Sunteți pe pagina 1din 2

Crima si pedeapsa

TEME SI MOTIVE
Tema saraciei in stransa legatura cu laimotivul banului ocupa pentru intaia oara locul sau
central in literatura rusa, motivul banilor , intonat in Oameni sarmani si reluat in variatiuni
continue in Adolescentul , devine un adevarat laitmotiv in Crima si pedeapsa. Familia
Marmeladov este nucleul dezbaterii nemijlocit si ostentativ sociale intreprinse de Dostoievski in
romanul sau. Vechea si permanenta lui preocupare pentru umilitiii si obiditii soartei isi atinge
adevaratul ei apogeu.
Roskolnikov este baiatul unei familii cu venituri foarte modeste ( mama sa e o vaduva cu o
pensie infima) si care pentru a urma cursurile la Facultatea de drept a Universitatii din
Petersburg, trebuie sa isi castige singur banii. El pierde lectiile si neputand plati taxele cuvenite
este eliminat din universitate. Roskolnikov isi iubeste mama si sora si sufera crancen din cauza
ca in loc sa le sustina, le obliga la sacrificii. Primirea unei scrisosri de la mama sa , perspectiva
sacrificiului rusinos al surorii alimenteaza revolta tanarului si il intareste in hotararea sa mai
veche de a-si omori camatareasa, hotarare pe care o abandonase in ajun, dupa vizita de proba
la camatareasa. Roskolnikov vede prin crima sa o sansa pentru ai feri de mizerie si umilinta pe
cei care ii sunt dragi.
Romanul rus ilustreaz tema obinerii salvrii prin suferin , o trstur des ntlnit n opera
lui Dostoevski, n religia cretin considerndu-se c suferina are efect purificator asupra
spiritului uman, acordndu-i ansa mntuirii.
Unul din personajele care ntruchipeaz aceasta tem este Sonia, care, ajutat de credin,
gsete energia necesar pentru a-l cluzi i a-l susine pe Raskolnikov, n ciuda propriei
suferine. Cu toate c pare nendurtoare, demonstreaz o structur de caracter optimist n sfera
moralitii cretine.
Autorul rus susine ideea c mntuirea este o opiune posibil pentru toi oamenii, chiar i
pentru cei cu pcate grave. Devenit contient de acest fapt, Raskolnikov i mrturisete fapta i
ateapt ispirea. Sonia, cu sprijinul dragostei ce-i poart lui Raskolnikov, ntruchipeaz
trstura ideal a iertrii cretine, acordndu-i acestuia din urm ansa de a-i ispi crima i de a
accepta pedeapsa.
Tema iubirii-Ultima sa realizare, aceea c o iubete pe Sonia, este singura suficient de puternic
pentru a depi concepia sa despre lume. El se ataeaz de Sonia, pe care ncearc s o asociaze
cu nclcarea normelor sociale, dar nu reuete s neleag c pcatul ei este diferit de al lui: n
timp ce ea se sacrific cu adevrat pentru binele celorlali, el comite crime pentru binele propriu.
Motivul Crimei-Romanul motiveaza crima prin mizerie, motivare amplificata si prin destinul
familiei Marmeladov si prin alte tablouri de mizerie si suferinte la care asista Roskolnikov.

Raskolnikov mi se pare in aceasta lumina nu un ucigas, ci un sinucigas. Un sinucigas in doze


mici:
"Am ucis pentru mine i, n clipa aceea, desigur, mi era indiferent dac am s ajung
binefctorul omenirii sau am s fiu toat viaa ca un pianjen care i prinde victimele n plas i
le suge tot sngele!... N-a fost banul motivul principal cnd am ucis. Sonia, altceva m-a
ndemnat... " . Profetica in simplitatea ei este in acest sens replica Soniei : "Te-ai departat de
Dumnezeu si Dumnezeu te-a lovit, te-a lasat pe mana diavolului! " - ce poate fi mai crunt decat
iesirea lui Dumnezeu din peisajul constiintei? Din cauza aceasta, pedeapsa incepe pentru el mult
inainte de a comite crima, si se incheie inainte de ispasirea ei.
Motivul pedepsei-Pedeapsa pe care o indura nu e ocna ci delirul, boala care il cuprinde pe
Raskolnikov dupa ce infaptuieste crima. Constiinta care ii zapaceste simturile, insa nu parerea de
rau ca a omorat doi oameni (pentru ca el nu se simte criminal) e cea care il arunca in disperare.
Dupa propriile-i vorbe: Cine are constiinta, sa sufere, daca devine constient de greseala lui.
Asta-i va fi pedeapsa in afara de ocna, bineinteles. -Sugestiva crestere progresiva a calitatii
actului marturisirii. In ceea ce-l priveste pe Raskolnikov, condamnarea lui a fost comutata in doar
opt ani de munca silnica cu deportare, judecatorul-autor prevazand din timp disponibilitatile sale
pentru invierea lui Lazar .
IDEA- Suferinta este ideea etica centrala a lui Dostoievski . Omului ii e harazita suferinta, el
trebuie sa se curete de pacat prin chinuri multe si grele. Lovitura de teatru de la capatul celei de a
doua intalniri cu anchetatorul neasteptata marturisire a falsului criminal , tocmai cand nervii lui
Roskolnikov sunt pe cale de a ceda si arta psihologica a lui Porfiri Petrovici a reusit aproape sa-i
infranga rezistenta- indeplineste in roman nu numai o functie arhitectonica , ci si una de
continut , morala si filozofica. Ea amana deznodamantul fatal, pentru ca Dostoievki nu vrea ca
Raskolnikov sa cada intr-o capcana, ci sa isi recunoasca el insusi , vinovatia, in numele unei
anume idei - si de fapt apropie acest deznodamant in masura in care ilustreaza in ochii
adevaratului ucigas aceasta idee. Daca oameni nevinovati se denunta , vor sa se descarce de
pacatele lor suferind pentru a le altora , atunci cu atat mai mult se cuvine recunoscuta crima
faptuita cu adevarat !