Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ION MÎNZATU
PARADOXALA AVENTURA
• • •
MANUSCRISELE NEPUBLICATE
N U SE Î N A P O I A Z Ă
MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE
N U SE IAU ÎN CONSIDERAŢIE
Coperta d e s e n : A. BUIGULESCU
Rezumatul capitolelor precedente
' *• -
10
— Dacă spui că e vis I Văd că nu te-ai trezit încă. Un om pe
c a r e i l t r a g i d e u r e c l i i s e t r e z e ş t e î n d a t ă ! r i s e K a r l .
Astronauţii, adunaţi în cabina de concerte, rîseră cu poftă de în'
tîmplarea aceasta. Numai profesorul şi asistentul făceau excepţie.
De Ia o vreme încoace, amindoi apăreau mereu traşi la faţă şi slă
biseră destul de serios. Apropierea de sistemul solar îi făcea insă
pe ceilalţi să nu prea observe starea lui Arthur şi Giulio.
S e a p r o p i a s e a r a p e a s t r o r i a v ă . P e t r e c e r e a e r a î n c ă î n t o i . D e
odată Arthur se ridică şi se scuză că el trebuie să plece, deoarece
a v e a d e v e r i f i c a t p a n o u r i l e d e c o m a n d ă . L a s c u r t ă v r e m e d u p ă a c e e a
părăsi petrecerea şi Giulio.
Ceilalţi ascultau muzică şi cîntau şi ei. Plecarea celor doi nu le
aliiisese atenţia în mod deosebit. Asta se mai înl inplase de multe ori.
Ajuns în cabina de navigaţie, asistentul îl găsi pe Arthur cu pri
v i r i l e p i e r d u t e u n d e v a î n n e c u n o s c u t .
— C i t a m a i r ă m a s ? î n t r e b ă G i u l i o i n t r î n d .
— D u p ă c i t e v ă d , m a i a v e m p î n ă l a f r o n t i e r a s i s t e m u l u i n o s t r u
s o l a r a p r o a p e d o u ă l u n i p e a s t r o n a v ă .
— U n a n ş i j u m ă t a t e p e P ă m î n t ! e x c l a m ă a s i s t e n t u l . E m u l t ,
tare mult I mai oftă el.
T ă c u r ă a m i n d o i . G î n d u r i n e g r e l e î n c i n g e a u c r e i e r u l î n t r - u n c e r c
de foc.
— A s c u l t ă , G i u l i o ! s p u s e d e o d a t ă p r o f e s o r u l ,c a t r e z i t d i n t r - u n
somn neplăcut. Ştii ce mă gîndesc ? Parcă îmi pare rău de faptul c ă
n-am rămas în constelaţia Lirei I
Asistentul, uluit de cele ce auzea, întrebă i
— De ce ?
— U i t e d e c e : u z u r a î n a i n t e a z ă c a o b o a l ă n e m i l o a s ă , c a u r t
c a n c e r u c i g ă t o r .A s t r o n a v a n o a s t r ă n u c r e d s ă m a i a j u n g ă P ă m î n t u l !
Giulio îşi plecă privirile. Era o veste la care se aştepta, din clipă
în clipă, cu inima strînsă de durere. Cuvintele profesorului se înfip-
seseră în inima lui ca nişte gheare, încercînd să i-o sfîşie.
— Ş i . . . c r e z i c ă n e v o m p r ă b u ş i î n a i n t e d e a m a i p u t e a f a c e
ceva ? întrebă el, sleit de puteri,
— N u v r e a u s ă c r e d a s t a , G i u l i o , d r a g u l m e u I T u ş t i i c î t ţ i n
să ajungem acolo. Dacă aş putea, mi-aş oferi şi viaţa în schimbul
salvării noastre. Şi mai ales a lui Mark. El este copilul nostru, al tu
turora I
De la un timp, tîmplele profesorului se albiseră cu totul Necon
tenitul zbucium îi adusese iarnă deplină peste părul său bogat.
I n t r - u n t î r z ' i u , a s i s t e n t u lm a i î n t r e b ă ;
— .Arthur, crezi că nu mai există nici o salvare ? Uite, pe m ine
mă bate de la o vreme un gind. Pe Pămint omenirea trebuie să fi
p r o g r e s a t f o a r t e m u l t . D e c e s ă n u î n c e r c ă m s - o c h e m ă m î n a j u t o r u l
nostru ? Pămintenii au trecut de anul 3000 şi nc-ar putea salva, f ără
îndoială, oriunde ne-am găsi, cel puţin aşa cred cu 1
u:
Profcsoriil îşi încliise ochii şi sc lăsă pe speteaza fot oliului. Ce ea
ce spunea asistentul nu era pentru el o noutate. Se mai gindise şi el
l a a s t a . D u p ă u n t i m p A e c u g e t a r e , p r o f e s o r u l î l p r i v i p e G i u l i o :
— V e z i , e d r e p t c ă n u p i e r d e m n i m i c d a c ă f a c e m u n a p e l l a a j u
torul lor. Dar dacă asta ne-ar putea aduce numai necazu ri ?
Asistentul îl privi o clipă pe profesor. Apoi adăugă ferm t
— E u n u c r e d a s i a , A r t h u r . N - o c r e d î n r u p t u l c a p u l u i I D e m u l t
d o r e a m s ă - t i s p u n c ă p ă r e r e a m e a a s u p r a o a m e n i l o r s - a s c h i m b a t p r o
f u n d . S î n t s i g u r c ă a l t a e s t e f a ţ a P ă m î n t u l u i a c u m . M e s a j u l a c e l a
m i - a l u m i n a t m i n t e a . N u s e p o a t e c a o m u l s ă f i r ă m a s r o b u l v e c h i l o r
p a t i m i ş i d o r i n ţ e d u p ă m a i b i n e d e u n m i l e n i u d e l a p l e c a r e a n o a s
tră. Astăzi pe pămînt domneşte desigur o armonie deplină între
p o p o a r e . N u ş t i u c u m a r a t ă a r m o n i a a s t a , d a r p r o g r e s u l ş t i i n ţ e i ş i
al societăţii cerea, încă de mult, şi pe acela al sufletului omenesc I
Altfel, dezastrul ar fi urmat în mod sigur.
Arthur redeschise ochii.'O lumină ti lucea în adîncul lor.
— G i u l i o , z i s e e l r i d i c î n d u - s e . A i j u d e c a t m u l t m a i b i n e d e c î t
mine. Cred ce spu i şi aş dori să nu ne înşelăm I Reglează atunci
emisia radioastralu lui şi cuplează descifratorul.
C î n d a s i s t e n t u l f u g a t a , A r t h u r s e a p r o p i e s p u n î n d i
— Ş i a c u m s ă î n c e r c ă m s ă j u c ă m u l t i m a c a r t e ! P o a t e î n c ă n u - i
t o t u l p i e r d u t , d e ş i e u n u v ă d c u m a m m a i p u t e a s i n g u r i s ă î r î n ă m .
Ai fă cut contactul la antenă ?
— D a .
— A t u n c i ,l a n s e a z ăc o n t i n u u a p e l u l S . O S . d u p ă c o d u l „ S i r i u s " !
P o a t e n e v o r î n ţ e l e g e .
Asistentul se aplecă în faţa microfonului şi răsuci butonul de în
cepere a emisiei. Pe calea undelor ultrascurt e, de pe astronavă,
porni înspre toate colţurile universului următo rul ijiesaj în codul
descifratorului descoperit pe planeta Polarei i
12
— Uite, Artliur, continuă asistentul, uzura a atins 68%,. ceea ce-1
foarte îngri jorător, e drept. Să presupunem, însă, că din întîmplare
vine să ne salveze o astronavă care are o viteză mult mai mică decît
a noastră. Ce facem atunci ? Cerem să vînă una cu o viteză mai
iii'Te? N u v o m f i a t u n c i p i e r d u ţ if ă r ă d r e p t d e a p e l ?
După o clipă de gindire profesorul răspunse mai înseninat:
— A i d r e p t a t e 1 G î n d u r i l e m i s - a u î n c u r c a t a ş a d e r ă u , î n c î t n u
mai pot să judec corect. Cît zici să reducem?
— Sînt sigur că 100.000 km/s este o viteză pe care orice astro
navă rnai serioasă ar putea să o atingă acum, în al patrulea mile
n i u p e P ă m i n t .
— B i n e l î i r ă s p u n s e p r o f e s o r u l a p r o b a t o r . F o l o s e ş t e t e î n s ă d e
motoarele laterale de frînare.
D u p ă a c e a s t a , A r t h u r i e ş i . R ă m a s s i n g u r , G i u l i o î n c e p u f r î n a r e a .
O c l a i i s ă î u r m ă r e a u c î n d v i t e z o m e t r u l , c î n d i n d i c a t o r u l d e u z u r ă .
D u p ă u n t i m p î n d e l u n g a t , v i t e z a a j u n s e s e l a 2 0 0 . 6 0 0 k m / s . D e
odată, automa t, motoarele ieşiră din funcţiune. Asistentul strînse c u
p u t e r e r o z e t a d e c o m a n d ă . î ş i d ă d u s e a m a c ă s e î n t î i n p l a s e c e v a
r ă u , d a r î n c ă n u b ă n u i a c e . S e l ă m u r i i m e d i a t . A u t o m a t u l d e s i g u
ranţă scosese din funcţiune motoarele de frînare, căci altfel aceste a
ar fi făcut explozie.
— S - a u d u s ş i a s t e a! s c r î ş n i G i u l i o c u t r c n u i r a t . A m r ă m a s l a
2 Q 0 . 0 0 0 1
O r i c u m , v i t e z a s c ă z u s e d e l a v a l o a r e a m a x i m ă , o p r i n d u - s e l a
200.000 km/s. Dar mai rămînea, totuşi, riscul de a trece prin siste
m u l s o l a r f ă r ă p u t i n ţ a d o o p r i r e d a c ă n u a v e a s ă s e m a i i v e a s c ă
v r e o s a l v a r e m i r a c u l o a s ă .
G i u l i o s e r i d i c ă c a m g r e u ş i - l c h e m ă p e A r t h u r . S e a p r o p i a î n c e
p u t u l z i l e i u r m ă t o a r e , d a r G i u l i o î n c ă n u o b s e r v a s e a c e a s t a . E r a
atît de obosit, încît nic i nu-1 mai auzi pe profesor cînd intră.
K a r l î n c e p u s ă s e n e l i n i ş t e a s c ă î n m o d s e r i o s . P e z i c e t r e c e a ,
Artîiur şi Giulio slăbeau văzînd cu ochii, fără să Ie poată găsi vreo
b o a l ă a n u m i t ă .
Pe astron avă trecuseră 1,5 luni şi o săptămînă de cînd se emi
s e s e a p e l u l S . O S . c ă t r e P ă m î n t . D u p ă c a l c u l e l e p r o f e s o r u l u i , d a c ă
apelul nu s- a pierdut în golul cosmic, ci a fost recepţionat de vreo
fiinţă omenea scă, atunci aceasta ar fi trebuit să răspundă pînă la
ora aceea.
Necontenit, Arthur şi Giulio îşi aruncau ochii spre receptor u l
r a d i o a s t r a l u l u i , c e r c e t î n d d a c ă n u c u m v a s - a p r i m i t v r e u n r ă s p u n s .
Răbdar-ea as istentulu i ajunsese la limită. Privind indicatorul d e
u z u r ă . G f u H o s i m ţ e a d e f i e c a r e d a t ă c ă c e v a s e r u p e i n t r - î n s u l . A c u l
s eu r c a n e î n c e t a t . , ..i^.-
13
Intr-0 s e a r ă , c î n d p e n t r u G i u l i o ş i A r t t i u r e r a c l a r c ă s f î r ş i t u l
îngrozitor se apropie cu paşi înceţi, dar siguri, se întimplâ ca unul
dintre ei, anume asistentul, să se afle singur în cabina de comandă.
Să fi fost orele 20, poate ceva mai mult. Deodată, în cabină
r ă s u n ă u n s e m n a l . G i u l i o c r e z u c ă a d o r m i s e ş i c ă a c u m v i s e a z ă .
N i c i n u l u ă î n s e a m ă s e m n a l u l . D a r a c e s t a s e r e p e t ă c u m a i m u l t ă
putere. De astă dată, nu mai putea fi nici o îndoială.
Sări în picioare şi dintr-un salt se găsi lîngă radioastral. Cu
î n f r i g u r a r e a a c e l u i a c e s e a g a ţ ă c u d e s p e r a r e d e u n s p r i j i n s a l v a
tor, Giulio răsuci butoanele aparatului şi puse în funcţiune reeep-
t o n d .
Inima începu să-i bată cu putere. Sîngele i se urcă vertiginos
înspre tîmple, de.credea că o să-i plesnească arterele. Pentru o clipă
crezu că de bucurie o să-şi piardă minţile.
I n d i f u z o r u lr a d i o a s t r a l u l u i s e a u z e a s e m n a l u l „ A t e n ţ i e ,v o r b i m ! "
E r a s t r ă v e c h i u l s e m n a l î n c o d u l „ S i r i u s " , c u n o s c u t p r e a b i n e d e
astronauţi.
G i u l i o s e a p l e c ă s p r e a p a r a t , s p r i j i n i n d u - s e c u m î i n i l e d e m a s a
de comandă. Aştepta ca, din clipă în clipă, să răsune şi vocea ace
l u i a c a r e e m i s e s e s e m n a l u l . I n m o m e n t u l î n c a r e a ş t e p t a r e a s e p r e
făcea în nelinişte şi zbucium dureros, o voce omenească răsună în
d i f u z o r u l r a d i o a s t r a l u l u i :
„ A i c i M a r t e - 2 . R ă s p u n d e m a p e l u l u i S . O . S . N u ş t i m c i n e s î n t e ţ i .
T r i m i t e m a j u t o r . V e n i m î n î n t î m p i n a r e p e d i r e c ţ i a a r ă t a t ă . A i c i
M a r t e - 2 . A ş t e p t a ţ i a s t r o n a v e l e d e s a l v a r e ! . . . "
Ca şi după o năpraznică furtună, nervii lui Giulio se destinseră
tjrusc. Puterile n u-l mai aj utau şi se aşez ă sfîrşit într-un fotoliu.
Simţea în suflet o bucurie i nsuportabilă. Ar fi vrut să strige, pentru
c a t o ţ i p r i e t e n i i s ă i d e p e a s t r o n a v ă s ă a u d ă . D a r n u m a i r e u ş i
decît să apese bu tonul de ap el şi se prăbuşi cu un suspin de uşurare...
încordarea ce lor 15 luni , groaza în faţ a tragicului sfîrşit, ce li
se arăta înainte de a fi atins limanul visat, îl supusescră la un efort
sup raomenesc. Mesajul de răspuns a adus şi deznodămîntul natu
r a l . S l e i t d e p u t e r i , a s i s t e n t u l a r ă t a a c u m c a u n m o r t c u f a ţ a î n s e
nin ată de un surîs fericit...
Profesorul sosi curînd. Văzîndu-1 pe Giulio în nesimţire, îl chemă
în grabă pe doctor prin televizor. Dar în aceeaşi clipă avu şi el
senzaţia -că se va lua pe urmele lui Giulio.
D i n d i f u z o r r ă s u n ă i a r ă ş i v o c e a a c e e a o m e n e a s c ă , v e n i t ă d i n
a d î n c u r i .
A s u p r a l u i A r t h u r m e s a j u l a v u î n s ă u n e f e c t c u t o t u l c o n t r a r
decit asupra lui Giulio. In prima clipă crezu şi el că se va pierde
c u f i r e a . D a r s e r e c u l e s e ş i p u t e r i l e î n c e p u r ă s ă i s e î n z e c e a s c ă p e
m ă s u r ă c e î n ţ e l e g e a c ă s a l v a r e a n u m a i e s t e d e p a r t e .
Sosi şi doctorul. Fără să-i spună vreun cuvînt, profesorul i^l
a r ă t ă p e G i u l i o ş i a p o i e m i s e î n s p a ţ i u u r m ă t o r u l m e s a j :
,,S.O.S. Aici «Vulturul». Transmitem către Marte-2 viteza şi
d r u m u l p e c i r e z b u r ă m . . . "
14 —
D o c t o r u l r ă m a s e c u g u r a c ă s c a t ă . N u n u m a i c ă u i t a s e d e a s i s
tent, dar simţi că el însuşi ar îi avut nevoie de un ajutor medical.
După ce-şi termină transmisia, Arthur se întoarse cu ochii strălu
cind de bucurie.
— Karl, dragul meu, sîntem salvaţi I
— De la ce salvaţi ? făcu stupefiat doctorul. Nici nu ştiam că
ne paşte vreo primejdie...
Lăsîndu-I pe doctor descumpănit, profesorul se apropie de calen
darul automa t. O dată pus în funcţiune, pe ecranul acestuia apăru
d a l a p ă m î n t e a n ă c o r e s p u n z ă t o a r e c l i p e i a c e l e i a; 1 3 s e p t e m b r i e 3 0 3 8 !
— H m ! z i s e p r o f e s o r u l î n t o r c î n d u - s e d i n n o u s p r e d o c t o r . I n
cei 21 de an i ce i-am trăit aici, Pămîntul a îmbătrînit cu peste 1050
de ani I Şi astăzi tot Pămîntul ne va salva !
— Ce tot vorbeşti, Arthur ?
Făcîndu-se că nu-1 aude, profesorul continuă î
— Şi acum să-1 transportăm pe Giulio. E tare obosit, bietul de el I
Karl nu mai pricepea nimic. Simţea că o taină planează asupra
astronavei. Nu cumva din pricina ei ajunseseră cei doi tovarăşi ai sai
într-o stare de plins ?1
Partea a V l-a
33. S U R P R 1 Z A !
16
De ce mă chemi, Dinulo ?
— Pbti întrerupe puţin şi să vii pînă aici ?
— S-a întiniplat vreun accident ?
— N u . A m r e c e p ţ i o n a t u n a p e l d i n M a r t e .
— Iarăşi ? Bine, vin să văd ce mai e şi cu ăsta.
Tel evizorul se închise. Peste citeva minute. Di nu şi Radu se
aflau faţă în faţă în laborator lîngă radioastral. A scultase şi pro-
Icsorul înregistrarea pe bandă a mesajului.
— A s t a t r e b u i e s ă f i e P - 2 t e x c l a m ă R a d u . N u m a i t a c i t u r n i i d e
pe ea sint în stare să nu-şi spună numele.
— Aşa cred şi eu. P-2 Fiind plecată spre Vega, probabil i s-o fi
î n t î m p l a t c e v a î n d r u m s p r e P ă m î n t .
— S ă p r e g ă t i m a t u n c i a s t r o n a v e l e F - 1 ş i F - 2 . A n u n ţ ă - 1 ş i p e
Boris. Astronava F-2 o vom pilota chiar noi,
— D a r a s t r o n a v e l e s î n t p r e g ă t i t e !
— A t u n c i c u a t î t m a i b i n e ! P e s t e c e l m u l t d o u ă o r e p l e c ă m .
O vom lua cu noi şi pe .'Mina. Mi-a cerut încă de mult sâ mă înso
ţ e a s c ă î n t r - u n z b o r d i n c o l o d e s i s t e m u l s o l a r .
D i n u e z i t ă o c l i p ă , a p o i r ă s p u n s e z î m b i n d :
— N - a m n i m i c î m p o t r i v ă . D a r t e r o g ş i e u c e v a . U n p r i e t e n
z i a r i s t , c a r e m i - a î n l e s n i t f o a r t e m u l t c e r c e t a r e a u n o r a r h i v e , m - a
r u g a t s ă - 1 l u ă m ş i p e e l c i n d v o m e f e c t u a u n z b o r c a a c e s t a . A ş
putea să-1 chem ?
P r o f e s o r u l s t r i m b ă d i n n a s l a î n c e p u t . C î n d e f e c t u a c î t e u n
zbor, nu-i prea plăcea să a ibă lînga el străini. Dar, nevoind să şi
s u p e r e p r i e t e n u l , î n c e l e d i n u r m ă a c c e p t ă . . .
34. P I E I R E A „VULTURULUI"
l " s e n c ă m o t o a r e l e a s t r o n a v e i s a l e a u i n t r a t i n f a z a r e a c ţ i i l o r d e
e x . p ! o z i e . C u i n i m a s t r i n s ă d e d u r e r e , p r o f e s o r u l A r t h u r c e r u s ă s e
mai salveze lucrurile de valoare de pe „Vulturul". Durerea îi sfîşia
i n i m a c ă n u m a i p o a t e d u c e a s t r o n a v a l u i s c u m p ă p i n ă p e P ă m î 21.
n t .
— N u - i n i m i c , î n c e r c ă s ă - l l i n i ş t e a s c ă H e r e s c u , „ V u l t u r u l " ş i ^ a
f ă c u t d a t o r i a m a i m u l t d e c r t p u t e a i s p e r a v r e o d a t ă . S ă f i i m u l ţ u m r t
c ă a r e a c u m u r m a ş i d e m n i d e î a p t e l e l u i , c a r e b r ă z d e a z ă c o s m o s u l
cîi viteze uluitoare şi supun spatiile nesfirşite, ridicînd omul la ran
g u l d e a d e v ă r a t c u c e r i t o r a l u n i v e r s u l u i .
— E totuşi destul de greu să te desparţi de ceva atit de scump,
c u m n e - a ( O K In o u ă „ V u l t u r u l " ! r ă s p u n s e A r t l i u r m î l i n i t .
— Ş t i u , d a r n u s e m a i p o a t e o p r i d i s t r u g e r e a l u i ş i t r e b u i e s ă
c o n s i m ţ i l a p ă r ă s i r e a l u i , m a i a d ă u g ă R a d u .
N i e l s e n o f t ă d i n g r e u . V e d e a ş i e l c ă n u m a i a r e a l t ă s o l u ţ i e :
trebuia să-şi lase ,,Vulturul" său drag să fie distrus înainte de a
mai fi atins Pămîntul...
P e s t e c î t e v a z i l e , B o r i s d e s f ă c u l e g ă t u r i l e d e r e m o r c a r e , i a r ,vVi!l-
t u r u l " r ă m a s e s i n g u r , f ă r ă s t ă p î n ş i f ă r ă c o m a n d ă , m ă c i n a t d e b o a l a
uzurii şi aşteptind din clipă în clipă explozia fa tală a mot oarelor
nucleare, care făcuseră pînă atunci eforturi peste puterile lor. Pen
tru a nu provoca accidente în cosmos, „Vulturul" trebuia s ă fi e dis
trus cu ajutorul unei raciiete teleghidate.
Cind astronavele se găsiră la o distanţă apreciabilă mai făcură
un ocol pentru a fotografia istoricul sfîrşit al „Vulturului".
F o ş t i i s ă i c ă l ă t o r i v ă z u r ă m i h n i ţ i c u m „ V u l t u r u l " f u î n v ă l u i t
d e o d a t ă î n t r - o f l a c ă r ă u r i a ş ă . D i n c o r p u l a s t r o n a v e i , c a r e - i a d ă p o s
t i s e m a i m u l t d e u n m i l e n i u p r i n s p a ţ i u l s i d e r a l , e x p l o z i a s m u i s e s e
n e n u m ă r a t e b u c ă ţ e l e p e c a r e a c u m l e î m p r ă ş t i a p r i n c o s m o s . D i n
v e c h e a a s t r o n a v ă n u m a i r ă m ă s e s e d e c î t u n n o r s t r ă l u c i t o r , c e s e
r ă s p î n d e a c u i u ţ e a l ă î n c o s m o s .
— S - a s f î r ş i tI ş o p t i G i u l i o î n f i o r a t . S - a p r ă b u ş i t „ V u l t u r u l " n o s
tru drag...
Echipajele asistau impresionate la ultimele clipe ale străvechii
astronave. Apoi astronavele F-1 şi F-2 îşi reluară zborul spre Pămînt,
pină la care rnai aveau o cale destul de lungă.
N u l a m u l t ă v r e m e d u p ă p r ă b u ş i r e a „ V u l t u r u l u i " , p r o f e s o r u l N i e l
s e n s e a f l a î n t r - o z i î m p r e u n ă c u R a d u .
— A ş v r e a s ă m a i a f l u c e v a , p r o f e s o r e ,î n c e p u A r t h u r . S p u n e - m i ,
c u n o ş t i c u m v a c e s - a î n t î m p l a t d u p ă 1 9 8 8 ?
— N u s i n t p r e a t a r e l a i s t o r i e ,r ă s p u n s e H e r e s c u z î m b i n d , d a r
cum epava fostului vostru etaj final ne-a pus la o treabă serioasă,
Boris a fost nevoit să se documenteze asupra acelei epoci îndepăr
tate şi mi-a transmis şi mie unele detalii. Din cîte ştiu nu s-a în
t î m p l a t n i m i c , c e v a a s e m ă n ă t o r c a t a c l i s m u l u i d e c a r e î m i v o r b e a i
ieri. Oamenii cei mulţi, cinstiţi şi iubitori de pace, au reuşit, în cele
d i n u r m ă , s ă d e s t r a m e p e n t r u t o t d e a u n a s p e c t r u l m o r ţ i i p e c a r e î l
ţ e s u s e r ă d u ş m a n i i o m e n i r i i . N i c i d u p ă a n , u l 2000 n - a m c u n o ş t i n ţ ă
de vreun război mondial, deoarece o altă rînduială s-a întronat pe
Pămînt. E rînduială păcii şi a muncii ca legi supreme ale vieţii. De
s i g u r î n s ă c ă f a p t a v o a s t r ă , d e ş i p î n ă a c u m n - a f o s t î n r e g i s t r a t ă d e
i s t o r i e , s e a d a u g ă m u l t o r a l t o r a c a r e a u c o n t r i b u i t l a s p u l b e r a r e a
planurilor criminale ale imperialiştilor. De bună seamă, istoria o să
v ă a ş e z e l a l o c d e f r u n t e , a c o l o u n d e m e r i t a ţ i .
,22 S e a ş t e r n u î n t r e e i t ă c e r e a . D u p ă c l i p e d e g î n d i r e , A r t h u r s p u s e :
— S î n t î n v i n s I D i n f e r i c i r e ,c o n c e p ţ i i l e m e l e d e s p r e o a m e n i s - a u
p r ă b u ş i t ş i r e c u n o s c c ă t o t u l s - a p e t r e c u t a i e v e a , p r e c u m a m a f l a t
î n c ă a c u m c i u c i s e c o l e d i n m e s a j u l p r i m i t l î n g a P o l a r ă . . .
Apoi întrebă deodată i
— D a r s p u n e - m i , n u s î n t e m p r e a î n a p o i a ţ i f a ţ ă d e v o i ? D o a r
între noi şi voi s-au scurs aproape 11 secole I
Radu surise cu înţeles )
— V o i , c e - a ţ i î n f r u n t a t c u t e m e r i t a t e c o s m o s u l , n u v ă v e ţ i s p e r i a
nici de problemele pe care vi le va pune înainte Pămîntul. Sînt sigur
că veţi reuşi să vă adaptaţi I...
35. P R I M Ă V A R A PE PĂMÎNT!
23
G i u l i o e r a î n s ă a d e s e a a b ă l u t . I n t r - u n a d i n t r e o r e l e p r e m e r g ă '
t o a c e a p r o p i e r i i d e P ă m î n t , M a r k ş i A l i n a s e a f l a u î n c a b i n a d e
observaţii a lui Dinu. Cu ei se mai afla şi Boris, caro trecuse de
pe o astronavă pe cealaltă. Deodată, prin fata uşii deschise a cabi
n e i , t r e c u G i u l i o:
— Giulio 1 ît chemă Boris.
C e l s t r i g a ts e î n t o a r s e :
— Voi m-ati chemat ?
— V i n o t e r o g p u ţ i n î n ă u n t r u ! î l m a i i n v i t ă i n g i n e r u l . V r e a u
s ; i - t i d a u u n l u c r u d e e a r e u i t a s e m .
N e d u m e r i t , G i u l i o i n t r ă . N i c i A l i n a n u b ă n u i a c e a v e a s ă - i d e a
Boris lui Giulio. „Fiul cosmosului" asista tăcut la scenă şi aştepta
u r m a r e a .
I n g i n e r u l s c o a s e d i n t r - o m a p ă u n p l i c .
— D r a g u l m e u G i u l i o , î n c e p u i n g i n e r u l ,c e r c e t î n dd o c u m e n t e d i n
v r e m e a t a a m d a t p e s t e u n u l c a r e î t i a p a r ţ i n e . L - a m p ă s t r a t c u g r i j ă
în astro nava mea. Deşi o să te tulbure, sînt da tor să ţi-l înniinez..,
Giuli o îl privea nedimierit. Ce amintire ave a să-i ofere Boris ?
Acesta îi întinse plicul îngălbenit de vremuri.
— l a t ă l u c r u l d e c a r e î t i p o m e n e a m .
Giulio îl apucă şi ochii ii căzură pe adresă. Fata îi deveni de
odată de o paloare mortală.
— Unde ai găsit asta ? întrebă el respirînd cu greutate.
— In biblioteca aceluia căruia îi este adresată scrisoarea. O în
tîmplare m-a dus şi pe la străvechea casă unde locuia pe vremuri
familia lui Enrico Ferrari. Casa însă se mai păstrează şi astăzi.
Giulio se aşeză pe un scaun şi deschise cu înfrigurare plicul.
înăuntru dădu peste o scri soare îngălbenită şi ea de ani. Dar scri
sul il cunoştea aşa de bine l Inima îi bătea în piept gata-gata să-i
iasă. Uită de cei prezenţi şi începu să citească cu ochii închişi pe
j u m ă t a t e :
„ M u l t i u b i t u l m e u G i u l i o ,
N u n e - a f o s t d a t s ă f i m î m p r e u n ă . A i p l e c a t , p o a t e f ă r ă v o i a t a ,
şi nu te-ai mai întors. De atunci au trecut atit de mulţi ani I Chipul
tău drag mă urmăreşte şi azi ca o umbra şi nu mă lasă să fac
n i m i c î m p o t r i v a t a . A m c ă u t a t a n i l a r î n d s ă g ă s e s c v r e o u r m ă d e
a ta, dar totul a fost în zadar. Nici pe profesorul Nielsen nu l-am
mai întîlnit. Parcă toţi ati fost înghiţiţi de Pămînt.
A s t ă z i m ă s i m t m a i r â u c a r u c i o d a t ă . Ş t i i , v e c h e a m e a d u r e r e d e '
inimă a revenit. Doctorii apun că voi scăpa, dar eu nu mai cred'.
M i - a u f ă c u t d o u a i n t e r v e n ţ i i g r e l e , d a r m i s e p a r e c ă f ă r ă f o l o s ;
durerea se ascute pe zi ce trece. S-ar putea să mai revii, scumpul
meu, dar eu n-o să mai tiu. Să ştii însă. că ara fost mereu cu tine
în suflet.
Ce mult aş vrea să te mai revăd o dată I
Acum e seară şi linişte. Mi-e frică însă de liniştea asta. Nu ştiu
de ce, dar parcă tot trupul meu e mort.
Giulio, dacă n-o să mă regăseşti, să vii la mormîntul meu şi
s ă p u i u n b u c h e t d e g a r o a f e — ş t i i — e r a u f l o r i l e m e l e d r a g i ,
24
A c u m î n c h e i , c ă c i p e s t e z e c e m i n u t e v i n e p r i e t e n u l t ă u F e r r a r i ş i
t r e b u i e să-i d a u s c r i s o a r e a .M i - a f ă g ă d u i t c ă - t i va î n m î n a p l i c u l
o r i c î n d t e v e i î n t o a r c e . D a c ă m a i t r ă i e ş t i , s c u m p u l m e u G i u l i o , p r i
meşte inima m e a ş i ultima înbrăjişa re a logo dnicei tale.
Mirella"
Cînd Giulio termină scrisoarea, în colţul genelor îi apărură
b o a b e d e l a c r i m i . A n i i ş i c o s m o s u l n u - i p u t u s e r ă şterge d i n i n i m ă
amintirea Mirellei.
C î n d s e m a i l i n i ş t i , B o r i s s e a p r o p i e d e e l şi-i p r i n s e u m e r i i t
— M i r e l l a e s t e u n s i m b o l , G i u l i o . P ă s t r e a z ă - i a m i n t i r e a , d a r n u
te pleca i n faţa durerii.
Giulio s e m a i reculese. Atunci intră î n vorbă ş i Alina.
— A c u m s ă m ă a s c u l ţ i şi p e m i n e , G i u l i o , z i s e e a ţ u p u i n d u - ş i
Duzele e i r o ş i i c a c i r e a ş ă . N u v r e a u s ă - ţ i s p u n v o r b e d e m i n g î i e r e ,
dar cred c ă prea măreaţă a fost călătoria voastră, pentru c a s ă t e
î n c o v o i s u b p o v a r a u n e i a m i n t i r i p i e r d u t e î n n e g u r a a n i l o r . P o a t e
A l i r e l l a s-o f i f ă c u t b i n e d u p ă a c e e a ş i o f i f o s t f e r i c i t ă . V i a ţ a a r e
multe c ă i p e care poţi ajunge l a fericire. T u însă a i acuma datoria
să-ţi t r ă i e ş t i v i a ţ a , v i a ţ a t a c a r e , d i n c l i p a a c e a s t a , a p a r ţ i n e î n t r e g i i
o m e n i r i !...
C u v i n t e l e f e t e i î l î n s e n i n a r ă î n t r u c î t v a p e G i u l i o . S e r i d i c ă şi s e
a p r o p i ed e e a :
— î ţ i m u l ţ u m e s c m u l t . A l i n a , p e n t r u f l a c ă r a c e - a i a p r i n s - o d i n
n o u î n m i n e . N - a ms ă r e n u n ţ l a b u c u r i a v i e ţ i i . P e M i r e l l a î n s ă n - o
voi uita niciodată I
— N u - ţ i c e r e n i m e n i a s t a 1 îi r ă s p u n s e A l i n a z î m b i n d .
G i u l i o s u r i s e ş i e l , d e ş i s e s i m ţ e a a t i t d e m î h n i t . A p o i a d ă u g ă :
— E u p l e c . I ţ i m u l ţ u m e s c . B o r i s , p e n t r u o s t e n e a l ă .M ă a ş t e a p t ă
A r t l n i r ş i R a d u , c ă c i s e a p r o p i e P ă m î n t u l şi v r e a u s ă a s i s t l a f r î n a r e .
— V i n şi e u , s p u s e B o r i s r i d i c î n d u - s e S ă l ă s ă m a r t i ş t i i s i n g u r i ,
m a i a d ă u g ă e l r î z î n d , î n t i m p c e - 1 l u ă pe G i u l i o d e b r a ţ .
După c e s - a u îndepărtat c e i d o i bărbaţi, fata î ş i privi ceasul.
S c o a s e u n s t r i g ă t c r i s t a l i n d e m i r a r e c a u n c i r i p i t de p r i v i g h e t o a r e ;
— M a r k ! Ş t i i c ă s î n t e m l a 1 0 m i n u t e d e P ă m î n t ? !
— P ă m î n t u l ! e x c l a m ă „ f i u l s t e l e l o r " . A ş a d a r , i a t ă - n e a p r o a p e
d e p l a n e t a pe c a r e de a t î t e a o r i m i - a z u g r ă v i t - o t a t a c u p a s i u n e .
A ş t e p t c u a t i t a n e r ă b d a r e c l i p a c î n d v o i p u n e p i c i o r u l a c o l o ! U n d e
vom ateriza ?
— P e m a r e l e a s t r o d r o m „ A n t a r c t i d a " .
— C u m a s t a ? l T a t a m i - as p u s c ă a c o l o s e a f l ă p o l u l s u d .
A l i n a r î s e c u p o f t ă:
— D e p e s t e o p t s e c o l e A n t a r c t i d a e o a d e v ă r a t ă g r ă d i n ă m o n
dială, î n mijlocul căreia s e găseşte ăsfrodromul.
-— Ş i c u m , n u m a i e x i s t ă g h e ţ a r i p e P ă m î n t ?
— Ba d a , d a r n u m a i l a p o l i n u . M a r i l e n o a s t r e r e z e r v a ţ i i d e f r i g
s e a f l ă t o c m a i a c o l o u n d e s o a r e l e a r d e m a i i n t e n s ! î n f o s t e l e d e s e r
turi Sahara, Gobi, Calahari.
— M ă u i m e ş t i I r e p l i c ă M a r k . Î n s e a m n ă c ă d e s c r i e r i l e t a t ă .25
l u i
m e u n u m a i c o r e s p u n d r e a l i t ă ţ i i .
^ C r e d c ă nu t e î n ş e l i d e l o c , îi r ă s p u n s e A l i n a z î m b i n d .
D a r nu-şi t e r m i n ă v o r b a , c î n d t e l e v i z o a r e l e d i n c a b i n ă î n c e p u r ă
să semnalizeze. Fata le deschise şi primi comunicarea trimisă de
R a d u c ă î n c e p e a t e r i z a r e a .
Astronavele intraseră în straturile superioare ale atmosferei te
r e s t r e c u i u ţ e a l a m u l t r e d u s ă . F ă c u r ă m a i î n t i i u n î n c o n j u r a l g l o
bului pămîntesc, la mare altitudine, apoi se îndreptară în direcţia
A n t a r c t i d e i . C î n d s e a f l a u l a 2.000 k m d e a s u p r a P ă m î n t u l u i , d e p e
astrodrom se ridicară, pentru a-i întîmpina, zeci de atomonave.
Mark şi Alina priveau prin telescoape la ceea ce se petrecea pe
P ă m i n t . A s t r o n a v e l e c o b o r a u l i n , a p r o p i i n d u - s e t o t m a i m u l t d e
pista astrodromului.
Inima lui Mark fu cuprinsă de o imensă bucurie cînd zări marca
de oameni ce agitau batistele şi mîinile spre ei, aclamînd acea vic
torie a omului asupra spaţiului şi timpului.
— O a m e n i i ! s t r i g ă M a r k e n t u z i a s m a t . C e m u l ţ i s î n t I Ş i c e a d
mirabilă privelişte I Ah, uite, se văd şi grădinile. Alina, se întoarse
el spre fată, spune-mi mai cîntă păsărelele?
— N i c i o d a t ă n - a u î n c e t a t s ă c î n t e l P u t e m a c u m a d e s c h i d e o b l o
nul şi geamul cabinei.
C î n d a e r u l p r o a s p ă t i n u n d ă c a b i n a , M a r k s i m ţ i c ă c e v a î i î n v ă
l u i e c o r p u l i n t r - u n b a l s a m . E r a p r i m a î n t î l n i r e c u a e r u l p ă m î n t e a n .
P e a s t r o d r o m s e a u z e a u a c o r d u r i l e u n e i m u z i c i c u n o s c u t e . M a r k
a s c u l t ă c u a t e n ţ i e ş i f a c u o c h i i m a r i d e u i m i r e :
— Beethoven I Ce minunat I Alai este cîntat bătrînul gigant I
— S e v a c î n t a î n t o t d e a u n a , p r i e t e n e s c u m p . S i m f o n i a b u c u r i e i
v a f e r m e c a î n t o t d e a u n a s u f l e t u l o m e n e s c , c ă c i e a s - a n ă s c u t d i n a v i n -
tul unui însetat de viaţă I
— E atît de înălţător I Ată simt purtat de valurile încîntării şi
a b i a a ş t e p t s ă v ă d c e v o i m a i g ă s i p e P ă m î n t u l s t r ă b u n .
Fata se întoarse spre el. Parcă ezita să-i spună ceva. Intr-un
t î r z i u , s e h o t ă r î:
— P e P ă m î n t v e i g ă s i m u l t e , M a r k , m u l t e c a r e î ţ i v o r î n c î n t a
sufletul şi te vor uimi. Dar nu-i aşa că după ce vei colinda lumea,
pe prietena ta de acum n-oi vei uita?
Mark o privi o clipă, apoi şopti cu însufleţire:
— P e p r i e t e n a m e a s - o u i t ? l C e a d i n t î i p r i e t e n ă p ă m î n t e a n ă v a
rămîne şi pentru mine ca şi Mirella pentru Giulio. Eşti mulţumită.
Alina ?
Fata se roşi pînă în vîrtul urechilor. Chiar la această mărturi
sire nu se aşteptase. Cînd îşi reveni din încurcăt ură ridică ochii
s p r e M a r k v o i n d s ă - i s p u n ă c e v a . D a r î n c l i p a a c e e a s e a u z i r ă r ă -
s u n î n d u r a l e ş i a c l a m a ţ i i n e s f i r ş i t e c a r e i i f ă c u r ă s ă î n t o a r c ă p r i
virile spre fereastra deschisă a cabinei.
Astronavele aterizau ciiiar în momentul acela şi mulţimea pămin-
tenilor aclama cu frenezie sosirea legendarilor călători.
A l i n a s e î n t o a r s e s p r e M a r k ş i - l a p u c ă d e m î n ă :
— S ă m e r g e m ş i n o i , p r i e t e n e M a r k . P e P ă m î n t e p r i m ă v a r ă !
Vino, să ieşim din lumea strimtă a astronavei şi să ne bucurăm de
t o a t e f r u m u s e ţ i l e P ă m î n t u l u i ,
26
M a r k o p r i v i o c l i p a ,a p o i s e î n t o a r s ei a r s ] ) r ef e r e a s t r a c a b i n e î .
Orhii îi fugiră spre înălţ imile cerului, d e unde coborise el, „fiul cps-
niusului". Fata îl auzi ş optind, mai mu lt pentru sine!
— Ce frumos e cerul privit de aici I E atît de albastru I
Apoi se întoarse încet spre fată, cu ochii strălucind de emoţie.
Razele soarelui, care se fur işaseră în cabină, t eşeau în jurul capului
fetei un nimb. O pri vi mut de admiraţie.
Astronavele ateriz aseră. Chiar atunci, în c adrul uşii apăru zia
r i s t u l B o b K i n g s t o n e , c u f a ţ a r a d i i n d d e b u c u r i e :
— Ce mai staţi ? strigă el ridicînd braţele in semn de chemare.
Haideţi, am ajuns I
— V e n i m ş i n o i î n d a t ă , r ă s p u n s e M a r k n e î n t o r c i n d î n s ă c a p u l .
B o b z î m b i c u î n ţ e l e s . „ F i u l s t e l e l o r " e r a î n m r e j e l e u n e i v r ă j i
Azurul cerului îl f ascina în aceeaşi măsură ca şi chipul fetei, şi Mark
n u c o n t e n e a s ă s e m i n u n e z e .
S u b a c e l a ş i c e r , p e c a r e î l p r i v e a a c u m m u t d e u i m i r e , p e s t e a n i
şi ani, avea să-şi sfîrşească viaţa începută undeva, departe de Pă-
niint. ,,Fiul stelelo r" devenise un fi u al Părnintului.
S F I R Ş I T
IN LOC DE POSTFAŢA
28
tradicţie cu experienţa Iul cotidiană. Totuşi din teoria re
lativităţii se poate trage concluzia (bazată pe un complicat
calcul matematic, pe care, credem, nu e cazul să-1 repro
ducem aici) că, dintre doi fraţi gemeni, acela care a între
prins în spaţiul cosmic o îndelungată călătorie cu o viteză
apropiată de aceea a luminii, va fi la întoarcere mult mai
tinăr decît fratele rămas pe Pămînt.
Această concluzie este ceea ce oamenii de ştiinţă nu
mesc o ipoteză do lucru. De altfel, în mersul ei ascendent,
ştiinţa s-a folosit şi se foloseşte în mod constant de ase
menea ipoteze.
Fiind o ipoteză ştiinţifică, ideea „călătoriei în timp"
sau „paradoxul lui fiinstein" poate constitui baza unui ro
man ştiinţilico-fantastic. Desigur că pe cititorii noştri îi
interesează şi viitorul acestei ipoteze. Va fi ea oare con
firmată sau infirmată de ştiinţă ? Istoria progresului şti
inţific ne-a arătat nu o dată cum ipoteze dintre cele mai
îndrăzneţe, care, în momentul formulării lor, păreau chiar
absurde, pentru că contraveneau experienţei cotidiene :i
oamenilor, s-au arătat juste. Pentru a ne limita doar la un
exemplu, vă amintim de ipoteza lui Copernic că Pămîntul
se învîrteşle în jurul Soarelui şi nu invers. Confirmarea a
nenumărate previziuni ştiinţifice nu înseamnă însă că
orice presupunere a unui savant se adevereşte. Foarte
multe, mai curînd sau mai tîrziu, dovedindu-se şubrede, au
tost infirmate şi uitate.
Doar practica, verificarea experimentală poate hotărî
temeinicia şi viitorul unei ipoteze.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru „paradoxul lui Ein-
stein". Pînă acum, el n-a putut fi verificat experimental.
După cum SC ştie, de abia de curînd, prin lansarea sputni
cilor sovietici, astronomia a început să devină o ştiinţă ex
perimentală.
Ca încheiere, iată ce spune în legătură cu problema
,,călătoriei în timp" V. CiHINZBURG, membru corespon
dent al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. :
29
„ L a n s a r e a în Uniunea Sovietică a primilor sateliţi arti
ficiali ai Pămîntului a demonstrat că visurile despre călă
toriile în cosmos au căpătat o bază reală. In legătură cu
aceasta a fost trezit din nou interesul faţă de una dintre
deducţiile de mult cunoscute ale teoriei relativităţii — po
sibilitatea «călătoriei in t i m p » .
Din aşa-numita teorie a relativităţii restrînse, elaborată
încă în 1905, de vestitul fizician Albert Einstein, rezultă că
un ceasornic ce se deplasează rămîne în urmă faţă de un
ceasornic imobil prin faţa căruia trece. Atita vreme cît v i
teza de mişcare a ceasornicului este inferioară vitezei lu
minii, el r ă m i n c d o a r foarte puţin în urmă faţă de ceasor
nicul imobil. De exemplu, ceasornicele instalate pe bordul
sateliţilor lansaţi pînă în prezent şi care zboară cu o v i l e z ă
de 8 km/s vor rămîne în urmă numai cu o sutime de se
cundă anual faţă de ceasornicele de pe Pămint. Faptul că
această rămînere în urmă este neînsemnată se explică prin
aceea că viteza luminii este foarte mare — 300.000 km/s.
Tocmai din această cauză, adică datorită faptului câ vitezele
tuturor tipurilor de transport sînt infime, în comparaţie cu
viteza luminii, proiectanţii de avioane pot să nu ţină seamă
de legile teoriei relativităţii. Dar dacă viteza se apropie de
viteza luminii, încetinirea mersului unui ceasornic ce se de
plasează poate fi foarte mare. De pildă, un ceasornic care
s-ar deplasa cu o viteză de 2 6 0 . 0 0 0 km/s, adică cu o viteză
de aproximativ 30.000 de ori mai mare decît viteza sateiitu-
lui, ar merge de două ori mai încet decît un ceasornic imobil.
Tocmai de acest fapt este l e g a t ă posibilitatea aşa-numitel
« c ă l ă t o r i i in t i m p » .
Dacă acceleraţia unei nave cosmice este suficient de
mică, activitatea vitală a unui o r g a n i s m în mişcare se va
desfăşura în acelaşi ritm în care ar merge un ceasornic
care s-ar deplasa împreună cu ea ( s e ştie că şi omul este ÎM
felul său un « c e a s o r n i c » , in care bătaia pulsului poate să
aibă rolul acelor i n d i c a t o a r e ) . De aceea, după înapoierea
30
sa, călătorul cosmic va fi în sens biologele mai tînăr decît
confraţii săi rămaşi pe P ă m i n t " .
AUTORUL)
I Citiţi in numărul oiitor pasionanta
A. BELEAEV
„HOITI-TOITr
aventurile unui elefant cu
creier omenesc
Abonamentele la revista .Şfiin-
lă ţi Tehnică' ;i la coleciia de
-Povestiri jtiinlifico-fantastice" se
primesc pînă cel mai tîrziu în
ziua de 2 3 a lunii, cu deservirea
în a doua lună următoare.
Abonamentele se primesc de
către difuzorli de presă din în
treprinderi, instituţii $1 de la
sate, secliile de difuzare a pre
sei, precum ş\ de către factorii
Şl oficiile poştale.