intelegerea
profilului biochimic poate fi dificila, insa aduce multe informatii referitoare la starea de
sanatate.
Sangele uman este alcatuit din doua componente majore: plasma si celulele sanguine. Acestea
permit substantelor, precum oxigenul, dioxidul de carbon, nutrientii si enzimelor, sa fie transportate
catre
toate
organele,
tesuturile
si
celulele
din
organism.
In sange exista trei feluri de celule: rosii (transporta oxigenul), albe (lupta impotriva infectiilor) si
trombocite (formeaza cheagurile de sange pentru a preveni pierderea de sange din corp).

Care este semnificatia analizelor biochimice?


Biochimia sangelui uman este alcatuita din diferitele substante si nivelul acestora pe care sangele le
transporta.
Daca medicul va arata un buletin de analize biochimice, in acesta puteti intalni urmatoarele
elemente:

Hemoglobina (Hg) - este o substanta pigmentara ce se gaseste in fiecare globula rosie.


Aceasta permite transportarea oxigenului de la plamani la tesuturi, precum si a dioxidului de carbon
din tesuturi catre plamani. Nivelul hemoglobinei variaza intre 12 si 16 grame la 100 ml, iar la babati
nivelul este mai crescut comparativ cu femeile. Un nivel scazut al acesteia poate indica o anemie.

Leucocitele (globulele albe) - intervin in sistemul de aparare a organismului. In mod normal,


numarul lor variaza intre 4.000 si 10.000 pe milimetru cub si creste in cazul unei infectii. Este
importanta cunoasterea cantitatii de celule din fiecare familie de globule albe.
De exemplu, limfocitele - (valori normale: 1.200 - 2.400 pe milimetru cub) pot creste in caz de
infectie virala, iar eozinofilele (valori normale: 100-200 pe milimetru cub), in caz de alergii. Valori
crescute ale bazofilelor (valori normale: 0-200 pe milimetru cub) se intalnesc in anemie, inflamatii,
alergii sau chiar leucemie. Cresterea monocitelor (valori normale: 0-1000 pe milimetru cub) poate

indica: afectiuni inflamatorii cronice, parazitoze, colita ulceroasa, ciroza hepatica, tuberculoza sau
chiar neoplasm.

Creatinina - reprezinta un martor important al functiei rinichilor. Creatinina provine in mod firesc
din metabolismul muschilor si este eliminata pe cale urinara. Pornind de la valoarea ei, se poate
stabili (in functie de varsta, sex si greutate) functia renala prin calcularea clereance-ului la creatinina;
o valoare scazuta a acestuia indica functionarea deficitara a rinichilor. In mod normal, valoarea
creatininei este mai mica de 13 miligrame pe litru. Peste aceasta cifra, se poate vorbi de insuficienta
renala.

Colesterolul determinarea nivelului de colesterol este foarte importanta, mai ales daca se
suspecteaza afectiuni cardiovasculare. In cazul in care nivelul acestuia este crescut, exista un risc
major de boli cardiovasculare, precum angina pectorala, infarctul miocardic si accidentul vascular
cerebral. Colesterolul are doua componente: HDL (colesterolul bun, 35-100 mg/dl), cat si LDL
(colesterolul rau, 50-150 mg/dl). Cea mai importanta este valoarea LDL, ce depinde si de factorii de
risc asociati fiecarei pesoane in parte (fumat, obezitate, diabet).

Trigliceridele - reprezinta cantitatea de acizi grasi din sange, relevant de dozat in cadrul unui bilant
cardiovascular.

Sodiul (Na) - in mod normal, valoarea se situeaza intre 310-345 mg/100 ml. Variatiile apar
atunci cind exista tulburari renale, pierderi prin diaree si varsaturi, dar si ca urmare a administrarii
anumitor medicamente.

Potasiul (K) - in mod normal, valoarea se situeaza intre 3,5 si 5 mmol/l si apar modificari in
cazul afectiunilor cardiace sau in cazul tratamentului cu diuretice.

Fosfor (P) este un mineral important pentru cresterea masei oasoase si pentru buna
functionare a celulelor din organism. Un nivel crescut poate indica o boala renala, iar un nivel scazut
poate arata o infectie grava.

Albumina este o proteina produsa de ficat. Ajuta la reglarea presiunii osmotice din sange. Un
nivel scazut al acesteia nu indica numai malnutritia, dar si boli ale ficatului sau o inflamatie.

Urea se formeaza in urma scindarii proteinelor din organism si este excretata renal. Un nivel
crescut al acesteia indica o functie renala deficitara.

Bilirubina este o substanta de culoare galbena ce rezulta din scindarea hemoglobinei.


Bilirubina ofera urinei culoarea galbena. Un nivel crescut al acesteia poate indica o boala hepatica
(icter).

Glucoza determinarea nivelului acesteia este utila pentru diagnosticarea diabetului si pentru
a monitoriza nivelul de zahar din sange in cazul persoanelor deja diagnosticate cu diabet.

Dr Mateescu Roxana-Claudia

1.

Analize hematologie - hemogram, coagulare

HEMOLEUCOGRAMA - valori normale:


Eritrocite

Brbati: 4 700 000-6 100 000 /mm3

Femei: 4 200 000-5 400 000 /mm3

Nou-nscui: 4 800 000-7 100 000 /mm3


Hematocrit

Brbati: 42-52%

Femei: 37-47%

Hemoglobina

Brbati: 14-18 g/dl

Femei: 12-16 g/dl

Leucocite: 5 000-10 000 /mm3, dintre care granulocite i agranulocite

Neutrofile 2 500-8 000 /mm3

Eozinofile 50-500 /mm3

Bazofile 25-100 /mm3

Limfocite: 1 000-4 000 /mm3

Monocite: 100-700 /mm3

Trombocite: 150 000-400 000 /mm3


Citete mai multe detalii despre interpretarea hemogramei.
ERITROCITE

Valori sczute: hemoragie, hemoliza, anemie, hemoglobinopatie,


talasemie,
sferocitoza,
siclemie,
splenomegalie
secundara,
leucemie, mielom multiplu, chimioterapie.

Valori crescute: policitemia vera, boala cardiaca congenitala, BPOC


severa, cord pulmonar, fibroza pulmonara, altitudine nalta, stres.

HEMATOCRIT

Valori sczute: sarcina, anemie, hemoragie, hemoliza, deficit de fier,


hemoglobinopatie, insuficienta medulara, leucemie.

Valori crescute: policitemia vera, eritrocitoza, deshidratare severa, diaree


severa, arsuri, boli cardiace congenitale, BPOC.

HEMOGLOBINA

Valori sczute: anemie, hemoragie, hemoglobinopatii, splenomegalie,


afectiuni renale, neoplasme, malnutritie.

Valori crescute: policitemia vera, hemoconcentratie, arsuri


deshidratare, altitudini nalte, boli cardiace congenitale, BPOC.

severe,

LEUCOCITE

Valori sczute: febra tifoida, febra paratifoida, gripa, rujeola, rubeola,


hepatita acuta, boli la nivelul organelor hematopoetice, septicemie, boala
de iradiere.

Valori crescute: stres, sarcina, menstruatie, efort fizic intens, infectii (cu
exceptia febrei tifoide si febrei paratifoide), necroza tisulara, tumori,
interventii chirurgicale, hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta, coma
diabetica, guta, leucemie , medicamente (acid acetilsalicilic, adrenalina,
corticosteroizi, heparina, triamteren).

NEUTROFILE

Valori sczute: infectii bacteriene/virale severe, anemie aplastica, LES,


mononucleoza, medicamente mielotoxice, radioterapie.

Valori crescute: stres, efort fizic intens, afectiuni inflamatorii, infectii,


neoplasme, hemoragie/hemoliza, eclampsie, infarct miocardic acut.

LIMFOCITE

Valori sczute: administrare de glucocorticoizi sau antineoplazice, sepsis,


arsuri, boala Hodgkin, boala Gaucher, purpura trombocitopenica
idiopatica, hipersplenism, reactie transfuzionala.

Valori crescute: infectii virale sau bacteriene, leucemie limfocitara,


limfoame maligne, mielom multiplu, iradiere.

FIBRINOGEN

Valori normale: 200-400 mg/dl

Valori sczute: malnutritie, afectiuni hepatice, deficit congenital de


fibrinogen.

Valori crescute: sarcina, inflamatii/infectii acute, neoplasme, necroza


tisulara.

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Valori normale:

o Barbati: 1-10 mm/1 h, 7-15 mm/2 h


o Femei: 2-12 mm/1 h, 12-20 mm/2 h

Valori scazute: siclemie, sferocitoza, hipofibrinogenemie, policitemia vera.

Valori crescute: menstruatie, sarcina, infectii bacteriene, boli inflamatorii,


hiperfibrinogenemie, septicemie, neoplasm, insuficienta renala cronica,
anemie severa, boli de colagen, trombembolism pulmonar, intoxicatii cu
metale grele.

TIMPUL DE COAGULARE (TC)

Valori normale: 8-10 minute

Valori crescute: deficit de factori ai coagularii (cu exceptia factorului XII),


insuficienta
hepatica,
coagulopatie
de
consum,
medicamente
anticoagulante (de tip heparinic, cumarinic sau warfarinic) si fibrinolitice
(urokinaza, streptokinaza).

TIMPUL HOWELL

Valori normale: 2 minute

Valori crescute: vezi Timp de coagulare (TC)

Observatii: Reprezinta principalul test pentru monitorizarea tratamentului


cu heparina.

TIMPUL QUICK (PT- timp de protrombina)

Valori normale: 13-15 secunde

Valori crescute: deficit congenital de factori ai coagularii, deficit de


vitamina K, hepatita, ciroza, administrare de cumarinice, intoxicatie cu
salicilati, coagulare intravasculara diseminata.

TIMPUL DE SANGERARE (TS)

Valori normale:
o 1-4 minute (lobul urechii)
o 8-10 minute (antebrat)

Valori crescute: trombocitopenie, hipersplenism, boala von Willebrand,


trombastenie Glanzmann, deficit de factori ai coagularii, fragilitate
capilara, coagulare intravasculara diseminata.

Mai multe despre interpretarea testelor de coagulare gsii aici.

2. Analize biochimie
ACIDUL URIC

Valori normale: 2.0 - 8.5 mg/dl sau 120 - 510 mol/l

Valori scazute: medicamente (alopurinol, chimioterapice, corticosteroizi,


probenecid, salicilati, warfarina), secretie inadecvata de hormon

antidiuretic,
Fanconi.

hemocromatoza,

boli

hepatice,

boala

Wilson,

sindrom

Valori crescute: guta, deshidratare, insuficienta renala cronica, diuretice


tiazidice, diabet zaharat, alcoolism, leucemie, limfom, mielom multiplu,
boli mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta bogata n
nucleoproteine, malnutritie, policitemia vera, diabet insipid, intoxicaie cu
plumb.

ALBUMINA

Valori normale: 3.4 - 5.6 g/dl

Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta


hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, enteropatii cu
pierdere de proteine ( boala Crohn, colita ulcerativa, boala Whipple),
sarcina, arsuri severe, malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala.

Valori crescute: deshidratare.

AMILAZA SERIC

Valori normale: 30 - 220 U/l

Valori scazute: pancreatita cronica, insuficienta hepatica, hepatita.

Valori crescute: pancreatita acuta, colecistita acuta, obstructie canal


cistic, cancer pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal, peritonita,
apendicita acuta, sarcina, sarcina extrauterina, ruptura de chist ovarian,
oreion, traumatism de glande salivare sau de pancreas, infarct pulmonar,
arsuri, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, alcoolism acut,
macroamilazemie, medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale,
corticosteroizi, diuretice tiazidice, morfina), ciroza.

ALT , TGP, GPT (glutamic-piruvat transferaza serica, alanil aminotransferaza)

Valori normale: 4 - 21 U/l

Valori crescute: hepatita, ciroza hepatica, insuficienta hepatica, necroza


hepatica, staza hepatica, colestaza, cancer hepatic, obstructie biliara,
pancreatita acuta, medicamente (acid acetilsalicilic, aldomet, alopurinol,
antibiotice, contraceptive orale, fenitoina, heparina, izoniazida),
insuficienta cardiaca congestiva, afectarea musculaturii scheletice,
mononucleoza infectioasa, soc, infarct miocardic acut, miocardita.

Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea


funciei ficatului.
AST, TGO,
GOT (glutamic-oxaloacetic
aminotransferaza)

Valori normale: 22 - 47 U/l

transaminaza

serica,

aspartat

Valori crescute: infarct miocardic acut, hepatita, staza hepatica, necroza


hepatica, colestaza, ciroza, obstructie biliara, miocardita, insuficienta
cardiaca congestiva, embolism pulmonar, infarct pulmonar, pancreatita
acuta, afectarea musculaturii scheletice, arsuri, anemie hemolitica,
medicamente (acetaminofen, antihipertensive, contraceptive orale,
digitala, izoniazida, opiacee, verapamil), mononucleoza infectioasa.
Citete i articolele despre creterea transaminazelor i analize pentru evaluarea
funciei ficatului.
BILIRUBINA TOTAL

Valori normale: 0.3 - 1.0 mg/dl sau 5.1 - 17 mol/l

Valori crescute: hepatita, obstructie biliara, colestaza, cancer hepatic


primar, metastaze hepatice, pancreatita, ciroza, ficat de staza, sepsis,
medicamente (alopurinol, antibiotice, cloramfenicol, clorpromazin,
contraceptive orale, halotan, indometacin, izoniazida, metildopa, steroizi,
sulfonamide, tolbutamida), mononucleoza infectioasa, insuficienta
hepatica, ictere ereditare.

Observatii: Icterul devine vizibil la valori peste 2.5-3.0 mg/dl


BILIRUBINA DIRECT (conjugata)

Valori normale: 0.1-0.3 mg/dl sau 1.7-5.1 mol/l


Valori crescute: obstructie biliara, metastaze hepatice, hepatom, cancer
pancreatic, ampulom, colangiocarcinom, pancreatita, hepatita, sepsis,
ciroza, sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor, boala Wilson.

BILIRUBINA INDIRECTA (neconjugata)

Valori normale: 0.2-0.8 mg/dl sau 3.4-12 mol/l

Valori crescute: hemoliza, transfuzii, anemie hemolitica, anemie


pernicioasa, siclemie, hematom n resorbtie, hepatita, ciroza, sepsis,
insuficienta hepatica, sindrom Gilbert, sindrom Crigler - Najjar.

CALCIU

Valori normale: 8.5-10.5 mg/dl

Valori scazute: hipovitaminoza D, hipoparatiroidism, tetanii, insuficienta


renala, rahitism, osteomalacie.

Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice.

CLOR

Valori normale: 90-106 mEq/l

Valori scazute: hidratare n exces, hiperaldosteronism, sindrom de secretie


inadecvata de hormon antidiuretic, varsaturi, arsuri, alcaloza metabolica,

hiperkaliemie, medicamente (corticosteroizi, diuretice de ansa si tiazidice,


triamteren).

Valori crescute: deshidratare, acidoza tubulara renala, hiperpnee, alcaloza


metabolica,
aport
salin
crescut,
medicamente
(acetazolamida,
antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni, metildopa)

COLESTEROL TOTAL

Valori normale ale colesterolului total:


o preferabil sa aiba valori mai mici de 200 mg/dl
o risc moderat la valori cuprinse ntre 200 si 240 mg/dl
o risc crescut cnd colesterolul depaseste 240 mg/dl

Valori scazute: malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice, insuficienta


hepatica,
mielom
multiplu,
malabsorbtie,
anemie
hemolitica,
medicamente (alopurinol, cholestiramina, colchicina, izoniazida, niacina)

Valori crescute: hipercolesterolemie, diabet zaharat, hipotiroidism, infarct


miocardic acut, trimestrul al treilea de sarcina, afectiuni biliare, colestaza,
obstructie biliara, sindrom nefrotic, dieta bogata n colesterol,
sedentarism,
obezitate,
hipercolesterolemie
familiala,
hiperlipoproteinemii, medicamente (contraceptive orale, fenitoina,
fenotiazide, steroizi)

Observatii: Factorii de risc pentru boala coronariana sunt reprezentati de vrsta


(barbati > 44, femei > 54), fumat, hipertensiune arteriala, diabet, antecedente
familiale, HDL < 35 mg/dl, raportul Colesterol / HDL > 4.5.
HDL colesterolul
n funcie de valorile HDL-C, pacientul este ncadrat ca risc cardiac sczut la
valori ale HDL colesterolului peste 45 mg/dl i risc cardiac crescut cnd HDL
colesterolul este sub 35 mg/dl.

Valori scazute: fumat, sedentarism, obezitate, insuficienta renala, diabet,


beta blocante.

Valori crescute: sport regulat, aport moderat de alcool, niacina.

LDL colesterolul

preferabil sa aiba valori mai mici de 130 mg/dl

risc moderat cnd valorile sunt cuprinse ntre 130 si 160 mg/dl

risc crescut la valori de peste 160 mg/dl

Observatii: Valorile LDL se afla folosind formula: LDL = colesterol total - TG/5 HDL
CPK, CK (creatinfosfokinaza)

Valori normale: 5 - 200 U/l

Valori crescute:

Cresterea creatinfosfokinazei totale: infarct miocardic acut, chirurgie cardiaca,


dupa injectii intramusculare, traumatisme, sindrom de strivire, politraumatisme,
defibrilare, electrocutare, miozita, rabdomioliza, accident vascular cerebral,
eforturi intense, soc.

Valori crescute ale CPK - MB : infarct miocardic acut, angina instabila,


chirurgie cardiaca, ischemie cardiaca, miocardita acuta, pericardita,
cardiomiopatie, defibrilare, rabdomioliza, distrofii musculare.

Valori crescute ale CPK - BB : accident vascular cerebral, hemoragie


subarahnoidiana, tumori cerebrale, convulsii, soc, traumatisme craniene,
neurochirurgie, embolism / infarct pulmonar, cancer (digestiv, de sn,
ovarian, pulmonar).

Valori crescute ale CPK - MM : traumatisme, sindrom de strivire,


postoperator, injectii intramusculare, electromiograma, rabdomioliza,
polimiozita, dermatomiozita, distrofie musculara, efort fizic intens,
hipertermie maligna, convulsii.

Observatii: Creatinfosfokinaza are 3 izoenzime: MB (se gaseste n miocard,


musculatura striata, prostata, uter), BB (creier, plamni, pancreas, rinichi) si MM
(musculatura striata, miocard).
CUPRU

Valori normale: 80-130 g/dl

Valori scazute: boala Menkes, sindrom nefrotic.

Valori crescute: infectii, infarct miocardic acut, leucemii acute, neoplasme,


boala Wilson.

FIER

Valori normale ale sideremiei > barbati: 90-160 g/dl, femei: 80-130 g/dl

Valori scazute: anemii feriprive, hemoragii, tratamente cu vitamina B12,


stari infectioase cronice, nefropatii cronice, poliartrita reumatoida, procese
neoplazice.

Valori crescute: hemosideroza, hemocromatoza, transfuzii sangvine


recente, anemie megaloblastica/hemolitica, talasemie, hepatite, ciroza.

FOSFATAZA ALCALIN

Valori normale: 25 - 115 U/l

Valori scazute: hipofosfatemie, hipotiroidism, malnutritie.

Valori crescute: obstructie biliara, colecistita acuta, metastaze hepatice,


hepatita, mononucleoza infectioasa, ciroza, metastaze osoase, cancer

primitiv osos Paget, hiperparatiroidism, fractura osoasa n curs de


vindecare, osteomalacie, poliartrita reumatoida, pancreatita acuta,
insuficienta cardiaca congestiva, sarcina, mielom multiplu, leucemie,
medicamente (medicamente colestatice, antibiotice, contraceptive orale,
estrogeni,
fenotiazide,
indometacin,
izoniazida,
methotrexat),
hipertiroidism, infarct intestinal, sarcoidoza, sepsis.
FOSFOR

Valori normale: Adulti: 3-4.5 mg/dl, Copii: 4.5-6.5 mg/dl

Valori scazute: rahitism, hipovitaminoza D, hiperparatiroidism, ingestia


cronica de antiacide.

Valori crescute: hipoparatiroidism, hipervitaminoza D, insuficienta renala,


diabet zaharat.

GGTP, GGT (gamma glutamil transpeptidaza / transferaza)

Valori normale: 10 - 50 U/l

Valori crescute: boli hepatice, colestaza, metastaze hepatice, hepatom,


cancer pancreatic, hepatita, icter obstructiv, pancreatita acuta,
medicamente (antibiotice, antidepresive, barbiturice, fenobarbital,
fenotiazine), insuficienta cardiaca congestiva, sepsis, sindrom nefrotic,
mononucleoza infectioasa.

Observatii: Specifica pentru patologia hepatica, GGT se coreleaza cu


valorile fosfatazei alcaline.

IOD

Necesar: 100-200 g/24 h

Valori scazute: gusa endemica.

Valori crescute: boala Basedow.

LDH (lactat dehidrogenaza)

Valori normale: 60 - 250 U/l

Valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita, insuficienta cardiaca


congestiva, anemie hemolitica, hemoliza, infarct (pulmonar, renal,
intestinal), boli hepatice (hepatita, necroza), cancer, leucemie acuta,
limfom, afectari ale musculaturii scheletice, accident vascular cerebral,
necroza tisulara, transfuzii, mononucleoza infectioasa.

LIPAZA

Valori normale: 20 - 140 U/l

Valori crescute: pancreatita acuta, cancer pancreatic, colecistita acuta,


obstructie canal pancreatic, ocluzie intestinala, infarct intestinal.

MAGNEZIU

Valori normale: 2.5 mg/dl

Valori crescute: hipervitaminoza D, hiperparatiroidism, nefropatii cronice.

NICHEL

Valori normale: 1.2-4.6 g/l

Valori scazute: ciroza hepatica, uremie crescuta.

Valori crescute: infarct miocardic acut.

POTASIU

Valori normale: 3.5-4.5 mEq/l (intracelular 40-400 mEq/l)

Valori scazute: pierderi digestive prin diaree sau varsaturi, stenoza


pilorica, fistule digestive, pierderi urinare.

Valori crescute: insuficienta corticosuprarenaliana, insuficienta renala.

PROTEINE TOTALE

Valori normale: 5.6 - 8.4 g/dl

Valori scazute: hiperhidratare, malnutritie, hepatita, ciroza, insuficienta


hepatica, sindrom nefrotic, glomerulonefrita cronica, boala Crohn, colita
ulcerativa,
boala
Whipple,
sarcina,
arsuri
severe,
malabsorbtie,disproteinemie idiopatica familiala.

Valori crescute: deshidratare, mielom multiplu, sarcoidoza, inflamatii


cronice, colagenoze, macroglobulinemie.

SODIU

Valori normale: 310-345 mg/dl

Valori scazute: aport salin insuficient, deshidratari globale, ingestie


scazuta de lichide,poliurie, insuficienta renala cronica,insuficienta
corticosuprarenaliana

Valori crescute: transpiratii excesive, diaree, varsaturi, diabet insipid,


insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism.

TRIGLICERIDE

Valori normale: 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l

Valori scazute: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism.

Valori
crescute:
hiperlipoproteinemii
primare,
diabet
zaharat,
hipotiroidism, infarct miocardic acut, pancreatita acuta, alcoolism,
sindrom nefrotic, boli hepatice, dieta bogata n carbohidrati, guta, sarcina,
medicamente (acid acetilsalicilic, contraceptive orale, estrogen, prazosin,
propranolol, steroizi, tamoxifen), sindrom Werner.

ZINC

Valori normale: 0.8-1.4 mg/l

Valori scazute: sarcina, inflamatii/infectii cronice.

Valori crescute: reumatism articular acut, hemoliza.

SOLUTII UTILIZATE PENTRU REHIDRATAREA SI


REMINERALIZAREA ORGANISMULUI
Solutie izotonica de NaCl = sol apoasa de 9 de NaCl = ser fiziologic
Solutie hipertona de NaCl = sol NaCl 10-20%
Bicarbonat de sodiu = sol apoasa izotonica de 1,4%

Lactat de sodiu = sol izotonica 1,9%


Glucoza - sol izotonica 5%
- sol hipertonica 10-20-33-40%
Solutie de KCl = K 2% in sol de glucoza izotonica
Solutie Ringer = sol de electroliti: KCl 0,3g; CaCl2 0,5g; NaCl 8,5g; apa pana
la 1000 ml
Solutie Darow = KCl 2,8 ; NaCl 4g ; sol lactat de Na 20%-29g, apa pana la
1000 ml
Solutie Krebs = NaCl 7g ; KCl 0,28g; fosfat acid de K 1,16g; CaCl 0,27g; sulfat
de Mg 2,4g
lutie Buttler = NaCl 0,58g; KCl o,89g; fosfat de K bibazic 0,25g; sol lactat de Na 20%
11,2g; glucoza24g; apa pana la 1000 ml
olutie Locke = NaCl 9g ; KCl 0,075g ; CaCl2 0,10g ; bicarbonatdeNa 0,10g ; glucoza 1g ;
apa pana la 1000ml.
Solutie Hartmann = aceeasi compozitie ca la sol Ringer + lactat de Na 3,1g
pana la 1000 ml
olutie Tham = baza aminata ce se combina cu CO2 formand bicarbonat (se foloseste in
combaterea acidozei metabolice)
Solutie Fischer = sol alcalina folosita in combaterea acidozei metabolice
asei circulante = in sol de NaCl sau glucoza ; sunt polimeri ai glucozei cu greutati
moleculare diferite
Dextran 70 = Macrodex
Dextran 40 = Rehomacrodex
Marisang
Plasma umana
Sange integral
Derivate de sange masa eritrocitara

TEHNICA EFECTURII PERFUZIEI


Perfuzia intravenoas
Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
- hidratarea i mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
-depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente;
-alimentarea pe cale parenteral
Materiale:
- dezinfectante: alcool iodat, mnui-pentru puncia venoas: garou, ac de puncie/branul,
perfuzor, soluie de perfuzat,comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.
Pregtirea pacientului:
- psihic: se informeaz pacientul asupra scopului punciei
- fizic: pentru puncia de la venele braului i amtebr se informeaz pacientul asuprascopului
punciei-fizic: pentru puncia de la venele braului i antebraului
Se aeaz pacientul ntr-o poziie confortabil att pentru el ct i pentru asistent(decubit
dorsal)
Se examineaz calitatea i starea venelor, se aeaz braul pe perni i muama nabducie i
extensie maxim.
Execuia: splare pe mini, mbrcare mnui sterile-se pregtete soluia de perfuzat: se desface
perfuzorul i se ncheie prestubul, semonteaz la soluia de perfuzat i se las lichidul s circule
prin tub pentru ndeprtareaaerului.
- se alege vena, se aplic garoul, se dezinfecteaz locul de la centru n afar. Se introduceacul sau
branula n ven, se scoate garoul, se ataeaz tuburile, se deschide prestubul i sefixeaz rata de
flux la 60 picturi/min (de obicei)-administrarea unei perfuzii se termin cnd n pung sau n
flacon au mai rmas 10 mlsoluie.-se menine locul de perfuzie (branula) acoperindu-se cu
comprese sterile.Se schimb pansamentul la 24 ore i se inspecteaz zona pentru a depista
oeventual inflamaie.-la sfritul perfuziei se exercit o presiune asupra venei cu 1 tampon i se
retrage acul ndirecia axului venei. Se aeaz pacientul comod.
Accidente:
- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin ntreruperea perfuziei;-embolia
gazoaz prin ptrunderea aerului n ven;-revrsarea lichidului n esuturi perivenoase care pot da
natere la flebite sau necrozatesuturilor;-coagularea sngelui pe ac sau canul.

Tehnica transfuziei de snge


TRANSFUZIA DE SNGE
Prin transfuzie se nelege introducerea de snge, plasm sau globule roii n sistemul
circulator al unui bolnav.
Indicaii
Transfuzia are urmtoarele indicaii importante:
- restabilirea masei sanguine i asigurarea numrului de globule roii n caz de
hemoragii, anemii sau stri de oc;
- stimularea hematopoiezei (transfuzii mici i repetate);
- mrirea capacitii de coagulare a sngelui, prin introducerea n sngele primitorului a
noi cantiti de elemente necesare procesu-lui de coagulare, n caz de hemofilie,
trombocitopenie, coagulare intravascular diseminat;
- depuraia organismului prin nlocuirea total sau parial a sngelui ncrcat cu
substane toxice, cu snge proaspt.
Transfuzia se poate face:
- direct cu snge proaspt;
- indirect cu snge conservat.
Transfuzia direct nu se mai practic, ci se folosete sngele conservat. Donatorii se
verific s nu aib eventuale infecii transmisibile cu virus hepatic C, HIV, VHB, lues,
malarie sau ali germeni. Condiia realizrii transfuziei este cea de compatibilitate ntre
sngele donatorului i cel al primitorului. De aceea, n primul rnd, se determin grupa
sanguin i Rh-ul primitorului. Trebuie s existe o identitate antigenic ntre sngele
donatorului i cel al primitorului.
n snge exist aglutinogene care sunt fixate pe eritrocite i aglutinine. Cele mai importante
aglutinogene sunt: A, B i Rh. Grupele sanguine sunt: O(I), A(II), B(III)i AB (IV).
Pe eritrocite se mai gsete un aglutinogen numit factorul Rhesus sau Rh. Factorul Rh se
poate gsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul ABO. Nu exist
aglutinine naturale specifice fa de factorul Rh. Ele pot aprea sub form de anticorpi de
imunitate la persoanele Rh-negative, anticorpi provocai prin transfuzii repetate cu snge
Rhpozitiv, coninnd aglutinogenul Rh. Cu ocazia transfuziilor, trebuie s existe i o
compatibilitate n sistemul Rh. Incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente
posttransfuzionale, mergnd uneori pn la moarte. Determinarea factorului Rh se va face,
n mod special, la gravide.
Pungile cu snge de transfuzat conin de obicei 250, 350, 400 sau 450 ml snge.
Transportul
sngelui conservat de la staia de recoltare i conservare la punctul de transfuzie se face n
frigidere portabile sau valize izoterme n care se introduce un lichid de rcire la +4, + 6C.
Sngele sosit de la punctul de transfuzie se utilizeaz imediat. n caz contrar, va fi pstrat la
frigider la +4, +6C. Sngele pstrat cteva ore la frigider cu punga suspendat, se

sedimenteaz n 3 straturi. Stratul inferior conine hematiile, urmtorul strat cuprinde


trombocitele i leucocitele, apoi urmeaz plasma. nainte de a fi transfuzat, sngele va fi
omogenizat prin cteva micri fine, de rsturnare a pungii. Scuturarea pungilor este
interzis.
Tehnica transfuziei de snge
Prima dat se face determinarea grupei sanguine ABO i Rhesus a primitorului din 10 ml
snge proaspt, introdus n eprubete cu nume, prenume i data naterii. Pentru transfuzia
preparatelor care conin eritrocite trebuie ca sistemele ABO i Rhesus s fie compatibile.
Pentru plasma conservat i concentratul de trombocite, pe ct posibil se transfuzeaz
preparate compatibile n sistemul ABO i Rhesus. De regul, pentru transfuzia de
concentrate de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate direct.
Medicul controleaz numele nscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele
primitorului, grupa sngelui, data de expirare ca i calitatea flacoanelor (flacoane
deteriorate, modificarea culorii, hemoliza). Dup nclzirea flacoanelor la temperatura
camerei, transfuzia se face imediat. n transfuzii masive, transfuzii la nou-nscui, precum i
n cazul prezenei anticorpilor la rece se face nclzirea flacoanelor prin flux continuu, prin
spirale speciale de nclzit, pn la 37C. Dac temperatura depeste 37C se
denatureaz proteinele.
Se folosete calea venoas de acces, de calibru mare, folosind acul special de perfuzie
intravenoas continu, cel puin numrul 17 G. Nu se adaug medicamente. Pe calea
intravenoas de acces nu este permis s se introduc dect soluie 0,9% de NaCl. Se
utilizeaz ntotdeauna set de transfuzii cu filtru. Trusa pentru perfuzat snge, ambalat i
sigilat, se folosete numai o dat apoi se arunc.
Pregtirea bolnavului
- transfuzia de snge se execut n salon la patul bolnavului;
- asistenta pregtete bolnavul; transfuzia se face pe nemncate;
- n caz de urgen nu se va ine cont de starea de umplere a stomacului;
- bolnavul i va evacua vezica i intestinul gros;
- bonavul va fi aezat n decubit dorsal;
- braul bolnavului poate fi imobilizat ntr-un jgheab special;
- pacientul va fi bine nvelit pentru a evita frigul i frisoanele;
- se scoate aerul din punga cu snge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se puncioneaz vena i se fixeaz acul i amboul tubului cu leucoplast;
- se controleaz ritmul de scurgere de 10-15 picturi/minut;
- se acoper braul bolnavului cu un cmp steril;
- numrul picturilor se poate urmri la 30-60 minute.
Supravegherea bolnavului n cursul transfuziei
- pacientul nu va fi lsat singur nici un minut;

- asistenta va supraveghea n permanen att starea bolnavului cti modul de


funcionare a aparatului;
- n caz de accidente posttransfuzionale se va anuna imediat medicul;
- dac sngele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (s nu se
formeze un cheag) ct i poziia acului n ven
- dac sngele va coagula pe ac se va schimba acul;
- dup terminarea transfuziei se vor pstra 5-10 ml snge pentru verificri ulterioare, n caz
c vor aprea accidente posttransfuzionale tardive;
- cantitatea de snge administrat, precum i numele transfuzorului se noteaz pe foaia de
observaie a pacientului;
- dup transfuzie, pacientul va rmne n pat, bine nvelit;
- temperatura camerei va fi cea optim, eventual cu 1-2C mai ridicat;
- imediat dup terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide cldue, iar dup dou ore
se poate alimenta.
Accidente transfuzionale i posttransfuzionale
n cursul transfuziei i dup terminarea acesteia pot s apar o serie de accidente. Aspectul
lor clinic este mai variat i asistenta are obligaia de a le recunoate ct mai devreme. Mai
important este prevenirea acestor accidente.
n acest sens asistenta trebuie s cunoasc, n primul rnd, cauzele accidentelor. Acestea
pot fi:
1. Incompatibilitatea de grup n sistemele O, A, B. Este unul dintre cele mai grave
accidente posttransfuzionale, manifestndu-se sub forma ocului hemolitic. Acesta
trebuie recunoscut la timp, pentru c poate fi fatal. Semnele precoce se manifest prin
frison, stare general alterat, tahicardie, dispnee, paloare, cianoz, vjituri n urechi,
dureri lombare, hematurie (hematiile distruse elibereaz hemoglobina pe cale urinar), se
blocheaz glomerulii renali, apare insuficiena renal cu anurie.
La apariia primelor simptome de alterare a strii generale cu: senzaia de frig, frison,
cefalee, dureri lombare, asistenta ntrerupe imediat transfuzia i avertizeaz medicul.
Pn la venirea acestuia nvelete bine bolnavul, i recolteaz urina, ncepe hidratarea
cu lichide cldue pe cale bucal i pregtete trusa de prim-ajutor n caz de accidente
post-transfuzionale, inclusiv aparatul de oxigen. Transfuzia de snge se face
obligatoriu izogrup: bolnavii cu Rh-negativ vor primi snge doar de la donatori Rhnegativi.
2. Transfuzia unui snge alterat. Sngele hemolizat produce fenomene asemntoare
ocului transfuzional.
Sngele infectat cu germeni viruleni provoac frisoane foarte puternice, care apar de
obicei la una-dou ore de la terminarea transfuziei, spre deosebire de frisonul care
apare la incompati-bilitatea de grup, care debuteaz chiar n timpul transfuziei. Pn la
intervenia medicului, asistenta va nclzi bolnavul cu pturi i termofoare i l va hidrata cu
buturi calde, uor excitante (ceai, cafea).

Sngele infectat cu VHC, HIV, VHB, spirochetta pallida nu provoac reacii imediate,
ci tardive, dup trecerea perioadei de incubaie.
Embolia pulmonar cu cheaguri se manifest ca un accident hiperacut. Bolnavul
devine cianotic, agitat, dispneic, tusete i are dureri toracice, hemoptizie. Asistenta i
va administra oxigen, i va face respiraie artificial sau va pregti, eventual, trusa
pentru intubaie traheal.
3. Introducerea aerului n vasele sanguine este o complicaie rari apare dac sngele
se
administreaz sub presiune. Apare puls slab, tensiune arterial scazut, dureri toracice,
deces.
4. Administrarea ntr-un ritm accelerat a unei mari cantiti de snge poate provoca
dilataia acut a inimii, care se manifest prin simptomele insuficienei cardiace acute:
tahicardie, dispnee, cianoz, scderea tensiunii arteriale. Asistenta va opri transfuzia, va
anuna
medicul i se va pregti cardiotonice i opiacee.
5. Transfuzia sngelui nenclzit poate provoca hemoliz cu insuficien renal, oc
posttransfuzional, acidoz, stop cardiac. Asistenta va ntiina medicul la primele semne.
6. Reactivitatea neobinuit a bolnavului apare datorit incompatibilitii proteinelor din
sngele donatorului i sngele primitorului. Uneori apare o uoar cefalee sau stare
subfebril, alteori reacii urticariene sau edeme. La aceti bolnavi, n loc de sngele
integral se vor prefera hematiile splate sau transfuzia va fi precedat de medicaie
desensibilizant cu ACTH, hemisuccinat de hidrocortizon sau Romergan .

OXIGENOTERAPIE
Administrarea oxigenului
In condiii normale organismul funcioneaz fr probleme cu oxigenul din aer,
chiar dac n compoziia acestuia intr doar 21% oxigen. Totui, n cazul pierderii
masive de snge, la nivel celular va fi transportat o cantitate mai redus de
oxigen, ce va genera o stare de soc. n aceast situaie administrarea de oxigen
suplimentar va crete cantitatea de oxigen transportat la nivel celular, influennd
pozitiv prognosticul pacientului. Pacienilor cu o criz anginoas, accident vascular
cerebral sau afeciuni pulmonare cronice nu le este suficient oxigenul atmosferic i
vor beneficia la rndul lor de oxigenoterapie.
DEFINIIE: tratamentul prin mbogirea n oxigen a aerului inspirat
Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficien respiratorie
SCOPURI: - pe termen scurt - amelioreaz starea pacientului i calitatea vieii

- pe termen lung - amelioreaz evoluia


bolii
INDICAII:
- hipoxii circulatorii (insuficien cardiac, edem pulmonar, infarct miocardic)
- hipoxie respiratorie (oc, anestezii generale, complicaii postoperatorii, nou
nscui)
MODURI DE ADMINISTRARE:
- temporar = n afeciuni acute
- ndelungat (zilnic) = n afeciuni cronice
Metode de administrare a oxigenului unui pacient constient si sau cu
ventilatie spontana
Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient. Alegerea
uneia sau alteia dintre variante depinde de concentraia de oxigen necesar,
tolerana pacientului. Indiferent de metoda aleas, aceasta va fi explicat
pacientului.
1. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce n nar prin
faringe, schimbndu-se de la o nar la alta. Se poate introduce i n laringe.
Tehnica:
1. se dezobstrueaz cile aeriene
2. se msoar lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
3. se introduce cateterul cu micri blnde paralel cu palatul ososi perpendicular
pe buza superioar
4. se fixeaz sonda cu leucoplast
5. se fixeaz debitul la 4-6 l/minut
6. se va observa bolnavul n continuare pentru prevenirea accidentelor
7. se administreaz medicamente cu intermiten i se supravegheaz debitul.
2. Ochelari: pentru oxigen se fixeaz dup urechi i prezint 2 mici sonde de
plastic care ptrund n nri. Se recomand la copii i bolnavi agitai.
Sonda nazal
Este o component simpl a echipamentului de administrare a oxigenului.
Este un tub de plastic cu dou proeminene. Este o pies simpl, uor de folosit,
confortabil. Este bine tolerat de majoritatea pacienilor i poate fi folosit n toate
situaiile cu excepia cazurilor cnd avem obstrucie la nivelul narinelor pacientului
i pentru ca nazofaringele acioneaz ca un rezervor de oxigen poate asigura o
oxigenare de pn la 44% atunci cnd volumul administrat este de max. 6L/min.

Concentraia de oxigen administrat depinde de volumul administrrii i de


volumul tidal al pacientului. Creterea fluxului cu 1L/min duce la creterea
concentraiei
cu
aproximativ
4%.
Exemplu:
1L/min 24%
2L/min 28%
3L/min 32%
4L/min 36%
5L/min 40%
6L/min 44%
Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Prezinta doi
dintisori, care se introduc in narinele pacientului si o bucla, care permite fixarea,
mentinerea sondei pe fata. Permite pacientului sa mannce sau sa bea in timpul
folosirii.
Complicaii:
Sngerare de la nivelul mucoasei nazale
Uscarea mucoasei
Dermatita
la
nivelul

fetei

si

buzelor

3. Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaz acoperind gura i
nasul.
n general este greu suportat de bolnav datorit hamului de etaneizare.
Masca simpla de oxigen
Nu prezint complicaiile sondei nazale, dar poate aluneca uor de pe faa
pacientului.
Exist diferite dimensiuni, respectiv pentru aduli i copii. Este indicat folosirea
mtii simple faciale cnd se recomand administrarea unei concentraii mai
crescute de oxigen. Asigur o concentraie de aproximativ 60% oxigen la un volum
de 7-8 L/min.
Prezint pe ambele pri laterale mici guri care vor permite eliminarea aerului
expirat de pacient, precum i diluarea oxigenului cu aerul camerei. Fiecare masc
prezint conectorul pentru tubul de legtur la oxigen.

Folosirea mtii este mai puin confortabil comparativ cu sonda nazal i


poate provoca claustrofobie n special la copii.
Tehnica: - se verific scurgerea oxigenului din surs
- se pune masca n mna bolnavului pentru
- a-i uura controlul mtii i i se susine mna. Debitul de 10-12 l/minut.
- se aeaz masca pe piramida nazal i apoi pe gur

- cnd bolnavul s-a obinuit cu masca, se aeaz cureaua de fixare n jurul


capului
Masca tip venturi

Asigura o oxigenare cu flux nalt i o concentraie bine determinat de


oxigen cuprins ntre 24-50%.

Este recomandat folosirea acestui tip de masc la pacienii cu


bronhopneumonie cronic obstructiv.

Masca de oxigen cu rezervor


Asigur o concentraie de 90-100% de oxigen. Const din
administrarea unui flux continuu de oxigen ntr-un rezervor ataat de masc. La o
administrare de peste 6L/min, la o crestere de 1 litru/min vom mbunti
concentraia de oxigen administrat cu 10%.
6L/min
60% oxigenare
7L/min
70% oxigenare
8L/min
80% oxigenare
9L/min
90% oxigenare
10L/min
100% oxigenare
Sunt cunoscute dou tipuri de masc cu rezervor:
- masca cu reinhalare parial
- masca fr reinhalare
Deosebirea const n faptul c masca fr reinhalare prezint n plus o valv
unidirecional, care se deschide n momentul inhalarii, dirijnd fluxul de oxigen
din rezervor spre masc. Se nchide dup inspir blocnd ptrunderea aerului expirat
i a aerului ambiant n rezervor.
Este recomandat folosirea acestei mti la pacienii cu probleme respiratorii. De
asemenea necesit o urmrire atent a pacientului.
La folosirea acestui tip de masc pacientul inspir oxigen din rezervorul
ataat i dac acest rezervor nu este plin pacientul se va afla in imposibilitatea de a
respira. Din acest motiv este absolut necesar umplerea rezervorului nainte de
aplicarea mtii pe faa pacientului. Trebuie urmrit i reglat volumul de oxigen
administrat astfel nct rezervorul s nu se goleasc complet n urma inspirului.
Pentru ca rezervorul s nu se goleasc complet, este necesar administrarea
oxigenului cu un volum de 10-15L/min.

Masca de oxigen cu nebulizare


Nu este folosit n mod curent pentru administrare de oxigen, n schimb are un rol
important la pacienii cu diferite probleme respiratorii cnd este necesar

administrarea diferitelor droguri sub form de aerosol. Pentru nebulizare poate fi


folosit fie oxigenul, fie aerul atmosferic, dar cel mai frecvent este utilizat oxigenul.
Pentru a utiliza masca de oxigen trebuie mai inti reglat debitul de oxigen
astfel nct rezervorul s fie umflat dup care se fixeaz pe faa pacientului. Se
fixeaz ferm nu foarte strns. Debitul va fi reglat n aa fel nct la fiecare inhalare
rezervorul s rmn parial umflat.
Oxigenoterapia hiperbar:
Este folosit n anumite situaii clinice n care se ateapt o cretere a
oxigenului dizolvat n plasm. Pacientul este plasat ntr-o camer n care se
introduce oxigen la 2-3 atmosfere. Adaptarea la presiune ct i depresurizarea se
face cu pruden.
Aceast metod este folosit n intoxicatii cu monoxid
de carbon (atunci cnd carboxihemoglobina depeste 20%) sau n encefalopatia
hipoxic dup un stop cardio-respirator.
4. Cortul de oxigen: nu poate depi o concentratie de 50% a oxigenului,
realizeaz o circulaie deficitar a aerului, ducnd lanclzirea pacientului. Se
impune rcirea cu ghea.
Balonul i masca de ventilaie
Balonul este format dintr-un corp autogonflabil care la un capt are
adaptarea pentru masc cu valva unidirecional iar la cellalt capt adaptor pentru
sursa de oxigen cu rezervor i valva unidirecional.
Pentru a ventila cu acest echipament n primul rnd trebuie s se fixeze etan
masca de ventilaie pe faa pacientului dup care se comprim corpul balonului i
aerul va intra prin gur i nasul pacientului. Mtile de ventilaie sunt de diferite
dimensiuni,
respectiv pentru aduli, copii i nounscui. Este de preferat folosirea mtilor
confecionate
din
material
transparent, pentru ca salvatorul s poat observa eliminrile de secreii,
vomismente. Masca este considerat de dimensiune potrivit atunci cnd acoper
nasul i gura victimei i poate fi aezat etan pe faa victimei.
Expirul pasiv al pacientului va fi evacuat prin valva aflat lng masca de
ventilaie. Baloanele de ventilaie pot fi conectate la o surs de oxigen printr-un
furtun standard pentru oxigen. Concentraia de oxigen livrat pacientului depinde
de debitul de oxigen, de utilizarea sau nu a unui rezervor i de tehnica de ventilaie
(de exemplu volumul curent, frecvena, raportul de timp ntre ciclurile de
compresie relaxare). Balonul de ventilaie ofer posibilitatea ventilrii eficace i
suplimentarea cu oxigen. Folosind balonul fr rezervor concentraia oxigenului n
aerul ventilat nu depete 60 %, iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se

ataeaz la partea inferioar a balonului) se asigur o ventilaie cu oxigen de 90 %


sau chiar peste.
Utilizarea acestui echipament are ns i inconveniente, utilizarea ei de ctre un
singur salvator va face deosebit de dificil asigurarea etaneitii mtii, iar dac
are mini mici nu va putea strnge balonul astfel nct s asigure un debit de aer
corespunzator pentru o ventilaie eficient.
Tehnica ventilatiei cu balon si masca
Se ncepe ntotdeauna cu evaluarea pacientului, se asigur deschiderea cilor
aeriene prin tehnica hiperextensiei capului i susinerea mandibulei sau a
subluxaiei mandibulei dac se suspecteaz o leziune cervical. Se va evalua
funcia respiratorie prin inspecie, auscultare i percepia curentului de aer expirat.
Dac pacientul nu respir se vor demara manevrele de resuscitare cardiopulmonar.
Ventilarea pacientului:
1. ngenunchiai lng capul pacientului. Aceast poziie va permite o mai uoar
meninere a cilor aeriene, a etaneitii mtii i comprimarea balonului.
Menineti hiperextensia capului sau asigurai o poziie pentru o subluxaie a
mandibulei.
2. Deschidei i inspectai cavitatea bucal a pacientului pentru a identifica
prezena fluidelor, a corpurilor strine sau a danturii mobile. Aspirai dac este
necesar. Utilizai pipa Guedel sau canula nazo-faringiana.
3. Alegei o masc corespunztoare. Masca trebuie s acopere faa pacientului
ncepnd de la piramida nazal pn ntre brbie i buza inferioar. Masca prea
mica sau prea mare va face ineficient ventilaia.
4. Aezai masca pe faa pacientului. ncepei prin a aeza masca cu unghiul mai
ascuit pe piramida nazal a pacientului dup care fixati baza mtii ntre brbie i
buza inferioar.
5. Etanai masca. Pozitionai degetele medius, inelar i mic pe marginea brbiei
tracionnd ctre napoi, indexul pe baza mtii i policele pe partea superioar a
mtii. Degetele de pe brbie tracioneaz ctre napoi iar cele de pe masc apas.
6. Comprimai balonul la interval de 5 secunde. ncercai s ventilai o cantitate
corespunztoare de aer. Pentru sugari i copii ventilai la intervale de 3 secunde.
7. Verificai dac toracele se ridic la fiecare ventilaie. Dac toracele nu se ridic
atunci posibil ca etaneitatea mtii s aib de suferit sau exist o obstrucie a
cilor aeriene. Dac este o problem de etaneitate atunci repozitionai masca iar
dac este o obstrucie atunci aplicai cunotinele de la capitolul 6.

8. Administrai oxigen. Nu uitai c fr sursa de oxigen se va administra numai


21% oxigen iar cu un debit de 10-15l/min. se administreaz o concentraie de pn
la 90% oxigen. Aceast concentraie este vital pentru un pacient care nu respir.
Cu o pregtire practic corespunztoare o persoan poate s ventileze un pacient
utiliznd balonul i masca de ventilaie. Cu toate acestea este o manevra dificil de
efectuat cu doar dou mini. De aceea este recomandat s se efecteze aceast
manevr pe ct posibil de ctre dou persoane. O persoan va comprima balonul
iar cealalt persoan va asigura etaneitatea mtii. Cel care asigur masca va
folosi aceeai poziie a minii ca cea efectuat de un singur salvator cu diferena c
minile sunt aplicate pe ambele pri ale mtii. Aceast poziie a minilor asigur
o etaneitate mai mare ntre masc i faa pacientului. Manevra aceasta este
important pentru c poate salva viei, de aceea trebuie s fie insuit n mod corect
i exersat constant.
Oxigenoterapia este o metod terapeutic temporar
destinat
ameliorrii, mbuntirii hipoxemiei.
Oxigenoterapia trebuie s fie continu, iar concentraia de
oxigen n aerul inspirat trebuie s fie n funcie de profunzimea hipoxemiei.
Oxigenoterapia trebuie monitorizat prin puls oximetrie.
Incidente la administrarea oxigenului:
- distensia abdominal prin ptrunderea gazului prin esofag
- enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gtului prin fisurarea
mucoasei.
Se va ti c:
- nu se unge cateterul cu substane grase (pericol de explozie i pneumonie)
- bombele de oxigen se fixeaz pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile
- oxigenul nu se folosete fr manometru
- barvetarul s fie bine fixat deoarece prin rsturnare mpinge apan cile
respiratorii ale bolnavului.