Sunteți pe pagina 1din 36

r -

ION MÎNZATU

PARADOXALA AVENTURA
• • •

Coleciia .Povestiri şfiiniifico-fanfastice"


94
Dragi cifitori,

Vă rugăm să ne scrieţi impresiile şi observaţiile dv, critice


cu privire la acest roman 51 la orezentarea Im grafică.
Adresa noastră este: Colecţia „Povestiri ştiintijico-lantas-
tice" a revistei „Ştiinţă ţi tehnică" Casa Scintcii, Piaţa
I. V. Stalin nr. 1, raionul I. V. Stalin, Bucureşti,

MANUSCRISELE NEPUBLICATE
N U SE Î N A P O I A Z Ă

MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE
N U SE IAU ÎN CONSIDERAŢIE

Coperta d e s e n : A. BUIGULESCU
Rezumatul capitolelor precedente

Ne aflăm în anul 3035 al erei noastre. Din cosmos este pes­


cuită şi adusă pe Pămtnt o epavă. Profesorul Herescu şi colabora­
tor ii săi ajung la concluzii uluitoare: epava a fost odată etajul
final al unei astronave necunoscute, construită pe Pămtnt cu secole
in urmă.
Jn epavă slnt găsite filele unui jurnal de bord care aparţinuse
ziaristului Bob Kingstone. Din cele povestite de Bob în jurnalul său
reies lucruri de necrezut. Bob îşi desfăşoară filmul aventurilor prin
care a trecut din clipa In care astronava l-a luat şi pe el, duclndu-l
la depărtări nebănuite in genunea cosmică.
Cea mai grozavă aventură prin care trece astronava lui Nielsen,
pe care se află şi ziaristul Bob, este, fără îndoială, aceea cind, urmă­
rită de o torpilă cosmică, se vede silită, pentru a se salva, să-şi mă­
rească viteza pină aproape de viteza luminii. Arthur, Giulio şi restul
echipajului trec prin clipe dramatice. Numai Bob nu are habar de
cete ce s-au întîmplat. .Arthur Nielsen, conducătorul astronavei, hotă­
răşte continuarea zborului, fără vreun gind de a se mai întoarce pe
Pămlnt. Giulio, asistentul lui Nielsen, îi explică in cele din urmă şi
lui Bob toată drama astronavei. Ziaristul, cînd înţelege iot ce s-a
petrecut, cind află despre influenţa vitezei asupra vieţii astronauţilor,
rămîne uluit şi înspăimîntat: în timp ce pe astronavă se scurseseră
doar ciieva luni, pe Pămint, omenirea îmbătrlnise cu peste 20 de
ani I Ziaristul Bob trece insă curlnd de la groază la entuziasm.
Astronava trăieşte aventuri din cele mai extraordinare. Printre
acestea se numără şi naşterea unei supernove — stea cu o strălu­
cire de milioane de ori mai mare decît aceea a Soarelui. Arthur şi Giu­
lio reuşesc să facă acest lucru provocînd explozia de evaporare a ste­
lei „pitice albe" — Van Maanen.
De aici, astronava işi poartă trupul într-o goană sălbatică spre
'Steaua Polară, unde va ajunge după un timp anumit.
Pe astronavă se petrece un eveniment de seamă: Cristina tl naşte
pe Mark, supranumit „fiul stelelor" !
Arthur şi Giulio trăiesc insă n aventură cu totul neaşteptată.
Astronava recepţionează un mesaj pămlntean, care le aduce ves­
tea că pe Pămint s-a întronat de mult orlnduirea comunistă şi că
omul a atins trepte nebănuite in dezvoltarea lui.
Profesorul şi asistentul sint mai tulburaţi ca oricînd. Totuşi, ari­
cit ar fi fost acest mesaj de îmbietor la o întoarcere, oticît ar fi fost
de răscolitor, Arthur nu-şi schimbă hoiărirea de a-şi continua zborul.
Partea a V-a

30. CHEMAREA TRECUTULUI

Astronava gonea prin cosmos cu o viteză uriaşă. Părăsise de


multă vreme Steaua Polară şi acum sc îndrepta spre o altă con­
stelaţie.
In cabina de navigaţie se aflau, Ia ora aceea, doar Mark şi tatăl
său. Ocupat cu o chestiune de observaţie astrofizica, Ar thur îl lăsase
pe Mark să-şi satisfacă în întregime curiozitatea ce-o manifesta ori
de cite ori se găsea în faţa panourilor de comandă.
— T a t ă , s t r i g ă M a r k d e o d a t ă , e u a m s ă p l e c . M ă d u c l a m a m a
s ă - i c î n t c e v a . M - a r u g a t a s e a r ă ş i a m u i t a t . N u t e s u p e r i , a ş a - i ?
Arthur se întoarse şi îşi privi copilul. Nu-i venea să creadă. II
purtase pe braţele sale, sub ochii lui crescuse, iar acum îl vedea flă­
cău in toată firea.
— Du-te, fiule, îi răspunse el. Dar ascultă : ce vrei să-i cînţi ?
— „Sonata primăverii" I
— A , ş t i u I z i s e A r t h u r c u u n z î m b e t d e î n ţ e l e g e r e . S o n a t a
aceasta e o veche pasiune de-a ei. Veţi interpreta şi altceva împre­
ună ?
— N u ş t i u .M a m a n u m a i a r e t o t d e a u n a c h e f s ă m ă a c o m p a n i e z e
la pian. Cînd mă vede că iau vioara în mînă, uneor i privirile îi
rămîn fixe pe clapele pianului şi stă aşa pînă cînd mă aplec la
urechea ei şi trag cu arcuşul pe corzi, la întîmplare. A tunci se tre­
z e ş t e d i n v i s a r e , s p u n e c ă e o b o s i t ă ş i c ă n u m a i p o a t e c o n t i n u a .
— D e c e n - o r o g i ş i p e R a y m o n d e ? C î n t ă d e s t u l d e b i n e .
— N u î n t o t d e a u n a . D e m u l t e o r i e p r e a n e r v o a s ă ş i a t a c ă m ă ­
s u r i l e î n a i n t e a m e a . K a r l î m i p l a c e m a i m u l t , d e ş i e l m ă a c o m p a ­
n i a z ă n u m a i c u v i o a r a .
Arthur îşi mai învălui o dată fiul într-o privire plină de dra­
goste şi apoi îi spuse:
— A c u m d u - t e . E u a m s ă v i n t î r z i u î n s e a r a a s t a . S p u n c - i m a ­
mei să nu fie îngrijorată. Bob ce face ?
— S c r i e m e r e u .
— Ş i e u a m d e s c r i s c e v a . L e c ţ i i l e c u m a u m e r s a z i ?
— E x c e l e n t , t ă t i c u l e .
— B r a v o ! A c u m d u - t e şi ai g r i j ă s ă c î n ţ ib i n e .
— N - a i grijă, tată I
Mark s e îndreptă spre u ş ă , săltînd, î n timp c e tatăl s ă u îl p e ­
t r e c e a c u p r i v i r i l e . D u p ă c e u ş a se î n c h i s e î n u r m a l u i M a r k , p r o ­
f e s o r u l Se r i d i c ă d e l a m a s a de o b s e r v a ţ i i ş i î n c e p u s ă se p l i m b e
p r i n c a b i n ă . O c h i i î i c ă z u r ă pe c e a s u l a s t r o n a v e i . T r e c u s e de o r e l e
1 9 . S e î n d r e p t ă s p r e o o g l i n d ă şi s e p r i v i î n e a . A r t h u r a v u o s t r î n -
g e r e de i n i m ă t p e t î m p l e îi a p ă r u s e r ă f i r e a l b e . P e f r u n t e a - iî n a l t a
viata săpase cîteva brazde paralele şi inegale, i a r între sprîncene
c e l e d o u ă c u t e s e m a i a d î n c i s e r ă .
Părăsi oglinda şi s e îndreptă spre masa l u i d e lucru. î ş i scoase
caietul intim c u însemnări şi-l deschise l a întîmplare. Pînă atunci
scrisese doar fapte legate d e zborul astronavei. P e sine, creatorul şi
coordonatorul giganticului vehicul, s e uitase c u totul. î ş i scoase sti­
loul special. C e v a m a i scrie ?
O clipă ezită. î i venea tare greu s ă înceapă. î n minte îi rea­
păru chipul fiului s ă u . Stiloul s e plecă peste fila jurnalului şi începu
să alerge c u iuţeală..,

' *• -

„Privindu-mi în oglindă tîmplele albite de vreme — începu Arthuf


— g î n d u l de a - m i c o n t i n u a î n s e m n ă r i l ea d e v e n i t o p o r u n c ă . î m i
v i n e s ă c r e d c ă m - a m l u a t d u p ă B o b , d e ş i el s c r i e d e s p r e u n a , e u
d e s p r e a l t a . N u m ă l a s f u r a t d e p r e s i m ţ i r i s a u d e s i m p l e b ă n u i e l i ,
d a r v î r s t a n u i a r t ă . A n i i s e d u c î n c e t , a p r o p i i n d u - m ă t o t m a i m u l t
d e c l i p a î n c a r e t r e b u i e s ă s p u n v i e ţ i i « b u n r ă m a s » . M ă s i m t d e o ­
c a m d a t ă î n d e p l i n ă p u t e r e şi g î n d u l d e c l i n u l u i m e u î n c ă n u m ă î n ­
f r i c o ş e a z ă • îl s o c o t d e s t u l d e î n d e p ă r t a t .
N u e v o r b a i n s ă n u m a i d e m i n e s a u d e C r i s t i n a .N o i , s p e r , n e - a m
î n d e p l i n i t d a t o r i a f a ţ ă d e u n s c o p c a r e n e - a c o s t a t a t î t d e m u l t . E r a m
h o t ă r î t , p î n ă l a u n m o m e n t d a t , s ă n u m ă m a i o p r e s c , s ă n u m a i r e ­
vin niciodată d i n drum. Soarta s - a opus şi a decis s ă fie altfel.
C r e z u s e m c ă a t i n g î n d î n ă l ţ i m e a S t e l e i P o l a r e v o i f a c e s ă s e r u p ă
î n m i n e u l t i m u l fir . c e m ă m a i ţ i n e a l e g a t d e m e l e a g u r i l e p l a n e t e i p e
c a r e m - a m n ă s c u t . P a s i u n e a c e r c e t ă r i i t a i n e l o r c o s m o s u l u i î m i î n ­
cleştase întreaga fiinţă. Prietenii d e p e astronavă s e consolaseră şi
m - a r fi u r m a t pînă l a capăt. Poate greşesc cînd spun asta şi despre
C r i s t i n a s a u R a y m o n d e . N u m i - a u mărturisit-o n i c i c î n d , d a r a m s i m ­
ţ i t m e r e u î n o c h i i l o r u n d o r a s c u n s , o t a i n i c ă d o r i n ţ ă , c a r e le a b ă t e a
g î n d u r i l e s p r e o l u m e p e c a r e e u î n c e r c a m s-o u i t d e f i n i t i v .
î n c ă n u p o p o s i s e r ă m l î n g ă S t e a u a P o l a r ă , c î n d t o a t ă h o t ă r î r e a
m e a , p e c a r e o c o n s i d e r a s e mo v r e m e d e f i n i t i v ă , î n c e p u s ă s e c l a ­
t i n e . N a ş t e r e a l u i M a r k m - a t u l b u r a t d i n c a l e - a î a r ă .
La început m-a cupri ns o bucurie nemărginită. Fericirea îi molip­
sise şi pe ceilalţi, căci pe astronavă se născuse un om. Era o biru­
i n ţ ă — c u m s p u n e a B o b — p e c a r e a m r e p u r t a t - o î n m o d s t r ă l u c i t
a s u p r a l e g i l o r d i n c o s m o s , a t i t d e n e p r i e t e n o a s e n o u ă .
C u r î n d , î n s ă , b u c u r i a s - a p r e f ă c u t î n f r ă m i n t a r e .T r e b u i a s ă d e c i d
i n t r u n f e l . P e a s t r o n a v ă , c o n f o r m t i m p u l u i n o s t r u i n f l u e n ţ a t d e v i ­
t e z e l e m a r i , l a c a r e z b u r a s e m d e m a i m u l t e o r i , t r e c u s e r ă c e v a m a i
m u l t d e d o i a n i d e l a p l e c a r e . N u a c e l a ş i l u c r u s e î n t i m p l a s e p e P ă ­
mint. Acolo, omenirea îmbătrînise cu peste cinci secole 1 Calendarul
p ă m î n t e a n t r e b u i a s ă a r a t e a n u l 2 6 0 5 . U r m e l e c o n t e m p o r a n i l o r n o ş ­
tri pe Pămint trebuie să se fi şters cu desăvirşire, şi, alte generaţii
să le fi urmat la rînd.
O a m e n i i d e d u p ă n o i v o r f i s c h i m b a t m u l t î n f ă ţ i ş a r e a l u m i i . M ă
î n t r e b a m a t u n c i ş i m ă î n t r e b ş i a c u m c u m a m a r ă t a n o i d a c ă n e - a m
vedea faţă in faţă cu oameni ce s-au născut la peste cinci secole
după plecarea noastră ? Nu ştiu ce să-mi răspund.
Ală zbuciumam şi nu puteam lua nici o hotărîre. Nu îndrăzneam
să cer sfatul nimănui, căci m-ar fi încurcat mai tare. Voiam să ho­
t ă r ă s c d e u n u l s i n g u r . A v e a m h o t ă r i r e a m e a d e a m e r g e p î n ă c i n d
totul s-ar fi sfîrşit. Aşa s-ar fi şi întîmplat, fără îndoială, dacă Mark
nu s-ar fi născut. Micuţul acela îmi ieşise in cale, şi acum, ascul-
tîndu-i strigătul său nevinovat şi căutind în ochii rugători ai ma­
mei lui, mă vedeam silit să renunţ, la drumul meu pe care l-aş fi
continuat încă mult, poate fără să mă mai întorc vreodată I
P r i n v i u g r a i n i m e n i n u m i - a c e r u t c e v a î m p o t r i v a h o t ă r î r i i
d i n a i n t e . T o ţ i s e ţ i n e a u l a î n ă l ţ i m e . E u î n s ă n u m a i e r a m c e l d e
pînă atunci.
P r i v e a m f i i n ţ a a c e e a p l ă p î n d ă ş i m i n t e a î m i f u g e a n ă p r a z n i c
î n a p o i s p r e l o c u r i l e f e r i c i t e u n d e m ă j u c a s e m î n c o p i l ă r i e . « E l u n d e
s e v a j u c a ? — m - a m î n t r e b a t e u . C e - i p u t e a o f e r i a c e a s t ă l u m e î n ­
c h i s ă a a s t r o n a v e i ? V a c r e ş t e m a r e , n e ş t i i n d c e î n s e a m n ă c i r i p i t u l
p ă s ă r e l e l o r ş i f ă r ă s ă c u n o a s c ă ş u ş o t i t u l i z v o a r e l o r . V a d e v e n i u n
o m î n t o a t ă f i r e a , d a r n u v a ş t i p r e a b i n e d e u n d e a m p o r n i t ş i d e
c e ? N u v a ş t i c e î n s e a m n ă c o p i i i , p r i e t e n i i d e j o a c ă ş i n i c i n u v a
c u n o a ş t e p l ă c e r e a u n e i î m p ă c ă r i d u p ă c e t e - a i s u p ă r a t c u u n p r i e t e n .
Dar, mai mult ca orişice, ce se va alege din el cînd astronava se
va prăbuşi într-o zi ? Am eu oare dreptul să dau viaţă unui om şi
apoi, din cauza încăpăţinăni mele, să provoc pieireâ acestei vieţi îna­
i n t e d e a o f i t r ă i t? »
A p o i a v e n i t m e s a j u l a c e l a t e r i b i l .P ă m î n t u l n e r e c h e m a l a s i n u l
s ă u , i a r g l a s u l a c e l u i o m m ă t u l b u r a s e c a n i c i o d a t ă . D a r m - a m o p u s
d i n t o a t e p u t e r i l e . î n a p o i n u v o i a m S ' ă r e v i n . Ş i t o t u ş i a c e l a ş i P ă m î n t
p e c a r e n u d o r e a m s ă m ă î n t o r c m ă s t r i g a f ă r ă î n c e t a r e . M - a m î n ­
t r e b a t m e r e u d e c e n - a m h o t ă r î t î n t o a r c e r e a , d e c e n u c r e d c ă î n
m e s a j u l a c e l a r ă s u n a a d e v ă r u l . N u ş t i u . D a r c o s m o s u l n i ă c u c e r i . s e
ş i n u m ă p u t e a m d e s p r i n d e d i n s t r î n s o a r e a l u i .
C u r î n d î n s ă a m d e c i s s ă f a c c a l e î n t o a r s ă . O r i c i t d e m u l t î n d r ă ­
g i s e m c o s m o s u l , i d e e a M a r e l u i C e r c m ă f a s c i n a i n a c e e a ş i m ă s u r ă ,
chemîndu-m ă să ajung tnăcar în apropierea planetei natale...
N u ş t i u c e - a m l i o t ă r i t ş i c e m i - a m s p u s a t u n c i , d a r a s t r o n a v a
din clipa aceea nu s-a mai îndepărtat de Pămînt. Intr-o zi, prietenii
mei s-au trezit că pornim la drum din nou. Giulio era foarte mirat
c i n d a a f l a t d i r e c ţ i a ş i v i t e z a d e z b o r . F o a r t e c u r î n d a m a t i n s v i ­
t e z a m a x i m ă , c e a p e c a r e o î n t î m p l a r e n e a ş t e p t a t ă a f ă c u t s - o m a i
a t i n g ă o d a t ă a s t r o n a v a , î n a i n t ed e s t e a u a V a n M a a n e n .
Cristina şi ceilalţi n-au aflat nimic de la mine; Ie-a spus însă
asistentul că ne apropiem de regiunea cosmică unde se află şi sis­
t e m u l s o l a r . T o t u ş i n u - m i t r e c e a p r i n g i n d s ă m ă î n t o r c p e P ă m î n t ,
după cum nici acum nu doresc acest lucru. O altă idee îmi răsărise
în minte.
Constelaţia Lirei, situată la 27 de ani-lumină de Pămînt, se asea­
mănă foarte mult cu sistemul solar. Mi-am zis că n-ar fi exclus ca,
pe una dintre planetele vestitei stele Vega din această constelaţie.
să dau peste condiţii favorabile vieţii şi poate chiar peste o lume
L i e f i i n ţ e a s e m ă n ă t o a r e o a m e n i l o r . D a c ă v i a ţ a n o a s t r ă s - a rs f i r ş i ,
Mark şi-ar putea-o continua pe a lui, printre aceste fiinţe dintr-o
aită lume. Gîndul acesta nu mi-1 cunoaşte decît Giulio. Cred că soţia
mea, Raymonde şi doctorul sînt convinşi, deşi eu n-am spus nici­
odată acest lucru, că ne întoarcem pe Pămînt. Bob e complet indi­
f e r e n t . A v e n t u r a z b o r u l u i î l p a s i o n e a z ă î n t r - a t i t a ,î n c î t , o r i u n d e a i u
merge, pentru el e tot una. Nu sînt însă sigur că în adincul sufle­
tului său n-ar mai spera să-şi poată publica jurnalul său enorm, fie
asta chiar şi pe o planetă a stelei Vega I
Ş i , i a t ă , a c u m a s t r o n a v a s e a p r o p i e d e c o n s t e l a ţ i a L i r e i . C e d r u m
lung şi tainic am străbătut I De la Pol ară şi pînă ac um am ţinut-o
î n t r - o g o a n ă s ă l b a t i c ă p r i n c o s m o s u l a c e s t a f a n t a s t i c . V i t e z a c u c a r e
a m p o r n i t d e l a P o l a r ă a m schimbat-o p î n ă a c u m d e c î t e v a o r i .
De la Polară şi pînă aici s-au scurs aproape 500 de ani pămîn-
teni. Asta face, ţinînd seamă de timpul nostru influenţat de viteză,
aproape 15 ani pe astronavă : Mark va împlini în curînd 15 ani I E
băiat mare, are mintea ageră şi e foarte iubit de toţi cei de aici. Cel
dinţii om care nu s-a născut pe Pămînt a crescut mare I
A crescut fără să aibă fericirea de a vedea o şcoală sau de a
asculta profesori de pe Pămînt. A trebuit să-1 facem să înţeleagă că
u n d e v a , d e p a r t e ,e x i s t ă o p l a n e t ă c u o a m e n i n m l ţ i , a s e m e n e a n o u ă .
Fiecare dintre noi i-am fost, pe rînd, profesor, la ce ne-am priceput
m a i b i n e . S e v e d e î n s ă c ă m a m a l u i l - a î n r î u r i tc e l m a i m u l t c u o
disciplină, care de fapt nu-i specialitatea ei.
A s t ă z i , M a r k n u m a i a r e a l t ă ţ i n t ă d c c î t . s ă d e v i n ă u n m a r e m u ­
zician. Ştiu eu ce se va alege din pasiunea lui !? Va avea d vreo­
dată prilejul să cunoască şi alte opere muzicale decît acelea pe care
le avem cu noi ?
Niciodată n-am fost mai neliniştit ca acum I Mă întreb cu teamă
ce vom gasi în constelaţia Lirei ? Vom afla oare limanul dorit ?
Şi cum v a f i e l? M ă mai nelinişteşte u n lucru: astronava v a r e ­
zista e a l a nesfîrşit ? A m realizat c u e a aproape imposibilul. Cum
va răspunde î n viilor ş i altor încercări ? Rămîne d e văzut I
M ă o p r e s c , c ă c i s - af ă c u t f o a r t e t î r z i u . M ă b u c u r c ă a m p u t u t
să-mi dezleg inima d i nîncleştare ş i a m reuşit s ă trec printre amin­
tiri gîndurile mele tăinuite.
D a c ă v r e o d a t ă u n o m v a d a p e s t e a c e s t c a i e t v a p u t e a a f l a c î t e
c e v a d i np a g i n i l e s a l e . S ă v ă d a c u m c e dată e p e Pămînt...
Da... Pămintenii a u ş i a j u n s î n a n u l 3 0 3 5 1 I a ra s t r o n a v a noastră
înc.i mai supravieţuieşte timpului... Chiar ş i asta a r f i d e ajuns c a
iii.iiturie a g l o r i e i umane!
Ce fac e i oare acu m ş i cum ara tă ? Ne-or f i uitat d e mult ş i poate
n u n e c u n o s c . M i - a r p l ă c e a t o t u ş i s ă v o r b e s c c u v r e u n u l d i n t r e
ei I... Măcar cîteva clipe s ă m a ir e v ă d chipurile oamenilor d e p e
Pămînt , s ă aflu cum trăiesc ş i un de a u ajuns I..."

31. TRAGEDIA ÎNCEPE

La patru zile după seara în care Arthur îşi începuse însemnă­


r i l e , a c e s t a s e a f l a d i n n o uî n c a b i n a d e navigaţie împreună c u
asistentul său. Erau aşezaţi atnîndoi î n faţa panourilor d e comandă
şi aşteptau c u încordare apropierea d e constelaţia Lirei.
— Lira I strigă deodată Giulio.
^ Distanţa ?
— 4 minute !
— A t e n ţ i e ! s p u s e p r o f e s o r u l . I n t r ă m î n c o n s t e l a ţ i e ş if r î n ă m . . .
Arthur întinse mina ş i învîrti butonul comenzii dorite. I n aceeaşi
clipă, ceasurile d e bord indicau intrarea î n funcţiune a motoarelor
de frînare.
Astronava, ajungînd î n dreptul primei planete a stelei Vega,
începu s ă f a c ă u n l a r g o c o l p e n t r u a s e a p r o p i a d i nc o î n c e m a i
mult d e planetă, p e măsură c e viteza s e reducea.
Vitezometrul arăta c ă iuţeala scăzuse pînă aproape d e 296.500
km/s. Dar, î n clipa aceea, Arthur, care urmărea indicaţiile unui a l t
c e a s d e b o r d , d e v e n i l a î a ţ - ă a l bc a v a r u l . î n f r i g u r a t , î ş i î n t i n s e din
nou mîna ş i ,d e a s t ă d a t ă , s c o a s e b r u s c d i nf u n c ţ i u n e m o t o a r e l e d e
frînare.
— Ce-ai făcut ? strigă asistentul uluit.
Cînd î l văzu însă p e profesor cum arată l a faţă, abia mai putr
rosti :
— C e ? . . .C e e s t e , A r t h u r ?
A c e s t a n u - i r ă s p u n s e n i m i c . I n t r e t i m p , v i t e z a m a i s c ă z u s e d o t r
cu .500 k m ş i apoi acul indicator rămase încremenit p e indicaţia
296.000 km/s.
Asistentul aştepta nedumerit ş i neliniştit. N u vedea încă motivul
care-1 determinase p e Arthur s ă oprească atit d e brusc Irinarca.
Intr-un tîrziu, glasul profesorului răsună gra v ş i cutremurător»
8
— D r a g ă Q i u l i o , a p a r a t e l e d e b o r d î m i a r a t ă u n f a p t d e m u l t
a ş t e p t a t : p e p l a n e t ă e x i s t ă v i a ţ ă ş i a s t a a r t r e b u i s ă n e b u c u r e . D a r
vino, dragul meu, şt priveşte ceasul despre care de atîtea ori m-ai
întrebat ce roi are, iar eu nu ţi-am spus. Uite, acesta e t
A s i s t e n t u l o b s e r v ă c ă p e c a d r a n a c u l d e c o n t r o l s e o p r i s e î n d r e p ­
tul diviziunii 40.
— Nu înţeleg 1 făcu el neliniştit. Ce înseamnă ?
— V e z i , a c e s t a e s t e c e a s u l d e t r o r d p e c a r e l - a m c o n s t r u i t s i n ­
g u r ş i t o f s i n g u r l - a m m o n t a t . E l a r a t ă g r a d u l d e u z u r ă a l m o t o a ­
relor şi al învelişului astronavei. Cred c ă înţelegi ce înseamnă 401
— î n g r o z i t o r i g e m u G i u l i o . M o t o a r e l e s - a u u z a t c u 4 0 % l
— D e a s t a a m ş i o p r i t f r î n a r e a .P e m ă s u r ă c e f r î n ă m , a c u l u r c i
încet spre cifre tot mai mari!
D e o p r i t , n u m a i p u t e » f i v o r b a . A s t a d e v e n i s e c l a r ş l p e n t r u
Giulio. Profesorul se întoarse spre asistent şi adăugă i
— D a c ă n e o p r i m ş i n u g ă s i m c e n e t r e b u i e a i c i p e a c e a s t ă p l a ­
netă, astronava nu va mai putea porni niciodată t
Auzindu-1 pe proîesor ce spune, Giulio simţea că i se taie picioa­
rele. O negură deasă îi împăienjeni privirile.
— Pămîntul I strigă el, ca în faţa unei viziuni salvatoare.
— D a , G i u l i o , e s i n g u r a n o a s t r ă s p e r a n ţ ă s i g u r ă! N u m a i î n ­
d r ă z n e s c s ă n e o p r i m a i c i . V o r n c o n t i n u a z b o r u l c u v i t e z a a s t a . P î n ă
l a P ă m î n t m a i s i n t 2 7 d e a n i - l u m i n ă . C u v i t e z a a c e a s t a ,d i s t a n ţ a
a m s t r ă b a t e - o î n m a i p u ţ i n d e 2 9 a n i p ă m î n t e n i , c e e a c e a r r e v e n i
cam la tr ei ani şi ceva pe astronavă. Orice am găsi acolo, va fi
totuşi salv area noastră.
Asistentul îl auzea pe Arthur ca şi cum glasul acestuia ar fi
venit de undeva de foarte departe. Urechile îi vîjîiau, simţea că va
trebui să-şi adune toate puterile pentru a nu se mai prăbuşi ca şi
a t u n c i , d e m u l t , î n a i n t e d e V a n M a a n e n .
— G i u l i o , f i i c a l m 1 C r e d c ă a s t r o n a v a v a m a i r e z i s t a , c e l p u ţ i n
u n e i u l t i m e f r î n ă r i c i n d v o m a j u n g e p e P ă m t n t . O r i c e a r f i , M a r k
t r e b u i e s ă a j u n g ă a c o l o v i u . N u - m i p a s ă d e v i a ţ a m e a ! E l î n s ă e
l u m i n a p e c a r e c o s m o s u l u i n u - i v o i î n g ă d u i c u n i c i u n p r e ţ s - n
stingă • E o ultimă încăierare între noi şi natură, dar sper că nici
d e a s t ă d a t ă n u v o m i e ş i î n v i n ş i . D a c ă n u v o m a v e a a c c i d e n t e ,
z b o r u l I n r e g i m d e v i t e z ă c o n s t a n t ă n u v a a v e a c u c e s ă - i d ă u n e z e
a s t r o n a v e i . R e z e r v e m a i a v e m . S ă p r o g r a t n ă m , a ş a d a r , u l t i m u l
d r u m !
— Motoarele cum stau ?
— S i n t c a t n î n c ă l z i t e .î n v e l i ş u l s - a s u b ţ i a t ş i e l . M i e t e a m ă d e
o explozie prematură. Dacă va fi nevoie, vom renunţa şi Ia etajul
a l d o i l e a . I n t r - u n f e l , t r e b u i e s ă b i r u i m !
Giulio îşi încorda toat e forţele pentru a nu ceda în faţa neliniştii.
P r o f e s o r u l m a i a d ă u g ă:
— S ă n u l e s p u i n i m i c c e l o r l a l ţ i p î n ă c î n d v o t n ş t i p r e c i s c ă s a l ­
varea e s igur ă. Şi a şa e i sint convinşi în sufletul lor că de fapt ne
apropiem de Pămînt. Dacă ne reuşeşte aceasta, fericirea (or va fi cu
atit mai mare. Ei, şi acum, să dăm maşinilor programul I
P r o f e s o r u l şi a s i s t e n t u l î n c r e d i n ţ a r ă a p a r a t e l o r d e c o m a n d ă şi
n a v i g a ţ i e c e l m a i d e s e a m ă p r o g r a m d e z b o r d i n l u n g a l o r c ă l ă ­
torie. Astronava se întoarse după un ocol uriaş şi îşi îndreptă trupul
In direcţia Pămîntului.
Prin telescoapele astronavei începuse deja să se distingă destul
de bine Soarele. Era încă la o mare depărtare. Cu ochii liberi nu se
p u t e a z ă r i d e c î t c a u n p u n c t l u m i n o s , n e î n s e m n a t .
In clipa cînd astronava părăsea incinta constelaţiei Lira, apara­
tele de bord indicară un lucru ciudat.
— U n c o r p d i r i j a t , l a m a r e d i s t a n ţ ă d e n o i , s e î n d r e a p t ăî n
direcţia aceasta I anunţă asistentul surprins.
— U n c o r p ? C e v i t e z ă a r e ? î n t r e b ă p r o f e s o r u l .
— Ceva mai mică decît a noastră 1
Profesorul îşi încruntă s p r î n c e n e l e şi p r i v i o c l i p ă gînditor l a
p a n o u r i l ed e c o m a n d ă . A p o i r ă s p u n s e c u r ă c e a l ă :
— C i u d a t , t a r e c i u d a t I S ă - 1 l ă s ă m î n s ă î n p a c e . N u a v e m a c u m
timp pentru aventuri. înainte I
In sufletele celor doi astronauţi se cuibărise zbuciu mul. Trage­
d i a c a r e î n c e p u s e p u t e a s ă - i c o s t e v i a ţ a . N u m a i e r a u d e p a r t e d e
l i m a n . D a r n i c i p r o f e s o r u l n u m a i p u t e a s p u n e c u s i g u r a n ţ ă c ă a c e s t
l i m a n v a fi a j u n s î n a i n t e d e î n e c .

32. UN GLAS DIN ADINCURI

Pe astronavă se sărbătorea ziua de naştere a lui Mark. După


timpul propriu astronavei, băiatul împlinise 17 ani. Virsta lui, în
ani pămînteni, era cu totul alta.
O r i c î t d e n o s t i m i s - a r f i p ă r u t c u i v a , M a r k n u m ă r a p e s t e 520
d e a n i p ă m î n t e n i , d e ş i , î n r e a l i t a t e , n u e r a d e c i t u n a d o l e s c e n t .
Bob î lprivea mereu şi, cu toate că ştia secretul influenţei vitezei
asupra vieţii astronauţilor, i se părea că Mark este o adevărată
minune. Văzîndu-1 pe ziarist cum se tot miră, Raymonde îi replică i
— Se vede că te uiţi pe tine I Cîţi ani pămînteni numeri ? Mai
ţii m i n t e , M a t u s a l e m u l e ?
Z i a r i s t u l s e v ă z u î n c o l ţ i t , c ă c i R a y m o n d e a v e a d r e p t a t e )
— Ş t i u , d r a g ă R o y m o n d e , r ă s p u n s e e l g î n d i t o r . M ă î n t r e b î n s ă
dacă cei aproape 1063 de ani pămînteni ce-i po rt în spate nu sînt
cumva o simplă iluzie. Poate totul e numai un vis I
— Vis ? sări doctorul . Stai să-ţi arăt eu ţie vis I
S e a p r o p i e î n g r a b ă d e z i a r i s t şi-l t r a s e z d r a v ă n d e u r e c h i . D u ­
r e r e a î lf ă c u pe Bob să scoată un ţipăt i
— Mi-ai rupt urech ile 1 Nu poţi umbla mai încet cu oamenii ? Ce
naiba, doar eşti doctor 1

10
— Dacă spui că e vis I Văd că nu te-ai trezit încă. Un om pe
c a r e i l t r a g i d e u r e c l i i s e t r e z e ş t e î n d a t ă ! r i s e K a r l .
Astronauţii, adunaţi în cabina de concerte, rîseră cu poftă de în'
tîmplarea aceasta. Numai profesorul şi asistentul făceau excepţie.
De Ia o vreme încoace, amindoi apăreau mereu traşi la faţă şi slă­
biseră destul de serios. Apropierea de sistemul solar îi făcea insă
pe ceilalţi să nu prea observe starea lui Arthur şi Giulio.
S e a p r o p i a s e a r a p e a s t r o r i a v ă . P e t r e c e r e a e r a î n c ă î n t o i . D e ­
odată Arthur se ridică şi se scuză că el trebuie să plece, deoarece
a v e a d e v e r i f i c a t p a n o u r i l e d e c o m a n d ă . L a s c u r t ă v r e m e d u p ă a c e e a
părăsi petrecerea şi Giulio.
Ceilalţi ascultau muzică şi cîntau şi ei. Plecarea celor doi nu le
aliiisese atenţia în mod deosebit. Asta se mai înl inplase de multe ori.
Ajuns în cabina de navigaţie, asistentul îl găsi pe Arthur cu pri­
v i r i l e p i e r d u t e u n d e v a î n n e c u n o s c u t .
— C i t a m a i r ă m a s ? î n t r e b ă G i u l i o i n t r î n d .
— D u p ă c i t e v ă d , m a i a v e m p î n ă l a f r o n t i e r a s i s t e m u l u i n o s t r u
s o l a r a p r o a p e d o u ă l u n i p e a s t r o n a v ă .
— U n a n ş i j u m ă t a t e p e P ă m î n t ! e x c l a m ă a s i s t e n t u l . E m u l t ,
tare mult I mai oftă el.
T ă c u r ă a m i n d o i . G î n d u r i n e g r e l e î n c i n g e a u c r e i e r u l î n t r - u n c e r c
de foc.
— A s c u l t ă , G i u l i o ! s p u s e d e o d a t ă p r o f e s o r u l ,c a t r e z i t d i n t r - u n
somn neplăcut. Ştii ce mă gîndesc ? Parcă îmi pare rău de faptul c ă
n-am rămas în constelaţia Lirei I
Asistentul, uluit de cele ce auzea, întrebă i
— De ce ?
— U i t e d e c e : u z u r a î n a i n t e a z ă c a o b o a l ă n e m i l o a s ă , c a u r t
c a n c e r u c i g ă t o r .A s t r o n a v a n o a s t r ă n u c r e d s ă m a i a j u n g ă P ă m î n t u l !
Giulio îşi plecă privirile. Era o veste la care se aştepta, din clipă
în clipă, cu inima strînsă de durere. Cuvintele profesorului se înfip-
seseră în inima lui ca nişte gheare, încercînd să i-o sfîşie.
— Ş i . . . c r e z i c ă n e v o m p r ă b u ş i î n a i n t e d e a m a i p u t e a f a c e
ceva ? întrebă el, sleit de puteri,
— N u v r e a u s ă c r e d a s t a , G i u l i o , d r a g u l m e u I T u ş t i i c î t ţ i n
să ajungem acolo. Dacă aş putea, mi-aş oferi şi viaţa în schimbul
salvării noastre. Şi mai ales a lui Mark. El este copilul nostru, al tu­
turora I
De la un timp, tîmplele profesorului se albiseră cu totul Necon­
tenitul zbucium îi adusese iarnă deplină peste părul său bogat.
I n t r - u n t î r z ' i u , a s i s t e n t u lm a i î n t r e b ă ;
— .Arthur, crezi că nu mai există nici o salvare ? Uite, pe m ine
mă bate de la o vreme un gind. Pe Pămint omenirea trebuie să fi
p r o g r e s a t f o a r t e m u l t . D e c e s ă n u î n c e r c ă m s - o c h e m ă m î n a j u t o r u l
nostru ? Pămintenii au trecut de anul 3000 şi nc-ar putea salva, f ără
îndoială, oriunde ne-am găsi, cel puţin aşa cred cu 1

u:
Profcsoriil îşi încliise ochii şi sc lăsă pe speteaza fot oliului. Ce ea
ce spunea asistentul nu era pentru el o noutate. Se mai gindise şi el
l a a s t a . D u p ă u n t i m p A e c u g e t a r e , p r o f e s o r u l î l p r i v i p e G i u l i o :
— V e z i , e d r e p t c ă n u p i e r d e m n i m i c d a c ă f a c e m u n a p e l l a a j u ­
torul lor. Dar dacă asta ne-ar putea aduce numai necazu ri ?
Asistentul îl privi o clipă pe profesor. Apoi adăugă ferm t
— E u n u c r e d a s i a , A r t h u r . N - o c r e d î n r u p t u l c a p u l u i I D e m u l t
d o r e a m s ă - t i s p u n c ă p ă r e r e a m e a a s u p r a o a m e n i l o r s - a s c h i m b a t p r o ­
f u n d . S î n t s i g u r c ă a l t a e s t e f a ţ a P ă m î n t u l u i a c u m . M e s a j u l a c e l a
m i - a l u m i n a t m i n t e a . N u s e p o a t e c a o m u l s ă f i r ă m a s r o b u l v e c h i l o r
p a t i m i ş i d o r i n ţ e d u p ă m a i b i n e d e u n m i l e n i u d e l a p l e c a r e a n o a s ­
tră. Astăzi pe pămînt domneşte desigur o armonie deplină între
p o p o a r e . N u ş t i u c u m a r a t ă a r m o n i a a s t a , d a r p r o g r e s u l ş t i i n ţ e i ş i
al societăţii cerea, încă de mult, şi pe acela al sufletului omenesc I
Altfel, dezastrul ar fi urmat în mod sigur.
Arthur redeschise ochii.'O lumină ti lucea în adîncul lor.
— G i u l i o , z i s e e l r i d i c î n d u - s e . A i j u d e c a t m u l t m a i b i n e d e c î t
mine. Cred ce spu i şi aş dori să nu ne înşelăm I Reglează atunci
emisia radioastralu lui şi cuplează descifratorul.
C î n d a s i s t e n t u l f u g a t a , A r t h u r s e a p r o p i e s p u n î n d i
— Ş i a c u m s ă î n c e r c ă m s ă j u c ă m u l t i m a c a r t e ! P o a t e î n c ă n u - i
t o t u l p i e r d u t , d e ş i e u n u v ă d c u m a m m a i p u t e a s i n g u r i s ă î r î n ă m .
Ai fă cut contactul la antenă ?
— D a .
— A t u n c i ,l a n s e a z ăc o n t i n u u a p e l u l S . O S . d u p ă c o d u l „ S i r i u s " !
P o a t e n e v o r î n ţ e l e g e .
Asistentul se aplecă în faţa microfonului şi răsuci butonul de în­
cepere a emisiei. Pe calea undelor ultrascurt e, de pe astronavă,
porni înspre toate colţurile universului următo rul ijiesaj în codul
descifratorului descoperit pe planeta Polarei i

„S.O.S. Cerem ajutorul urgent oricărei astronave omeneşti.


Z b u r ă m p e l i n i a c e u n e ş t e s t e a u a V e g a c u S o a r e l e , î n d i r e c ţ i a
s i s t e m u l u is o l a r . A p e l u r g e n t . R ă s p u n d e ţ i1 S . O . S . "
După ce încredinţa radioastralului apelul de ajutor, Giufio se
ridică şi se întoarse spre profesor. Emisia mesajului continua de
acum automat, şi apelul pleca la intervale regulate.
• — C î t c r e z i c ă m a i p u t e m r e z i s t a ? î n t r e b ă a s i s t e n t u l .
— C e l m u l t u n a n , u n a n ş i j u m ă t a t e , d a r f ă r ă g î n d u l d e a f r î n a !
r ă s p u n s e p r o f e s o r u l î n n o r a t . D a c ă z b u r ă m m e r e u f ă r ă s ă f r î n ă m m a i
putem avea o şansă de a trăi. In caz contrar, asta ne-ar putea costa
v i a ţ a 1 S ă n e î n t o a r c e m a c u m l a c e i l a l ţ i , p e n t r u a n u - i n e l i n i ş t i
şi pe ei I
— Stai o clipă I strigă d«odată asistentul oprindu-se în loc. Eu
consider că am face o mare-greşeală dacă n-am frîna totuşi puţin.
— D e u n d e a i m a i s c o s - o ş i p e a s t a ? î n t r e b ă p r o f e s o r u l . V r « i s ă
ne prefacem în scrum ?

12
— Uite, Artliur, continuă asistentul, uzura a atins 68%,. ceea ce-1
foarte îngri jorător, e drept. Să presupunem, însă, că din întîmplare
vine să ne salveze o astronavă care are o viteză mult mai mică decît
a noastră. Ce facem atunci ? Cerem să vînă una cu o viteză mai
iii'Te? N u v o m f i a t u n c i p i e r d u ţ if ă r ă d r e p t d e a p e l ?
După o clipă de gindire profesorul răspunse mai înseninat:
— A i d r e p t a t e 1 G î n d u r i l e m i s - a u î n c u r c a t a ş a d e r ă u , î n c î t n u
mai pot să judec corect. Cît zici să reducem?
— Sînt sigur că 100.000 km/s este o viteză pe care orice astro­
navă rnai serioasă ar putea să o atingă acum, în al patrulea mile­
n i u p e P ă m i n t .
— B i n e l î i r ă s p u n s e p r o f e s o r u l a p r o b a t o r . F o l o s e ş t e t e î n s ă d e
motoarele laterale de frînare.
D u p ă a c e a s t a , A r t h u r i e ş i . R ă m a s s i n g u r , G i u l i o î n c e p u f r î n a r e a .
O c l a i i s ă î u r m ă r e a u c î n d v i t e z o m e t r u l , c î n d i n d i c a t o r u l d e u z u r ă .
D u p ă u n t i m p î n d e l u n g a t , v i t e z a a j u n s e s e l a 2 0 0 . 6 0 0 k m / s . D e ­
odată, automa t, motoarele ieşiră din funcţiune. Asistentul strînse c u
p u t e r e r o z e t a d e c o m a n d ă . î ş i d ă d u s e a m a c ă s e î n t î i n p l a s e c e v a
r ă u , d a r î n c ă n u b ă n u i a c e . S e l ă m u r i i m e d i a t . A u t o m a t u l d e s i g u ­
ranţă scosese din funcţiune motoarele de frînare, căci altfel aceste a
ar fi făcut explozie.
— S - a u d u s ş i a s t e a! s c r î ş n i G i u l i o c u t r c n u i r a t . A m r ă m a s l a
2 Q 0 . 0 0 0 1
O r i c u m , v i t e z a s c ă z u s e d e l a v a l o a r e a m a x i m ă , o p r i n d u - s e l a
200.000 km/s. Dar mai rămînea, totuşi, riscul de a trece prin siste­
m u l s o l a r f ă r ă p u t i n ţ a d o o p r i r e d a c ă n u a v e a s ă s e m a i i v e a s c ă
v r e o s a l v a r e m i r a c u l o a s ă .
G i u l i o s e r i d i c ă c a m g r e u ş i - l c h e m ă p e A r t h u r . S e a p r o p i a î n c e ­
p u t u l z i l e i u r m ă t o a r e , d a r G i u l i o î n c ă n u o b s e r v a s e a c e a s t a . E r a
atît de obosit, încît nic i nu-1 mai auzi pe profesor cînd intră.

K a r l î n c e p u s ă s e n e l i n i ş t e a s c ă î n m o d s e r i o s . P e z i c e t r e c e a ,
Artîiur şi Giulio slăbeau văzînd cu ochii, fără să Ie poată găsi vreo
b o a l ă a n u m i t ă .
Pe astron avă trecuseră 1,5 luni şi o săptămînă de cînd se emi­
s e s e a p e l u l S . O S . c ă t r e P ă m î n t . D u p ă c a l c u l e l e p r o f e s o r u l u i , d a c ă
apelul nu s- a pierdut în golul cosmic, ci a fost recepţionat de vreo
fiinţă omenea scă, atunci aceasta ar fi trebuit să răspundă pînă la
ora aceea.
Necontenit, Arthur şi Giulio îşi aruncau ochii spre receptor u l
r a d i o a s t r a l u l u i , c e r c e t î n d d a c ă n u c u m v a s - a p r i m i t v r e u n r ă s p u n s .
Răbdar-ea as istentulu i ajunsese la limită. Privind indicatorul d e
u z u r ă . G f u H o s i m ţ e a d e f i e c a r e d a t ă c ă c e v a s e r u p e i n t r - î n s u l . A c u l
s eu r c a n e î n c e t a t . , ..i^.-

13
Intr-0 s e a r ă , c î n d p e n t r u G i u l i o ş i A r t t i u r e r a c l a r c ă s f î r ş i t u l
îngrozitor se apropie cu paşi înceţi, dar siguri, se întimplâ ca unul
dintre ei, anume asistentul, să se afle singur în cabina de comandă.
Să fi fost orele 20, poate ceva mai mult. Deodată, în cabină
r ă s u n ă u n s e m n a l . G i u l i o c r e z u c ă a d o r m i s e ş i c ă a c u m v i s e a z ă .
N i c i n u l u ă î n s e a m ă s e m n a l u l . D a r a c e s t a s e r e p e t ă c u m a i m u l t ă
putere. De astă dată, nu mai putea fi nici o îndoială.
Sări în picioare şi dintr-un salt se găsi lîngă radioastral. Cu
î n f r i g u r a r e a a c e l u i a c e s e a g a ţ ă c u d e s p e r a r e d e u n s p r i j i n s a l v a ­
tor, Giulio răsuci butoanele aparatului şi puse în funcţiune reeep-
t o n d .
Inima începu să-i bată cu putere. Sîngele i se urcă vertiginos
înspre tîmple, de.credea că o să-i plesnească arterele. Pentru o clipă
crezu că de bucurie o să-şi piardă minţile.
I n d i f u z o r u lr a d i o a s t r a l u l u i s e a u z e a s e m n a l u l „ A t e n ţ i e ,v o r b i m ! "
E r a s t r ă v e c h i u l s e m n a l î n c o d u l „ S i r i u s " , c u n o s c u t p r e a b i n e d e
astronauţi.
G i u l i o s e a p l e c ă s p r e a p a r a t , s p r i j i n i n d u - s e c u m î i n i l e d e m a s a
de comandă. Aştepta ca, din clipă în clipă, să răsune şi vocea ace­
l u i a c a r e e m i s e s e s e m n a l u l . I n m o m e n t u l î n c a r e a ş t e p t a r e a s e p r e ­
făcea în nelinişte şi zbucium dureros, o voce omenească răsună în
d i f u z o r u l r a d i o a s t r a l u l u i :
„ A i c i M a r t e - 2 . R ă s p u n d e m a p e l u l u i S . O . S . N u ş t i m c i n e s î n t e ţ i .
T r i m i t e m a j u t o r . V e n i m î n î n t î m p i n a r e p e d i r e c ţ i a a r ă t a t ă . A i c i
M a r t e - 2 . A ş t e p t a ţ i a s t r o n a v e l e d e s a l v a r e ! . . . "
Ca şi după o năpraznică furtună, nervii lui Giulio se destinseră
tjrusc. Puterile n u-l mai aj utau şi se aşez ă sfîrşit într-un fotoliu.
Simţea în suflet o bucurie i nsuportabilă. Ar fi vrut să strige, pentru
c a t o ţ i p r i e t e n i i s ă i d e p e a s t r o n a v ă s ă a u d ă . D a r n u m a i r e u ş i
decît să apese bu tonul de ap el şi se prăbuşi cu un suspin de uşurare...
încordarea ce lor 15 luni , groaza în faţ a tragicului sfîrşit, ce li
se arăta înainte de a fi atins limanul visat, îl supusescră la un efort
sup raomenesc. Mesajul de răspuns a adus şi deznodămîntul natu­
r a l . S l e i t d e p u t e r i , a s i s t e n t u l a r ă t a a c u m c a u n m o r t c u f a ţ a î n s e ­
nin ată de un surîs fericit...
Profesorul sosi curînd. Văzîndu-1 pe Giulio în nesimţire, îl chemă
în grabă pe doctor prin televizor. Dar în aceeaşi clipă avu şi el
senzaţia -că se va lua pe urmele lui Giulio.
D i n d i f u z o r r ă s u n ă i a r ă ş i v o c e a a c e e a o m e n e a s c ă , v e n i t ă d i n
a d î n c u r i .
A s u p r a l u i A r t h u r m e s a j u l a v u î n s ă u n e f e c t c u t o t u l c o n t r a r
decit asupra lui Giulio. In prima clipă crezu şi el că se va pierde
c u f i r e a . D a r s e r e c u l e s e ş i p u t e r i l e î n c e p u r ă s ă i s e î n z e c e a s c ă p e
m ă s u r ă c e î n ţ e l e g e a c ă s a l v a r e a n u m a i e s t e d e p a r t e .
Sosi şi doctorul. Fără să-i spună vreun cuvînt, profesorul i^l
a r ă t ă p e G i u l i o ş i a p o i e m i s e î n s p a ţ i u u r m ă t o r u l m e s a j :
,,S.O.S. Aici «Vulturul». Transmitem către Marte-2 viteza şi
d r u m u l p e c i r e z b u r ă m . . . "

14 —
D o c t o r u l r ă m a s e c u g u r a c ă s c a t ă . N u n u m a i c ă u i t a s e d e a s i s ­
tent, dar simţi că el însuşi ar îi avut nevoie de un ajutor medical.
După ce-şi termină transmisia, Arthur se întoarse cu ochii strălu­
cind de bucurie.
— Karl, dragul meu, sîntem salvaţi I
— De la ce salvaţi ? făcu stupefiat doctorul. Nici nu ştiam că
ne paşte vreo primejdie...
Lăsîndu-I pe doctor descumpănit, profesorul se apropie de calen­
darul automa t. O dată pus în funcţiune, pe ecranul acestuia apăru
d a l a p ă m î n t e a n ă c o r e s p u n z ă t o a r e c l i p e i a c e l e i a; 1 3 s e p t e m b r i e 3 0 3 8 !
— H m ! z i s e p r o f e s o r u l î n t o r c î n d u - s e d i n n o u s p r e d o c t o r . I n
cei 21 de an i ce i-am trăit aici, Pămîntul a îmbătrînit cu peste 1050
de ani I Şi astăzi tot Pămîntul ne va salva !
— Ce tot vorbeşti, Arthur ?
Făcîndu-se că nu-1 aude, profesorul continuă î
— Şi acum să-1 transportăm pe Giulio. E tare obosit, bietul de el I
Karl nu mai pricepea nimic. Simţea că o taină planează asupra
astronavei. Nu cumva din pricina ei ajunseseră cei doi tovarăşi ai sai
într-o stare de plins ?1
Partea a V l-a

33. S U R P R 1 Z A !

De cînd astronavele P-1 şi F-1 pescuiseră epava trecuseră vreo doi


ani. Evenimentul stîrnise o vîlvă nemaipomenită în toată lumea. Cei
mai de seamă specialişti veniseră pentru a se pronunţa asupra d iver­
selor aspecte ce le prezenta acel rest de navă.
D e l a u n t i m p , c o m e n t a r i i l e s e r ă r i r ă t o t m a i m u l t . O a m e n i i a v e a u
alte subiecte actuale. Pe Boris insă istoria epavei îl preocupase în
tnod deosebit. Reuşise să facă o serie de descoperiri interesante în
l e g ă t u r ă c u t r e c u t u l e i ; d a r ş i e l — p r i n s d e c o m p l i c a t e l e l u c r ă r i
Iientru perfecţionarea condiţiilor de viaţă pe Lună, unde au şi fost
i n s t a l a ţ i 1 0 . 0 0 0 . 0 0 0 d e o a m e n i — a p r o a p e u i t a s e d e e p a v ă . . .

Se apropia sfîrşitul lui aprilie. Dinu şi Radu tocmai se întorseserA


dintr-o călătorie de lungă durată întreprinsă pină la staţia cosmică
d e p e p l a n e t a N e p t u n .
Intr-una din zilele următoare, asistentul se afla singur în labo­
rator, locmai se pregătea să iasă, cînd radioastralul îl avertiză, prin-
I r - u n s e m n a l , c ă î n r e g i s t r e a z ă u n m e s a j c o s m i c . F o a r t e l i n i ş t i t , c r e -
z i n d c ă e s t e v r e o c o m u n i c a r e o b i ş n u i t ă , D i n u s e a p r o p i e d e a p a r a t
şi deschise difuzorul. O voce cunoscută răsună în aparat:
„ S . O . S . - u r g e n t . T o a t e s t a ţ i i l e c o s m i c e a u p r i m i t u n a p e l S . O . S .
din cosmos. Aici Marte-2. O astronavă cere cu desperare ajutor. Se
află la o mare depărtare pe direcţia Vega-Pămînt. Nu şi-a comu­
n i c a t î n c ă n u m e l e . P r e g ă t i ţ i a s t r o n a v e d e s a l v a r e . A m a n u n ţ a t
c ă p l e c ă m î n d a t ă . A i c i M a r t e - 2 . A ş t e p t ă m s o s i r e a v o a s t r ă . "
D i n u î n c h i s e a p a r a t u l . E r a n e d u m e r i t . S e a p r o p i e d e e m i ţ ă t o r u l d e
televizi une şi, punîndu-l în funcţiune, făcu l egătura cu sala de con­
siliu a I.M.S.A. Profesorul Radu Herescu era la o întilnire a cercetă­
torilor mai tin eri. Cînd profesorul se apropie de ecranul televizorului
r ă m a s es u r p r i n s :

16
De ce mă chemi, Dinulo ?
— Pbti întrerupe puţin şi să vii pînă aici ?
— S-a întiniplat vreun accident ?
— N u . A m r e c e p ţ i o n a t u n a p e l d i n M a r t e .
— Iarăşi ? Bine, vin să văd ce mai e şi cu ăsta.
Tel evizorul se închise. Peste citeva minute. Di nu şi Radu se
aflau faţă în faţă în laborator lîngă radioastral. A scultase şi pro-
Icsorul înregistrarea pe bandă a mesajului.
— A s t a t r e b u i e s ă f i e P - 2 t e x c l a m ă R a d u . N u m a i t a c i t u r n i i d e
pe ea sint în stare să nu-şi spună numele.
— Aşa cred şi eu. P-2 Fiind plecată spre Vega, probabil i s-o fi
î n t î m p l a t c e v a î n d r u m s p r e P ă m î n t .
— S ă p r e g ă t i m a t u n c i a s t r o n a v e l e F - 1 ş i F - 2 . A n u n ţ ă - 1 ş i p e
Boris. Astronava F-2 o vom pilota chiar noi,
— D a r a s t r o n a v e l e s î n t p r e g ă t i t e !
— A t u n c i c u a t î t m a i b i n e ! P e s t e c e l m u l t d o u ă o r e p l e c ă m .
O vom lua cu noi şi pe .'Mina. Mi-a cerut încă de mult sâ mă înso­
ţ e a s c ă î n t r - u n z b o r d i n c o l o d e s i s t e m u l s o l a r .
D i n u e z i t ă o c l i p ă , a p o i r ă s p u n s e z î m b i n d :
— N - a m n i m i c î m p o t r i v ă . D a r t e r o g ş i e u c e v a . U n p r i e t e n
z i a r i s t , c a r e m i - a î n l e s n i t f o a r t e m u l t c e r c e t a r e a u n o r a r h i v e , m - a
r u g a t s ă - 1 l u ă m ş i p e e l c i n d v o m e f e c t u a u n z b o r c a a c e s t a . A ş
putea să-1 chem ?
P r o f e s o r u l s t r i m b ă d i n n a s l a î n c e p u t . C î n d e f e c t u a c î t e u n
zbor, nu-i prea plăcea să a ibă lînga el străini. Dar, nevoind să şi
s u p e r e p r i e t e n u l , î n c e l e d i n u r m ă a c c e p t ă . . .

Ca doi bolizi gigantici, astronavele F-l şi F-2, despărţite doar


dl' distanta reglementară, tocmai părăseau sistemul solar şi se în­
dreptau în direcţia stelei Vega.
— D e c e n u ş i - o f i t r a n s m i s p o z i ţ i a ? î n t r e b ă d e o d a t ă R a d u .
Sînt nişte zăpăciţi ăştia de pe P-2. S-or fi văzut în cin e ştio ce
pericol neînsemnat şi, gata, s-a şi evaporat stăpînire a lor de sine I
— S ă n u n e g r ă b i m s ă j u d e c ă m o a i n e n i iI r ă s p u n s e D i n u . D a c ă
e ceva simplu, vom şti noi să-i muştruluim.
După o vreme, profesorul întrebai
— C e v i t e z ă a m a t i n s ?
— 2 8 0 . 0 0 0 k m / s , î i r ă s p u n s e a s i s t e n t u l p r i v i n d s p r e v i t e z o m e t r u .
N u - ş i t e r m i n ă v o r b a c î n d u n b e c u l e t d e s e m n a l i z a r e s e a p r i n s e
p e p a n o u l d e c o m a n d ă . I n a c e e a ş i c l i p ă , a p a r a t e l e d e r e p e r a j i n d i ­
c a r ă a p r o p i e r e a u n u i c o r p c e r e s c i n m a r e v i t e z a ,
— P r o g r a m d e o c o l I c o m a n d ă R a d u .
D i n u s e a ş e z ă l a m a s a d e c o m a n d ă ţ i i n t r o d u s e î n a p a r a t e c o m a n d a
de ocolire şi urmărire a corpului ce se apropia,
S ă f i t r e c u t v r e u n c e a s d e c î n d a s t r o n a v a u r m ă r e a c o r p u l c e r e s c
n e c u n o s c u t . D e o d a t ă , d e p e a s t r o n a v a F - 1 , c a r e z b u r a m a i î n f a ţ ă ,
se pri mi o comunicare ce-i făcu pe Radu şi Din u să rămînă uluiţi.
Eor is le comunica, destul de emoţionat, că în fa ţa lor se afla astro­
nav a P-2 teafără şi în zbor liniştit.
— As ta-i nemaipomenit I strigă asistent ul.
— M a i î n t i i s ă n e c o n v i n g e m ş i n o i ! s p u s e p r o f e s o r u l n e î n c i c z ă -
tor... Pune în funcţiune telescoapel e!
După ce profesorul ş i asistentul se convinseseră că inginerul nu
greşise nu mai ştiau ce să creadă.
— S ă s t a b i l i m l e g ă t u r ac u e i ! p r o p u s eD i n u .
— S t a b i l e ş t e - o ! r ă s p u n s e p r o f e s o r u l î n c r u n t a t .
L e g ă t u r a s e f ă c u r e p e d e . C i n d c e i d e p e a s t r o n a v a P - 2 s e v ă z u r ă
ajunşi de F-1 şi F-2 rămaseră foarte surprinşi. Unul dintre piloţii
d e p e P - 2 î n t r e b ă :
— Voi aţi cerut ajutor ?
— Ajutor ?I Ce fel de ajutor ? răspunse Radu uluit.
P i l o t u l d e p e P - 2 r ă m a s e d e s c u m p ă n i t . A d ă u g ă :
— N o i a m p r i m i t u n m e s a j S . O . S . ş i c r e d e a m c ă v o i l - a ţ il a n s a t ,
mai ales că acum v am întîlnit aici.
— F o r m i d a b i l 1 e . x c l a m ăD i n u Ş i c î n d c o l o , n o i e r a m c o n v i n ş i
că voi, ce i de pe P-2, aţi cerut ajutorul,
— N o i ? ! s e m i r ă l a c u l m e p i l o t u l .N i c i p o m e n e a l ă !
— Nu mai înţel eg nimic I făcu deodată profesorul. Cine a cerut
atunci acest ajutor ?
In cele din urmă se dumiriră cu toţii că ceva bizar era la mijloc.
R a d u s e î n t o a r s e s p r e a s i s t e n t . A c e s t a e r a c u t o t u l u i m i t . D e a c e e a
îi şi întrebă pe cei de pe astronava P-2 :
— Voi din ce d irecţie aţi primit mesajul ?
— P ă r ă s i s e m „ S t e a u a N e a g r ă . " d i n v e c i n ă t a t e ac o n s t e l a ţ i e i L i r a
şi ne îndreptam spre Pămint. Ni s-a părut că o astronavă s-ar fi
abătut pe acolo, dar a dispărut foarte curînd. După aproape trei ani
d e z b o r n e - a a j u n s u n m e s a j S . O . S . d i n d i r e c ţ i a P ă m î n t - V e g a . A s t a - i
totul !
Informaţia pilotului stîrni o nedumerire şi mai mare, atît pe
astronava F-1 cît şi pe F-2.
P r i n t e l e v i z o r ,i n g i n e r u l ţ i n u s ă - i s p u n ă p r o f e s o r u l u i :
— R a d u l e , P - 2 s ă s e î n t o a r c ă s p r e P ă m î n t , i a r n o i s ă c o n t i n u ă m
zborul. Aici e ceva neclar şi trebuie lămurit.
Profesorul aprobă printr-o înclinare a capului. Astronavele F-1
şi F-2 îşi micşorară viteza şi se îndepărtară puţin una de alta.'Apoi
maşinilor de navigaţie li se încredinţară comenzile „înainte", „oco­
leşte" şi „urmăreşte".
D u p ă c e a s t r o n a v a P - 2 s e d e s p r i n s e d e g r u p u l c e l o r l a l t e d o u ă ,
îndreptindu-se spre Pămînt, profesorul i sc adresă lui Boris:
— A i ş t i r e d e v r e o a l t ă a s t r o n a v ă c a r e s - a r a f l a î n c o s m o s ?
18 — Nu I
— Atunci ? N-o fi un miracol 1
— Miracol n-o fi, dar ceva trebuie să fie I intră în vorbă şi asis­
tentul. Sînt tare curios să văd ce ne rnai aşteaptă după surpriza da
astăzi.
Alina î i privea neliniştită pe cei doi bărbaţi, fără să-i poată
ajuta cu ceva. Mai ales pe fratele ei, pe care nu-1 văzuse niciodată
atît de tulburat...

34. P I E I R E A „VULTURULUI"

Nejiăsindu-le de ostilitatea golului cosmic, astronavele F-1 şi F-2


spintecau imensitatea interastrală ca doi fantastici giganţi. Eclii-
pajele insă începuseră de la o vreme sa se neliniştească. Zburau de
peste o lună fără să fi întîlnit ceva în calea lor. Pe Radu prinse a-l
b a t e g î n d u l î n t o a r c e r i i .
Era in a 34-a zi de zbor. Dinu tocmai discuta prin televizor cu
i n g m e r u l B o r i s , ş e f u l c e l e i l a l t e a s t r o n a v e . A l i n a a d m i r a c a m n e r ­
voasă priveliştea cosmică, în timp ce profesorul se uita gînditor la
p a n o u r i l e d e c o m a n d ă ş i o b s e r v a ţ i i . A p r o a p e t o a t ă v r e m e a d e p î n ă
alunei şi-o petrecuseră stînd in cabina de navigaţie şi aşteptînd cu
nerăbdare clipa cînd aveau să dezlege taina care-i adusese în zbo­
rul acela.
D e o d a t ă p r o f e s o r u l t r e s ă r i ! r a d i o a s t r a l u l s e m n a l a . S ă r i d e p e
scaun şi regla aparatul. Dinu se întoarse şi el să vadă ce s-a întîm­
plat. In acelaşi timp, în difuzor răsună o voce foarte îndepărtată.
străină şi tremurătoare i
„ S . O . S . A i c i « V u l t u r u l » . T r a n s m i t e m c ă t r e M a r t e - 2 v i t e z a ş i d r u ­
m u l p e c a r e z b u r ă m . . . "
D u p ă î n c h e i e r e a m e s a j u l u i n e c u n o s c u t . R a d u ş iD i n u r ă m a s e r ă
stupefiaţi. Ascul taseră cuvintele, dar simţeau că nu mai pot înţe­
lege nimic. Pe cealaltă astronavă, inginerul Boris receptase şie l
m e s a j u l .
P r i m u l c a r e s e î n c u m e t ă s ă d e s c h i d ă v o r b a f u D i n u Î
— r ^ a d u l e !... B o r i s ! . . . V o i î n ţ e l e g e ţ i c e v a ?
— O r i s î n t e m v i c t i m e l e u n e i f a r s e a c o s m o s u l u i , c a r e n e a d u c e
abia acum un mesaj vechi, poat e de secole, ori... cred că e ceva
n e m a i p o m e n i t ! E u p e r s o n a l , m a i a d ă u g ă p r o f e s o r u l , n u c u n o s c n i c i
o astronavă cu numele acesta.
Toti tăceau şi se gîndeau ce putea să însemne acel mesaj. De­
o d a t ă p r o f e s o r u ls e î n t o a r s e s p r e D i n u :
— Ş t i i , D i n u l e . t r ă i m c l i p e î n c a r e n u p o t i s ă n u - t i a m i n t e ş t i d e
aceste versuri străvechi l
...Poate de mult s-a stins in drum
In depărtări albastre
Şi raza ei do-abia acum
Luci vederii noastre...
Nu sfirşi bine strofa, că în difuzorul televizorului se auzi vocea
gravă a inginerului, care, deşi era o fire romantică, în clipa aceea
salvarea „Vulturului" i l muncea mai mult decit pe ceilalţi.
19
— T r t ' b u i es ă r e c u n o a ş t e m c ă n e a f l ă m î n { a \ a u n e i e n i g m e T n
viata raea, doar o singură dată am mai au zit de o astronavă cu
acost nume. Poate vă amintiţi şi voi; era scris pe învelişul unei
e p a v e .
— „ V u l t u r u l ' * ! . . .A u z i ţ i i ? S ă ş t i ţ i c ă a s t r o n a v i g a t o r i i l u i m a i
trăiesc, izbucni Dinu.
— Cu neputinţă I replică Radu, incercind să scape de o senzaţie
neplăcută ce punea stăpînire pe el.
T o t u ş i , n u m u l t d u p ă a c e e a , a s t r o n a v a s e m n a l i z a „ o c o l i r e a " .
A | ) a r a t e l e d e b o r d i n d i c a r ă a p r o p i e r e a u n u i v e h i c u l c o s m i c , p e c a r e
astronavele F-1 şL F-2 începură sâ,-l ocoleasc ă de la mare distanţă.
Profesorul şi asistentul săriră la telesco apcie electronice. Cînd
i m a g i n e a c o r p u l u i c e r e s c n e c u n o s c u t d e v e n i m a i c l a r ă p e e c r a n e l e
telescoapelor. Dinu şi Radu, strigară în acel aşi timp!
— „Vulturul" I
— „ V u l t u r u l "! r e p e t ă e m o ţ i o n a t ş i B o r i s d e p e c e a l a l t ă a s l r o -
'navfi.
Astronavele [ăcură un ocol şi apoi porniră în urmărirea „Vul­
turului". II ajunseră destul de repede: în faţa lor se afla o astro­
navă destul de mică în comparaţie cu F-1 şi F-2 şi căreia îi lipsea
e t a j u l f i n a l . A ş a d a r , „ V u l t u r u l " , s t r ă v e c h e a n a v ă c o s m i c ă , e r a î n c ă
în zbor I...
— E cea mai fantastică surpriză la care se putea aştepta vreun
o m ! m u r m u r ă R a d u c o p l e ş i t .
Asistentul şi fata erau şi ei buimăciţi. Deodată, aparatele de
b o r d î n c e p u r ă s ă s e m n a l i z e z e c a î n n e b u n i t e .
Cînd recepţia fu reglată, o voce înecată de emoţie răsună în difu­
z o a r e :
„ P r i e t e n i s c u m p i , v ă v o r b e ş t e ş e f u l « V u l t u r u l u i » , p r o f e s o r u l A r -
tliur Nielsen."
Fraza aceasta căzu ca un trăsnet. Deci omul pe care istoria il
î n v ă l u i s e î n t r - o t a i n ă a d î n c ă m a i t r ă i a ş i a c u m , d u p ă m a i b i n e d o
1.000 de ani de la dispariţia lui.
G l a s u l s ă u î n t r e t ă i a t d e e m o ţ i e c o n t i n u ă:
„ D a c ă m - a ţ i a u z i t , v ă r o g s ă d e s c h i d e ţ i t e l e v i z o a r e l e p e c a n a l u l
l u n g i m i i d e u n d ă d e 1 8 c m I "
D i n u s ă r i l a t e l e v i z o a r e l e r e g l a p e l u n g i m e a d e u n d ă a n u n ­
ţată. Pe ecran apăru întîi ceva nebulos, apoi, încet, imaginile se
limpeziră.
Cei de pe F-1 şi F-2 se găsiră în curînd în faţa chipului lui
Arthur. Ochii acestuia erau împăienjeniţi de lacrimi. Părul albit de
ani îi căzuse pe frunte şi buzele îi tremurau de emoţie.
, , S î n t A r t h u r N i e l s e n — r ă s u n ă g l a s u l s ă u î n d i f u z o r . B i n e v - a m
găsit, oameni ai Pămîntului I"
Radu îşi simţi şi el lacrimile cum i se urcă în ochi. Cînd îşi mai
v e n i î n f i r e ,s t r i g ă :
„Să fii bine venit, dragul nostru Arthur 1"
Tăcerea se lăsă din nou I .Doar ochii se mai căutau. De-o parte
se afla o lume, veche de peste un mileniu; de alta, strănepoţii ei,
20
o a m e n i iv e a c u l u i a l X X X l - l e a ,
P r o f e s o r u l R a d u , s i m ţ i n d c ă s e p o a r t ă a s e m e n e a u n u i o m c u f i r e a
s l a b ă , î ş i a d u n ă t o a t e f o i ţ e l e ş i s p u s e ;
„ P r i k ' t e n eA r t h u r , m ă p r e z i n t ş i e u : s î n t p r o f e s o r u l R a d u H e r e s c u .
A l ă t u r i d e m i n e s e a f l ă s o r a m e a A l i n a ş i a s i s t e n t u l m e u D i n u I z v o ­
ra mj."
D e p e c e a l a l t ă a s t r o n a v ă s e p r e z e n t ă ş i e c h i p a j u l e i . D u p ă u n
t i m p , N i e l s e n i z b u t i s ă s e r e c u l e a g ă ş i c o n t i n u ă :
,,Sînt fericit că mai aud şi alte glasuri omeneşti... Am să vă pre­
zint şi eu, chiar acuma, familia şi prietenii mei care m-au însoţii
de-a lungul secolelor... latu-i că au şi sosit!"
In aceeaşi clipă intrau în cabina de navigaţie a „Vulturului" cei­
l a l ţ i t o v a r ă ş i ( J e d r u m a i l u i A r t h u r . D e c u m i n t r ă , B o b n u s e m a i
reţinu şi strigă prin televizor, cu sufletul la gură, către cei de pe
a s t r o n a v e l eF - 1 ş i F - 2 •
„ I e r t a ţ i - m i g r a b a , d a r v ă r o g s ă - m i s p u n e ţ i î n c e a n s î n t e ţ i ? "
Profesorul Herescu îl privi pe ziarist foarte surprins. Nu ştia ce
să creadă. Răspunse totuşi (
„ S î n t e m î n a n u l 30381"
Auzind răspunsul profesorului. Bob Kingstone rămase o clipă
m u t , a p o i ş o p t i m a i m u l t p e n t r u s i n e j
„ D e c i n - a f o s t u n v i s ! . . . "

Clipa solemnă a revederii întrecu în bucurie şi emoţie orice in*


chi[niire.
Trecuseră vreo trei zile de cînd toţi cei de pe astronava „Viiltu-
rul" se îmbarcaseră pe F-2. Astronava F-1 primise misiunea să re­
m o r c h e z e „ V u l t u r u l " .
D i s c u ţ i i l e c u r g e a u c u n e m i l u i t a . N u e r a u n l u c r u o b i ş n u i t s ă s t a i
d e v o r b ă c u o a m e n i c a r e s e î n t o r c e a u d i n t r - o c ă l ă t o r i e c a a c e e a c e
durase |)este zece secole terestre. Cei şapte astronauţi apăreau ca
şi nişte coborîtori dintr-o altă lume. Dintre ei, şase se născuseră tot
p e P ă m î n t , d a r c u a p r o a p e 1 1 s e c o l e î n u r m ă . D a r u n u l d i n t r e e i —
A l a r k — , n u n r i t d e t o ţ i , , f i u l s t e l e l o r " , s e n ă s c u s e I u n e m ă r g i n i t u l
o c e a n c o s m i c .
G i u l i o , d u p ă g r e l e l e m o m e n t e d e î n c e r c a r e p r i n c a r e t r e c u s e c u
ocazia aşteptării astronavelor de salvare, îşi revenise cu totul. O
bucurie nemărginită îi învăluia inima. Erau salvaţi I
Z i l e l e d e m a r e e n t u z i a s m a v e a u i n c u r i n d s ă f i e c u r m a t e d e u n
e v e n i m e n t t r a g i c .
Inginerul Boris, care sujiraveghea „Vulturul", îl anunţă pe Niel-

l " s e n c ă m o t o a r e l e a s t r o n a v e i s a l e a u i n t r a t i n f a z a r e a c ţ i i l o r d e
e x . p ! o z i e . C u i n i m a s t r i n s ă d e d u r e r e , p r o f e s o r u l A r t h u r c e r u s ă s e
mai salveze lucrurile de valoare de pe „Vulturul". Durerea îi sfîşia
i n i m a c ă n u m a i p o a t e d u c e a s t r o n a v a l u i s c u m p ă p i n ă p e P ă m î 21.
n t .
— N u - i n i m i c , î n c e r c ă s ă - l l i n i ş t e a s c ă H e r e s c u , „ V u l t u r u l " ş i ^ a
f ă c u t d a t o r i a m a i m u l t d e c r t p u t e a i s p e r a v r e o d a t ă . S ă f i i m u l ţ u m r t
c ă a r e a c u m u r m a ş i d e m n i d e î a p t e l e l u i , c a r e b r ă z d e a z ă c o s m o s u l
cîi viteze uluitoare şi supun spatiile nesfirşite, ridicînd omul la ran­
g u l d e a d e v ă r a t c u c e r i t o r a l u n i v e r s u l u i .
— E totuşi destul de greu să te desparţi de ceva atit de scump,
c u m n e - a ( O K In o u ă „ V u l t u r u l " ! r ă s p u n s e A r t l i u r m î l i n i t .
— Ş t i u , d a r n u s e m a i p o a t e o p r i d i s t r u g e r e a l u i ş i t r e b u i e s ă
c o n s i m ţ i l a p ă r ă s i r e a l u i , m a i a d ă u g ă R a d u .
N i e l s e n o f t ă d i n g r e u . V e d e a ş i e l c ă n u m a i a r e a l t ă s o l u ţ i e :
trebuia să-şi lase ,,Vulturul" său drag să fie distrus înainte de a
mai fi atins Pămîntul...
P e s t e c î t e v a z i l e , B o r i s d e s f ă c u l e g ă t u r i l e d e r e m o r c a r e , i a r ,vVi!l-
t u r u l " r ă m a s e s i n g u r , f ă r ă s t ă p î n ş i f ă r ă c o m a n d ă , m ă c i n a t d e b o a l a
uzurii şi aşteptind din clipă în clipă explozia fa tală a mot oarelor
nucleare, care făcuseră pînă atunci eforturi peste puterile lor. Pen­
tru a nu provoca accidente în cosmos, „Vulturul" trebuia s ă fi e dis­
trus cu ajutorul unei raciiete teleghidate.
Cind astronavele se găsiră la o distanţă apreciabilă mai făcură
un ocol pentru a fotografia istoricul sfîrşit al „Vulturului".
F o ş t i i s ă i c ă l ă t o r i v ă z u r ă m i h n i ţ i c u m „ V u l t u r u l " f u î n v ă l u i t
d e o d a t ă î n t r - o f l a c ă r ă u r i a ş ă . D i n c o r p u l a s t r o n a v e i , c a r e - i a d ă p o s ­
t i s e m a i m u l t d e u n m i l e n i u p r i n s p a ţ i u l s i d e r a l , e x p l o z i a s m u i s e s e
n e n u m ă r a t e b u c ă ţ e l e p e c a r e a c u m l e î m p r ă ş t i a p r i n c o s m o s . D i n
v e c h e a a s t r o n a v ă n u m a i r ă m ă s e s e d e c î t u n n o r s t r ă l u c i t o r , c e s e
r ă s p î n d e a c u i u ţ e a l ă î n c o s m o s .
— S - a s f î r ş i tI ş o p t i G i u l i o î n f i o r a t . S - a p r ă b u ş i t „ V u l t u r u l " n o s ­
tru drag...
Echipajele asistau impresionate la ultimele clipe ale străvechii
astronave. Apoi astronavele F-1 şi F-2 îşi reluară zborul spre Pămînt,
pină la care rnai aveau o cale destul de lungă.
N u l a m u l t ă v r e m e d u p ă p r ă b u ş i r e a „ V u l t u r u l u i " , p r o f e s o r u l N i e l ­
s e n s e a f l a î n t r - o z i î m p r e u n ă c u R a d u .
— A ş v r e a s ă m a i a f l u c e v a , p r o f e s o r e ,î n c e p u A r t h u r . S p u n e - m i ,
c u n o ş t i c u m v a c e s - a î n t î m p l a t d u p ă 1 9 8 8 ?
— N u s i n t p r e a t a r e l a i s t o r i e ,r ă s p u n s e H e r e s c u z î m b i n d , d a r
cum epava fostului vostru etaj final ne-a pus la o treabă serioasă,
Boris a fost nevoit să se documenteze asupra acelei epoci îndepăr­
tate şi mi-a transmis şi mie unele detalii. Din cîte ştiu nu s-a în­
t î m p l a t n i m i c , c e v a a s e m ă n ă t o r c a t a c l i s m u l u i d e c a r e î m i v o r b e a i
ieri. Oamenii cei mulţi, cinstiţi şi iubitori de pace, au reuşit, în cele
d i n u r m ă , s ă d e s t r a m e p e n t r u t o t d e a u n a s p e c t r u l m o r ţ i i p e c a r e î l
ţ e s u s e r ă d u ş m a n i i o m e n i r i i . N i c i d u p ă a n , u l 2000 n - a m c u n o ş t i n ţ ă
de vreun război mondial, deoarece o altă rînduială s-a întronat pe
Pămînt. E rînduială păcii şi a muncii ca legi supreme ale vieţii. De­
s i g u r î n s ă c ă f a p t a v o a s t r ă , d e ş i p î n ă a c u m n - a f o s t î n r e g i s t r a t ă d e
i s t o r i e , s e a d a u g ă m u l t o r a l t o r a c a r e a u c o n t r i b u i t l a s p u l b e r a r e a
planurilor criminale ale imperialiştilor. De bună seamă, istoria o să
v ă a ş e z e l a l o c d e f r u n t e , a c o l o u n d e m e r i t a ţ i .

,22 S e a ş t e r n u î n t r e e i t ă c e r e a . D u p ă c l i p e d e g î n d i r e , A r t h u r s p u s e :
— S î n t î n v i n s I D i n f e r i c i r e ,c o n c e p ţ i i l e m e l e d e s p r e o a m e n i s - a u
p r ă b u ş i t ş i r e c u n o s c c ă t o t u l s - a p e t r e c u t a i e v e a , p r e c u m a m a f l a t
î n c ă a c u m c i u c i s e c o l e d i n m e s a j u l p r i m i t l î n g a P o l a r ă . . .
Apoi întrebă deodată i
— D a r s p u n e - m i , n u s î n t e m p r e a î n a p o i a ţ i f a ţ ă d e v o i ? D o a r
între noi şi voi s-au scurs aproape 11 secole I
Radu surise cu înţeles )
— V o i , c e - a ţ i î n f r u n t a t c u t e m e r i t a t e c o s m o s u l , n u v ă v e ţ i s p e r i a
nici de problemele pe care vi le va pune înainte Pămîntul. Sînt sigur
că veţi reuşi să vă adaptaţi I...

35. P R I M Ă V A R A PE PĂMÎNT!

Pînă la aterizare, astronavele F-1 şi F-2 mai aveau de parcurs


u n d r u m d e v r e o z e c e c e a s u r i . A r t h u r ş i C r i s t i n a e r a u e m o ţ i o n a ţ i
ca doi copii. încă nu le venea să creadă că au fost salvaţi. Ray­
m o n d e n u - ş i m a i g ă s e a a s t i m p ă r . S e p r i v e a î n o g l i n d ă ş i - ş i î n t r e b a
soţul dacă n-o găseşte prea imbătrînită. Karl rîdea de neliniştea ei
ş i - i s p u n e a:
— R a y m o n d e d r a g ă , z a d a r n i c m ă î n t r e b i p e m i n e : c u t e v o i
vedea mereu tot tinără I Nu o să mi se pară niciodată că te-ai
s c h i m b a t .
D e f a p t , d o c t o r u l a v e a î n l r u c î t v a d r e p t a t e . A t î t R a y m o n d e c î t
şi Cristina, cu toate că erau în jurul vîrstei de 50 de ani, nu se
p r e a s c h i m b a s e r ă . V i a ţ a p e a s t r o n a v ă l e p ă s t r a s e a p r o a p e n e s c h i m ­
bate. Dintre toţi, numai Nielsen şi Torrelli păreau mai imbătrîniţi,
din cauza grozavului zbucium ce-i încercase în ultimii ani. Ei meri­
tau acum să se odihnească o vreme.
Mark îşi găsi în Alina o prietenă do nădejde. La început o pri­
vea ca pe o fiinţă foarte ciudată. Încă nu ştia cum poate să arate
o fată tînără. Alina era din cale afară de frumoasă şi poate şi acest
lucru î latrăsese pe Mark înspre ea. Cristina îşi cultivase fiul să
iubească frumosul artistic, şi acum o realitate fermecătoare î l prin­
dea în mrejele ei.
Fata se simţea şi ea încîntată şi măgulită de prietenia pe care
i-o arăta „fiul stelelor" şi căuta să şi-l apropie tot mai mult. I i
plăcea ş ie iarta ş iîn mod deosebit muzica. Acesta fu încă un
motiv de apropiere între cei doi tineri. Discuţiile dintre ei erau tot­
d e a u n a i n t e r m i n a b i l e .
I n s u f l e t u l d e m a m ă a l C r i s t i n e i s e n ă s c u s e u n s e n t i m e n t d e
a d î n c ă m i n d r i e ş i f e r i c i r e . M a r k e r a u n b ă i a t p l ă c u t l a î n f ă ţ i ş a r e ,
inteligent, inimos ş i talentat. Cristina avea de ce să fie mîndră.
Si de altfel nici Arthur nu se lăsa mai prejos. Ori de cîte ori î l
vedea pe Mark în tovărăşia fetei, simţea că-i creşte inima în piept
d e b u c u r i e . F i u l s ă u e r a a c u m p r i n t r e o a m e n i , ş i a s t a î n s e m n a p e n ­
tru el toiul.
Intre Boris şi Dinu, pe de o parte, şi Bob şi Giulio, pe de alta,
se legase o puternică prietenie. Ziaristul nici nu mai ştia pe ce lume
trăieşte. Era fericit că nu se priipădise înainte de a mai vedea Pă­
mîntul. In mintea lui se învirtcau mii de idei. Un lucru insă îl ob­
seda mai muH: amintirile sale vor fi ele publicate?

23
G i u l i o e r a î n s ă a d e s e a a b ă l u t . I n t r - u n a d i n t r e o r e l e p r e m e r g ă '
t o a c e a p r o p i e r i i d e P ă m î n t , M a r k ş i A l i n a s e a f l a u î n c a b i n a d e
observaţii a lui Dinu. Cu ei se mai afla şi Boris, caro trecuse de
pe o astronavă pe cealaltă. Deodată, prin fata uşii deschise a cabi­
n e i , t r e c u G i u l i o:
— Giulio 1 ît chemă Boris.
C e l s t r i g a ts e î n t o a r s e :
— Voi m-ati chemat ?
— V i n o t e r o g p u ţ i n î n ă u n t r u ! î l m a i i n v i t ă i n g i n e r u l . V r e a u
s ; i - t i d a u u n l u c r u d e e a r e u i t a s e m .
N e d u m e r i t , G i u l i o i n t r ă . N i c i A l i n a n u b ă n u i a c e a v e a s ă - i d e a
Boris lui Giulio. „Fiul cosmosului" asista tăcut la scenă şi aştepta
u r m a r e a .
I n g i n e r u l s c o a s e d i n t r - o m a p ă u n p l i c .
— D r a g u l m e u G i u l i o , î n c e p u i n g i n e r u l ,c e r c e t î n dd o c u m e n t e d i n
v r e m e a t a a m d a t p e s t e u n u l c a r e î t i a p a r ţ i n e . L - a m p ă s t r a t c u g r i j ă
în astro nava mea. Deşi o să te tulbure, sînt da tor să ţi-l înniinez..,
Giuli o îl privea nedimierit. Ce amintire ave a să-i ofere Boris ?
Acesta îi întinse plicul îngălbenit de vremuri.
— l a t ă l u c r u l d e c a r e î t i p o m e n e a m .
Giulio îl apucă şi ochii ii căzură pe adresă. Fata îi deveni de­
odată de o paloare mortală.
— Unde ai găsit asta ? întrebă el respirînd cu greutate.
— In biblioteca aceluia căruia îi este adresată scrisoarea. O în­
tîmplare m-a dus şi pe la străvechea casă unde locuia pe vremuri
familia lui Enrico Ferrari. Casa însă se mai păstrează şi astăzi.
Giulio se aşeză pe un scaun şi deschise cu înfrigurare plicul.
înăuntru dădu peste o scri soare îngălbenită şi ea de ani. Dar scri­
sul il cunoştea aşa de bine l Inima îi bătea în piept gata-gata să-i
iasă. Uită de cei prezenţi şi începu să citească cu ochii închişi pe
j u m ă t a t e :
„ M u l t i u b i t u l m e u G i u l i o ,
N u n e - a f o s t d a t s ă f i m î m p r e u n ă . A i p l e c a t , p o a t e f ă r ă v o i a t a ,
şi nu te-ai mai întors. De atunci au trecut atit de mulţi ani I Chipul
tău drag mă urmăreşte şi azi ca o umbra şi nu mă lasă să fac
n i m i c î m p o t r i v a t a . A m c ă u t a t a n i l a r î n d s ă g ă s e s c v r e o u r m ă d e
a ta, dar totul a fost în zadar. Nici pe profesorul Nielsen nu l-am
mai întîlnit. Parcă toţi ati fost înghiţiţi de Pămînt.
A s t ă z i m ă s i m t m a i r â u c a r u c i o d a t ă . Ş t i i , v e c h e a m e a d u r e r e d e '
inimă a revenit. Doctorii apun că voi scăpa, dar eu nu mai cred'.
M i - a u f ă c u t d o u a i n t e r v e n ţ i i g r e l e , d a r m i s e p a r e c ă f ă r ă f o l o s ;
durerea se ascute pe zi ce trece. S-ar putea să mai revii, scumpul
meu, dar eu n-o să mai tiu. Să ştii însă. că ara fost mereu cu tine
în suflet.
Ce mult aş vrea să te mai revăd o dată I
Acum e seară şi linişte. Mi-e frică însă de liniştea asta. Nu ştiu
de ce, dar parcă tot trupul meu e mort.
Giulio, dacă n-o să mă regăseşti, să vii la mormîntul meu şi
s ă p u i u n b u c h e t d e g a r o a f e — ş t i i — e r a u f l o r i l e m e l e d r a g i ,
24
A c u m î n c h e i , c ă c i p e s t e z e c e m i n u t e v i n e p r i e t e n u l t ă u F e r r a r i ş i
t r e b u i e să-i d a u s c r i s o a r e a .M i - a f ă g ă d u i t c ă - t i va î n m î n a p l i c u l
o r i c î n d t e v e i î n t o a r c e . D a c ă m a i t r ă i e ş t i , s c u m p u l m e u G i u l i o , p r i ­
meşte inima m e a ş i ultima înbrăjişa re a logo dnicei tale.

Mirella"
Cînd Giulio termină scrisoarea, în colţul genelor îi apărură
b o a b e d e l a c r i m i . A n i i ş i c o s m o s u l n u - i p u t u s e r ă şterge d i n i n i m ă
amintirea Mirellei.
C î n d s e m a i l i n i ş t i , B o r i s s e a p r o p i e d e e l şi-i p r i n s e u m e r i i t
— M i r e l l a e s t e u n s i m b o l , G i u l i o . P ă s t r e a z ă - i a m i n t i r e a , d a r n u
te pleca i n faţa durerii.
Giulio s e m a i reculese. Atunci intră î n vorbă ş i Alina.
— A c u m s ă m ă a s c u l ţ i şi p e m i n e , G i u l i o , z i s e e a ţ u p u i n d u - ş i
Duzele e i r o ş i i c a c i r e a ş ă . N u v r e a u s ă - ţ i s p u n v o r b e d e m i n g î i e r e ,
dar cred c ă prea măreaţă a fost călătoria voastră, pentru c a s ă t e
î n c o v o i s u b p o v a r a u n e i a m i n t i r i p i e r d u t e î n n e g u r a a n i l o r . P o a t e
A l i r e l l a s-o f i f ă c u t b i n e d u p ă a c e e a ş i o f i f o s t f e r i c i t ă . V i a ţ a a r e
multe c ă i p e care poţi ajunge l a fericire. T u însă a i acuma datoria
să-ţi t r ă i e ş t i v i a ţ a , v i a ţ a t a c a r e , d i n c l i p a a c e a s t a , a p a r ţ i n e î n t r e g i i
o m e n i r i !...
C u v i n t e l e f e t e i î l î n s e n i n a r ă î n t r u c î t v a p e G i u l i o . S e r i d i c ă şi s e
a p r o p i ed e e a :
— î ţ i m u l ţ u m e s c m u l t . A l i n a , p e n t r u f l a c ă r a c e - a i a p r i n s - o d i n
n o u î n m i n e . N - a ms ă r e n u n ţ l a b u c u r i a v i e ţ i i . P e M i r e l l a î n s ă n - o
voi uita niciodată I
— N u - ţ i c e r e n i m e n i a s t a 1 îi r ă s p u n s e A l i n a z î m b i n d .
G i u l i o s u r i s e ş i e l , d e ş i s e s i m ţ e a a t i t d e m î h n i t . A p o i a d ă u g ă :
— E u p l e c . I ţ i m u l ţ u m e s c . B o r i s , p e n t r u o s t e n e a l ă .M ă a ş t e a p t ă
A r t l n i r ş i R a d u , c ă c i s e a p r o p i e P ă m î n t u l şi v r e a u s ă a s i s t l a f r î n a r e .
— V i n şi e u , s p u s e B o r i s r i d i c î n d u - s e S ă l ă s ă m a r t i ş t i i s i n g u r i ,
m a i a d ă u g ă e l r î z î n d , î n t i m p c e - 1 l u ă pe G i u l i o d e b r a ţ .
După c e s - a u îndepărtat c e i d o i bărbaţi, fata î ş i privi ceasul.
S c o a s e u n s t r i g ă t c r i s t a l i n d e m i r a r e c a u n c i r i p i t de p r i v i g h e t o a r e ;
— M a r k ! Ş t i i c ă s î n t e m l a 1 0 m i n u t e d e P ă m î n t ? !
— P ă m î n t u l ! e x c l a m ă „ f i u l s t e l e l o r " . A ş a d a r , i a t ă - n e a p r o a p e
d e p l a n e t a pe c a r e de a t î t e a o r i m i - a z u g r ă v i t - o t a t a c u p a s i u n e .
A ş t e p t c u a t i t a n e r ă b d a r e c l i p a c î n d v o i p u n e p i c i o r u l a c o l o ! U n d e
vom ateriza ?
— P e m a r e l e a s t r o d r o m „ A n t a r c t i d a " .
— C u m a s t a ? l T a t a m i - as p u s c ă a c o l o s e a f l ă p o l u l s u d .
A l i n a r î s e c u p o f t ă:
— D e p e s t e o p t s e c o l e A n t a r c t i d a e o a d e v ă r a t ă g r ă d i n ă m o n ­
dială, î n mijlocul căreia s e găseşte ăsfrodromul.
-— Ş i c u m , n u m a i e x i s t ă g h e ţ a r i p e P ă m î n t ?
— Ba d a , d a r n u m a i l a p o l i n u . M a r i l e n o a s t r e r e z e r v a ţ i i d e f r i g
s e a f l ă t o c m a i a c o l o u n d e s o a r e l e a r d e m a i i n t e n s ! î n f o s t e l e d e s e r ­
turi Sahara, Gobi, Calahari.
— M ă u i m e ş t i I r e p l i c ă M a r k . Î n s e a m n ă c ă d e s c r i e r i l e t a t ă .25
l u i
m e u n u m a i c o r e s p u n d r e a l i t ă ţ i i .
^ C r e d c ă nu t e î n ş e l i d e l o c , îi r ă s p u n s e A l i n a z î m b i n d .
D a r nu-şi t e r m i n ă v o r b a , c î n d t e l e v i z o a r e l e d i n c a b i n ă î n c e p u r ă
să semnalizeze. Fata le deschise şi primi comunicarea trimisă de
R a d u c ă î n c e p e a t e r i z a r e a .
Astronavele intraseră în straturile superioare ale atmosferei te­
r e s t r e c u i u ţ e a l a m u l t r e d u s ă . F ă c u r ă m a i î n t i i u n î n c o n j u r a l g l o ­
bului pămîntesc, la mare altitudine, apoi se îndreptară în direcţia
A n t a r c t i d e i . C î n d s e a f l a u l a 2.000 k m d e a s u p r a P ă m î n t u l u i , d e p e
astrodrom se ridicară, pentru a-i întîmpina, zeci de atomonave.
Mark şi Alina priveau prin telescoape la ceea ce se petrecea pe
P ă m i n t . A s t r o n a v e l e c o b o r a u l i n , a p r o p i i n d u - s e t o t m a i m u l t d e
pista astrodromului.
Inima lui Mark fu cuprinsă de o imensă bucurie cînd zări marca
de oameni ce agitau batistele şi mîinile spre ei, aclamînd acea vic­
torie a omului asupra spaţiului şi timpului.
— O a m e n i i ! s t r i g ă M a r k e n t u z i a s m a t . C e m u l ţ i s î n t I Ş i c e a d ­
mirabilă privelişte I Ah, uite, se văd şi grădinile. Alina, se întoarse
el spre fată, spune-mi mai cîntă păsărelele?
— N i c i o d a t ă n - a u î n c e t a t s ă c î n t e l P u t e m a c u m a d e s c h i d e o b l o ­
nul şi geamul cabinei.
C î n d a e r u l p r o a s p ă t i n u n d ă c a b i n a , M a r k s i m ţ i c ă c e v a î i î n v ă ­
l u i e c o r p u l i n t r - u n b a l s a m . E r a p r i m a î n t î l n i r e c u a e r u l p ă m î n t e a n .
P e a s t r o d r o m s e a u z e a u a c o r d u r i l e u n e i m u z i c i c u n o s c u t e . M a r k
a s c u l t ă c u a t e n ţ i e ş i f a c u o c h i i m a r i d e u i m i r e :
— Beethoven I Ce minunat I Alai este cîntat bătrînul gigant I
— S e v a c î n t a î n t o t d e a u n a , p r i e t e n e s c u m p . S i m f o n i a b u c u r i e i
v a f e r m e c a î n t o t d e a u n a s u f l e t u l o m e n e s c , c ă c i e a s - a n ă s c u t d i n a v i n -
tul unui însetat de viaţă I
— E atît de înălţător I Ată simt purtat de valurile încîntării şi
a b i a a ş t e p t s ă v ă d c e v o i m a i g ă s i p e P ă m î n t u l s t r ă b u n .
Fata se întoarse spre el. Parcă ezita să-i spună ceva. Intr-un
t î r z i u , s e h o t ă r î:
— P e P ă m î n t v e i g ă s i m u l t e , M a r k , m u l t e c a r e î ţ i v o r î n c î n t a
sufletul şi te vor uimi. Dar nu-i aşa că după ce vei colinda lumea,
pe prietena ta de acum n-oi vei uita?
Mark o privi o clipă, apoi şopti cu însufleţire:
— P e p r i e t e n a m e a s - o u i t ? l C e a d i n t î i p r i e t e n ă p ă m î n t e a n ă v a
rămîne şi pentru mine ca şi Mirella pentru Giulio. Eşti mulţumită.
Alina ?
Fata se roşi pînă în vîrtul urechilor. Chiar la această mărturi­
sire nu se aşteptase. Cînd îşi reveni din încurcăt ură ridică ochii
s p r e M a r k v o i n d s ă - i s p u n ă c e v a . D a r î n c l i p a a c e e a s e a u z i r ă r ă -
s u n î n d u r a l e ş i a c l a m a ţ i i n e s f i r ş i t e c a r e i i f ă c u r ă s ă î n t o a r c ă p r i ­
virile spre fereastra deschisă a cabinei.
Astronavele aterizau ciiiar în momentul acela şi mulţimea pămin-
tenilor aclama cu frenezie sosirea legendarilor călători.
A l i n a s e î n t o a r s e s p r e M a r k ş i - l a p u c ă d e m î n ă :
— S ă m e r g e m ş i n o i , p r i e t e n e M a r k . P e P ă m î n t e p r i m ă v a r ă !
Vino, să ieşim din lumea strimtă a astronavei şi să ne bucurăm de
t o a t e f r u m u s e ţ i l e P ă m î n t u l u i ,
26
M a r k o p r i v i o c l i p a ,a p o i s e î n t o a r s ei a r s ] ) r ef e r e a s t r a c a b i n e î .
Orhii îi fugiră spre înălţ imile cerului, d e unde coborise el, „fiul cps-
niusului". Fata îl auzi ş optind, mai mu lt pentru sine!
— Ce frumos e cerul privit de aici I E atît de albastru I
Apoi se întoarse încet spre fată, cu ochii strălucind de emoţie.
Razele soarelui, care se fur işaseră în cabină, t eşeau în jurul capului
fetei un nimb. O pri vi mut de admiraţie.
Astronavele ateriz aseră. Chiar atunci, în c adrul uşii apăru zia­
r i s t u l B o b K i n g s t o n e , c u f a ţ a r a d i i n d d e b u c u r i e :
— Ce mai staţi ? strigă el ridicînd braţele in semn de chemare.
Haideţi, am ajuns I
— V e n i m ş i n o i î n d a t ă , r ă s p u n s e M a r k n e î n t o r c i n d î n s ă c a p u l .
B o b z î m b i c u î n ţ e l e s . „ F i u l s t e l e l o r " e r a î n m r e j e l e u n e i v r ă j i
Azurul cerului îl f ascina în aceeaşi măsură ca şi chipul fetei, şi Mark
n u c o n t e n e a s ă s e m i n u n e z e .
S u b a c e l a ş i c e r , p e c a r e î l p r i v e a a c u m m u t d e u i m i r e , p e s t e a n i
şi ani, avea să-şi sfîrşească viaţa începută undeva, departe de Pă-
niint. ,,Fiul stelelo r" devenise un fi u al Părnintului.

S F I R Ş I T
IN LOC DE POSTFAŢA

Trăim într-o epocă de mare avînt ştiinţific şi tehnic.


cînd cele mai îndrăzneţe visuri ale omului se prefac în rea­
lităţi cotidiene. Era călătoriilor interplanetare — şi chiar
intersiderale — a fost deschisă o dată cu aruncarea în
cosmos a primului „ s p u t n i k " sovietic. De aceea, autorului
„ P a r a d o x a l e i a v e n t u r i " i s-a părut justificată alegerea te­
mei unei călătorii interastrale, al cărei început l-a situat
!ntr-un viitor destul de apropiat. M a i mult decît a t î t : şi-a
permis să înfăţişeze prin mijloace literare desfăşurarea
unei astfel de expediţii, făcînd să ruleze în faţa cititorului
tot filmul vieţii unei astronave care şi-a ridicat v i t e z a pînâ
aproape de limita absolută.
Autorul s-a m ă r g i n i t să prindă in obiectivul previziunii
doar un aspect al viitorului.
Alţi scriitori de romane de anticipaţie, cum sînt I. A .
Efremov, cu a lui „ N e b u l o a s a din A n d r o m e d a " , sau Crîşan
Făgeraşu, cu „ O iubire din anul 41.042", cuprind în lucră­
rile lor teme cu mult mai vaste, cum ar fi aspectele multi­
laterale ale societăţii viitoare, adaptarea unor astronauţi
reveniţi pe Pămînt după un zbor îndelungat etc.
Ideea centrală a acestui roman, idee care poate că a
trezit cititorilor unele îndoieli, este legată de posibilitatea
„călătoriei în timp". Pentru un nespecialist în problemele
lizicii moderne, această posibilitate pare în flagrantă con-

28
tradicţie cu experienţa Iul cotidiană. Totuşi din teoria re­
lativităţii se poate trage concluzia (bazată pe un complicat
calcul matematic, pe care, credem, nu e cazul să-1 repro­
ducem aici) că, dintre doi fraţi gemeni, acela care a între­
prins în spaţiul cosmic o îndelungată călătorie cu o viteză
apropiată de aceea a luminii, va fi la întoarcere mult mai
tinăr decît fratele rămas pe Pămînt.
Această concluzie este ceea ce oamenii de ştiinţă nu­
mesc o ipoteză do lucru. De altfel, în mersul ei ascendent,
ştiinţa s-a folosit şi se foloseşte în mod constant de ase­
menea ipoteze.
Fiind o ipoteză ştiinţifică, ideea „călătoriei în timp"
sau „paradoxul lui fiinstein" poate constitui baza unui ro­
man ştiinţilico-fantastic. Desigur că pe cititorii noştri îi
interesează şi viitorul acestei ipoteze. Va fi ea oare con­
firmată sau infirmată de ştiinţă ? Istoria progresului şti­
inţific ne-a arătat nu o dată cum ipoteze dintre cele mai
îndrăzneţe, care, în momentul formulării lor, păreau chiar
absurde, pentru că contraveneau experienţei cotidiene :i
oamenilor, s-au arătat juste. Pentru a ne limita doar la un
exemplu, vă amintim de ipoteza lui Copernic că Pămîntul
se învîrteşle în jurul Soarelui şi nu invers. Confirmarea a
nenumărate previziuni ştiinţifice nu înseamnă însă că
orice presupunere a unui savant se adevereşte. Foarte
multe, mai curînd sau mai tîrziu, dovedindu-se şubrede, au
tost infirmate şi uitate.
Doar practica, verificarea experimentală poate hotărî
temeinicia şi viitorul unei ipoteze.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru „paradoxul lui Ein-
stein". Pînă acum, el n-a putut fi verificat experimental.
După cum SC ştie, de abia de curînd, prin lansarea sputni­
cilor sovietici, astronomia a început să devină o ştiinţă ex­
perimentală.
Ca încheiere, iată ce spune în legătură cu problema
,,călătoriei în timp" V. CiHINZBURG, membru corespon­
dent al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. :

29
„ L a n s a r e a în Uniunea Sovietică a primilor sateliţi arti­
ficiali ai Pămîntului a demonstrat că visurile despre călă­
toriile în cosmos au căpătat o bază reală. In legătură cu
aceasta a fost trezit din nou interesul faţă de una dintre
deducţiile de mult cunoscute ale teoriei relativităţii — po­
sibilitatea «călătoriei in t i m p » .
Din aşa-numita teorie a relativităţii restrînse, elaborată
încă în 1905, de vestitul fizician Albert Einstein, rezultă că
un ceasornic ce se deplasează rămîne în urmă faţă de un
ceasornic imobil prin faţa căruia trece. Atita vreme cît v i ­
teza de mişcare a ceasornicului este inferioară vitezei lu­
minii, el r ă m i n c d o a r foarte puţin în urmă faţă de ceasor­
nicul imobil. De exemplu, ceasornicele instalate pe bordul
sateliţilor lansaţi pînă în prezent şi care zboară cu o v i l e z ă
de 8 km/s vor rămîne în urmă numai cu o sutime de se­
cundă anual faţă de ceasornicele de pe Pămint. Faptul că
această rămînere în urmă este neînsemnată se explică prin
aceea că viteza luminii este foarte mare — 300.000 km/s.
Tocmai din această cauză, adică datorită faptului câ vitezele
tuturor tipurilor de transport sînt infime, în comparaţie cu
viteza luminii, proiectanţii de avioane pot să nu ţină seamă
de legile teoriei relativităţii. Dar dacă viteza se apropie de
viteza luminii, încetinirea mersului unui ceasornic ce se de­
plasează poate fi foarte mare. De pildă, un ceasornic care
s-ar deplasa cu o viteză de 2 6 0 . 0 0 0 km/s, adică cu o viteză
de aproximativ 30.000 de ori mai mare decît viteza sateiitu-
lui, ar merge de două ori mai încet decît un ceasornic imobil.
Tocmai de acest fapt este l e g a t ă posibilitatea aşa-numitel
« c ă l ă t o r i i in t i m p » .
Dacă acceleraţia unei nave cosmice este suficient de
mică, activitatea vitală a unui o r g a n i s m în mişcare se va
desfăşura în acelaşi ritm în care ar merge un ceasornic
care s-ar deplasa împreună cu ea ( s e ştie că şi omul este ÎM
felul său un « c e a s o r n i c » , in care bătaia pulsului poate să
aibă rolul acelor i n d i c a t o a r e ) . De aceea, după înapoierea

30
sa, călătorul cosmic va fi în sens biologele mai tînăr decît
confraţii săi rămaşi pe P ă m i n t " .

în aceste condiţii, unui scriitor de romane ştiinţifico-


fantastice îi rămîne un cîmp foarte liber de acţiune. Astfel,
numai viitorul va putea hotărî dacă „Paradoxala aventură"
anticipează o iluzie sau o realitate.

AUTORUL)
I Citiţi in numărul oiitor pasionanta

* povestire a cunoscutului scriitor


sovietic

A. BELEAEV
„HOITI-TOITr
aventurile unui elefant cu
creier omenesc
Abonamentele la revista .Şfiin-
lă ţi Tehnică' ;i la coleciia de
-Povestiri jtiinlifico-fantastice" se
primesc pînă cel mai tîrziu în
ziua de 2 3 a lunii, cu deservirea
în a doua lună următoare.
Abonamentele se primesc de
către difuzorli de presă din în­
treprinderi, instituţii $1 de la
sate, secliile de difuzare a pre­
sei, precum ş\ de către factorii
Şl oficiile poştale.

S-ar putea să vă placă și