In aceasta epoca, sub semnul ingerintei nefaste a factorului politic in toate

sectoarele vietii, literatura va fi stratificata in trei directii: subcultura sau

literatura proletcultista, adica aceea afiliata ideologiei comuniste si care nu
reprezinta o literatura autentica, o literatura care combina traditia interbelica
incluzand scriitori care au publicat si inainte de razboi ca Sadoveanu,
Calinescu, Eliade si care mentin stacheta valorica ridicata oferind un termen
de comparatie, si o literatura moderna sincronizata cu valorile literare
universale, caracterizata printr-un stil conotativ subliminal si care se naste
initial din nevoia de a pacali cenzura, directie reprezentata de Marin
Sorescu, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Marin Preda. Operele acestora
reprezinta locatia unei galerii impresionante de personaje.Intre acestea se
evidentiaza Victor Petrini din "Cel mai iubit dintre pamanteni" de
Marin Preda. Fiind un succesor al realismului promovat de Flaubert, Tolstoi,
Balzac, Marin Preda scrie si publica in timpul dictaturii comuniste, cand
curentul dominant este realismul, uneori cu tendinte naturaliste. Aceasta
opera alaturi de Morometii, Risipitorii , Intrusul , Marele
singuratic, Delirul ,a imbogatit patrimoniul literaturii roma 525c28f
ne salvand-o de la macularea la care o condamnase istoria. Prin marimea
substantiala, prin complexitatea in raport cu celelalte specii literare inrudite,
prin dezvoltarea unei problematici grave, prin naratiunea fictiva in care
actiunea dominanta, bazata pe evenimente reale, se desfasoara pe mai
multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate si
antrenate de o intriga complicata, Cel mai iubit dintre pamanteni - 1980,
este un roman din punctul de vedere al incadrarii in specia literara. Acesta
ocupa o pozitie singulara in cadrul literaturii romane prin complexitatea de
formula si metoda, dar si prin personajul Victor Petrini, tipul omului "care -si
asuma totul".
Ca orice personaj literar si acesta va fi construit pe baza a doua
coordonate intrinseci : ca instanta narativa si ca referent uman. Astfel, primul
parametru ce intregeste portretul acestuia vizeaza incadrarea sa estetica,
calitatea sa de personna. Astfel, din acest punct de vedere, Victor Petrini
este un personaj principal, datorita ocurentei in discursul narativ, central,
gratie rolului dominant detinut in transmiterea mesajului operei, protagonist,
reprezentand pivotul diegezei si tridimensional, evoluand pe parcursul
discursului narativ. Aceste trasaturi definitorii ale personajului se evidentiaza
pe baza diegezei integrate celorcapitole care graviteaza in
jurul sau , diegeza care este practic un simplu schelet, deoarece fiecare
intamplare genereaza un moment de reflectie si in acelasi timp de

interpretare
pluralista : personajul-narator
al
romanului,Victor
Petrini, tipul intelectualului lucid ofera o perspectiva subiectiva asupra
intamplarilor. Spre deosebire de "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte
de razboi", in care exista perspectiva subiectiva si la nivel de interpretare,
romanul lui M. Preda este mai obiectiv, personajul povesteste o intamplare,
dand mai multe interpretari, iar celelalte personaje au pareri diferite.
Expozitiunea este marcata de prezentarea lui Victor Petrini, aflat in detentie,
fiind acuzat de crima, care isi povesteste intreaga viata. Incipitul romanului
se suprapune cu finalul, opera fiind intoarsa in trecut , element prin
excelenta de modernitate. Prima parte a acestei retrospective cronologice
evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta inaintea si in vremea celui de-Al
Doilea Razboi Mondial. Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui
muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini devine un adolescent dur si
turbulent, ocolit de fete carora le era frica de el si urat de colegi pentru
gandirea sa transanta. Prima parte a volumului intai ar putea fi privita si ca
roman al formarii unui tanar. Din aceasta formare face parte si initierea
erotica - episodul legaturii cu Nineta Romulus - sfarsita curand prin plecarea
fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere
si Filosofie din acelasi oras, devenind un student stralucit. Traieste o noua
iubire pentru o frumoasa colega, Caprioara, dar nunta proiectata nu are loc:
dorind sa scape de o sarcina, amintire de la un medicinist, fata moare in
timpul interventiei. Trupul ei nu este gasit in ciuda anchetei care se face de
autoritati. Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini
preda la o scoala unde-l are drept coleg pe Petrica Nicolau, care ii devine
prieten. Invitat intr-o zi la masa in casa acestuia, Victor se indragosteste de
Matilda, sotia lui Petrica. Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau
pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si se muta in somptuoasa
ei casa. Intelectuala si ea, fiind arhitecta, Matilda nu poate crea o
comunicare spirituala cu sotul ei, care devine asistent universitar. In plus,
femeia are destule momente in care isi arata adancurile urate ale sufletului
sau abisal devenind parca un alt om. Noul decan al facultatii in care preda si
Petrini este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit peste noapte,
profesor de marxism. Tot acum marele poet filosof, Lucian Blaga, este
inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase
din planul de invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul,
devenit secretar de partid; din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului
Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este reprimata intelectualitatea
romaneasca, greselile acestui partid fiind evidentiate obiectiv. Arestarea lui
Petrini chiar in seara botezului fiicei sale, Silvia, puncteaza intriga romanului.
Victor Petrini este acuzat ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre"

de esenta antimaghiara, deoarece autoritatile descopera intr-o scrisoare

primita de acestia de la un prieten asertiunea astept ordonantele dvs ,
reminescenta a unei glume din adolescenta. Fiind inteleasa tendentios, este
condamnat si ajunge in minele de plumb din Baia Sprie. Victor Petrini il ucide
pe gardianul care il dadea in fiecare noapte la carcera numai in camasa, in
luna februarie, dorind astfel sa-l omoare. Petrini il impinge in abisul intunecat
al minei, salvandu-si astfel viata. Eliberat dupa trei ani si trei luni, nu mai
poate fi reintegrat in invatamant, fiind obligat sa intre in echipa de deratizare
a orasului, evidentiindu-se astfel procesul de reprimare a intelectualului in
regimul comunist. La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda,
deranjata de noua pozitie sociala a acestuia, divorteaza si se casatoreste cu
Mircea, activist de partid de rang superior. Victor Petrini devine strungar, apoi
contabil la intreprinderea Oraca, incercand sa ramana om intr-o lume
absurda. In finalul volumului al doilea, este evocata moartea mamei lui
Petrini. Volumul al treilea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Suzy Culala, noua iubita a acestuia, isi ascunde statutul social, fiind
casatorita cu un inginer dipsoman, numit Pencea. In timp ce se afla la
munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana la cabina telefericului, de catre
Pencea, care este hotarat sa-i ucida, fapt ce constituie punctul culminant al
actiunii. Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind cel in
care isi scrie jurnalul. Finalul il evoca pe acest om, batut de soarta si in
perioada urmatoare eliberarii : scapa de iubirea-iluzie prin plecarea din tara a
lui Suzy si se pregateste sa-si publice cartile. La numai 35 de ani, personajul
intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern, opera avand un final
deschis si memorabil prin caracterul definitiv, atingand astfel monumentalul:
daca dragoste nu e, nimic nu e .
Al doilea parametru pe care este construit personajul vizeaza statutul
sau de referent uman, persoana , fiinta pe care o imagineaza.Aceasta
se va intregi in mod evident pe baza portretului fizic si a celui moral.
Portretul fizic al personajului este mai degraba un crochiu decat o
prosopografie riguroasa, dedus din spusele Caprioarei : sa-ti scoti din
cap ca esti cum ai zis , Petrini marturisindu-si parerea despre faptul ca
este urat. Portretul moral sau ethopeea este construita dominant pe baza
caracterizarii indirecte , trasaturile morale ale acestuia deducandu-se din
faptele si vorbele personajului. Acesta fiind in mod implicit si narator, se
gasesc accidental si secvente de caracterizare directa, adica de
autocaracterizare. Victor Petrini este profesor universitar intr-un oras
transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuie sa tina locul

spovedaniei dinaintea mortii dictate de un verdict posibil. Din paginile lui se

incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care
cauta in scris o modalitate de izbavire, eroul rememorandu-si greselile,
incercand sa stapaneasca mecanismele producerii lor prin constientizarea
si descrierea acestora din perspectiva analizei psihologice intreprinse
asupra propriului eu .Aflat intr-o situatie limita a vietii, asteptand
condamnarea la inchisoare pe viata, el isi regaseste astfel intreaga
existenta condusa de o soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se
intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini
este un personaj tragic. Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un
statut de invingator, dar acesta se lasa asteptat pana la sfarsitul romanului.
Ca si titlul operei, prenumele este o ironie, Petrini fiind mereu un mare
invins. Caracterizarea personajului este dominant indirecta, realizata prin
prisma faptelor si modului de a vorbi. Ca eroii camilpetrescieni, Petrini este
un intelectual de elita, iar numeroasele citate si referinte la Platon, Socrate,
Spinoza, ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund, asa cum reiese din
discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar mai ales din numeroasele
sale pagini in care analizeaza viata si lumea, Victor Petrini este un idealist,
pentru el sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre, traind
complexul unei adevarate "caderi" luciferice. Cea dintai dintre acestea o
constituie istoria aberanta al carui martor este. Onest in gandire, si in
relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care
asista: inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumiti in facultate,
condamnarea lui pentru dogme. Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism
loviturilor soartei, se simte un instrainat deoarece muncile pe care le face
dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator. A doua mare revelatie
a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire in care se refugiaza.
Autocaracterizarea il defineste definitiv insa eu sunt omul care isi asuma
totul va afirma intr-o conversatie, avand capacitatea de a identifica in
aventura existentiala aventura constiintei,incercand sa-si explice
intransigenta fata de ideea compromisului si a coruptiei pe care ceilalti le
accepta cu nonsalanta. Om de o buna credinta, onest si deloc lipsit de
curaj, suporta cu stoicism loviturile. Asaza pe lume o privire patrunzatoare
si uneori aspra, dar nu se cruta nici pe sine. Dorinta cea mai mare care-l
anima este aceea de a intelege si e patruns de credinta ca se poate obtine
fericirea prin iubire. Viata nu i-a implinit dorintele si Petrini a esuat acolo
unde tinea cel mai mult sa reuseasca. Dar nu pierde credinta lui dintai.
Eroul este, in felul lui, un ultim dintre drepti, manat, cum spune, nu de
iubirea aproapelui ca acela din Biblie, dar de eros, ca principiu fundamental
al
universului.
"Omul
e
o
divinitate
inlantuita
de puterea

conditiilor", afirmase Marin Preda, iar din aceasta perspectiva Petrini este
un personaj tragic, individul confruntat cu istoria, asemenea altor personaje
ale romancierului. Fraza finala inscrisa in ampla confesiune a naratoruluipersonaj: "daca dragoste nu e, nimic nu e", o parafraza a cuvintelor Sf.
Apostol Andrei din Epistola I catre Corinteni, "daca dragoste nu am, nimic
nu sunt", dar fara semnificatia lor biblica, este sugestiva pentru destinul
personajului.
Cele doua mari evenimente sufletesti care i-au marcat destinul
sentimental, au fost, pe rand, iubirea pentru Matilda Nicolau si pentru Suzy
Culala. Eroul si-a dorit cu disperare ca fiecare dintre cele doua femei ale
vietii lui sa faca din el "cel mai iubit dintre pamanteni", dar a esuat. Cuplul
format din Petrini si Matilda Nicolau, fosta sotie a prietenului sau, traieste "o
pasiune abisala" dusa pana la limitele insuportabilului. Lucididatea ambelor
personaje le-a amplificat forta pasiunii, dar nu le-a aparat sentimentele de
neintelegere, suferinta si decadere morala. Izbucnirile Matildei ating uneori
forma dementialului, insa motivatiile eroinei raman obscure. Matilda este o
femeie puternica, cu o mare vointa si cu un comportament contradictoriu,
trecand cu facilitate de la tandrete la manie si chiar la respingerea brutala a
iubitului ei. Este infatisata in patru mariaje succesive, dar adevarata
dragoste o traieste alaturi de Victor Petrini. Esecul cuplului s-ar putea
datora faptului ca Matilda era o arhitecta inteligenta si informata, dar nu si o
personalitate intelectuala cu forta speculativa, care sa aiba acces la idee.
Prietenia intelectuala sustinuta prin intermediul pasionantelor discutii dintre
tanarul filosof si profesorul de literatura romana, Petrica Nicolau, sau dintre
protagonist si Ion Micu esueaza din motive distincte. Daca pe Nicolau l-a
tradat Petrini, indragostindu-se si casatorindu-se cu fosta lui sotie, Ion Micu
s-a dovedit las si nu l-a sustinut pe Petrini in momentele dificile ale
captivitatii sale. Adevaratul prieten pentru erou, cel care i-a pledat cauza, la sustinut moral si l-a abatut de la ideea sinuciderii, a fost avocatul Ciceo.
Suflet contemplativ, Petrini continua sa creada in valorile spirituale si se
conduce in viata dupa norma morala, pe care o aplica in chip consecvent.
El devine fericit in nefericirea lui, atat timp cat zeii vietii spirituale nu il
parasesc. A intelege si a contempla asupra ceea ce a inteles, constituie
sansa de a trai cu demnitate. Indiferent de ceea ce pateste, cu voia sau
fara voia lui, el trebuie sa constientizeze.
Dar personajul nu se intregeste numai pe baza diegezei si a nexurilor
pe care le opereaza cu celelalte personaje, ci si gratie tehnicilor si
procedelor narative uzitate, menite a-l individualiza. Astfel, intre acestea un

loc deosebit il ocupa tehnica basoreliefului deoarece toate personajele, prin

faptele si replicile lor au menirea de a-l proiecta pe fundal. De acest lucru
tine motivatia artistica a operei, felul in care naratorul a stiut sa contureze
totul astfel incat din opera sa personajul sa iasa in evidenta si sa se
pastreze prin puternica impresie pe care o produce asupra lectorului.
Ineditul constructiei este conferit de faptul ca incipitul este suprapus
finalului.Intamplarile din roman sunt relatate in cea mai mare parte la
persoana I, din perspectiva personajului-narator, pana la capitolul al XIII
-lea din volumul III, perspectiva fiind homodiegetica, cu narator
intradiegetic. Pe parcusrul capitolelor al XIII-lea pana la XVIII-lea,
perspectiva devine heterodiegetica, naratiunea fiind continuata de Ciceo,
care relateaza in pozitie intradiegetica. Conform spuselor lui Ciceo, Petrini
n-a avut puterea sa scrie decat ce l-a facut fericit . Insa nu Ciceo incheie
naratiunea, ci revine Petrini pentru a da o solutie dramei in care a intrat fara
voia lui.Incepand de la capitolul al XVIII-lea este reluata perspectiva
autodiegetica. Naratiunea este arborescenta, specifica romanelor
subiective, fiecare intamplare povestita generand ample momente de
meditatie, avand la baza o problema esentiala. In subtext, este grefata o
dimensiune gnomica, romanul fiind o culegere de invataturi morale. Tiparul
narativ este cel auctorial, in depozitie stie tot ce s-a intamplat cu Matilda,
intrerupt uneori prin fragmente de tipar auctorial. Personajul narator da
indicii asupra diegezei contemporane naratiei in timpul vizitelor lui Ciceo si
in cazul povestilor pe care acesta i le aduce lui Petrini, referitoare la
desfasurarea procesului. In tiparul narativ auctorial, focalizarea este neutra
sau zero, naratorul stiind mai mult decat personajele si timpul dominant
este imperfectul, un timp al rememorarii. Focalizarea este interna sau fixa
cand naratorul stie cat personajul si timpul prezent este utilizat in tiparul
auctorial. Tehnicile dominante ale romanului sunt metoda jurnalului, dar
bazat pe memoria involuntara deoarece uneori intamplarile nu respecta
cronologia, tehnica contrapunctului, mise-en-abime in raport cu titlul care
condenseaza semnificatia intregului roman prin replica: cel mai iubit dintre
pamanteni a lui Suzy. Se regaseste si monologul interior al personajului
principal, rostit in inchisoare. Naratorul implicat, dramatizat, faptul ca
personajul isi tradeaza intentia de a scrie, este prezent si el, fiind numit
romancier virtual - N Manolescu.
Ultima creatie a lui Marin Preda, romanul Cel mai iubit dintre
pamanteni , a reusit astfel sa analizeze istoria dramatica a epocii stalinistcomuniste, prin dezvaluirea eroului principal, Victor Petrini. Romanul este
confesiunea unei dramatice captivitati si dezvaluie framantarile interioare

ale constiintei umane care a luptat impotriva dogmei comuniste si contra

absurdului socio-moral aferent acesteia.