Sunteți pe pagina 1din 32

RINICHIUL (Ren)

Rinichiul, organ cu funcţie principală

excretorie, a ' fost încadrat de către Fr. Rainer, împreună cu căile urinare, în "aparatul de export1al materiei".

în

E( este

un

organ

pereche,

situat

partea superioară a spaţiului retroperi-

toneal al cavităţii abdominale, lateral de coloana vertebrală, în regiunea !om- bar ă, numit ă clasic şi regiunea lombo- diafragmatic ă. Ca organ primitiv retro- peritoneal, rinichiul ocupă în acest

loja

spaţiu o lojă fibroasă proprie,

r e nalil, delimitată de c ă tr e fa s cia renal ă .

Termenul de lojă renală , ca

al altor loji vi scerale, nu este omologat

de altfel şi

i=ASCIA RENALA

Fascia_renală sau perirenală este for-

mată dintr-o foiţă anterioară sau prere-

nală, mai subţire şi întărită ventral de

fascia de coal escenţă retroco!ică (Toldt) şi dintr-o foiţ ă posterioară, mai bine individualizată, numită si fascia retrore-

nală (Zuckerkandl). Fa~cia retrorenală

este despărţită de muşchii posteriori ai abdomenului, care alcătuiesc peretele

lombar, prin grăsimea pararenală de-

scrisă de Gerota. Cele două foiţe ale fas- ciei renale se unesc către marginea la- terală a rinichiului, iar superior de ri- nichi, ele trec anterior şi posterior de

glanda suprarenal ă şi apoi fuzionează,

2~

rm:irrlll"

23 --+161-.&1

22 --+Hol,l;

:J.,_~~'Hf-- fS

'"

W'l':+t'f---!6 .

!7

1

-

Fig . 1 . 3. Rinichii

în

drept

al

ficatului ;

2

s p a ţiul r e troperitone a ! , · pe sec ţi u n e tr a n s ver s al ă:

-

f !exura colică drea;:>tă ; 3 -

partea

desc endentA

a

duo -

Jobul denului ; 4

-

v ena cavă inferioar ă : 5 -

pan c reasul ; 6

-

vena

ezenterică super ioară : 7 -

a

ort a a bdom

inală ; 8 -

arter a

m ez enterică superioară ; 9 , -

p<l,rt ea ascendentă a duodenului ;

10 ·

-

v ena renal ă stîng ă ; 11 -

a rtera r e nală stîngă ; 12 -

p er i t oneu!

pari e tal

-

posterior ;

al

adipos

13

-

colonul

desc·ectent :

14

-

c 3psula fibroasă a

rinichiului

stîng ;

15

corpul

r inichiului stîng (grăsimea perirenală) ; 16 -

rota ;

18

mm.

erectori spinali ; 19 -

m.

fascia

renală ;

drept ;

20

17

-

grăsimea pararenală G e-

lombar ;

21

rini-

 

-

psoas

   

-

m.

24

-

chiul

drept ;

22

-

m .

transve r s

a bdomin a l ;

23

-

m .

oblic

int ern ;

-

m .

oblic

extern .

în Nomina Anatomica (N.A), dar a

fixîndu-se de fascia diafragmatică infe-

rămas ca un termen de referinţă în me-

rioară. Media!, foiţa.anterioară a fasciei

dicina clinică. Fascia renală şi capsula

renale

trece

anterior

de

marile

vase

adipoasă sau grăsimea .peri renală for-

(aorta

abdominală Şi vena cavă infe-

mează învelişurile rinichiului

1.3) .

rioară) şi se uneşte cu foiţa anterioară a

rinichiului de partea opusă, înctt cele două loji renale comunică între ele. Fascia retrorenală aderă intim de tunica fibroasă a vaselor mari şi de discurile intervertebrale. Inferior, cele două foiţe

pre- şi retrorenală formează de-a lungul ureterului o teacă conjunctivă numită

"teaca ureterală" sau "parangiul ure-

care în pelvis se continuă cu

teral ",

retinaculele pelvine. Loja renală nefiind închisă inferior, rinichiul poate ptoza. El se deplasează în jos fără a antrena glanda suprarenală, deoarece aceasta

aderă strîns de fascia retrorenală.Intre

fascia renală şi rinichi se găseşte o masă

de grăsime care alcătuieşte capsula adi-

poasă a rinichiului sau grăsimea perire-

tracturi fi-

nală. Ea -este străbătută de

broase care pleacă din fascia retrorenală şi se prind pe capsula fibroasă proprie a rinichiului. Aceste tracturi, alături de pediculul vascular, grăsimea peri- şi

pararenală, precum şi presa abdominală,

fac

parte din mijloacele de fixare a ri -

nichiului. In loja renală, rinichiul are

totuşi o anumită mobilitate, care în mod

normal nu depăşeşte 2,5 cm. Capsula adipoasă a rinichiului poate fi sediul perinefritelor scleroase, sclerolipoma- , toase sau supurate (flegtnonul perine-

fretic), care fac

dificilă orice intervenţie

chirurgicală pe rinichi.

FORMA, CONFIGURAŢIE EXTERNĂ

ŞI DIMENSIUNI

Forma rinichiului poate fi comparată

cu

cea

a

unei

boabe

de

fasole,

care

serveşte deseori ca termen de comparaţie

=

reniform.

La făt şi copil,

pînă la 3-

4 ani. rinichiul are aspect lobat.

Rinichiul prezintă o faţă anterioară

convexă, orientată antero-lateral, o faţă

posterioară plană, care priveşte postero- medial o margine laterală convexă, o margine mediată concavă, o extremitate

superioară şi alta inferioară (fig. 1.4).

Fiind un organ plastic, rinichiul este modelat de viscerele cu care vine în raport. Impresiunile lăsate de viscere sînt vizibile la cadavru, datorită pierde-

rii elasticităţii, dar ele nu se văd pe viu, motiv pentru care N.A. a renunţat la descrierea lor. Marginea laterală a rinichiului este

convexă şi întretăiată de şanţul longi- tudinal. Poziţia şanţului este legată de

forma hilului renal. Cînd hilul priveşte posterior, şanţul se află pe faţa ante- rioară şi invers. Dacă hilul are aspect torsionat " şanţul este şi el torsionat, întretăind marginea laterală a rinichiu- lui. Şanţul trece asupra feţei dorsale în

partea superioară şi peste faţa ventrală

în partea inferioară. Acest aspect are un corespondent arhitectural, deoarece şirul ventral de piramide, în partea superioară trece asupra celui dorsal, iar în partea inferioară, invers. Şanţul longitudinal

indică zona paucivasculară (Boyce), ca- racterizată prin absenţa ramurilor vas-

culare mari, terminale, din parenchimul renal. Ea este zonă de abord chirurgical în marile nefrotomii bivalve. Noţiunea

de zonă avasculară creată de Hyrtl nu mai este valabilă astăzi.

Marginea medială a rinichiului este

concavă şi prezintă spre

partea ei

superioară hilul renal. Acesta are aspect

de fantă longitudinală cu două buze, una anterioară şi alta posterioară, prin

. care intră şi ies din rinichi elementele

pediculului renal. Cînd buza posterioară

proemină spre media}, hilul priveşte anterior, şi invers. Se descrie şi un hil torsionat, cînd cele două buze se încru- cisează în unghi ascuţit, rinichiul pur-

tînd numele de "rinichi dextrors ". Hilul se continuă în interiorul rinichiului cu o

cavitate "numităsinus renal (vezi fig. 1.8).

Capsula fibroasă proprie a rinichiului se reflectăla nivelul hilului, tapetînd pereţii

sinusului renal. In interiorul sinusului renal se văd 8-10 ridicături conice determinate de vîrfurile piramidelor re-

nale, care reprezintă papilele renale. In

jurul fiecăr~i papile _se _inse_:ă.c!te ~n

calice mic. lAtre papile mtra şt Ies dm

şi nervii .

parenchim vasele interlobare

Sinusul re~Lmai cele mici, calicele mari, o parte ~'}Jfl~\:'6!!r~

conţine, pe .lîng.ă ~Gal:i,

sului renal, ramurile vasculare segmen- tare, limfatic e şi nervi, toate fiind cu- prinse în ţesutul conjunctivo-adipos al s inusului. Extremitatea superioară şi inferioară sî nt convexe, rotunjite şi reprezintă polii rinichiului.

Lungimea, la adult, este de 10-12 cm, lăţimea de 5-6 cm, grosimea de 2,5- 3 cm. Axul longitudinal al rinichiului este oblic către inferior şi lateral, astfel că extremităţile superioare sînt mai apropiate.

2/ --~~-4.,<.~(~

20----~~~~ ~

6

7

75

;J,

-l,.l,+---

o

~~"-~~~~~-9

h~-MI<~~-+~-lr-lrlr\-- !O

74 ~--t-t-T-FFf-Hfhfi+:"YW

•: I.J,---H-H-H-1-hlf-/+f}'.IJ

' !2 -----,1-+-!-+-Jf-hi-+-~Y-iaM-!f'+-IE;----

'~~~~~~~~~TY~-h

vedere anterioară :

esofag ul

abdominal

;

4

-

1.4. Rinichii

hepatice ; ·2

5

-

-

Fig.

în

~patiul retroperitoneal -

venele chiul celiac ;

stîngă ; 8 -

1

-

11

lare

v. frenică inferioară stingă ; 3 -

faţa anterioară ; 6 -

trun-

rinichiul stîng -

v. suprarenală stîngă ; 7 -

-

-

drept

v. renală

a . testiculară stîngă ; 9 -

v. testiculară stîngă ; 10

ureterul

hilul

a. mezenierică inferioară ;

14

;

drept :

-

a .

17

şi

-

medie

v .

testicu-

a. renală

dreaptă ;

a. frenică

-

aorta abdominală ; 12 -

drepte :

15

-

v. oavă inferioară : 13 -

19

a . mezenterică superioară ; 16 -

rinichiului

dreaptă ; 18 -

20

-

aa.

a . supra.renală inferioară dreaptă ;

drep.te :

21

-

a. supra.renală

suprarenale superioare

glanda

suprarenală dreaptă ; 22 -

inferioară dreaptă.

Dimensiunile rinichiului variaza m funcţie de vîrstă. La adult el are 'greu- tatea de 130-140 g. Rinichiul nou- născutului, raportat la greutatea corpo- ralif;:este mai greu decît cel al adultului, ~; , · lui. fiind de 10-12 grame.

PROIECŢIA PE SCHELET

Raportat la vertebre, rinichiul drept

are polul superior (extremitatea supe- rioară) în dreptul jumătăţii inferioare a vertebrei T 11 sau în jumătatea supe-

rioară a vertebrei T 12 , iar--.pohal inferior (extremitatea inferioară) <;orespunde vertebrei L 3 . Frecvent poluL.superior se află în dreptul discului intervertebral T 11 - T 1 2. Rinichitil stîng este mai sus situat' şi polul său superior corespunde jumătăţii superioare a vertebrei T 11 Polul inferior se află la nivelul vertebrei L 2 şi uneori corespunde discului inter- vertebral L2- L 3

Raportat

la coaste şi articulaţiile

costa-vertebrale. Coasta a 12-a, cînd este lungă, întretaie polul superior al rinichiului drept şi traversează, la ju-

mătatea sa, faţa posterioară a rinichiului

stîng. Coasta a Il-a corespunde polului

superior al rinichiului stîng (vezi fig . 1. 7). Polul superior al rinichiului drept se află în dreptul articulaţiei costa-verte- brale Il sau 12, iar al rinichiului stîng,

în 2/3 din cazuri corespunde articulaţiei

costovertebrale 11 şi numai în 1/3 celei

de a 12-a. Polul inferior al ambilor ri-

nichi este situat Ia 1-4 cm superior de creasta iliacă, cel drept fiind mai jos

cu 1-2 cm decît cel stîng.

RAPORTURILE RINICHIULUI

Raporturile anterioare sînt deosebite

Ia

rinichiul drept faţă de cel stîng. Ele

se

realizează prin intermediul capsulei

adipoase şi foiţei anterioare a fasciei

renale. Rinichiul drept. Cea mai mare parte

a feţei anterioare este acoperită de

flexura colică dreaptă (fig. 1.5). Acest raport este mediat de fascia de coales-

cenţă retrocolică dreaptă (Toldt). Supe- rior de fl.exura colică dreaptă, faţa

anterioară a rinichiului drept vine în raport cu faţa viscerală a Iobului drept hepatic, prin intermediul peritoneului parietal supramezocolic. Rinichiul la s ă pe faţa inferioară a lobului hepatic drept impresiunea renală. EI participă Ia delimitarea recesului sub_hepatic (firi da

hepato-duodeno-reri.o-colică, Morrisonţ.

Intre ficat şi rinichi poate exista liga- mentul hepato-rena) format din reflexi;:t

peritoneului de pe faţa viscerală a fica- tului pe faţa anterioară a rinichiului. Inferior de flexura colică dreaptă (un- ghiul drept al colonului), faţa anteri- oară a rinichiului drept, spre marginea

J

Fig. 1.5. Raporturile anterioare ale rinichiului drept :

1

-

glanda suprarenal ă dreapt ă ; 2 -

duodenului : 3 -

5

a n s e

-

faţa

partea j e junale :

visce-

d es cendent ă a

4

-

flexu r a colică dreaptă ;

rală -

lobul dre pt hep a tic.

1

medială, vine în raport cu duodenul descendent, de care este separată priri fascia de coalescenţă retro-dtiodeno- pancreatică (Treitz). Către marginea la-

terală această faţă este acoperită de

colonul ascendent. E_xtremitatea infe- rioară cuprinsă între colonul ascendent şi duodenul descendent, pr.oemină în

firida colică dreaptă (spaţiul mezen-

terico-colic drept) şi este acoperită de peritoneu! parietal posterior. Ea intră în raport cu ansel.e. intestinale.

Ri-nichiu1 stîng.

.t:'a.ţa anteriQară a ri-

pichiului stîng este întretăiată de rădă­

cina mezocolonului transvers, care o

imparte într~un segment supramezocolic acop,l;rit de peritom.ul parietal ppsterior al spa.ţiului supramezocolic ;;i un segment infram(.'zocolic acoperit de fascia retro- co)ică. stîngă . CI : oldt) şi de · peritoneu!

6

Fig . 1.6. Raporturile anterioare. ale rinichiului

stîng:

1 -:- gLanda suprarenală stîngă ; 2 -

faţa pos-

tenoară a

stomacului ; 3

-

faţa renală a spli-

n e!

;

4

-

co~da

p anereas·ului ;

5 .

-

eoli-că stîngă ; 6 -

ansc je].i.male.

flexura

parietal posterior. În segmentul supra- ·mezocolic faţa anterioat:ă vine în raport cu coada pancreasul-ui (fig. · L6). În par- tea superioară şi lateral este în raport cu splina, pe care lasă irri.presiunea renală şi cu ligamentul renolienal (pan- creatico-renolienal) care conţine vasele lienale sau splenice. Media! de splină, prin intermediul buţsei omentale, a- ceastă faţă are rap2rt cu faţa posteri- oară a stomacului. In segmentul infra- mezocolic marginea latuală este acope- rită de colonul d~nd!.'nt. Subperito-

neal, tnc artera ·ş~ena colică stîngă,

care urcă pe faţa anterioară a rinichiului stîng. În 2/3 inferioare, faţa anterioară

a rinichiului stîng este acoperită de

puitoneul parietal posterior : care o separă de ansele intestinale din' firida

~olică stîngă (spaţiul .mezenterico-c.olic

stîng).

·

·

Raporturile posterioare sînt identice la ambii rinichi. Ligamentul arcuat medi_al · sau arcul muşchiului psoas, cupr!JlS între corpul vertebrei L 2 şi apofiza codiformă o vertebrei L 1 şi li- gamentul arcuat lateral sau arcullombo- costal, descris de Haller (arcul muşchiu­ lui pătrat lombar), întins între apofiza costiformă a vertebrei L, si vîrful coastei . a 12-a sau a 11-a, împart' faţapo"sterioară a rinichilor Jn două segmente : superior şi inferior . In segmentul superior, faţa

po.sterioară intră în raport cu inserţia

lombară a diafragmei (stîlpul lateral al

muşchiului diafragm, cu originea pe cele

două arcuri fibroase) şi cu digitaţii cost ale ale acestui

coasta a 12-a şi a 11-a). Intre inserţia

lombară şi cea costală a dia -fragmei se 5ăseşte trigonul lombocostal (hiatusul Bochdaleck), prin intermediul căruia

raport cu recesul

rinichiul .vine în

pleura! costodiafragmatic. Cînd coasta

a 12-a este lungă, acest reces nu acoperă

faţa internă a coastei, situaţie 'în .car~

ea p9ate fi rezecată pentru a . mări cale&

1. 7). Cînd

ultimele două

!flUŞchi (de pe

de ac~es în

loja

renală (fig.

(:9?Sta .este însă scurtă, recesul pleur_al

o ac9peră în întregime, Iar riscul de a

deschide pleura, prin secţionarea liga- mentului arcuat lateral, este foarte mare.

În trigonul lombocostal grăsimea para-

renală se continuă cu cea subpleurală,

făcînd posibilă. apariţia piot-OFaxului,

în caz de flegmon perinefretic. Sub arcul

lombocostal, în sq;rnentul inferior, faţa posterioară a rinichiului vine în raport,

prin intermedil:~I grăsimii pararenale, cu :

artera subcostală si ultimul nerv inter- costal, nervii iliohipogastric si ilioin- ghinal (nervul mare şi miC abdomino- genital). Raportul cu ultimi~ ' doi nervi explică iradierea durerii către regiunea

genitală, · inghinală şi baza coapsei în

diferite afecţiuni renale. Tot prin inter-

mediul grăsimii pararenale, faţa poste- rioară a rinichiului are raporturi cu peretele lombar (m. psoas, m. pătrat lombar) şi cu o mică parte a muşchiului transvers adbominal. Rinichii urmează

4

şi vena mezenterică inferioară). Extremi-

tatea superioară(polul superior)a ambilor rinichi este în raport cu glanda supra- renală de care este separată prin septul interrenosuprarenal, dependinţă a fas-

5

Fig. 1.7. Raporturile posterioare ale rinichilor:

J

-

m.

dlafragm ; 2

-

coasta

a

XII-a dreaptă ; 3 -

aponevroza

m.

transvers

abdominal:

4

-

m.

~ătrat lombar :

5

-

m.

psoas ;

6

-

coasta

a

XI-a

stingă ; 7 -

a. aortă' abdominală ;

 

8

-

v. cavă inferioară.

 

oblicitatea feţei laterale a muşchilor psoas. Posterior de m. pătrat lombar, rinichii au raport cu tetragonul lombar sau spaţiul Grynfelt, cuprins între m. sacro-spinal, m. dinţat posterior şi infe- rior, coasta a 12-a, m. oblic intern şi

creasta iliacă. Acest spaţiu reprezintă

o cale de acces în lombotomiile verticale posterioare (Gil Vernet-Lunz-Simon).

· Marginea laterală a rinichiului drept vine în raport cu lobul he ·patic şi colonul ascendent, iar rinichiul stîng, cu splina şi colonul descendent. Marginea nnedială a rinichiului drept vine în raport cu muşchiul psoas, vena cavă inferioară şi ureterul drept, care este fixat de partea ei infrahilară prin ligamentul ureterorenal. Marginea me- dială a rinichiului stîng are raporturi cu muşchiul psoas, cu glanda supra- · renală stîngă şi ureterul stîng. Ea pre-

zintă raporturi

aorta abdominală .şi'duodenul ascendent, de care este separat prin arcul vascular descris de Treitz (artera colică stîngă

mai îndepărtate cu

ci ei renale posterioare. Extremitatea' in- ferioară (polul inferior) este în raport cu

muşchiul psoas.

STRUCTURA RINICHIULUI

Rinichiul este învelit la suprafaţă de

o capsulă fibroasă - aderentă la nivelul

hilului. Capsula fibroasă este formată din fibre colagene şi elastice care se în- tretaie în unghiuri ascuţite. La nivelul hilului, fibrele colagene înconjură deli- mitarea lui, aderînd puternic de paren- chimul renal. Dacă la suprafaţă fibrele colagene se amestecă cu fibrele elastice, în profunzime se găsesc numai fibre cola- gene. între cele două sisteme, superfi- cial şi profund, există o continuitate funcţională. Locul unde fibrele din su- prafaţă se întîlnesc cu cele profunde constituie un punct slab, care cedează atunci cînd pelvisul renal se destinde stib presiune, realizîndu-se rupturi de fornix caliceal. Rupturile sînt mai frec- venteJ;u planul ventral, deoarece tunica

fibroasă este mai puţin extensibilă an-

terior. În diferite afecţiuni rinichiul poate fi decapsulat, în scopul micşorării compresiunii intrarenale. De asemenea, capsula fibroasă este folosită de urologi în diferite procedee de nefropexii. Sub capsula fibroasă se găsesc fibre muscu- lare netede ce alcătuiesc o pătură dis- continuă, sub care se află parenchimul renal. La exterior, între capsula fi- broasă a rinichiului si fascia renală, se

găseşte ţesutul grăsos care formează

capsula cuiipoasă a

rinichiului.

Pe -o secţiune realizată în lungul mar•

ginii laterale a rinichiului se observă, la

periferie, o zonă brună numită corticala

renală (cortex renis), iar în centru, spre sinusul renal, o zonă de culoare roşie

renală (me-

gălbuie numită

dulla renis).

medulara

Zona

medul ară

a

rinichiului

este formată din 8-14 formaţiuni tri-

unghiulare pe secţiune, numite pirami- dele renale (Malpighi). Ele sînt orientate cu baza spre corticală şi cu vîrful spre sinusul renal (fig. 1.8). Piramidele re-

nale prezintă în lungul lor striaţiuni

fine, care se datoresc tubilor drepţi re- nali (Bellini). Vîrful lor proemină în si- nusul renal, formînd papilele renale, cu 15-20 de orificii papilare (pori urinari), realizînd aria cribrosa. între piramide coboară expansiuni ale corticalei renale numite columnele renale (Bertin). O

piramidă renală cu substanţa corticală din jurul său formează un lob renal.

Numărul lobilor corespunde celui al

Piramidele

piramidelor renale (8

renale se dispun într-un şir ventral şi

:.14).

altul dorsal.

La nivelul piramidelor se

distinge o zonă externă, spre bază, şi alta

internă.

Zona corticală prezintă stria-

ţiuni radiate, alternînd cu zone în apa-

renţă fără arhitectură. Porţiunile striate

sînt în număr de 400-500 pentru fie-

care piramidă renală şi formează pars

radiata sau piramidele Ferrein. Ele por- nesc de la baza piramidelor renale şi au vîrful orientat spre cortex corticis, o zonă

din corticală lipsită de glomeruli, si- tuată sub capsula fibroasă a·rinichiului.

Substanţa corticală dintre piramidele

Ferrein alcătuieşte pars corwoluta· sau

labirintul

~ortical. Ea

conţine cor-

Fig. 1.8. Structura macroscopică a rinichiului:

1

-

callce renale mici ; 2 -

calice renale mari ;

3

-

pelvisul

renal ;

4

-

capsula

fibroasă ;

5 - zona corticală ; 6 - zona medulară ; 7 -

co-

lumnă renală ; 8 -

renal :

9

-

ţesut piramidă renală ; 10 -

adipos

in

sinusul

re-

papila

nală ; 11

-

baz:a

plTamidel

renale ;

12

-

aria

 

cribrosa.

pusculii renali, tubul contort proxin)al, tubul contort distal şi în axul ei, arterele interlobulare. Pars radiata împreună cu

pars convoluta din jurul său alcătuieşte

lobulul cortical. Fiecărui lob renal îi co-

corticali.

respund

Partea profundă a corticalei, adiacentă

400-500

de

lobuli

bazei piramidelor renale formează zona

juxtamedulară.

Structura microscopică

Corticala si medulara renală sînt al-

cătuite în ultimă instanţă din tubi uri-

niferi, vase sanguine şi ţesutul intersti- ţial. Tubul urinifer este format din ne- fron şi tu bul colector, primul avînd ori-

ginea embriologică:în bl.astemul meta-

.în .·timp ce tu bul colector de-

nefrogen, .

rivă din

mugurele

ureteral.

Rinichiul

are aproximativ

1,---3 milioane de ne-

froni.

14

15

2

~L
~L

Fig.

!3

.1.9. Tubul urinifer:

1

-

macula

densa ;

 

2

-

arter!oLa

eferentă ;

3

-

corpusculul renal

(Malpighi) ;

4

-

tubul

cOIIlltort

proxima! ;

5

-

arteriola

aferentă ; 6

-

ansa

nefr onului ;

7

-

porţiune~ descendentă a

ansei ;

8

-

porţiunea ascendentă a ansel : 9 -

 

tubul

control

dlstal ;

10

-

tubul

. colector

-

segmentul

Iniţial ; 11

-

tu bul

colector

-

seg- ·

mentul

medular ;

12

-

duetul

papllar

(tubul

dre;>t

Bellini) ;

13

-

aria

cribrosa

cu

orif'ciile

papihre

;

14

-

zona

corticală ; 15 -

zona

m e-

dula ră ;

16

-

zona externă a

medularei ;

11

-

 

zon:t internă a

medula rei.

. Ne f ro nul

reprezintă unitatea

structurală şi funcţională a rinichiului.

Fiecare riefron este alcătuit din corpus- culul renal, tubul cori.tort proxima!,

ansa nefronului (ansa Henle) şi tubul contort distal. Tubul contort distal se continuă·printr-un segment intermediar cu tubul colector, care nu face parte din nefron . El se deschide .în vîrful pa- pilei renale. La om se descriu două ti-

puri de nefroni, diferiţi morfologic şi funcţional : nefronii corticali (85% ), cu

glomerul mic şi ansă ~ Hen le scurtă, şi

nefronii -juxtainedulari, cu glomerul mare şi.ansă Henle bine dezvolt~tă (fig. L9). ~- C o;tp u scul u /. ren al .(Malpighi')

este o form::~ţiune sferică :cu diametru!

de 0,2-tnm, form'ltă dintr-un ghem de capilare numit glomerul şi o capsulă a glomerulului (Bowman).

de

G l o' m e r u l u l

este

un

ghem

ca.pilare ·rezultat din · ramificaţia

arte-

riolei aferente.

EI se continuă cu

arte-

riola eferentă, care s.e recapilarizează în

jurul ti.tbilor confprţi. Se realizează ast- fel singurul sist€m port arterial din organism, mtmit "rete mirabile". Ar- teriola aferentă intră prin polul vascular al capsulei Bowman, se desface în 4- 5 ramuri scurte, care apoi formează un număr de capilare de tip fenestrat care

împn:ună cu mezangiul alcătuiesc Lo-

bulii glcmerulari (vezi fig. 1.10). Lobulii sînt constituiţi dintr-un ax central mez- angial si din capilare răsucite în elice în jurul' lui. Capilarele descriu anse şi se rdntorc spre polul vascular, unde se arteriola eferentă. Unii autori consideră că ansele capilare nu se anastomozează între ele, deşi se-crede aceste anastomoze ar exista (Lewis) .

·e()ntinuă cu

e z an g i u l sau stroma glomeru-

lară reprezintă deci suportul capilare- lor glomerulului.

tdpsula glomerulului

(Bowman) reprezintă ~artea dilatată a

tubului urinifer invaginat de glomerul.

M

Ea este o membrană epitelială formată

din două lame : externă sau

parietală şi

internă sau viscerală. Între ~le se află

Iumenul capsular, în care se adună urina primară. Capsu!a prezintă un pol vas- cu/ar, pe unde intră şi ies arteriola afe-

rentă şi eferentă, şi un p o l u ;inar, unde

capsula se continuă cu t.ubul contort proximal. Lama parietală a capsulei

Bowman se continuă cu cea viscerală

"

gur rînd la interiOr, care se continuă cu celulele epiteliale ale tubului contort proximar (fig. 1.10).-Larria . visceral'ă se mulează pe ansele glomer.ulului "ca un

6

 

Fig. · 1. 10. Structura corpusculului

renal

(Malpighi)

şi a cap ilarulu i gl om erul a i

 

l

-

arteriola

aferentă ; 2

-

celule

juxtag!ome.rulare : 3 -

macula

densa ;

4

-

celule

mioe-

pitelioide ;

5

-

arteriola

eferentă ; 6 -

anse

oapi1are

g'!omerulare ;

7

-

polul

urinar :

8

-

tu bul contort proxima! ; 9 -

lumenul capsular ; !O -

!•ama

extei'Ilă a

capsulei ; 11

-

po-

d ocite

-

lama

 

-a

ca,psulei ;

12

-

potUl

vascu1ar :

IJ

-

tume.nul

cap!Lar ul ui

g!o -

merular ; 14

-

podociJtul ;

15

-

nucleul

podocitului ;

16 · -

subpodocitar ;

17

-

:Pro-

ces

pod-odta r ;

18

-

prelungiri

1-ameliforme ;

19

-

membrarua

bazată : 20 -

endoteliul

fe-

nestrat.

la nivelul polului vascular. Ea Este for-

mată dintr-o membrană bazală muco-

poliiaharidit ă , dublată de ţesut fibro s

la exterior şi celule epitelia1e pe un sin-

1

deget acoperit

tuită dintr-un strat ·de celule mari, ne-

rEgulate, stelate şi

numite podocite (pericite). Ele prezintă

cu spaţii · îrttre : ele,

de mănuş ă " şi este alcă­

prelungiri lăţite, numite proces~ podo- citare, si altele ramificate, denum1te pre- lungiri' lameliforme. Prelungirile la- meliforme vin în contact cu lamina densa. Citoplasma podocitelor este baze- filă si vacuolară, cu organite celulare, care 'reflectă o intensă activitate .enzi-

matică, probabil în regenerarea -laminei

densa .

.Podocitele se crede absorb şi

metabolizează moleculeie ce străbat

lamina densa. Ele sînt situate pe o mem-

brană bazală fuzionată cu cea a endo-

teliului capilar . Între podocite şi mem- subpodocitar (3 000-5 000 Ă), care, prin spaţii nu- mite fante epiteliale, realizeazăun sistem de lacune ce împiedică filtrarea protei- nelor plasmatice cu dimensiuni peste 70 Ă. între lumenul capilarelor glome- rulului şi lumenul capsulei se interpun :

endoteliul capilar format din endo- teliocite fenestrate, celulele mezangiale,

membră.na bazală cu structură trilami-

nară, şi celulele podocitare . Acesta este singurul loc din organism în care două straturi epiteliale posedă o singură mem-

bran~ bazală. Edemaţierea endoteliului

capilar în diferite afecţiuni renale poate determina obstrucţia lumenului capilar. Tubul contort proxima) are circa 20-30 mm lungime şi este situat în corticala renală, continuînd lama ex- ternă a capsulei Bowman la nivelul polului urinar (vezi fig. 1.9). El este

alcătuit dintr-o porţim}e-sinuoasă

pars convoluta, şi o porţiune dreaptă -

pars recta, care alcătuieşte prima por- ţiune a ansei Henle, ce _pătrunde în piramida renală. Microscopic, - el pre· zintă un epiteliu unistratificat cu celule cubice care au rriicrovili - plăcuţa striată - la polul apical = nefrocite. Ansa nefronului (ansa Henle) are forma literei "U" şi continuă tubul con tort proxima!. -- Ea -· -are două porţi· uni (vezi fig. 1.9): una descendenH\, sub-

ţire,care coboară în medularăspre vîrful

piramidei renale, apoi se recurbează,

formînd porţiunea ascendentă, groasă,

care în corticală se continuă cu tubi.ll

brană se află spaţiul

contort

distal. Ca structură,

partea

descendentă a ansei Henle prezintă celu-

le turtite =

ascendentă, celule epiteliale sărace în microvili, deci fără platou striat. Ansele

glomerulilor juxtamedulari pătrund mult mai adînc în medulară decît -cele al e glomerulilor corticali.

Tubul contort distal are circa 4-6 mm lungime şi începe cu un segment drept - pars recta, care urcă pînă la nivelul polului vascular al capsulei Bowman,

unde devine convolut -

În structura lui distingem un epiteliu

nephrocytus planus, iar cea

pars convoluta.

nephrocytus cuboi-

cu celule cubice -

deus, fără platou s triat. La locul de contact cu polul vascular al capsulei glomerulului, structura peretelui tubu- 1ui contort distal se modifică, în sensul celulele cubice sînt înlocuite cu celule

prismatice, care conţin citoplasmă clară

si formează macula densa (vezi fig. 1.9 Şi 1.10). Tubul contort distal se con- tinuă în vecinătatea piramidei Ferrein cu segmentul de unire- pars conjugens, care se deschide într-un tub renal colector din piramida renală. Tubul renal colector are lungimea de 20-25 mm şi traiect rectiliniu . Tubul colector străbate piramida renală de la bază spre vîrf, unde se uneşte cu ceilalţi tubi colectori, formînd duetul papilar (tubul drept - Bellini), care se deschide în vîrful papilei prţn orificiul papilar. Deci, există trei categorii ~e tubi colectori : segmentul iniţial, dm

corticală, segmentul

medular, din zona

externă a piramidei şi ductele papilare

(Bellini) (vezi fig. 1.9). Structura lor se aseamănă cu cea a tubului contort distal. Tubii colectori nu reprezintă numai canale prin care vehiculează urina, ci ei participă la procesul de 'Concentrare a urinei, la secreţia de potasiu şi la acidifierea urinei. Interstiţiu) renal, bogat în jurul

vaselor, este

celule mononucleate cu vacuole fagoci- tare şi l-izozomi şi din fibre colagene.

format · din fibroblaşti,

El

este

mai

abundent

în medulară,

decît în corticală. În medulară, celulele

interstiţiale sînt perpendiculare pe tubii

colectori,

prelungirile

cu

elabo-

pe

care

lor.

îi

încercuiesc

celule

Aceste

rează matricea, fagocitEază, produc

sub stanţe cu acţiune asupra vaselor - asemănătoare cu prostaglandinele E 2 şi A 2 - , şi intervin în concentrarea urinei final e.

Aparatul juxtaglomerular, descris în

1939 de către Goormaghtigh sub nu- mele de aparat neuromioarterial juxta- glomerular, secretă renină (vezi fig. 1.10) . De asemenea, el intervine în re- glarea debitului sanguin glomerular, în

secreţia de eritropoietină şi în menţi­

nerea sodiului plasmatic (Thurau).

Aparatul

juxtaglomerular este alcă­

tuit din următoarele elemente :

C e l u l e l e

j u x t a g l o m e r u l a-

re sînt celule mioepiteloide ce au în citoplasmă miofilamente şi granule secre - tarii. Aceste celule înlocuiesc celulele musculare ale mediei arteriolei aferente. Arteriola aferentă nu prezintă, la acest nivel, lama elastică internă, încît celu- lele mioepiteliale juxtaglomerulare vin în contact direct cu celulele endoteliale. Spre periferie aceleaşi celule realizează contacte directe cu celulele maculei densa. Granulele din citoplasma celule- lor juxtaglomerulare conţin renină şi se crede un al doilea tip de granule

conţin eritropoietină. Scăderea presi-

unii .sîngeJui în arteriola aferentă creşte

secreţia de renină, care transformă

angiotensiogenul

din plasmă în angio-

tensină 1

(decapeptid). :Aceasta,

sub

influenţa unei enzime de origine pulmo -

nară, este convertită în angiotensină II

(octapeptid), care produce vasocon-

stricţie arteriolară.

descrisă de Peter

M a c u l a d e n s a,

şi Zimermann în 1907, este o modifi- care în structura tubului contort distal, la locul unde acesta vine în contact

cu arteriola aferentă si cea eferentă,

la nivelul polului vascular al capsulei

Bowman (vezi fig.

este

1.10).

Ea

alcătuită din celule prismatice cu cito-

plasmă clară, redusă, cu aparat Golgi

situat baza!, sub nucleu. Celulele macu- lei densa, care la acest nivel nu are

membrană bazală (M~ Manus), vin

în contact, prin prelungiri celulare, cu

celulele

Laci sul, format din celulele mez- angiale extraglomerulare, lacis cells sau Polkisen (Zimermann), este situat în spaţiul dintre arteriola aferentă, arteriola eferentă, polul vascular al capsu- lei glomerulului şi macula densa. Ele

sînt celule cu citoplasmă granulară ase-

mănătoare cu celulele mezangiale din

interstiţiu! glomerular. Celulele lacisu- lui sînt înconjurate de fibre nervo<~se. între lacis ş'imezangiul glomerular există

o continuitate. De asemenea, între

arteriola aferentă si cea eferentă s-au

pus în evidenţă şi celule în coloane, asemănătoare corpusculilor tactili din piele, numite celule pseudomeissneri- ene. · Aparatul juxtaglomerular cu sistemul

renină-angiotensină, realizează prin au-

toreglarea fluxului sanguin, controlul feed-back al ratei de filtrare la nivelul nefronului.

juxtaglomerulare.

VASELE RINICHIULUI

Arterele renale sînt ramuri laterale

ale aortei abdominale, cu originea puţin

mai jos .de nivelul de origine al a. me- zenterice superioare. Scheletopic, ori- ginea arterei renale corespunde 1/3 inferioare a vertebrei L 1 sau 1/3 supe- rioare a vertebrei L 2 De. regulă, există

o singură arteră renală pentru fiecare

rinichi. Michels găseşte a. renală unică

în

sau mai multe artere renale accesorii.

În statistica lui Pick si Anson, în 40%

există mai mult de o ~ingurăa. renală, iar venele renale multiple sînt întîl- nite în 14%, variabilitate mai frec- ventă la dreapta (27%) decît la stînga (1% ). Un fapt bine stabilit este acela că, diferit de alte organe, variabilitatea

72%

din cazuri

si

în

12%, două

arterelor renale este m3.i mare decît cea a venelor renale. Explicaţia poate fi dată de existenta surselor · diferite de irigaţie arterială în cursul dezvol-

tării rfnichiului . Artera renală participă

1

1

creasului. Inirucît arter<r renală dreaptă are traiect retrocav, iar vena renală

stîngă este preaortică, ele vor avea

un

dispoziţie a vaselor ridică prqblerne pen-

segment

extrapedicular.

Această

1

-

Fig.

v. cavă inferioară: 2 -

1 ."11. Variante ale pediculului renal :

aorta abdominală (după F. Paitre,

D.

Giraud,

S .

Dupret) .

fii,nd

situată posterior de vena renală şi ante-

rior

este

la

formarea

de

pediculului

renal.

renal,

Aceasta

pelvisul

cea mai frecventă dispoziţie a e.lmlen-

telor pediculului renal (fig

· Pediculul renal este cuprins .într-un

ţesut celular adipos şi este înconjurat

pînă la aorta abdominală şi vena cavă

inferi'oară de prelungiri fibroase ale fas- ciei renale. Posterior, pediculul renal drept şi stîng vin în raport cu muşchiul psoas şi stîlpii diafragmei. Anterior, pediculul renal drept are raporturi cu faţa posterioară a duodenului des- cendent şi capul pancreasului, prin intermediul fasciei Treitz. Pedict.i.lul re- nal stîng vine în raport anterior cu faţa posterioară a corpului şi cozii pan :

1.11).

tru chirurg în realizarea hemostazei îri tumorile renale, în recoltarea rinichiu- lui pentru tfansplantul renal pe dreapta, iar în partea stîngă, 'în efectuarea ana- stomozelor spleno-renale.

este

cea

cu

aproximativ

7 mm şi traiectul spre ' fii'r este trans- .

versa!

A r t e r a

cea

1

r e n a l ă

mai

calibru!

s t î n g ă

cm

scurtă decît

de

Ea

dreaptă, are

sau

ascendent.

uşor găseşte obişnuit posterior de v. renală stîngă, dar o poate depăşi parţial,

superior. ÎmprEUnă cu v. renală stîngă,

au raporturi· anterioare cu corpul pan- creasului, iar · superior d~ ele se află

vena lienală (spleriică) şi · trunchiul ve-

nos şpleno-mezaraic, format din con-

fluenţa v. splenice ·. cu v. mezenferică

se

inferioară. In traiectul ei ascendent,

v. mezen terică inferioară încrucişează

anterior vasele renale stîngi. Acest raport este însă inconstant şi depen·

dent de variantele de formare retro-

frenică inferioară şi mai · rar din al te

surse. ·

Artera renală înainte de a ajunge

în

hilul

renal

ramuri

colaterale :

artera suprarenală inferioară, ramuri

pancreatică, a trunchiului venei parte.

pentru

capsula

adipbasă şi peretele

Superior de

v. splenică se află artera

lombar,

ramuri

pentru

pelvisul

renal

omonimă.

este

mai 1ungă cu 1 cm, are acelaşi caii bru

ca precedenta şi în traiectul ei, uşor oblic spre hilul renal, trece posterior

de vena cavă inferioară si vena renală

dreaptă, de capul pancreasului şi - de duodenul descendent. Posterior, cele două artere renale au raporturi cu muş­ chiul psoas şi stîlpii diafragmei, iar cea din dreapta traversează anterior vertebrele lombare L 1 şi L 2

ri-

Jiichiul

A r t e r a

r e n a l ă

d r e a p t ă

cum s-a

poate fi

arătat

mai

vascularizat

După

sus,

de artere

renale accesorii, numite şi artere polare,

deoarece se distribuie polilor renali. Arterele polare au originea în aorta abdominală între vertebra T 11 şi L 4 , dar mai pot pleca, excluzînd rinichiul ectopie congenital, din arterele gena- dale, din artera iliacă comună, artera

iliacă internă sau externă şi uneori din

artera _sacrată medie. Aceste artere ajung la rinichi, fără a trece· prin hilul renal. Ca frecvenţă, cea mai des întîl-

nită este

gine aortică. Dintre toate arterele acce- sorii ea are calibru! cel mai mare, de-

a. polară inferioară, cu ori-

car ece irigă segmentul inferior. Uneori este dublă, una vascularizînd partea

anterioară şi alta partea posterioară

a acestui

polară inferioară trece anterior de ureter

şi a fost incrimin&tă în obstrucţiile ureterale (hidronefroză), deşi se afirmă

că obstrucţia s-ar datora numai aparent arterei, cauza reală fiind reprezentată de stenozele ureterale asociate. In

dreapta, a.

trece anterior sau posterior de vena cavă inferioară. Arterele accesorii supe- rioare, cu calibru mai mic, au origine aortică, dar frecvent _vin din artera

polară inferioară poate

.segment.

Obişnuit artera

şi artera ureterală superioară. După

unele statistiCi, din a. renală sau una din ramurile sale, în 15% din cazuri iau naştere arterele gonadale (a. testicu-

lară, a. ovariană), în 7,5% a. frenică inferioară dreaptă şi în 1% a. frenică

inferioară stîngă.

Arterele

segmentare

ale

rinichiului.

Inainte

de

trunde în hil, a. renală se divide, obiş­

nuit, într-o ramură primară anterioară

şi alta posterioară. Ramura anterioară

dă naştere extrahilar, la 2-4 ramuri,

pri-

numite artere

prepielice.

Ramura

mară posterioară sau artera retropielică

se află, iniţial, anterior

de pelvisul

renal (traiect care poate lipsi uneori),

dar în sinusul renal, ea ocoleste mar- ginea superioară · a bazinetuhii şi co-

boară vertical pe faţa sa posterioară,

paralel cu buza posterioară a hilului. Datorită acestui traiect, partea extra- sinusală a - feţei posterioare a bazine- tului·, ·fiind "lipsită _de vase, este folosită de chirurgi în pielotomia posterioară. Extrahilar, o ramură prepielică oco- leşte superior v. renală, situîndu-se ante- rior de ea, fapt care în stînga, poate

face dificilă anastomoza spleno-renală

venoasă. Arterele prepielice şi retro-

pielică repre~intă arterele segmentare ale

rinichiului. In sinusul renal, arterele segmentare dau ramuri colaterale pentru ţesutul conjunctivo-adipos, · pelvisul re- nal şi calice. Alte ramuri provin din arterele interlobare la trecerea lor pe sub calicele mici. Toate acestea se ana- stomozează între ele, precum şi cu ramuri ascendente din a. ureterală superioară, cu ramurile capsulei adi- poase şi prin mici anastomoze cu arterele suprarenale. Acest dispozitiv vascular poate · constitui o sursă de

3

-

Tratat de patologie chirurgicală, vol. VIII. Urologie -

cd . 205

33

circulaţie colaterală a rinichiului

în

obstrucţiile cu evoluţie lentă ale arterei

renale. Vasele se pot dilata suficient pentru a preveni infarctul renal (Hunt). Primele studii amănunţite asupra arterelor segmentare ale rinichiului apar- ţin lui Graves (1954). Pe baza distri- buţiei lor în parenchimul renal s-au descris iniţial · cinci segmente arte- riale : apical, su_perior, mijlociu, infe- rior şi posterior. In · Nomina Anatomica, s-au adoptat recent următoarele denu-

cel posterior. Uneori partea posteri-

oară a acestui

mură accesorie din a. segmentară poste-

rioară. Următoarele trei artere segmen- tare : antero-superioară, antero-inferioară

şi inferioară sînt tot ramuri prepielice, şi de calibru mai mare decît prece- denta. Ele pot lua naştere separat şi succesiv sau prin trifurcaţia diviziunii prepielice a arterei renale, normal extra- sinusal, dar se pot forma şi în sinusul renal.

segment primeşte o ra-

miri : segmentul superior, segmentul an-

· A.

a. antero-inferioară se distribuie paren-

chimului anterior şi, depăŞind margi-

tera-superior, segmentul · antero-inferior,

segmentul inferior şi segmentul posterior

(fig.

De

remarcat ·că,

arterele

segmentar-e

prezintă şi ele o mare varia-

nea laterală, se extind posterior, pînă .

spre zona paucivasculară.

bilitate. A. segmentară superioară, în

A. segmentară inferioară irigă în toată

90%

din

cazuri,

este

grosimea sa 1/3 inferioară a rinichiu- lui, atît anterior cît şi posterior, prin

cele două

(j rioară, pe care le emite. In 25% ori- ginea ei poate fi intrasinusală. Se crede variabilitatea acestei artere este strîns legată de preze!lţa sau lipsa calicelui mare mijlociu. In 10% din cazuri partea posterioară a-segmentului ·inferior este irigată de o ramură din

o ramură din

diviziunea prepielică, şi în

10%,

din

ramuri, anterio~ră şi poste:

Fig.

1.12. Segmentele arteriale ale rinichiului

(vedere .anterioară) :

1

-

-

artere prepielice : 2 -

-

a. renală ; 3 -

ment· inferior ; 4

5

seg-

antero-lnferlor ;

segment su-

segment

segment arutero-superlor ; 6 - lperior.

a. segmentară posterioară. Ea

are cali -

bru mic şi vascularizează un segment

superior redus, situat pe partea·medială a polului superior, mai întins la paren- chimul .anterior al acestuia decît la

a. segmentară posterioară (retro-pie-

lică). În

orice

caz

segmentul

inferior

este

cel

mai

bine

individualizat,

de

aceea

este

cel

mai

rezecabil

(seg-

mentectomie polară inferioară).

A. segmentară posterioară (fig. Ll3}

este continuarea diviziunii posterioare

a a. renale, cu origine ·normală extra-

sinusală (între aortă şi hil). Ea vascu- larizează parenchimul posterior, pînă la zona paucivasculară şi corespunde ante- rior, segment~lor antero-superior şi an- tera-inferior. Intre ea şi segmentele ante-

rioare se găseşte zona paucivasculară.

Smith şi Boyce susţin că în cele 2/3 mijlocii ale rinichiului, zona paucivascu- lară corespunde planului calicelor mici posterioare ; de aceea ei propun incizia

în lungul acestui plan şi ridicarea calcu- ·

lilor prin aceste calice. Fine şi Keen · au întî-lnit cazuri în care a. segmentară

poster1oară depăşea marginea laterală

34,

_

a rinichiului, irigînd parenchimul adia- cent si invers. De aceea Gnives a propu~ în nefrotomie, în locul inciziei bivalve, incizia radiară, în planul inter- segmentar. Variabilitatea a. segmen-

In sinusul renal, ramurile segmen- tare dau naştere arterelor interlobare, care străbat columnele renale, fiind apli- cate pe suprafaţa piramidelor renale. Arterele interlobare nu dau ramuri pentru piramide. Tubii colectori din

2 piramide sînt vascularizaţi prin inter- mediul corticalei. Ele dau ramuri pentru columnele renale (Bertin). La joncţiu­ nea cortico-medulară arterele inter-

Fig.

1.13. Segmentele arteriale

ale rinichiului

(vedere posterioară) :

1

-

segmentul

6

3

-

superior ;

2

segment

tera-superior ;

segment antero-inferior ; 5 - -

a. retropielică ; 7 -

-

segment

posterior ;

4

an-

-

segment inferior ;

a. renală.

tare nosterioare este şi ea mare, deoarece teritoriul ei de irigaţie se poate extinde

paren-

chimului renal, incluzînd deci şi părţile posterioare ale extremităţilor sau polilor renali. De remarcat dintre seg- mentele reno-arteriale descrise, unii au- tori (Cordier) nu recunosc decît pe cele ale căror artere pot fi clampate sau Iigaturate extrasinusal ca : seg- mentul inferior, segmentul posterior şi segmentul anterior. Chacon a descris 13 tipuri de segmente la rinichiul drept şi 16 tipuri la rinichiul stîng. Aparent, rezecţiile segmentare nu se pot realiza

la toată partea posterioară a

după modul cum susţinea iniţial Graves.

lobare îşi schimbă direcţia, devenind

artere arcuate, situate deasupra bazei piramidelor renale (fig. 1.14). Arte- rele interlobare, împreună cu arterele arcuate sînt considerate artere terminale. Arterele arcuate dau nastere arterelor interlobulare, care străbat pars radiata pînă aproape de cortex corticis. Din

fiecare arteră interlobulară se desprind

peste 20 de ramuri fine numite arte- riale aferente, care în interiorul capsulei glomerulului se ramifică în capilare, formînd glomerulul. Capsula renală fi- broasă este străbătută uneori de ramuri mici-care contribuie la formarea reţelei arteriale a capsulei adipoase (anas- tomoză descrisă de Elze-Dehoff si con- testată de alţi autori). Capilarele glo- merulului confluează, formînd arteriola

eferentă, care se capilarizează în jurul

tubilor contorţi. Arteriolele eferente ale glomerulilor corticali sînt mai scurte şi se capilarizează imediat în jurul tubilor controţi, fapt care explică circu- laţia mai rapidă a sîngelui la acest nivel. Arteriolele eferente ale glome- rulilor juxtamedulari pătrund în pira- mide şi formează arterele drepte false (arteriae rectae spuriae), care ajung la papile, sau se anastomozează între ele,

alcătuind reţeaua capilară a pirami-

delor renale. Ele asigură vascularizaţia

ansei Henle, tubilor drepţi şi papilelor renale. Unele arteriale care provin din arterele arcuate se distribuie segmen- tului extern al piramidelor renale şi se numesc artere drepte adevărate (arte- riae rectae verae). După ce se capilari- zează în medulară, arterele drepte sînt urmate de venele drepte. Canti-

35

tatea de sînge din medulară este mai

mică şi viteza d.e circula-ţie mai :lentă,

încît

mind _mai puţin 0 2 , îşi ·procură energia

mai

pri-

zona internă a

mult

medularei,

prin glicoliză. Vasele

în

capsula fibroasă a riniehiului şi se varsă în unghi drept în venele ~telate (stelele Verheyen). Venele stelate se formează

din reţeaua superficială a capilarelor

o

corticalei.

Ele confluează formînd

17-_:_ţ _,.,~1Ş()!!:J ,,~,711<""""' ., 75--~z:-t\
17-_:_ţ
_,.,~1Ş()!!:J
,,~,711<""""'
.,
75--~z:-t\

14--~»-nt,

· Fig. 1.14 . Vascularizaţ!a şi microvascularizaţia parenchimului renal:

.1

ameră a

_

 

capsulei

adipoase :

2

-

CaJPSUla

fibroasă ; 3 -

vene

stelate ·;

4

-

glomeruli

vasculari ;

5

-

v . interlobulară ;

6

-

a. interlobară ; 7 -

v. arcwată ; 8 -

 

a. 'Vcuată ;

g · -

a. dreaptă falsă ; 10 -

a. dreaptă adevărată ; 11 -

v. dreaptă ; 12 -

piramidă renală ;

13

-

a.nastomoză .arterio-venoasă in sinus ul renal : H -

a. interlobară ; 15 -

v. interlobară ;

16

-

columnă renală (coloană Bertin) : 17 -

reţea cao:pilară peritubulară : 18 -

corticală :

'

·

19

-

vase ~aps ula.re.

 
 

,

formă de ansă permit menţinerea osmo-

larităţii la acest nivel.

·venele

rinichiului

se· formează din

reţeaua capilară a corticalei şi medu-

larei.' Venele juxtacapsulare ajung sub

36

venă de calibru mai mare, care coboară spre baza piramidei renale numită

vena intrâlobulară. Ea nu însoţeşte

nume venele ' arcuate. Reţeaua ~apilară·corti-

artera cu acelasi

si · se

varsă în

cală profundă formează venele inter-

lobulare care 'însoţesc arterele omonime şi se varsă tot în venele arcuate. O

parte a venelor drepte se varsă în venele arcuate, iar cele din zona externă

a piramidei, în venele interlobulare.

Venele arcuate îsi merită numele. Ele

se anastomozează la nivelul joncţiunii cortico-medulare alcătuind o arcadă venoasă situată pe baza piramidelor renale. Venele arcuate se continuă cu venele interlobare, care coboară spre